21.4.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 125/65

Raportor unic:

Jorge PEGADO LIZ

1.1.

În mai multe dintre avizele sale, CESE a pledat constant pentru consolidarea responsabilităților, competențelor și puterilor OAREC, astfel încât să i se confere capacitatea necesară pentru a îndeplini un rol efectiv de reglementare a sectorului la nivel european.

1.2.

Prin urmare, în linii mari, CESE nu poate fi decât de acord cu intenția care stă la baza propunerii Comisiei.

1.3.

Cu toate acestea, CESE regretă faptul că Comisia nu a avansat în direcția pe care o desemnează ca cea de-a 4-a opțiune și la care renunță în mod nejustificat, preferând să limiteze prerogativele OAREC la domeniul simplei cooperări sau coordonări, fie ele și consolidate.

1.4.

CESE este convins că, așa cum a susținut anterior, numai o opțiune care transformă OAREC într-o adevărată autoritate de reglementare va fi în măsură să asigure, odată cu o viziune pentru viitor, o reglementare corespunzătoare a noilor servicii de informare la nivel paneuropean sau mondial, care la ora actuală sunt în mare măsură nereglementate sau fac obiectul unor cadre de reglementare neclare (M2M, OTT și alte domenii de importanță majoră pentru Uniune, cum ar fi roamingul sau piețele transnaționale) sau procedurile de alocare paneuropene obligatorii pentru anumite benzi.

1.5.

În sfârșit, un punct care merită să beneficieze de o atenție deosebită și de o analiză atentă este componența, organizarea și funcționarea Comisiei pentru soluționarea contestațiilor, astfel încât să se asigure o adevărată independență și neutralitate și un sistem adecvat de resurse, în special în cazul deciziilor referitoare la litigiile transfrontaliere.

2.1.

În comunicarea sa din mai 2015 – Strategia pentru piața unică digitală din Europa (1) („Strategia PUD”), Comisia sublinia faptul că schimbările de pe piață și din mediul tehnologic impun îmbunătățirea cadrului instituțional prin consolidarea rolului Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice („OAREC”). În rezoluția sa intitulată „Pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală” (2), Parlamentul European a invitat Comisia să continue procesul de integrare a pieței unice digitale prin eficientizarea cadrului instituțional. Acest lucru poate fi realizat prin consolidarea rolului, a capacității și a competențelor decizionale ale OAREC, astfel încât acest organism să promoveze punerea în aplicare coerentă a cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice, să asigure supravegherea eficientă a dezvoltării pieței unice și să contribuie la soluționarea litigiilor transfrontaliere.

2.2.

Prezenta propunere ar trebui să fie analizată împreună cu Propunerea de directivă de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (3), care încredințează OAREC îndeplinirea unor sarcini suplimentare, care vor contribui la asigurarea unei aplicări coerente a cadrului de reglementare și vor permite să se promoveze dezvoltarea pieței comunicațiilor electronice în întreaga Uniune. În plus, OAREC va contribui la promovarea accesului la conexiuni de date de foarte mare capacitate și a adoptării acesteia, la stimularea concurenței în ceea ce privește furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice, precum și la promovarea intereselor cetățenilor Uniunii.

2.3.

Obiectivul principal al propunerii este consolidarea rolului instituțional al OAREC și îmbunătățirea structurii sale de guvernanță, transformând totodată OAREC și Oficiul OAREC într-o veritabilă agenție, cu un mandat extins, altfel spus într-o structură în măsură să-și îndeplinească sarcinile viitoare, pentru a continua activitatea OAREC și punerea în comun a cunoștințelor de specialitate de care dispun autoritățile naționale de reglementare (ANR), aliniindu-i structura, precum și guvernanța, funcționarea, programarea și răspunderea cu prevederile Declarației comune a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 19 iulie 2012 privind agențiile descentralizate („abordarea comună”) (4). Propunerea include în Regulamentul privind OAREC și sarcinile atribuite OAREC în Regulamentul (UE) 2015/2120, adoptat recent, care stabilește normele ce asigură un internet deschis și elimină suprataxele pentru serviciile de roaming (5). Cu toate acestea, nu se ia în considerare revizuirea Directivei asupra confidențialității și comunicațiilor electronice (6), pe care Comisia a promis să o întreprindă până la sfârșitul anului 2016.

2.4.

Pentru atingerea acestui obiectiv, Comisia a examinat 4 opțiuni: opțiunea 1 este păstrarea statu-quolui; opțiunea 2 prevede o simplă consolidare a rolului consultativ și a competențelor; opțiunea 3 este cea preferată, vizând menținerea rolului consultativ cu anumite competențe prenormative și îmbunătățirea procesului de analiză a pieței, precum și a acordării dreptului de utilizare a spectrului de frecvențe radio, pe care le dezvoltă în detaliu; opțiunea 4, care este exclusă de Comisie din start, și anume crearea unei adevărate autorități de reglementare la nivelul UE, sub forma unei agenții consolidate, care să dispună de resursele necesare pentru a face posibil un transfer de competențe de executare, inclusiv competențele de supraveghere și cele de asigurare a respectării normelor, cu competențe cu caracter obligatoriu în domeniile în care este necesar să se asigure punerea în aplicare uniformă a normelor UE.

2.5.

Conținutul regulamentului dezvoltă din perspectivă juridică opțiunea selectată și face obiectul analizei de mai jos.

3.1.

În mai multe dintre avizele sale (7), CESE a pledat constant pentru consolidarea responsabilităților, competențelor și puterilor OAREC, astfel încât să i se confere capacitatea necesară pentru a îndeplini un rol efectiv de reglementare a sectorului la nivel european. Prin urmare, în linii mari, CESE nu poate fi decât de acord cu intenția care stă la baza propunerii Comisiei.

3.2.

Cu toate acestea, CESE s-a orientat către o soluție mai apropiată de așa-numita „opțiune 4” a Comisiei, în măsura în care consideră că simplele operațiuni de cosmetizare a statutului OAREC nu sunt suficiente pentru a-l transforma într-o adevărată autoritate de reglementare.

3.3.

De exemplu, în avizul său TEN/534, CESE a afirmat explicit: „În opinia CESE, modificările propuse privind statutul OAREC, și anume introducerea unui post cu normă întreagă de președinte al Consiliului autorităților de reglementare, s-ar putea dovedi insuficiente din perspectiva provocărilor în materie de competitivitate și a necesității de a se crea stimulente pentru investiții, mai ales în domeniul comunicațiilor de mare viteză și a rețelelor NGN/NGA” (punctul 4.7.1).

3.4.

Într-adevăr, pentru îndeplinirea atribuțiilor în domenii în care se știe deja că lipsește o reglementare adecvată, cum ar fi noile servicii de informare la nivel paneuropean sau mondial, care la ora actuală sunt în mare măsură nereglementate și sau fac obiectul unor cadre de reglementare neclare (M2M, OTT și alte domenii de importanță majoră pentru Uniune, cum ar fi roamingul sau piețele transnaționale) sau procedurile de alocare paneuropene obligatorii pentru anumite benzi, la care se adaugă noile competențe care i-au fost conferite nu numai prin propunerea examinată, ci și în cadrul propunerii privind codul european al comunicațiilor electronice, nu considerăm acceptabilă menținerea nivelului de intervenție ale OAREC în domeniul unei simple cooperări sau coordonări, fie ele și consolidate.

3.5.

În plus, ceea ce această propunere nu aduce în mod cert este o viziune privind viitorul domeniu de aplicare în vederea continuării integrării pieței unice digitale, întrucât ea continuă să permită fragmentarea reglementărilor prin intermediul autorităților naționale de reglementare.

3.6.

Poate că așa se explică rezultatele prea puțin încurajatoare ale evaluării OAREC, reflectate în propunere, în ceea ce privește relevanța, eficacitatea, eficiența și însăși valoarea adăugată a modelului asupra căruia se insistă în continuare, în pofida acestor constatări.

4.1.

În general, în ceea ce privește definirea competențelor, organizarea și funcționarea, textul regulamentului urmează modelul comun pentru agențiile de același tip, definit în Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului UE și a Comisiei Europene privind agențiile descentralizate și, ca atare, nu justifică formularea unor observații speciale.

4.2.

Cu toate acestea, se impune o observație legată de Comisia pentru soluționarea contestațiilor, în ce privește anumite garanții: „Imparțialitatea și independența membrilor acestora ar trebui să continue să fie garantate, pe baza unor criterii transparente și verificabile în mod obiectiv, care urmează a fi definite de către agenții”, în special având în vedere că „recrutarea membrilor comisiei de recurs din rândul personalului agenției și/sau al Consiliului de administrație al agenției ar trebui să se desfășoare cu mare precauție și nu ar trebui să pună în discuție principiile de imparțialitate și de independență menționate anterior” (punctul 21 din declarația menționată).

4.3.

În comparație cu ceea ce se întâmplă cu alte organisme, cum ar fi Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (8), Agenția europeană pentru soiuri de plante (9), Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (10) și Agenția Europeană pentru Produse Chimice (11), pentru a da doar câteva exemple, CESE este surprins de concizia dispozițiilor articolelor 11-14 din propunere, care stabilesc cadrul juridic al Comisiei pentru soluționarea contestațiilor.

4.4.

CESE constată, într-adevăr, că toate regulamentele privind normele de organizare și de procedură ale comisiilor de recurs aferente agențiilor menționate prevăd în detaliu procedura aplicabilă în cadrul unor astfel de foruri, inclusiv faptul că deciziile adoptate de acestea pot face obiectul unei acțiuni în anulare pe lângă Tribunalul Uniunii Europene, ale cărui hotărâri pot face obiectul unui recurs înaintat Curții de Justiție a UE cu privire la chestiuni de drept.

4.5.

S-ar părea că, deși în cele mai multe cazuri, mandatul este pur consultativ, există totuși situații în care, prin combinarea dispozițiilor din proiectul de directivă cu cele din propunerea analizată, OAREC sfârșește prin a avea o putere decizională cu efecte asupra situației juridice a terților, așa cum va fi cazul anumitor decizii enumerate la articolul 2 alineatul (1) literele (b)-(d), și anume cu privire la:

4.6.

Un bun exemplu în acest sens este cazul litigiilor transfrontaliere, întrucât „Oricare dintre părți poate sesiza autoritatea națională de reglementare sau autoritățile în cauză”, iar aceste autorități „notifică litigiul OAREC pentru a-l soluționa în mod corespunzător, în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 3”. În acest caz, OAREC emite un aviz în care indică autorității naționale de reglementare sau autorităților vizate să întreprindă o anumită acțiune pentru a soluționa litigiul sau să nu întreprindă nicio acțiune, în cel mai scurt interval de timp posibil și, în orice caz, în termen de patru luni, cu excepția circumstanțelor excepționale.

4.7.

Într-o astfel de situație, este foarte puțin probabil ca atacarea deciziei respective în fața unei comisii de soluționare a contestațiilor de tipul celei avute în vedere în propunere să fie percepută ca oferind garanții de independență și de imparțialitate.

4.8.

Independent de faptul că se prevede posibilitatea sesizării unei instanțe, procedura de la nivel administrativ nu pare să ofere o cale de atac în fața unei entități cu adevărat independente.

4.9.

CESE își exprimă speranța că această chestiune va fi reanalizată în mod corespunzător în versiunea finală a propunerii.

—

Avizul CESE privind propunerea de modificare a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2012 [COM(2016) 399 final], punctul 4.7 (JO C 34, 2.2.2017, p. 162);

—

Avizul CESE privind propunerile Comisiei referitoare la noi măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor [COM(2013) 627 final și COM(2013) 634 final]; raportor: Anna Nietyksza, punctul 4.7.1 (JO C 177, 11.6.2014, p. 64);

—

Avizul CESE pe tema Comunicării Comisiei privind promovarea utilizării în comun a resurselor spectrului de frecvențe radio pe piața internă [COM(2012) 478 final]; raportor: Bernardo Hernández Bataller, punctul 4.10 (JO C 133, 9.5.2013, p. 22);

—

Avizul CESE privind o piață unică digitală favorabilă incluziunii, punctul 3.1.1.1 (JO C 161, 6.6.2013, p. 8).

—

Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei – Internetul deschis și neutralitatea rețelei în Europa [COM(2011) 222 final], punctul 2.4.1 (JO C 24, 28.1.2012, p. 139).

—

Avizul CESE privind propunerea de decizie de instituire a primului program pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio [COM(2010) 471 final] și Comunicarea Comisiei Europene – Banda largă europeană: o investiție într-un promotor digital al creșterii [COM(2010) 472 final]; raportor: Thomas McDonogh, punctele 2.13 și 2.14 (JO C 107, 6.4.2011, p. 53).