19.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 303/122

Raportor:

domnul Vladimír NOVOTNÝ

1.1.

Comitetul recomandă cu tărie adoptarea propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind mercurul și de abrogare a Regulamentul (CE) nr. 1102/2008, ca prim pas spre ratificarea Convenției de la Minamata de către Uniunea Europeană în ansamblu și de către fiecare dintre statele sale membre.

1.2.

Emisiile de mercur reprezintă o problemă globală, care necesită un răspuns pe măsură, acesta fiind reprezentat de Convenția de la Minamata. UE și Japonia alcătuiesc principala forță motrice a campaniei de limitare a riscurilor pe care mercurul le prezintă pentru mediu (și populație). Trebuie să fim însă conștienți că mercurul și compușii săi sunt elemente care vor fi mereu prezente în mediul înconjurător.

1.3.

Comitetul constată că activitățile permanente desfășurate de UE în legătură cu problema mercurului la nivel global și în special la nivelul Uniunii au dus la o reducere cu 75 % a emisiilor antropice de mercur în UE din 1990 încoace și că regimul juridic existent garantează că reducerea treptată a acestor emisii va continua.

1.4.

Comitetul recomandă ca viitoarele măsuri ale UE să fie în concordanță cu punerea în aplicare a Convenției de la Minamata, odată ce aceasta va fi ratificată și va intra în vigoare. În opinia Comitetului, cadrul legislativ ce reglementează în primul rând emisiile, dar și procesele de producție și produsele, este suficient pentru îndeplinirea angajamentelor asumate în temeiul convenției și nu subminează competitivitatea UE în ansamblu.

1.5.

Comitetul consideră că este esențial ca o parte corespunzătoare a capacităților UE în domeniul științei și cercetării să fie alocată problemei reprezentate de prezența mercurului și a înlocuitorilor lui în procesele de producție și în produse.

1.6.

În plus, CESE recomandă ca autoritățile competente din UE și statele membre ale UE semnatare ale Convenției de la Minamata să participe, după ratificarea acesteia, la prima Conferință a părților (COP 1) la Convenția privind mercurul, aflată în pregătire, oferind noi informații care să permită reducerea în continuare a emisiilor antropice de mercur și a utilizării acestuia în produse și în procesele de producție.

2.1.

Mercurul este o componentă naturală a scoarței terestre, fiind prezent într-o concentrație medie de aproximativ 0,05 mg/kg, cu variații locale semnificative. În concentrații foarte scăzute, mercurul se găsește, de asemenea, în întreaga biosferă. Absorbția mercurului de către plante poate explica prezența sa în combustibili precum cărbunele, petrolul și gazele naturale, dar și în biocombustibili. În termeni de emisii de mercur, arderea biomasei este practic același lucru cu arderea cărbunelui. Problema mercurului și a emisiilor acestuia este descrisă în detaliu în documentele Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) (1).

2.2.

Odată eliberat, mercurul rămâne prezent în mediul înconjurător și circulă între aer, apă, sedimente, sol și biote, în diferite forme. El se poate transforma (în principal prin intermediul metabolismului microbian) în metilmercur, care are capacitatea de a se acumula în organisme și în special în lanțul trofic acvatic (pești și mamifere marine). Motivul pentru care mercurul și alte metale grele sunt considerate o amenințare pentru mediu la nivel global este faptul că acestea sunt bioacumulative și se pot răspândi în atmosferă la mare distanță.

2.3.

În unele părți ale lumii, în special în afara UE, procente semnificative din populație sunt expuse la mercur mult peste nivelurile de siguranță. Conform celor mai fiabile estimări, emisiile antropice de mercur în atmosferă se ridică la 1 960 de tone pe an la nivelul planetei, din care 87,5 tone pe an în UE (4,5 % din total). Emisiile directe de mercur în apă, la nivel mondial, ajung la aproximativ 900 de tone pe an, iar contribuția emisiilor naturale (eroziunea rocilor și activitatea vulcanică) este aproximativ egală. În anexa 1 este prezentată o imagine de ansamblu a emisiilor antropice de mercur.

2.4.

În ciuda scăderii consumului global de mercur (cererea globală a scăzut la mai puțin de jumătate față de 1980) și a prețurilor mici, producția de mercur prin extracție minieră continuă în numeroase țări ale lumii. Cei mai mari producători sunt China și Kazahstan. În Europa, producția primară a încetat în 2003, dar mercurul este separat ca produs secundar al altor procese extractive și de prelucrare a materiilor prime minerale. Acest tip de mercur este clasificat ca deșeu și este tratat în conformitate cu legislația în materie de deșeuri.

2.5.

De asemenea, cantități mari de mercur intră pe piața mondială în urma transformării sau închiderii uzinelor producătoare de cloralcali care utilizau procese cu mercur, în țări în care, spre deosebire de UE, comerțul cu mercur nu este interzis.

2.6.

Emisiile rezultate din arderea cărbunelui și din procesele de incinerare, inclusiv siderurgice, precum și din prelucrarea metalelor neferoase reprezintă sursa preponderentă de emisii antropice și în principal a imisiilor de compuși ai mercurului în vecinătatea unor surse specifice de emisii din UE. Identificarea diferitelor opțiuni presupune atât examinarea captării mercurului și a altor elemente în procesele de epurare a gazelor de ardere, cât și a proceselor de captare specifică a mercurului, acolo unde acestea se impun.

2.7.

O altă sursă importantă de emisii antropice, în principal de mercur elementar, o reprezintă utilizarea de amalgame în obturațiile dentare. Se pare că, în acest domeniu, emisiile (în principal în apă) sunt mai ușor de controlat și că tehnologiile disponibile în acest scop sunt utilizate pe scară largă în țările dezvoltate.

2.8.

Comitetul a exprimat deja în unele avize anterioare punctul de vedere al societății civile cu privire la chestiunea emisiilor nocive de mercur și de compuși ai acestuia, iar prezentul aviz se înscrie în mod natural în aceeași linie (2).

3.1.

Uniunea și douăzeci și șase de state membre au semnat o nouă convenție internațională privind mercurul. Convenția așa-numită de la Minamata abordează întregul ciclu de viață al mercurului la scară mondială, de la extracția minieră primară de mercur la gestionarea deșeurilor rezultate din mercur, având drept obiectiv protejarea sănătății umane și a mediului de emisiile antropice de mercur și de compuși ai acestuia în aer, apă și sol. UE și majoritatea covârșitoare a statelor sale membre au semnat această nouă convenție internațională privind mercurul, care a strâns deja 128 de semnături, fiind ratificată până în prezent de 25 de țări semnatare (3).

3.2.

În urma evaluării aprofundate a acquis-ului Uniunii s-a identificat un număr limitat de lacune de reglementare, care trebuie completate pentru a se asigura alinierea deplină a legislației europene la convenție (4). Propunerea examinată urmărește să abordeze aceste lacune, care privesc următoarele aspecte:

3.3.

Din motive de claritate juridică, obligațiile care decurg din convenție care nu sunt încă transpuse în legislația UE ar trebui să fie integrate într-un act juridic unic.

3.4.

Este necesar să fie consolidate coerența și claritatea juridică; în acest sens, ar trebui ca propunerea examinată să abroge și să înlocuiască Regulamentul (CE) nr. 1102/2008, păstrând obligațiile de fond care sunt în continuare necesare.

3.5.

Obiectivele propunerii sunt coerente cu cele ale Strategiei Europa 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Propunerea va contribui la crearea unor condiții concurențiale echitabile la nivel global pentru procesele industriale care utilizează sau emit involuntar mercur și compuși ai mercurului, precum și pentru fabricarea și comercializarea produselor cu adaos de mercur, promovând astfel competitivitatea industriei Uniunii.

3.6.

În plus, propunerea examinată urmărește simplificarea și clarificarea acquis-ului, acolo unde este posibil, pentru a se permite o punere în aplicare mai bună și mai eficace.

3.7.

Concluzia evaluării impactului a fost că ratificarea și punerea în aplicare a Convenției de la Minamata va asigura în UE beneficii importante pentru mediu și pentru sănătatea umană, în principal datorită reducerii preconizate a emisiilor de mercur provenite din alte părți ale lumii.

4.1.

Comitetul sprijină adoptarea propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului, deoarece acest document este rezultatul unui efort îndelungat de creare a unui mediu juridic responsabil, care să permită limitarea pe plan mondial a efectelor nedorite ale mercurului și compușilor săi, pe termen lung și în mod durabil. Comitetul constată că propunerea de regulament este în deplină concordanță cu obiectivul principal al protejării sănătății și mediului împotriva efectelor nocive ale mercurului.

4.2.

Comitetul apreciază în mod deosebit nu numai contribuția instituțiilor UE, ci și a statelor membre la elaborarea, negocierea și ratificarea Convenției de la Minamata.

4.3.

De asemenea, Comitetul salută călduros respectarea, pe parcursul întregului proces, a principiilor fundamentale ale subsidiarității și proporționalității, fără ca aceasta să pericliteze eficacitatea instrumentelor juridice adoptate în întreaga UE și la nivel mondial.

4.4.

CESE consideră că eforturile depuse de Europa vor contribui la o ratificare rapidă a Convenției de la Minamata până la sfârșitul anului 2016 și la o reducere adecvată a riscurilor la adresa sănătății și a mediului cauzate de emisiile antropice de mercur și de utilizarea acestuia în întreaga lume. De asemenea, Comitetul își exprimă convingerea că propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului nu ar trebui să depășească și nu va depăși sfera cerințelor care decurg din Convenția de la Minamata.

5.1.

CESE salută faptul că propunerea de regulament reflectă rezultatele consultărilor cu părțile interesate din UE și dezbaterile privind Convenția de la Minamata desfășurate în foruri de experți sub egida Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP). CESE felicită Comisia, care a dus la bun sfârșit activitatea de analiză foarte solicitantă și vastă care s-a concretizat în proiectul de regulament examinat aici.

5.2.

Comitetul susține opinia Comisiei potrivit căreia restricțiile comerciale care ar depăși cerințele convenției, adică ar institui o interdicție necondiționată a importului de mercur, nu ar fi justificate, deoarece acestea ar fi mai costisitoare pentru industria Uniunii și nu ar avea un efect pozitiv semnificativ asupra mediului.

5.3.

Comisia își însușește opinia exprimată de Comisie în propunerea de regulament, conform căreia nici restricțiile privind exportul anumitor produse cu adaos de mercur nu se justifică, în măsura în care aportul de mercur și evacuările de mercur în mediul înconjurător ar rămâne în mare parte neschimbate, iar o astfel de interdicție ar putea chiar spori emisiile de mercur în țări terțe.

5.4.

De asemenea, Comitetul aprobă fără rezerve (ca urmare a concluziilor consultărilor și a rezultatele analizelor) argumentul potrivit căruia restricționarea utilizării mercurului în anumite procese de fabricație și în unele procese noi ar trebui să fie proporțională cu riscurile aferente și să apară ca urmare a unui progres tehnologic pe termen mai lung.

5.5.

Totuși, Comitetul își însușește dispozițiile Convenției de la Minamata potrivit cărora părțile trebuie să ia măsuri pentru a descuraja dezvoltarea de noi procese de fabricație care utilizează mercur, precum și producerea și introducerea pe piață a unor produse noi cu adaos de mercur.

5.6.

Comitetul observă că punerea în aplicare a Directivei 2001/80/CE privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari au dus la o limitare semnificativă a emisiilor de mercur din sectorul energetic, care este cel mai mare generator de emisii antropice de mercur și de imisii de mercur în sol și în apă ca urmare a depunerilor atmosferice, și că această tendință va continua. Din 1990 până în prezent, UE a reușit să reducă emisiile antropice de mercur cu peste 75 % (5). O punere în aplicare integrală a Directivei 2010/75/UE privind emisiile industriale va contribui în mod semnificativ la reducerea suplimentară a emisiilor de mercur. CESE, în acord cu opinia Comisiei, își exprimă convingerea că în prezent nu este nevoie să se modifice sau să se completeze cerințele din Directiva privind emisiile industriale în special în ceea ce privește emisiile de mercur.

5.7.

CESE salută abordarea ce urmărește limitarea emisiilor de mercur din procese industriale pe baza conceptului de „cele mai bune tehnici disponibile” (BAT) și a documentelor lor de referință (BREF).

5.8.

CESE subliniază necesitatea de a se adopta măsuri legislative privind depozitarea permanentă și în condiții de siguranță a mercurul retras din circuitul industrial în structuri geologice adecvate, cum ar fi salinele dezafectate. CESE solicită Comisiei să definească urgent criteriile aplicabile instalațiilor de depozitare și cerințele pentru depozitarea deșeurilor contaminate cu mercur.

5.9.

Comitetul apreciază poziția echilibrată adoptată de Comisia Europeană cu privire la utilizarea amalgamului în stomatologie, pe baza celor mai recente cunoștințe științifice disponibile. El consideră că cerințele în materie de echipamente aplicabile cabinetelor stomatologice, și anume obligația de a deține separatoare de mercur și de nu a utiliza amalgame dentare decât sub formă încapsulată, sunt suficiente pentru a limita eliberarea deșeurilor de mercur în mediul înconjurător și a proteja sănătatea umană (6). În același timp, CESE atrage atenția asupra riscurilor încă puțin cunoscute și nespecificate în detaliu pe care le pot prezenta noile materiale dentare care urmează să înlocuiască amalgamul dentar.

5.10.

În același timp, CESE atrage atenția asupra creșterii costurilor serviciilor rambursate de bugetele de sănătate publică și a posibilelor efecte sociale și de sănătate asupra anumitor categorii de pacienți, în cazul în care aceste costuri se vor transfera asupra lor.