COMISIA EUROPEANĂ

Strasbourg, 8.3.2016

COM(2016) 127 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Lansarea unei consultări privind un pilon european al drepturilor sociale

{SWD(2016) 50 final}
{SWD(2016) 51 final}

1. Introducere

În discursul său privind starea Uniunii, pronunțat în fața Parlamentului European la 9 septembrie 2015, președintele Juncker a anunțat crearea unui pilon european al drepturilor sociale. Această inițiativă face parte din eforturile depuse de Comisie pentru o uniune economică și monetară (UEM) 1 mai profundă și mai echitabilă și din programul de lucru al Comisiei pentru 2016.

În discursul său, președintele Juncker a declarat următoarele: „Trebuie să ne intensificăm eforturile în vederea instituirii unei piețe a muncii echitabile și cu adevărat paneuropene. (...) Ca parte a acestor eforturi, doresc să elaborez un pilon european al drepturilor sociale, care să țină seama de realitățile aflate în evoluție ale societăților din Europa și ale mediului profesional și care să poată fi considerat un punct de reper pentru convergența reînnoită din cadrul zonei euro. Pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să completeze ceea ce am dobândit deja împreună în materie de protecție a lucrătorilor în UE. Mă aștept ca partenerii sociali să joace un rol central în acest proces. Cred că este oportun să demarăm această inițiativă în cadrul zonei euro, permițându-le în același timp și celorlalte state membre ale UE să participe dacă își doresc acest lucru.”

Prezenta comunicare descrie calea de urmat pentru pilonul european al drepturilor sociale. Aceasta stabilește principiile care stau la baza inițiativei, discută rolul, sfera de aplicare și natura acesteia și lansează o amplă consultare care vizează colectarea de feedback. O primă prezentare preliminară a pilonului este anexată prezentei comunicări pentru a facilita discutarea acesteia. Prezenta comunicare este însoțită de două documente de lucru ale serviciilor Comisiei: primul descrie principalele tendințe economice ale pieței forței de muncă și societale pe care se bazează pilonul și la abordarea cărora ar trebui să contribuie acesta, iar al doilea reamintește cele mai relevante acquis-uri juridice la nivelul UE 2 . 

2. De ce un pilon european al drepturilor sociale ?

2.1. O economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate

Acțiunea la nivelul UE reflectă principiile fondatoare ale Uniunii și se bazează pe convingerea că dezvoltarea economică ar trebui să conducă la un nivel de progres și coeziune socială mai mare și că, deși asigură mecanisme de siguranță adecvate în concordanță cu valorile europene, politica socială ar trebui să fie concepută, de asemenea, ca un factor productiv, care reduce inegalitatea, maximizează crearea de locuri de muncă și permite afirmarea capitalului uman al Europei. Această convingere este confirmată prin dovezi privind ocuparea forței de muncă și performanțele sociale. Statele membre cu cele mai bune rezultate din punct de vedere economic au elaborat politici sociale mai ambițioase și mai eficiente, nu doar ca rezultat al dezvoltării economice, ci ca parte centrală a modelului lor de creștere. Un factor-cheie este conceperea sistemelor de protecție socială și îndeplinirea rolului instituțiilor pieței forței de muncă, precum și sprijinul pentru crearea de locuri de muncă.

Această abordare este, de asemenea, în centrul agendei economice globale a Comisiei actuale, așa cum este ilustrat de analiza sa anuală a creșterii pentru 2016. Prin concentrarea asupra promovării reformelor structurale, a politicilor fiscale și de investiții responsabile, Comisia a pus un accent clar pe considerațiile sociale și pe echitatea socială.

În conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre sunt în primul rând competente pentru definirea politicilor sociale și a ocupării forței de muncă. Aceste politici includ dreptul muncii și organizarea sistemelor de protecție socială. O astfel de competență este recunoscută în tratatele UE care, de la fondarea Comunității Economice Europene, prevăd și un rol prin care UE să completeze acțiunile statelor membre. Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană reflectă acest obiectiv de ansamblu care prevede că Uniunea „acționează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și pe un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului”.

Din acest motiv, crearea și aprofundarea pieței unice europene a evoluat în strânsă corelație cu dezvoltarea unui acquis juridic în domeniul social la nivelul UE, pentru a asigura condiții de concurență echitabile, a limita riscul de dumping social sau „uniformizarea la un nivel inferior” și a facilita integrarea economică și socială. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care, începând din anii 1990, ocuparea forței de muncă și considerentele sociale au fost o caracteristică esențială a procesului de coordonare a politicii economice la nivelul UE, în prezent cunoscut drept semestrul european. Ideea care stă la baza pilonului european al drepturilor sociale respectă această logică și răspunde unei duble necesități: depășirea crizei și perspectiva ulterioară acesteia, precum și evoluția către o UEM mai aprofundată și mai echitabilă.

2.2. Depășirea crizei și perspectiva ulterioară acesteia

Europa este pe cale de a ieși din cea mai gravă criză cu care s-a confruntat în ultimele decenii: fiecare stat membru și UE în ansamblu se confruntă cu consecințe politice, economice și sociale, încercând, în același timp, să anticipeze evoluțiile viitoare. Criza a avut efecte grave și vizibile asupra societății și a economiei Europei. Sistemele de protecție socială au atenuat o parte din impact, dar șomajul a crescut, o parte importantă din populație este expusă riscului de sărăcie, finanțele publice au fost suprasolicitate și performanțele naționale au înregistrat divergențe semnificative. Șomajul, în special, a avut un efect foarte grav asupra cetățenilor și a societății timp de mai mulți ani: aproape 22 de milioane de persoane sunt încă în situație de șomaj și în căutarea unui loc de muncă (aproape 17 milioane în zona euro), din care 10 milioane se află în această situație de mai mult de un an.

De asemenea, criza a ascuns parțial unele tendințe fundamentale de lungă durată și le-a accentuat pe altele. Printre acestea se numără, de exemplu, modificări ale structurilor societale, familiale și ale modelelor de organizare a muncii; activități profesionale mai îndelungate și mai diversificate; o forță de muncă mai diversificată și răspândirea noilor forme de muncă; paradoxul dintre creșterea nivelurilor de educație și un nivel răspândit de necorelare a competențelor; creșterea inegalităților; noi nevoi și oportunități care decurg din progresele înregistrate în ceea ce privește speranța de viață și îmbătrânirea populației; schimbări tehnologice și digitalizarea societății și a economiei.

Domeniul de aplicare și natura provocărilor cu care se confruntă sectorul ocupațional și societatea în general s-au schimbat radical față de secolul XX și există multe tendințe noi sau viitoare la care Europa va trebui să se adapteze. Obiectivele politicii sociale și capacitatea acesteia de a produce rezultate sunt puse la încercare în mod semnificativ, iar capacitatea Europei de a asigura funcționarea corectă și echitabilă a piețelor muncii și a sistemelor de protecție socială este esențială pentru capacitatea sa de a stimula productivitatea, de a fi competitivă la nivel mondial, de a consolida coeziunea socială și a crește nivelul de trai al cetățenilor săi.

O astfel de dezbatere câștigă teren pe plan internațional, precum și la nivelul fiecărui stat membru 3 . În pofida incertitudinilor privind viitorul, există tot mai multe dovezi și un consens general cu privire la necesitatea de a consolida legătura dintre dezvoltările economică, socială și de mediu, cu privire la faptul că inegalitățile frânează dezvoltarea economică, precum și cu privire la necesitatea de a crea un model de creștere mai favorabil incluziunii, astfel cum se prevede în obiectivele de dezvoltare durabilă adoptate de Organizația Națiunilor Unite în septembrie 2015, precum și în repetatele concluzii ale G20. Această agendă globală se bazează în mare măsură pe numeroasele analize efectuate de organizații internaționale, cum ar fi Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Banca Mondială, Organizația Internațională a Muncii și Fondul Monetar Internațional.

Aceste publicații arată că un important mecanism de transmisie între creșterea pe termen lung, egalitate și progresul social este reprezentat de investițiile în capitalul uman. Ele confirmă, de asemenea, că inegalitatea între venituri poate avea un impact negativ pe termen lung asupra potențialului de creștere economică prin consolidarea și accentuarea inegalităților de șanse existente, prin limitarea dezvoltării competențelor și prin restrângerea mobilității sociale și profesionale. În economiile avansate, care își întemeiază prosperitatea pe creșterea productivității și pe capacitatea lor de a inova, performanțele economice și sociale sunt cele două fețe ale aceleiași monede.

Politicile sociale moderne ar trebui să se bazeze pe investiții în capitalul uman, având la bază egalitatea de șanse, prevenirea și protecția împotriva riscurilor sociale, existența unor dispozitive de siguranță eficace și a unor stimulente pentru a avea acces la piața forței de muncă, astfel încât cetățenii să poată duce o viață decentă, să își schimbe statutul personal și profesional de-a lungul vieții și să își valorifice în mod optim talentul.

2.3. Către o uniune economică și monetară mai aprofundată și mai echitabilă

Zona euro trage învățăminte din criza din ultimii ani și s-a angajat într-un proces de integrare și consolidare aprofundate. Acesta trebuie să includă, în mod necesar, o dimensiune socială. Raportul celor cinci președinți pe tema finalizării UEM a Europei 4 subliniază că „ambiția Europei ar trebui să obțină un „rating social AAA” și că „pentru ca UEM să aibă succes, piața forței de muncă și sistemele de protecție socială trebuie să funcționeze corect și echitabil în toate statele membre din zona euro”. Reamintind că nu există un „model universal”, raportul subliniază faptul că provocările sunt adesea similare de la un stat membru la altul. Acesta solicită, de asemenea, punerea unui accent mai puternic pe ocuparea forței de muncă și pe obținerea unor performanțe sociale ca parte a unui proces mai amplu de convergență ascendentă spre realizarea unor structuri economice mai flexibile în cadrul zonei euro.

Acesta nu este doar un imperativ politic sau social, ci, de asemenea, o necesitate economică: experiența din ultimii zece ani și jumătate a demonstrat că dezechilibrele persistente în unul sau mai multe state membre pot pune în pericol stabilitatea zonei euro în ansamblu și că incapacitatea de a corecta aceste dezechilibre poate duce la divergențe și mai costisitoare. În urma crizei din 2007-2008, zona euro a devenit mai eterogenă, unele țări fiind afectate în mod deosebit, iar acest caracter eterogen poate fi redus doar în timp. Privind în perspectivă, este clar că viitorul succes al zonei euro depinde, în mare măsură, de eficacitatea piețelor naționale ale muncii și a sistemelor de protecție socială precum și a capacității economiei de a absorbi șocurile și a se adapta la acestea.

Piețele forței de muncă performante și favorabile incluziunii trebuie să combine în mod eficient elemente de flexibilitate și securitate, ceea ce poate permite atingerea unor niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă și de capacitate de ajustare. Noțiunea conexă de „flexicuritate” nu este nouă, însă în urma crizei, și ținând seama de un sector ocupațional în schimbare, este momentul să se redefinească modul în care aceasta poate fi pusă în aplicare în mod optim. Întreprinderile sunt interesate de un mediu de afaceri previzibil și sigur din punct de vedere juridic, de capacitatea de a atrage lucrători calificați și productivi, dar și de a se adapta la evoluția rapidă a realităților pieței. Lucrătorii sunt interesați de securitatea locurilor de muncă și a veniturilor, de posibilitatea de a concilia viața profesională și viața privată, dar și de oportunitățile de a răspunde la noi provocări și a se adapta pe parcursul întregii lor cariere, de a acumula în continuu competențe, de-a lungul vieții. Șomerii și persoanele inactive caută adesea modalități de a pătrunde pe piața muncii, care să nu-i prindă în capcana unor locuri de muncă de slabă calitate, cu salarii scăzute, sau să-i lipsească de drepturi sociale esențiale. Economia și societatea, în special în zona euro, sunt interesate de dezvoltarea și utilizarea mai bună a competențelor, de o mai mare flexibilitate și capacitate de rezistență, de coeziune socială și de o distribuire corectă și eficace a drepturilor, taxelor și veniturilor, inclusiv pentru generațiile următoare.

În același timp, șomajul ridicat și îmbătrânirea populației, laolaltă cu presiunile asupra finanțelor publice și necesitatea de a reduce la minimum efectele de contagiune între țări, care decurg din dezechilibre macroeconomice, au pus în evidență problema performanței sistemelor naționale de protecție socială, din mai multe puncte de vedere: în primul rând, în ceea ce privește caracterul lor adecvat și sustenabilitatea lor fiscală în funcție de evoluția nevoilor sociale, inclusiv necesitatea de a aborda sărăcia; în al doilea rând, în ceea ce privește impactul acestora asupra creării de locuri de muncă, atât din perspectiva unui angajator cât și a unei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, inclusiv capacitatea acestora de a face munca atrăgătoare din punct de vedere financiar și de a consolida competențele și capacitatea cetățenilor de a participa pe deplin în societate și în al treilea rând, un aspect care este deosebit de important pentru zona euro, în ceea ce privește capacitatea lor de a absorbi șocurile macroeconomice și de a exercita o funcție automată de stabilizare. Ratele ridicate de ocupare a forței de muncă, o rată a șomajului redusă și sisteme de protecție socială bine concepute sunt esențiale pentru sănătatea finanțelor publice, iar divergențele prea puternice de pe piața forței de muncă și dintre performanțele sociale creează o amenințare pentru funcționarea zonei euro. Ca parte a măsurilor luate în vederea îmbunătățirii supravegherii bugetare la nivelul UE, procesul de reflecție privind calitatea finanțelor publice, din care o parte importantă este reprezentată de sistemele de protecție socială, a condus la acordarea unei atenții sporite aspectelor legate de echitatea și eficiența veniturilor și cheltuielilor publice.

2.4. Valorificarea unei experiențe bogate

Pilonul european al drepturilor sociale se poate baza pe o experiență și pe practici extrem de valoroase: în multe domenii, cele mai bune rezultate la nivel mondial au fost obținute în Europa, iar soluțiile sunt bine cunoscute. Cu toate acestea, având în vedere amploarea provocărilor de astăzi, automulțumirea și condiția de status quo nu reprezintă o opțiune. Sunt, de asemenea, multe de învățat din schimbarea rapidă a realităților la nivel mondial.

Recunoscând că situațiile diferă foarte mult de la un stat membru la altul, pilonul se poate baza, de asemenea, pe valorile și principiile comune împărtășite la nivel național, european și internațional. Aceste valori și principii ocupă un loc de frunte în documentele de referință, cum ar fi Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și în instrumentele internaționale, cum sunt Carta socială adoptată de Consiliul Europei și recomandările Organizației Internaționale a Muncii.

Astfel de cadre acoperă adesea o gamă largă de domenii, în care definesc principii generale și standarde minime, acestea urmând a fi completate la nivel național, regional sau local. Principala problemă în Europa nu este neapărat una de recunoaștere a drepturilor, ci mai degrabă de adoptare și punere în aplicare efectivă a acestora, ținând seama de evoluția rapidă a mediului social, juridic și economic.

De-a lungul anilor, Comisia a luat o serie de inițiative pentru a consolida eforturile asupra priorităților stringente și pentru a actualiza acquis-ul UE. Aceste eforturi respectă logica unei mai bune legiferări: aceasta nu înseamnă mai puțină reglementare, ci o abordare a reglementării care să țină seama pe deplin de impactul economic, social și de mediu pe teren, pentru a garanta că fiecare inițiativă își atinge scopul în modul cel mai bun. În cursul prezentului mandat, Comisia a lansat fondurile structurale și de investiții europene pentru perioada 2014-2020, dintre care aproximativ 20 % sunt mobilizate prin intermediul Fondului social european. De asemenea, ea a acționat pe mai multe fronturi, dintre care menționăm doar câteva:

acordarea unei atenții mai mari aspectelor sociale în cadrul semestrului european de coordonare a politicilor economice, utilizarea de indicatori sociali în cadrul așa-numitei proceduri privind dezechilibrele macroeconomice, promovarea „analizei comparative sociale” și o evaluare a impactului social al noului program de sprijin în vederea stabilității pentru Grecia;

integrarea obiectivelor sociale în cadrul inițiativelor emblematice, cum ar fi Planul de investiții pentru Europa, uniunea energetică și piața unică digitală;

prezentarea unui angajament strategic pentru egalitatea de gen pentru perioada 2016-2019;

concentrarea sprijinului financiar pentru statele membre în vederea instituirii unei garanții pentru tineret, care prevede că toți tinerii sub 25 de ani ar trebui să primească o ofertă de calitate în termen de 4 luni de la terminarea studiilor sau de la intrarea în șomaj;

emiterea unor orientări pentru statele membre privind reintegrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă;

propunerea unui act european privind accesibilitatea, care să faciliteze accesul la bunuri și servicii esențiale pentru persoanele cu handicap în cadrul pieței unice.

propunerea unei revizuiri a Directivei privind detașarea lucrătorilor pentru a promova principiul remunerării egale pentru muncă egală în același loc.

Se lucrează, de asemenea, la câteva aspecte suplimentare în 2016 și se va continua în paralel cu consultarea privind pilonul: pentru un nou început care să promoveze echilibrul dintre viața profesională și cea personală pentru părinții care lucrează; pentru o agendă europeană pentru competențe; și pentru o evaluare aprofundată a 24 de directive privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, care ar trebui să contribuie la evaluarea relevanței, eficacității și coerenței acestora pentru a menține un nivel ridicat de protecție a sănătății și siguranței lucrătorilor, având în vedere noile riscuri, simplificând și modernizând în același timp legislația aplicabilă, inclusiv pentru a facilita implementarea acesteia de către IMM-uri. Aceste exemple ilustrează rolul de sprijin, de orientare și de definire pe care UE îl poate juca în domeniul social, precum și alte acțiuni care pot avea loc începând de la înființarea pilonului.

O prioritate-cheie pentru Comisie este, de asemenea, de a încuraja dialogul social la toate nivelurile. În urma unei conferințe la nivel înalt pe tema unui nou început pentru dialogul social la nivel european, în martie 2015, partenerii sociali europeni la nivel interprofesional au convenit pregătirea unei analize comune aprofundate a ocupării forței de muncă și a unui program de lucru comun pentru perioada 2015-2017. Au început negocierile pentru un acord-cadru autonom privind îmbătrânirea activă, sunt în curs de pregătire concluzii comune privind chestiunea echilibrului dintre viața profesională și cea privată, iar un grup de lucru analizează punerea în aplicare de către membrii lor a propriilor acorduri-cadru autonome anterioare. Partenerii sociali sectoriali al UE, reprezentații a 43 de sectoare diferite și reprezentând 75 % din forța de muncă, au continuat, de asemenea, să ducă la bun sfârșit programele lor de lucru comune respective.

3. Pilonul european al drepturilor sociale: rol, domeniu de aplicare și natură juridică

Scopul pilonului este de a exprima o serie de principii esențiale pentru sprijinirea funcționării corecte și echitabile a piețelor muncii și a sistemelor de protecție socială. Astfel cum a indicat președintele Juncker, pilonul va fi elaborat în cadrul zonei euro, permițând, în același timp, și altor state membre ale UE să se alăture dacă își doresc acest lucru.

Astfel, pilonul va putea să se bazeze pe acquis-ul social existent al UE și să-l completeze, iar principiile cuprinse în acesta vor pune un accent deosebit pe abordarea nevoilor și provocărilor cu care se confruntă zona euro. Odată instituit, pilonul ar trebui să devină un cadru de referință pentru verificarea performanțelor sociale și de ocupare a forței de muncă ale statelor membre participante, pentru stimularea reformelor la nivel național și, mai specific, pentru a servi ca punct de reper pentru convergența reînnoită din cadrul zonei euro.

3.1. Sublinierea principiilor adecvate pentru realitățile actuale și viitoare

În anexa la prezenta comunicare, o primă prezentare preliminară a pilonului este propusă în vederea dezbaterii. Principiile au fost selectate atât pentru viabilitatea lor economică, cât și pentru importanța lor socială deosebită pentru statele membre participante.

Propunerea este structurată în jurul a trei teme principale:

Egalitatea de șanse și accesul la piața muncii, inclusiv dezvoltarea competențelor și învățarea pe tot parcursul vieții și susținerea activă pentru ocuparea forței de muncă, pentru sporirea șanselor de angajare, facilitarea tranzițiilor între diferite statute și îmbunătățirea capacității de inserție profesională a persoanelor.

Condiții de muncă echitabile, care să stabilească un echilibru adecvat și fiabil al drepturilor și obligațiilor între angajați și angajatori, precum și între flexibilitate și securitate, pentru a facilita crearea de locuri de muncă, capacitatea de absorbție a locurilor de muncă și adaptabilitatea întreprinderilor și promovarea dialogului social.

Protecție socială adecvată și durabilă, precum și acces la servicii esențiale de înaltă calitate, inclusiv la asistență medicală și îngrijire pe termen lung, în vederea asigurării unei vieți demne și a protecției împotriva riscurilor și pentru a permite cetățenilor să participe pe deplin la piața muncii și, în sens mai larg, la viața socială.

Sunt identificate o serie de domenii de politică , la care sunt atașate diferite principii. Aceste principii au ca punct de plecare o serie de drepturi deja înscrise în dreptul UE și în alte surse relevante de drept și stabilesc mai detaliat modalitățile de funcționare posibile ale acestora. Aceste formule se inspiră, de asemenea, din orientările existente la nivelul UE, de exemplu în contextul coordonării politicilor economice, încercând, în același timp, să țină seama de ultimele tendințe.

Pentru fiecare dintre aceste principii, situația din Europa variază foarte mult și există multe dificultăți practice, mari și mici, pentru abordarea lor. În general, acestea includ diferite interese între persoane fizice, întreprinderi și societate; compromisurile eventuale între soluțiile pe termen scurt și cele pe termen lung; existența unor „zone gri”, inclusiv ca urmare a ambiguității noțiunii de activitate și chestiunea „cine și ce plătește”, în funcție de rolul preconizat al finanțării private sau publice. Există, de asemenea, provocarea pe care o reprezintă elaborarea de noi standarde și practici în așa fel încât să fie în concordanță cu nevoile unei economii dinamice pentru a sprijini procesul de convergență ascendentă între regiunile și statele membre.

Logica pilonului și a discuțiilor care conduc la acesta, nu este de a ascunde aceste diferențe și tensiuni, ci de a le expune și a le aborda dintr-o nouă perspectivă, care să țină seama de realitățile în continuă schimbare de pe piața muncii și de diversitatea situațiilor din Europa. În acest sens, pilonul ar trebui să contribuie la modernizarea, extinderea și aprofundarea drepturilor sociale, la locul de muncă și în societate, prin facilitarea absorbției efective a acestora și prin promovarea unor practici care pot fi avantajoase din punct de vedere personal, din perspectiva întreprinderilor și din punct de vedere societal.

3.2. Valoarea adăugată pentru zona euro și UE în ansamblu

Pilonul nu repetă și nici nu parafrazează acquis-ul UE: acesta definește mai în detaliu principiile și angajamentele care pot genera o mai mare convergență în interiorul zonei euro. De asemenea, în același mod în care pilonul nu înlocuiește acquis -ul, principiile propuse aici nu înlocuiesc drepturile existente: ele oferă o modalitate de a evalua și, pe viitor, de a apropia pentru o mai bună performanță politicile sociale și de ocupare a forței de muncă naționale.

Dar procesul care conduce la pilon ar trebui, de asemenea, să fie o ocazie de a revizui acquis-ul. Acquis-ul actual a fost creat pas cu pas, la momente diferite în timp, iar unele domenii au fost acoperite mai bine decât altele. Consultarea cu privire la pilon oferă ocazia de a avea o perspectivă globală asupra acquis-ului, de a reexamina relevanța acestuia în lumina noilor tendințe și de a identifica domenii posibile pentru acțiuni viitoare, la nivelul corespunzător.

Un astfel de bilanț ar trebui să fie îndeosebi util pentru a răspunde la următoarele întrebări: există deficiențe privind punerea în aplicare a acquis-ului? Există lacune fundamentale privind drepturile sociale stabilite la nivelul UE? Cum pot aceste deficiențe și/sau lacune să fie contabilizate? Acesta este, de asemenea, motivul pentru care procesul de consultare care a dus la pilon va fi deschis tuturor statelor membre și ar trebui să sprijine, de asemenea, țările care nu fac parte din zona euro să decidă asupra eventualei lor participări la pilon.

Activitățile de instituire a pilonului vor completa alte eforturi aflate în curs de desfășurare și care vizează aprofundarea UEM 5 și ar trebui să servească drept contribuție la elaborarea Cărții albe privind viitorul UEM a Europei, prevăzute pentru primăvara anului 2017. În special, raportul celor cinci președinți referitor la finalizarea UEM a Europei a evidențiat necesitatea de a continua procesul de convergență orientat spre realizarea unor structuri economice mai flexibile, și de a face astfel de procese mai stricte pe termen mediu. Acest lucru s-ar putea realiza prin ajungerea la un acord cu privire la un set de standarde comune de înalt nivel, care ar trebui să se concentreze, printre altele, pe piețele forței de muncă.

În cele din urmă, natura juridică a pilonului în sine va trebui să ia în considerare domeniul de aplicare și limitările juridice la nivelul UE și al zonei euro. De exemplu, articolul 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene nu prevede în mod clar competența Uniunii de a legifera cu privire la „remunerație”.

În timp ce diverse instrumente pot fi luate în considerare pentru instituirea pilonului, cum ar fi o recomandare, Comisia va considera esențială implicarea Parlamentului European și Consiliului, precum și a celorlalte instituții ale UE, și obținerea unui sprijin larg pentru punerea sa în aplicare.

4. Obiectivele consultării

Instituirea unui pilon reprezintă ocazia de a orienta procesul de reflecție către drepturile sociale existente, către nevoile speciale ale zonei euro, către realitățile în schimbare de pe piața muncii, precum și către reformele necesare la toate nivelurile. Procesul de consultare ar trebui, prin urmare, să fie cât mai amplu cu putință.

4.1. Rezultatele sugerate

Procesul de consultare are trei scopuri principale:

Un prim scop este de a efectua o evaluare a acquis-ului actual al UE. În special, această consultare ar trebui să ajute la stabilirea măsurii în care drepturile existente sunt practicate și rămân relevante pentru provocările prezente și viitoare, și/sau dacă noi modalități de aplicare a acestor drepturi ar trebui să fie luate în considerare.

Un al doilea scop este de a reflecta asupra noilor tendințe în ceea ce privește modelele de activitate și de societate, având în vedere impactul evoluției demografice, al noilor tehnologii și al altor factori de importanță pentru viața activă și condițiile sociale. Identificarea celor mai bune practici și lecțiile învățate din inovarea socială ar trebui să fie încurajate în mod activ.

Un al treilea scop este de a colecta opinii și a primi feedback cu privire la conturul pilonului european al drepturilor sociale în sine. Consultarea ar trebui să servească pentru a discuta domeniul de aplicare și conținutul acestuia, precum și rolul lui ca parte a dimensiunii sociale a UEM, să reflecteze asupra nevoilor specifice ale zonei euro, să discute specificitatea principiilor propuse aici și să analizeze provocările aferente legate de acestea. Această consultare ar trebui, de asemenea, să ajute statele membre care nu fac parte din zona euro să decidă dacă doresc să participe la pilon.

Procesul de consultare ar trebui să fie încheiat până la 31 decembrie 2016 și va constitui baza propunerii finale de pilon pe care Comisia o va prezenta la începutul anului 2017.

4.2. Mobilizarea pentru dezbatere

În lunile următoare, Comisia va iniția o consultare activă cu alte instituții ale UE, autorități și parlamente naționale, sindicate și asociații profesionale, ONG-uri, furnizori de servicii sociale, experți din mediul academic, precum și cu publicul. La nivel național, Comisia va facilita discuții prin intermediul reprezentanțelor sale în statele membre.

Partenerii sociali vor fi invitați să joace un rol activ în conturarea pilonului. Comisia va solicita, de asemenea, avizul Comitetului Economic și Social European și al Comitetul Regiunilor.

4.3. Feedback structurat

În plus față de consultarea publică, vor fi organizate trei direcții de lucru pentru a alimenta dezbaterea, câte una pentru fiecare rezultat sugerat evidențiat mai sus:

Acquis-ul social al UE: bilanț.

Viitorul sistemelor de activitate și de asigurări sociale: provocări și oportunități.

Rolul pilonului european al drepturilor sociale ca parte a unei UEM mai profunde și mai echitabile.

Comisia va organiza o conferință europeană până la sfârșitul anului 2016 cu scopul de a colecta feedback.

4.4. Informarea dezbaterii

Se creează o pagină web dedicată pentru consultare la adresa: http://ec.europa.eu/priorities/deeper-and-fairer-economic-and-monetary-union/european-pillar-social-rights  

Aceasta va include:

prezenta comunicare și documentele de lucru aferente ale serviciilor Comisiei;

o serie de fișe informative, elaborate de serviciile Comisiei, care prezintă în detaliu raționamentul economic și juridic care justifică domeniile incluse în structura pilonului, anexate la prezenta comunicare;

activitățile prevăzute în cadrul fiecărui flux de lucru menționat mai sus;

o listă a reuniunilor și evenimentelor prevăzute la nivel național și la nivelul UE în următoarele luni.

5. Întrebări pentru consultare

Comisia invită toate părțile interesate să răspundă la întrebările adresate în prezenta comunicare și să formuleze orice observații suplimentare până la 31 decembrie 2016.

Acest lucru poate fi realizat prin completarea unui chestionar online, disponibil pe pagina web dedicată menționată mai sus, trimițându-l prin e-mail la următoarea adresă:

EMPL-EUROPEAN-PILLAR-OF-SOCIAL-RIGHTS@ec.europa.eu  

sau prin poștă, la următoarea adresă:

EUROPEAN COMMISSION

Directorate-General Employment, Social Affairs and Inclusion

Rue Joseph II, 27 – 00/120

B-1049 BRUXELLES 6  

Întrebările cu privire la care Comisia Europeană solicită opinii sunt următoarele:

Privind situația socială și „acquis”-ul social al UE

1.Care considerați că sunt cele mai urgente priorități sociale și de ocupare a forței de muncă?

2.Cum putem ține cont de diferitele situații sociale și de ocupare a forței de muncă în Europa?

3.Este acquis-ul UE actual și considerați utile acțiuni viitoare ale UE?

Privind viitorul sistemelor de activitate și de asigurări sociale

4.Care ar fi, după părerea dumneavoastră, tendințele cu cel mai ridicat potențial de transformare?

5.Care ar fi principalele riscuri și oportunități legate de aceste tendințe?

6.Există politici, practici, instituții sau cabinete private - actuale sau emergente - pe care le-ați recomanda ca puncte de referință?

Privind pilonul european al drepturilor sociale

7.Sunteți de acord cu abordarea propusă aici pentru instituirea unui pilon european al drepturilor sociale?

8.Sunteți de acord cu domeniul de aplicare al pilonului, cu domeniile și principiile propuse aici? Există aspecte care nu sunt exprimate sau acoperite în mod adecvat până în prezent?

9.Ce domenii și principii ar fi mai importante ca parte a unei convergențe reînnoite pentru zona euro?

10.Cum ar trebui formulate și puse în practică acestea? În special, puteți identifica domeniul de aplicare și valoarea adăugată a standardelor minime sau a criteriilor de referință în anumite domenii și, în caz afirmativ, le puteți nominaliza?

Este, de asemenea, posibil să formulați observații cu privire la fiecare domeniu și principiu al pilonului propus prin completarea unui chestionar online mai specific, pe pagina web a consultării.

(1)

Orientări politice pentru viitoarea Comisie Europeană, 15 iulie 2014, „Un nou început pentru Europa: Agenda mea pentru locuri de muncă, creștere, echitate și schimbări democratice”.

(2)

 Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Principalele tendințe economice, de ocupare a forței de muncă și sociale care stau la baza pilonului european al drepturilor sociale” [SWD (2016) 51] și „Acquis-ul social al UE” [SWD (2016) 50] din 8 martie 2016.

(3)

 A se vedea, de exemplu, OIM (2015), ”The future of work centenary initiative” (Inițiativa centenarului OIM privind viitorul muncii); OCDE (2016), ”Policy Forum on the future of work” (Forumul politicilor privind viitorul muncii); Bertelsmann Stiftung (2015), ”Redesigning European welfare states – Ways forward” (Redefinirea statelor-providență europene - calea de urmat); Bundesministerium für Arbeit und Soziales (2015), ”Green Paper: Re-Imagining Work. Work 4.0” (Cartea verde: Reimaginarea muncii. Munca 4.0), Forumul economic mondial (2016), ”The Future of Jobs: Employment, Skills and Workforce Strategy for the Fourth Industrial Revolution” (Viitorul locurilor de muncă: Strategie privind ocuparea forței de muncă, competențele și forța de muncă pentru cea de-a patra revoluție industrială); OCDE, FMI, Banca Mondială și OIM (2015), ”Income inequality and labour income share in G20 countries: Trends, Impacts and Causes” (Inegalitatea veniturilor și cota venitului din muncă în țările G20:Tendințe, efecte și cauze).

(4)

„Finalizarea uniunii economice și monetare a Europei”, raport întocmit de Jean-Claude Juncker, în cooperare cu Donald Tusk, Jeroen Dijsselbloem, Mario Draghi și Martin Schulz, iunie 2015. În cadrul contribuției lor comune la raport, Franța și Germania, de exemplu, au subliniat necesitatea de a consolida cooperarea și orientările comune în anumite domenii, cum ar fi politicile active privind piața muncii și sistemele de asigurări sociale. A se vedea, de asemenea, Centrul european de strategie politică (2015), „Dimensiunea socială a uniunii economice și monetare”. 

(5)

COM (2015) 600 din 21 octombrie 2015, intitulată „Pași către finalizarea uniunii economice și monetare”.

(6)

Vă rugăm să luați la cunoștință faptul că toate contribuțiile primite, împreună cu datele privind identitatea participantului la consultare, vor fi publicate pe internet, cu excepția cazului în care participantul nu este de acord cu publicarea datelor cu caracter personal, motivând că aceasta ar putea aduce atingere intereselor sale legitime. În acest caz, contribuția poate fi publicată păstrându-se anonimatul autorului. În caz contrar, contribuția nu va fi publicată și, în principiu, nici conținutul acesteia nu va fi luat în considerare.

COMISIA EUROPEANĂ

Strasbourg, 8.3.2016

COM(2016) 127 final

Limité cabinets Embargo jusqu'à l'adoption

ANEXĂ

Prima prezentare preliminară a unui pilon european al drepturilor sociale

care însoțește

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN, COMITETUL REGIUNILOR

de lansare a unei consultări privind un pilon european al drepturilor sociale

{SWD(2016) 50 final}
{SWD(2016) 51 final}

Cuprins

CAPITOLUL I: EGALITATEA DE ȘANSE ȘI ACCESUL LA PIAȚA MUNCII

1.Competențe, educație și învățare pe tot parcursul vieții

2.Contracte de muncă flexibile și contracte de muncă fixe

3.Tranziții profesionale sigure

4.Un sprijin activ pentru ocuparea forței de muncă

5.Egalitatea de gen și echilibrul dintre viața profesională și cea privată

6.Egalitatea de șanse

CAPITOLUL II: CONDIȚII DE MUNCĂ ECHITABILE

7.Condiții de încadrare în muncă

8.Salariile

9.Sănătatea și siguranța la locul de muncă

10.Dialogul social și participarea lucrătorilor

CAPITOLUL III: PROTECȚIE SOCIALĂ ADECVATĂ ȘI DURABILĂ

11.Prestațiile și serviciile sociale integrate

12.Asistență medicală și prestații de boală

13.Pensii

14.Indemnizații de șomaj

15.Venit minim

16.Pensii de invaliditate

17.Îngrijire pe termen lung

18.Îngrijirea copiilor

19.Locuințe

20.Accesul la servicii esențiale

Notă explicativă

Prezenta anexă cuprinde o primă prezentare preliminară a pilonului european al drepturilor sociale, destinată consultării de către publicul larg. Pilonul este conceput pentru a fi instituit în cadrul zonei euro, dar ar permite, de asemenea, participarea altor state membre pe bază de voluntariat.

Punctul de plecare al pilonului constă în obiectivele sociale și drepturile înscrise în legislația primară a UE, reprezentată de Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Pentru a asigura o bază suficient de largă pentru consultare, pilonul abordează atât domeniile în care UE are competența de a legifera, cât și alte domenii, în care statele membre au principala responsabilitate de legiferare și în care UE are mai mult un rol de sprijinire și de completare. De asemenea, pilonul se inspiră din practicile de la nivel național și din izvoarele de drept internaționale.

Prezentarea pilonului nu reformulează, nici nu modifică drepturile existente, acestea rămânând în continuare valabile. Acesta urmărește să le completeze prin detalierea unei serii de principii esențiale care ar trebui să devină comune statelor membre participante în desfășurarea politicii lor sociale și de ocupare a forței de muncă, o atenție specială fiind acordată nevoilor și provocărilor cu care se confruntă zona euro. Odată instituit, pilonul ar trebui să devină un cadru de referință pentru a verifica performanțele sociale și de ocupare a forței de muncă ale statelor membre participante, pentru a stimula reformele la nivel național și, mai exact, pentru a servi ca punct de reper pentru convergența reînnoită din cadrul zonei euro.

Principiile prezentate aici sunt grupate în funcție de 20 de domenii de politică, considerate esențiale pentru buna funcționare și echitatea piețelor muncii și a sistemelor de protecție socială. Acestea țin seama de aspectele economice și sociale și de marea diversitate a situațiilor din Europa, precum și de realitățile în permanentă evoluție de pe teren. Ele abordează preocupări esențiale pentru o uniune economică și monetară mai bună și mai echitabilă, cum ar fi necesitatea de a stimula competitivitatea, de a crește participarea pe piața muncii, de a elabora niveluri de protecție socială adecvate, de a utiliza pe deplin potențialul populației, de a asigura sustenabilitatea finanțelor publice și de a spori capacitatea de ajustare și de rezistență a structurilor economice.

Principiile prezentate aici vizează cetățenii UE și resortisanții țărilor terțe care au reședința legală în Uniune, activi sau inactivi, în concordanță cu formularea fiecărui principiu. Cu titlu provizoriu, în scopul consultării, termenul „lucrător” desemnează orice persoană care, pentru o anumită perioadă de timp, prestează pentru o altă persoană servicii în schimbul cărora primește o remunerație și acționează sub îndrumarea acesteia în ceea ce privește în special determinarea timpului, locului și conținutului muncii sale.

„Lucrător care desfășoară o activitate independentă” desemnează toate persoanele care exercită o activitate lucrativă pe cont propriu. „Persoane angajate” se referă atât la lucrători, cât și la persoanele care desfășoară o activitate independentă. În cursul procesului de consultare poate fi necesară detalierea domeniului de aplicare al acestor termeni.

Alegerea și formularea principiilor se bazează, printre altele, pe orientările existente în cadrul semestrului european de coordonare a politicilor economice, pe legislația secundară a UE și pe instrumente juridice neobligatorii („soft law”), dacă acestea din urmă există. Pentru a defini mai bine fiecare principiu, prezentarea oferă informații cu privire la principalele provocări, subliniază valoarea adăugată potențială a fiecărui principiu și reamintește, prin intermediul casetelor, drepturile corespunzătoare din legislația primară, după caz. Principiile ar trebui să fie discutate și aprofundate în contextul procesului de consultare, cu scopul de a finaliza o propunere de pilon european al drepturilor sociale în 2017.

CAPITOLUL I: EGALITATEA DE ȘANSE ȘI

ACCESUL LA PIAȚA MUNCII

1.Competențe, educație și învățare pe tot parcursul vieții

Competențele de bază la limbă, citire, matematică și TIC, care sunt primele elemente fundamentale pentru învățare, rămân o provocare pentru o parte semnificativă a populației, de la copii până la adulți. Pentru a spori calitatea și relevanța rezultatelor educației, sistemele de educație și formare profesională trebuie să devină mai eficiente, mai echitabile și mai receptive la nevoile pieței forței de muncă și ale societății. Accesul egal, indiferent de mijloacele economice, la dobândirea fundamentelor aptitudinilor de bază și a competențelor-cheie în educația inițială trebuie să fie completat cu oportunități de calitate pentru adulți, de a dobândi aptitudini de bază și competențe-cheie pe tot parcursul vieții. Îmbătrânirea populației, creșterea duratei vieții active și creșterea imigrației resortisanților din țări terțe necesită acțiuni suplimentare de dezvoltare a competențelor și de învățare pe tot parcursul vieții pentru adaptarea la transformările tehnologice și la schimbarea rapidă a piețelor forței de muncă.

 

a.Toate persoanele trebuie să aibă acces la o educație și o formare de calitate pe tot parcursul vieții în scopul de a dobândi un nivel adecvat al competențelor de bază și al competențelor-cheie pentru a avea un rol activ în societate și în ocuparea forței de muncă. Tinerii și adulții apți de muncă cu un nivel scăzut de calificare sunt încurajați să își amelioreze competențele.

2.Contracte de muncă flexibile și contracte de muncă fixe

Contractele flexibile pot facilita integrarea pe piața forței de muncă și pot promova tranzițiile profesionale, permițând angajatorilor să reacționeze la evoluția cererii. Economiile digitale schimbă modelele de lucru și conduc la noi forme de muncă, precum activitatea independentă. Acest lucru ar putea permite diversificarea modalităților de integrare pe piața muncii și poate contribui la menținerea vieții active. Cu toate acestea, în diferitele contracte de muncă există în continuare mari diferențe în ceea ce privește condițiile de ocupare a forței de muncă.

În plus, există „zone gri”, cum ar fi activitățile independente „dependente” și „false” care conduc la situații juridice neclare și la bariere în calea accesului la protecție socială. Aceste fenomene riscă să ducă la precaritate și/sau la piețe ale muncii duale, segmentate, ceea ce afectează productivitatea și duc la excludere. Angajarea nepermanentă poate crește riscurile de precaritate, prin reducerea nivelurilor de protecție împotriva concedierii, prin salariile mai mici, prin accesul limitat la protecție socială și formare profesională. Trecerea la tipurile de contracte cu garanții și costuri comparabile poate duce la transformarea angajării temporare într-un prim pas către un loc de muncă sigur și stabil, sporind în același timp capacitatea de rezistență a piețelor muncii la șocuri.

a.Trebuie să se asigure egalitatea de tratament, indiferent de contractul de muncă, cu excepția cazului în care tratamentul diferențiat este justificat de motive obiective. Utilizarea necorespunzătoare sau abuzivă a contractelor de muncă nepermanente trebuie împiedicată.

b.Flexibilitatea condițiilor de încadrare în muncă poate oferi o poartă de acces către piața forței de muncă și menține capacitatea angajatorilor de a reacționa rapid la variațiile cererii; cu toate acestea, trebuie să fie asigurată trecerea la contracte cu durată nedeterminată.

3.Tranziții profesionale sigure

Viețile profesionale devin din ce în ce mai diverse, acestea incluzând diferite locuri de muncă și forme de ocupare a forței de muncă, întreruperi de carieră, o mobilitate sporită și modificări profesionale pe parcursul vieții. Valorificarea la maximum a schimbărilor tehnologice și schimbarea rapidă a piețelor forței de muncă necesită un sprijin mai rapid și îmbunătățit pentru tranzițiile între locuri de muncă și pentru tranzițiile profesionale, precum și un sprijin pentru perfecționarea periodică a competențelor de-a lungul vieții.

Perfecționarea competențelor necesită o investiție din partea lucrătorilor, a întreprinderilor și a societății. Anumite drepturi de protecție socială, cum ar fi drepturile la pensii ocupaționale, la indemnizații de șomaj, la asigurări de sănătate sau la formare nu sunt întotdeauna ușor de transferat în cazul schimbării locului de muncă, nici nu pot fi valorificate sau acumulate atunci când este demarată o activitate independentă. Pe de altă parte, unele drepturi ale persoanelor în căutarea unui loc de muncă sau ale persoanelor inactive nu ar trebui să descurajeze reînceperea muncii sau crearea de întreprinderi proprii.

a.Toate persoanele de vârstă activă trebuie să aibă acces la asistență pentru căutarea individualizată a unui loc de muncă și trebuie încurajate să profite de formare și perfecționare profesională pentru a îmbunătăți perspectivele lor pe piața forței de muncă sau antreprenoriale și pentru a facilita tranziții profesionale mai rapide.

b.Păstrarea și transferabilitatea drepturilor sociale și de formare acumulate pe parcursul carierei trebuie să fie asigurată pentru a facilita tranzițiile profesionale.

Articolul 151 din TFUE prevede că Uniunea și statele membre au ca obiectiv promovarea ocupării forței de muncă. Articolul 153 din TFUE prevede că Uniunea susține și completează activitățile statelor membre în ceea ce privește securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, combaterea excluderii sociale, precum și modernizarea sistemelor de protecție socială.

4.Un sprijin activ pentru ocuparea forței de muncă

Șomajul persistent, recurent, cât și șomajul de lungă durată, în special în cazul tinerilor și al persoanelor cu un nivel scăzut de competențe, impun un sprijin adecvat și specific pentru (re)începerea activității, precum și măsuri pentru perfecționarea competențelor, calificărilor sau experienței profesionale care să permită trecerea la noi profesii. Accesul rapid și eficient la astfel de măsuri poate preveni excluziunea socială și de pe piața forței de muncă.

a.Trebuie ca fiecare persoană cu vârsta sub 25 de ani să primească o ofertă de angajare, de continuare a educației, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu, în termen de patru luni de la momentul în care nu mai participă la activități de învățământ formal sau de la momentul în care a devenit șomer.

b.De asemenea, șomerii pe termen lung înregistrați trebuie să beneficieze, în mod garantat, de evaluări și orientări individuale detaliate și de un acord de integrare în muncă incluzând o ofertă individuală de servicii și identificarea unui punct de contact unic, cel târziu la 18 luni de la începerea perioadei de șomaj.

Articolul 151 din TFUE prevede că Uniunea și statele membre au ca obiectiv promovarea ocupării forței de muncă. Articolul 153 prevede, de asemenea, că Uniunea adoptă cerințe minime și sprijină și completează eforturile statelor membre de promovare a integrării persoanelor excluse de pe piața forței de muncă.

5.Egalitatea de gen și echilibrul între viața profesională și cea privată

Femeile continuă să fie subreprezentate în ocuparea forței de muncă, suprareprezentate în munca cu fracțiune de normă și în sectoarele cu remunerații mai mici și primesc remunerații salariale pe oră mai mici, chiar dacă acestea au depășit nivelul de educație al bărbaților. Sprijinirea participării acestora pe piața muncii este esențială pentru a asigura egalitatea de șanse și devine un imperativ economic în contextul unei forțe de muncă în curs de îmbătrânire.

Lipsa unor măsuri adecvate privind concediile de odihnă și de îngrijire a copiilor și a altor membri ai familiei aflați în întreținere poate descuraja persoanele cu responsabilități de îngrijire, în special femeile, să își continue munca sau să intre din nou pe piața forței de muncă. Printre barierele din calea participării femeilor pe piața forței de muncă se numără lipsa unor politici care să concilieze viața profesională cu cea privată, măsurile fiscale de descurajare pentru a doua persoană care contribuie la venitul familiei sau impozitarea excesivă a muncii și stereotipurile legate de domenii de studiu și profesionale.

Persoanele care desfășoară o activitate independentă sau lucrătorii care nu sunt angajați cu normă întreagă și nici cu contracte permanente au un acces inegal la concedii din motive familiale sau la sisteme de asigurare. În plus, posibilitățile limitate și încurajarea insuficientă ale bărbaților de a beneficia de concediu consolidează rolul femeilor ca principali îngrijitori, ceea ce provoacă efecte negative asupra ocupării forței de muncă în rândul femeilor.

Există, de asemenea, o oportunitate sporită de flexibilitate în organizarea muncii, parțial datorată mediilor digitale și combinării mai multor profesii din economia colaborativă. Condițiile de lucru flexibile pot contribui, de asemenea, la facilitarea echilibrului dintre viața profesională și cea privată, permițând atât persoanelor încadrate în muncă, cât și întreprinderilor să își adapteze programele și modelele de lucru la nevoile lor.

a.Egalitatea de gen pe piața forței de muncă și în educație trebuie promovată, garantând egalitatea de tratament în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește remunerarea, eliminând barierele din calea participării femeilor și prevenind segregarea ocupațională.

b.Toți părinții și persoanele cu responsabilități de îngrijire trebuie să aibă acces la sisteme adecvate de concedii de îngrijire a copiilor și a altor rude dependente, precum și acces la servicii de îngrijire 1 . Trebuie încurajată utilizarea în mod egal, de femei și de bărbați, a sistemelor de concedii, prin măsuri precum acordarea de concedii remunerate pentru părinți, atât pentru bărbați, cât și pentru femei.

c.De comun acord între angajatori și lucrători, sistemele de lucru flexibile, inclusiv în domeniul timpului de lucru, trebuie puse la dispoziție și încurajate, ținând seama atât de nevoile lucrătorilor, cât și de cele ale angajatorilor.

Articolul 33 din Carta drepturilor fundamentale prevede că: Pentru a putea concilia viața de familie și viața profesională, orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva oricărei concedieri din motive de maternitate, precum și dreptul la un concediu de maternitate plătit și la un concediu parental acordat în urma nașterii sau adopției unui copil. Articolul 153 din TFUE prevede că Uniunea trebuie să adopte cerințe minime, precum și să susțină și să completeze activitățile statelor membre în domeniul condițiilor de muncă, al condițiilor de lucru, precum și al egalității de șanse între femei și bărbați cu privire la oportunitățile de pe piața muncii și la tratamentul la locul de muncă. În plus, articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale prevede că: Egalitatea între femei și bărbați trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește încadrarea în muncă, munca și remunerarea. Principiul egalității nu exclude menținerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea sexului subreprezentat. Articolul 3 din TUE prevede că Uniunea combate excluziunea socială și discriminarea. De asemenea, articolul 8 din TFUE prevede că Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea dintre femei și bărbați. Articolul 19 din TFUE prevede că Uniunea poate lua măsurile necesare în vederea combaterii oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă sau orientare sexuală. Articolul 153 din TFUE prevede că Uniunea trebuie să adopte cerințe minime, precum și să susțină și să completeze activitățile statelor membre în ceea ce privește integrarea persoanelor excluse de pe piața forței de muncă, precum și pentru promovarea egalității de șanse între femei și bărbați cu privire la oportunitățile de pe piața muncii și la tratamentul la locul de muncă.

6.Egalitatea de șanse

Discriminarea bazată pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală este ilegală în întreaga Uniune. Cu toate acestea, anumite grupuri se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesul la piața forței de muncă. În special, resortisanții țărilor terțe și minoritățile etnice sunt subreprezentați pe piața forței de muncă și sunt expuși unui risc mai mare de sărăcie și de excluziune socială. Este important să se elimine obstacolele din calea participării lor, care pot include bariere lingvistice sau probleme legate de recunoașterea competențelor și a calificărilor. În ceea ce privește discriminarea pe motive de naționalitate sau de origine etnică, experiența de pe teren arată o lipsă de conștientizare atât a angajatorilor în privința practicilor discriminatorii de angajare, cât și a persoanelor vizate de discriminări în raport cu drepturile lor.

Sprijinirea participării acestora pe piața muncii este esențială pentru a asigura egalitatea de șanse și devine un imperativ economic în contextul unei forțe de muncă în curs de îmbătrânire.

a. Participarea pe piața forței de muncă a grupurilor subreprezentate trebuie să fie consolidată, garantând egalitatea de tratament în toate domeniile, inclusiv prin sensibilizare și combaterea discriminării.

CAPITOLUL II: CONDIȚII DE MUNCĂ ECHITABILE

7.Condiții de încadrare în muncă

Noile forme de angajare flexibilă necesită o atenție suplimentară pentru a preciza natura, volumul sau durata muncii, pentru a identifica angajatorii, precum și nivelul asociat de protecție socială și pentru a evita abuzurile în perioade de probă. Formele de muncă descentralizată, organizată direct de lucrători, pot mări autonomia lucrătorilor și stimula dezvoltarea întreprinderilor, dar conduc, în același timp, la o reducere a nivelului de conștientizare a drepturilor și la cerințe neclare de informare pentru angajatori. Dispozițiile existente la nivelul UE care prevăd informarea angajaților cu privire la condițiile de ocupare a forței de muncă nu se aplică de la începutul angajării și devin mai greu de aplicat în cadrul modelelor de organizații patronale din ce în ce mai transnaționale, mai mobile, mai digitale și mai externalizate. Normele complexe, costisitoare și nesigure care reglementează încheierea contractelor pe durată nedeterminată explică reticența întreprinderilor față de angajarea de personal și duc, de asemenea, la aplicarea neuniformă a normelor în vigoare.

a.Fiecare lucrător trebuie să fie informat în scris, înainte de începerea perioadei de angajare, cu privire la drepturile și obligațiile derivate din raportul de muncă.

b.Dacă există o perioadă de probă, aceasta trebuie să aibă o durată rezonabilă; înainte de a începe lucrul, lucrătorii trebuie să primească informații cu privire la condițiile de muncă.

c.Concedierea unui lucrător trebuie să fie motivată, precedată de o perioadă rezonabilă de preaviz și trebuie să existe o compensație adecvată aferentă acesteia, precum și un acces la căi de atac rapide și eficiente în fața unui sistem imparțial de soluționare a litigiilor.

8.Salariile

Salariile minime cu un nivel adecvat asigură un standard de viață decent pentru lucrători și familiile acestora și contribuie la combaterea cazurilor de sărăcie a persoanelor încadrate în muncă. O acoperire largă evită denaturările care conduc la o piață a muncii cu două niveluri. Caracterul previzibil al evoluției salariilor este important pentru un mediu de afaceri stabil. Salariile minime trebuie să fie stabilite la un nivel care să mențină perspectivele de angajare pentru persoanele cu un nivel scăzut de calificare și care să facă munca atrăgătoare din punct de vedere financiar pentru șomeri și persoanele inactive. Menținerea unei evoluții a salariilor în conformitate cu productivitatea s-a dovedit esențială pentru competitivitate, în special în zona euro.

a.Toate locurile de muncă trebuie să fie remunerate în mod echitabil, permițând un nivel de trai decent. Salariile minime trebuie stabilite prin intermediul unui mecanism transparent și previzibil într-un mod care să garanteze accesul la un loc de muncă și motivația de a căuta un loc de muncă. Salariile trebuie să evolueze în conformitate cu dezvoltarea productivității, în consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu practicile naționale.

9.Sănătatea și siguranța la locul de muncă

Noi provocări legate de sănătatea și securitatea la locul de muncă au apărut în contextul raporturilor de muncă mai puțin stabile, a noilor modele de lucru și a îmbătrânirii forței de muncă. Asigurarea protecției împotriva bolilor profesionale și a accidentelor de muncă pentru toți lucrătorii, indiferent de forma de angajare, precum și abordarea „zonelor gri”, cum ar fi activitățile independente „dependente” și „false” care conduc la situații juridice neclare oferă o modalitate importantă de a reduce precaritatea, costurile sociale și de a îmbunătăți productivitatea firmelor. Consolidarea eforturilor de reconstrucție și de reintegrare necesită o mai mare implicare a angajatorilor pentru recalificare sau pentru adaptarea la locul de muncă. Cu toate acestea, punerea în aplicare a măsurilor preventive și corective de către întreprinderile mici este în continuare împovărătoare.

a.Trebuie să fie asigurat un nivel adecvat de protecție împotriva tuturor riscurilor care pot apărea la locul de muncă, acordându-se sprijin în mod corespunzător pentru punerea în aplicare, în special în microîntreprinderi și în întreprinderile mici.

10.Dialogul social și participarea lucrătorilor

Buna funcționare a dialogului social necesită parteneri sociali autonomi și reprezentativi care au capacitățile de a ajunge la acorduri colective. Având în vedere scăderile în materie de densitate și reprezentativitate a organizațiilor, partenerii sociali trebuie să-și consolideze în continuare capacitățile de a se angaja într-un dialog social eficace și care să funcționeze mai bine. Implicarea partenerilor sociali la nivel național și la nivelul UE este esențială pentru succesul elaborării și punerii în aplicare a politicilor economice și sociale, inclusiv în ceea ce privește eforturile de a proteja locurile de muncă în perioade de încetinire a creșterii economice. De asemenea, noile forme de organizare a muncii, cum ar fi cele din sectorul serviciilor și din domeniul economiei digitale, duc la implicarea inegală a lucrătorilor și măresc complexitatea activității de informare și consultare a acestora.

a.Partenerii sociali trebuie să fie consultați în materie de elaborare și punere în aplicare a politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă. Aceștia trebuie să fie încurajați să elaboreze acorduri colective în chestiuni relevante pentru ei, respectând tradițiile naționale, autonomia acestora și dreptul la acțiuni colective.

b.Informarea și consultarea sunt asigurate în timp util pentru toți lucrătorii, inclusiv pentru cei care lucrează în sectorul digital și/sau care desfășoară activități transfrontaliere sau pentru reprezentanții acestora, în special în caz de concedieri colective, transfer, restructurare și fuziune de întreprinderi.

CAPITOLUL III: PROTECȚIE SOCIALĂ ADECVATĂ ȘI DURABILĂ

11.Prestațiile și serviciile sociale integrate

În unele cazuri, multitudinea prestațiilor și a serviciilor, a agențiilor și a procedurilor de punere în aplicare îngreunează accesul persoanelor la întreaga asistență de care au nevoie. Lipsa de beneficii și servicii integrate reduce, de asemenea, eficacitatea acestora în ceea ce privește combaterea sărăciei, precum și sprijinirea integrării sociale și pe piața muncii. O aliniere triplă între prestațiile sociale, sprijinul activ și serviciile sociale este esențială pentru un sprijin eficient. Această aliniere ar trebui să vizeze eligibilitatea și acoperirea, ofertele coordonate de sprijin și menținerea anumitor drepturi la reangajare sau la reînceperea activității independente. O mai bună integrare a prestațiilor și a serviciilor sociale poate îmbunătăți raportul cost-eficacitate al protecției sociale.

a.Prestațiile și serviciile de protecție socială trebuie să fie integrate, în măsura posibilului, în scopul de a consolida consecvența și eficacitatea acestor măsuri și a sprijini integrarea socială și integrarea pe piața muncii.

Articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale prevede că: Uniunea recunoaște și respectă dreptul de acces la prestațiile de securitate socială și la serviciile sociale. Articolul 151 din TFUE stabilește că Uniunea și statele membre au ca obiective o protecție socială adecvată și combaterea excluziunii. Articolul 153 din TFUE stabilește că Uniunea susține și completează activitățile statelor membre în ceea ce privește securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, modernizarea sistemelor de protecție socială și integrarea persoanelor pe piața forței de muncă.

12.Asistență medicală și prestații de boală

Îmbătrânirea populației și costurile ridicate ale tratamentelor exercită o presiune tot mai mare asupra sustenabilității financiare a sistemelor de sănătate și asupra capacității de a oferi îngrijiri medicale corespunzătoare pentru toți. Costurile ridicate de tratament în raport cu venitul sau perioadele de așteptare prea lungi s-au dovedit a fi factori determinanți ai incapacității de a avea acces la asistență medicală. Asigurarea accesului universal la servicii de asistență medicală de înaltă calitate, garantând în același timp sustenabilitatea financiară a sistemelor de sănătate, încurajând furnizarea de îngrijire eficientă din punctul de vedere al costurilor, precum și încurajând promovarea sănătății și prevenirea bolilor necesită eforturi sporite în vederea îmbunătățirii capacității de rezistență, a eficienței și eficacității sistemelor de sănătate și poate îmbunătăți capacitatea sistemelor de sănătate de a face față provocărilor. Asigurarea accesului universal la asistență medicală și combaterea inegalităților în materie de sănătate vor consolida coeziunea socială și vor îmbunătăți rezultatele economice.

Dispozițiile privind prestațiile de boală și/sau concediul medical plătit variază considerabil în ceea ce privește zilele de așteptare, durata, nivelurile de înlocuire și mecanismele de control. Asigurarea unui nivel minim adecvat de înlocuire a prestațiilor de boală și încurajarea reabilitării și reintegrării, menținând, în același timp, sustenabilitatea financiară a acestor sisteme rămâne o provocare.

a.Orice persoană trebuie să aibă acces în timp util la o asistență medicală preventivă și curativă de bună calitate, iar nevoia de asistență medicală nu trebuie să conducă la sărăcie sau la dificultăți financiare. 

b.Sistemele de asistență medicală trebuie să încurajeze furnizarea de îngrijire eficientă din punctul de vedere al costurilor, consolidând, în același timp, promovarea sănătății și prevenirea bolilor, în vederea consolidării capacității de rezistență a sistemelor de sănătate și a sustenabilității financiare a acestor sisteme.

c.Tuturor lucrătorilor, indiferent de tipul de contract, trebuie să li se asigure concediul medical plătit în mod adecvat în perioadele de boală; participarea persoanelor care desfășoară activități independente la sistemele de asigurare trebuie să fie, de asemenea, încurajată. Reintegrarea și reabilitarea eficiente pentru o revenire rapidă la locul de muncă trebuie să fie încurajate.

Articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale prevede că: Orice persoană are dreptul de acces la asistența medicală preventivă și de a beneficia de îngrijiri medicale în condițiile stabilite de legislațiile și practicile naționale. În definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane. Articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale prevede că: Uniunea recunoaște și respectă dreptul la securitate socială...în caz de boală. Articolul 151 din TFUE stabilește că Uniunea și statele membre au ca obiective o protecție socială adecvată. Articolul 153 din TFUE prevede că Uniunea susține și completează activitățile statelor membre în ceea ce privește securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, precum și modernizarea sistemelor de protecție socială. Articolul 168 din TFUE prevede asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane la definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii.

13.Pensii

Creșterea speranței de viață și diminuarea populației de vârstă activă implică o dublă provocare, și anume de a asigura sustenabilitatea financiară a pensiilor și de a lua măsuri pentru a permite furnizarea unui venit adecvat la pensionare. Corelarea vârstei legale de pensionare cu speranța de viață și reducerea decalajului dintre vârsta efectivă și vârsta legală de pensionare prin evitarea retragerii anticipate de pe piața forței de muncă sunt importante pentru a concilia sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice, păstrând în același timp echitatea între generații.

Inadecvarea pensiilor este o provocare suplimentară în mai multe state membre. În majoritatea țărilor există diferențe importante ale nivelurilor pensiilor între femei și bărbați, salariile mai mici și acumularea perioadelor fără activitate profesională ale femeilor conducând la contribuții mai mici la fondurile de pensii și, în ultimă instanță, la drepturi de pensie mai scăzute.

Persoanele care desfășoară activități independente și cele cu un loc de muncă atipic sunt expuse, de asemenea, unor riscuri mai mari în privința caracterului adecvat al pensiilor și se confruntă cu o acoperire mai redusă a pensiilor ocupaționale.

a.Pensiile trebuie să asigure tuturor persoanelor un standard de viață decent la vârsta de pensionare. Trebuie luate măsuri pentru a reduce diferențele între pensiile femeilor și bărbaților, cum ar fi creditarea în mod corespunzător a perioadelor de îngrijire. În funcție de specificitățile naționale, trebuie să fie încurajată participarea la sistemele de asigurare a persoanelor care desfășoară activități independente.

b.Sistemele de pensii trebuie să se angajeze să protejeze sustenabilitatea și adecvarea viitoare ale pensiilor prin garantarea unei ample baze de contribuție, prin corelarea vârstei legale de pensionare cu speranța de viață și prin reducerea decalajului dintre vârsta efectivă de pensionare și vârsta legală de pensionare prin evitarea retragerii anticipate de pe piața forței de muncă.

Articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale prevede că: Uniunea recunoaște și respectă dreptul de acces la securitatea socială ... în caz de limită de vârstă ... [și] ... dreptul la asistență socială pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente. Articolul 151 din TFUE stabilește că Uniunea și statele membre au ca obiective o protecție socială adecvată ..... și combaterea excluziunii. Articolul 153 din TFUE prevede că Uniunea susține și completează activitățile statelor membre în ceea ce privește securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, combaterea excluderii sociale, precum și modernizarea sistemelor de protecție socială.

14.Indemnizații de șomaj

Indemnizațiile de șomaj eficace permit căutarea de locuri de muncă și îmbunătățesc corelarea competențelor, oferă securitate economică pe parcursul perioadelor de șomaj, previn sărăcia și permit stabilizarea automată în perioadele de încetinire a creșterii economice. În unele cazuri, acoperirea indemnizațiilor de șomaj este foarte scăzută din cauza cerințelor stricte de eligibilitate. Durata indemnizațiilor în anumite state membre, precum și punerea în aplicare a condițiilor pentru căutarea unui loc de muncă și participarea la sprijinul activ reprezintă un motiv de îngrijorare.

a.Acțiunile de sprijin pentru șomeri trebuie să includă cerința privind căutarea activă a unui loc de muncă și participarea la sprijinul activ combinate cu indemnizații de șomaj adecvate. Durata indemnizațiilor trebuie să acorde suficient timp pentru căutarea unui loc de muncă, păstrând în același timp stimulentele pentru o reinserție profesională rapidă 2 .

Articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale prevede că: Uniunea recunoaște și respectă dreptul la prestații de securitate socială...în caz de pierdere a locului de muncă. Articolul 151 din TFUE stabilește că Uniunea și statele membre au ca obiective o protecție socială adecvată și combaterea excluziunii. Articolul 153 din TFUE prevede că Uniunea susține și completează activitățile statelor membre în ceea ce privește securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, combaterea excluderii sociale, precum și modernizarea sistemelor de protecție socială.

15.Venit minim

Un venit minim pentru persoanele expuse riscului de sărăcie și care nu dețin alte mijloace de subzistență este prevăzut de majoritatea statelor membre, dar nu de toate acestea. Cu toate acestea, printre provocările actuale se numără inadecvarea nivelurilor prestațiilor, ceea ce face practic imposibilă evitarea sărăciei de către beneficiari, rata scăzută de acoperire și absența venitului minim garantat din cauza complexității accesului la aceste sisteme. Pentru persoanele în vârstă de muncă, legăturile slabe cu sprijinul activ și cu serviciile sociale, precum și neintroducerea sistemului de indemnizații degresive la reinserția profesională pot crea o dependență de indemnizații și pot descuraja munca. Securitatea venitului vizează insuficient persoanele care nu mai au acces la indemnizații de șomaj, fiind caracterizată de o coordonare deficitară între șomaj și prestațiile de venit minim. Pentru persoanele în vârstă, în majoritatea statelor membre, dispozițiile privind venitul minim sunt insuficiente pentru a permite ieșirea din sărăcie a persoanelor fără nicio altă resursă.

a.Prestațiile de venit minim adecvate trebuie să fie garantate pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente pentru a beneficia de un nivel de trai decent. Pentru persoanele în vârstă de muncă, aceste avantaje trebuie să includă cerințele privind participarea la sprijinul activ pentru a încuraja (re)integrarea pe piața forței de muncă.

Articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale prevede că: Pentru a combate marginalizarea socială și sărăcia, Uniunea recunoaște și respectă dreptul la asistență socială și la asistență în ceea ce privește locuința, destinate să asigure o viață demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente. Articolul 151 din TFUE prevede că Uniunea și statele membre au ca obiectiv combaterea excluziunii. Articolul 153 din TFUE stabilește că Uniunea susține și completează activitățile statelor membre pentru combaterea excluziunii și integrarea persoanelor pe piața forței de muncă.

16.Handicap

Persoanele cu handicap sunt mult mai expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială decât restul populației. Acestea se confruntă cu lipsa de accesibilitate la locul de muncă, cu discriminări și cu măsuri fiscale de descurajare. Structura prestațiilor de invaliditate poate conduce la dependența de prestații, de exemplu atunci când prestațiile sunt retrase în întregime odată cu reinserția profesională. Disponibilitatea serviciilor de asistență poate afecta, de asemenea, capacitatea de participare la ocuparea forței de muncă și la viața comunității.

a.Persoanelor cu handicap trebuie să li se asigure servicii de facilitare și siguranța unui venit de bază care să le permită un nivel de trai decent. Condițiile de prestații nu trebuie să creeze bariere în calea ocupării forței de muncă.

Articolul 26 din Carta drepturilor fundamentale prevede că: Uniunea recunoaște și respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității. Articolul 151 din TFUE stabilește că Uniunea și statele membre au ca obiective o protecție socială adecvată și combaterea excluziunii. Articolul 153 din TFUE prevede că Uniunea susține și completează activitățile statelor membre în ceea ce privește securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, combaterea excluderii sociale, precum și modernizarea sistemelor de protecție socială.

17.Îngrijire pe termen lung

Îmbătrânirea populației, structurile familiale în schimbare și creșterea participării femeilor pe piața forței de muncă contribuie la creșterea cererii de servicii de îngrijire pe termen lung. Persoanele care au în îngrijire membri de familie sunt de obicei femei și ocupă vidul cauzat de inexistența sau de costul ridicat al serviciilor de îngrijire instituționalizate. Îngrijirea formală la domiciliu, deși preferată de mulți beneficiari și membri de familie, este subdezvoltată, ceea ce înseamnă că îngrijirea informală este adesea singura opțiune pentru multe familii, punând o mare povară financiară asupra persoanelor afectate. Prin urmare, asigurarea accesului la servicii de îngrijire pe termen lung adecvate, protejând totodată sustenabilitatea financiară a sistemelor de îngrijire pe termen lung, necesită eforturi sporite în vederea îmbunătățirii furnizării și finanțării serviciilor de îngrijire pe termen lung.

a.Accesul la serviciile de îngrijire medicală pe termen lung de calitate și accesibile din punct de vedere financiar, inclusiv la îngrijirea la domiciliu, furnizate de profesioniști calificați trebuie să fie asigurat în mod corespunzător

b.Furnizarea și finanțarea serviciilor de îngrijire pe termen lung trebuie să fie consolidată și îmbunătățită pentru a asigura accesul la o îngrijire adecvată într-un mod sustenabil din punct de vedere financiar.

Articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale prevede că: Uniunea recunoaște și respectă dreptul de acces la prestațiile de securitate socială și la serviciile sociale care oferă protecție în cazuri precum...dependența. Articolul 151 din TFUE stabilește că Uniunea și statele membre au ca obiective o protecție socială adecvată. Articolul 153 din TFUE prevede că Uniunea susține și completează activitățile statelor membre în ceea ce privește securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, precum și modernizarea sistemelor de protecție socială.

18.Îngrijirea copiilor

Serviciile de îngrijire a copiilor îmbunătățesc dezvoltarea cognitivă și socială a copiilor, în special a celor care trăiesc în gospodării dezavantajate, și consolidează educația și perspectivele lor pe piața muncii mai târziu în viață. Îngrijirea formală a copiilor este, de asemenea, un instrument esențial pentru promovarea echilibrului dintre viața profesională și cea privată, încurajând creșterea ratei de ocupare a părinților, mai ales în rândul femeilor. Cu toate acestea, disponibilitatea, accesul, accesibilitatea financiară și calitatea limitate reprezintă obstacole majore și împiedică dezvoltarea copiilor. Accesul copiilor proveniți din medii dezavantajate la aceste servicii rămâne, de asemenea, o provocare.

a.Accesul la servicii de îngrijire a copiilor accesibile și de calitate, furnizate de profesioniști calificați în mod corespunzător, trebuie garantat pentru toți copiii.

b.Trebuie luate măsuri într-un stadiu incipient și ar trebui adoptate abordări preventive de combatere a sărăciei în rândul copiilor, inclusiv măsuri specifice pentru a încuraja participarea la sistem a copiilor proveniți din medii dezavantajate.

Articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale prevede că: Copiii au dreptul la protecția și îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Articolul 151 din TFUE stabilește că Uniunea și statele membre au ca obiective o protecție socială adecvată. Articolul 153 din TFUE prevede că Uniunea susține și completează activitățile statelor membre în ceea ce privește securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, combaterea excluderii sociale, precum și modernizarea sistemelor de protecție socială.

19.Locuințe

Lipsa unei locuințe adecvate și insecuritatea locuințelor continuă să reprezinte o problemă importantă la nivelul UE, care duce la creșterea asumării de riscuri financiare, la evacuări, la arierate în plata chiriilor și în rambursarea creditelor ipotecare, precum și, în unele cazuri extreme, la lipsa unui adăpost. Restricțiile privind oferta în sectorul locuințelor și denaturările de pe piața locuințelor de închiriat contribuie la lipsa locuințelor disponibile. Lipsa de locuințe adecvate reprezintă un obstacol pentru mobilitatea forței de muncă, pentru stabilirea tinerilor pe piața forței de muncă și pentru îndeplinirea proiectelor de viață și o viață independentă.

a.Accesul la locuințe sociale sau la asistență în ceea ce privește locuința trebuie furnizat persoanelor aflate în dificultate. Trebuie garantată protecția împotriva evacuării persoanelor vulnerabile și trebuie acordat sprijin gospodăriilor cu venituri mici și mijlocii pentru a avea acces la o proprietate imobiliară.

b.Persoanelor fără adăpost trebuie să li se pună la dispoziție un adăpost, iar acesta trebuie să fie legat de alte servicii sociale pentru a promova integrarea lor socială.

Articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale prevede că: Pentru a combate marginalizarea socială și sărăcia, Uniunea recunoaște și respectă dreptul la... asistență în ceea ce privește locuința, astfel încât să se asigure o viață demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente... Articolul 151 din TFUE prevede că Uniunea și statele membre au ca obiectiv combaterea excluziunii. Articolul 153 din TFUE prevede că Uniunea susține și completează acțiunea statelor membre în lupta împotriva excluziunii sociale.

20.Accesul la servicii esențiale

Serviciile esențiale, cum ar fi comunicațiile electronice, transportul, energia (de exemplu, electricitatea și încălzirea) și serviciile financiare (cum ar fi conturile bancare), care asigură deplina incluziune socială a persoanelor în societate și garantează oportunități egale de a obține un loc de muncă, nu sunt întotdeauna disponibile sau accesibile tuturor celor care au nevoie de ele. Obstacolele din calea accesului la astfel de servicii includ accesibilitatea financiară, lipsa infrastructurii sau neîndeplinirea cerințelor de accesibilitate pentru persoanele cu handicap.

a.Accesul la prețuri abordabile la servicii esențiale, inclusiv la comunicațiile electronice, la energie, la transporturi și la serviciile financiare, trebuie garantat pentru toți cetățenii. Măsurile de sprijinire a accesului la aceste servicii trebuie să fie disponibile pentru persoanele aflate în dificultate.

Articolul 151 din TFUE stabilește că Uniunea și statele membre au ca obiective o protecție socială adecvată ..... și combaterea excluziunii.

(1)  În conformitate cu principiile 17-18 de mai jos.

(2) În conformitate cu principiul 3 de mai sus.