EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

1.1Contextul general

În prezent, economia Uniunii nu valorifică o parte importantă a potențialului pe care îl reprezintă materiile prime secundare care se regăsesc în fluxurile de deșeuri. În 2013, în UE, volumul total al deșeurilor generate a fost de aproximativ 2,5 miliarde de tone, din care 1,6 miliarde de tone nu au fost reutilizate sau reciclate și, prin urmare, au reprezentat o pierdere pentru economia europeană. Conform estimărilor, încă 600 de milioane de tone ar putea fi reciclate sau reutilizate. De exemplu, din deșeurile municipale generate în Uniune doar o parte redusă a fost reciclată (43 %), restul deșeurilor fiind stocate în depozite de deșeuri (31 %) sau incinerate (26 %). Prin urmare, Uniunea nu valorifică posibilități importante de îmbunătățire a eficienței utilizării resurselor și de creare a unei economii mai circulare.

În ceea ce privește gestionarea deșeurilor, în Uniune există diferențe mari între statele sale membre. În 2011, în timp ce șase state membre au stocat în depozite de deșeuri mai puțin de 3 % din deșeurile lor municipale, 18 state membre au stocat în depozite de deșeuri peste 50 %, iar unele state membre - peste 90 %. Este necesar să se remedieze urgent această disparitate.

Propunerile de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile 1 , a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje 2 , a Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri 3 , a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz 4 , a Directivei 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori 5 și a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice 6 fac parte dintr-un pachet privind economia circulară, care include, de asemenea, o comunicare a Comisiei intitulată „Închiderea buclei – Un plan de acțiune al UE pentru economia circulară”.

1.2Motivele și obiectivele propunerii

Tendințele recente sugerează că este posibilă realizarea de progrese suplimentare privind utilizarea eficientă a resurselor și că acest lucru poate aduce beneficii economice, de mediu și sociale considerabile. Transformarea deșeurilor într-o resursă reprezintă un element esențial al utilizării mai eficiente a resurselor și al închiderii buclei într-o economie circulară.

Obiectivele obligatorii din punct de vedere juridic prevăzute de legislația UE în domeniul deșeurilor au avut un rol determinant în ceea ce privește îmbunătățirea practicilor de gestionare a deșeurilor, stimularea inovării în domeniul reciclării, limitarea depozitării deșeurilor și crearea unor stimulente pentru schimbarea comportamentului consumatorilor. Dezvoltarea în continuare a politicii în domeniul deșeurilor poate aduce beneficii semnificative: creștere durabilă și creare de locuri de muncă, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, economii directe legate de ameliorarea practicilor de gestionare a deșeurilor, precum și o calitate mai bună a mediului.

Propunerea de modificare a Directivei 2008/98/CE răspunde obligației prevăzute de legislație de revizuire a obiectivelor privind gestionarea deșeurilor stabilite în directiva respectivă. Propunerile, care fac parte din Pachetul privind economia circulară și modifică cele șase directive menționate mai sus, se bazează parțial pe propunerea pe care Comisia a prezentat-o în iulie 2014 și pe care a retras-o apoi în februarie 2015. Acestea sunt conforme cu obiectivele prevăzute în Foaia de parcurs privind eficiența utilizării resurselor 7 și în Al 7-lea program de acțiune pentru mediu 8 , inclusiv aplicarea integrală a ierarhiei deșeurilor 9 în toate statele membre, reducerea volumului de deșeuri generate exprimat ca valoare absolută și pe cap de locuitor, asigurarea unei calități ridicate a reciclării și utilizarea deșeurilor reciclate ca sursă importantă și fiabilă de materii prime pentru Uniune. De asemenea, propunerile contribuie la punerea în aplicare a Inițiativei privind materiile prime 10 și abordează necesitatea prevenirii generării de deșeuri alimentare. Totodată, propunerile simplifică obligațiile de raportare incluse în toate cele șase directive.

2.REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

2.1Studii

Propunerile și evaluarea impactului care le însoțește evaluează aspectele tehnologice, socioeconomice, precum și cele legate de analiza cost-beneficiu aferente punerii în aplicare și dezvoltării ulterioare a legislației UE în domeniul deșeurilor. S-a elaborat un supliment la evaluarea impactului cu scopul de a analiza efectele pe care le pot avea variantele suplimentare ale principalelor opțiuni de politică definite în evaluarea impactului.

2.2Consultare internă

În cadrul Comisiei, un grup de coordonare privind evaluarea impactului, alcătuit din diferite servicii ale Comisiei (SG, ECFIN, GROW, CLIMA, JRC și ESTAT) a urmărit pregătirea propunerilor legislative.

2.3Consultare externă

Comisia a elaborat o listă orientativă a problemelor care trebuie abordate și primele interviuri cu principalele părți interesate au început în februarie 2013. În iunie 2013 s-a lansat o consultare publică online în conformitate cu standardele minime privind consultările, care s-a încheiat în septembrie 2013. Au fost transmise 670 de răspunsuri, ceea ce reflectă un grad ridicat de îngrijorare în rândul publicului referitor la situația gestionării deșeurilor în UE și nivelul înalt al așteptărilor privind acțiunea UE în acest domeniu. În perioada iunie-septembrie 2015, a avut loc o consultare specifică a statelor membre, precum și o consultare mai amplă privind economia circulară.

2.4Evaluarea impactului

Împreună cu propunerea adoptată în iulie 2014 11 , s-au publicat un raport privind evaluarea impactului și un rezumat. Evaluarea impactului, care reprezintă în continuare principala bază analitică pentru propunerile legislative revizuite, evaluează principalele efecte asupra mediului, sociale și economice ale diferitelor opțiuni de politică în vederea îmbunătățirii gestionării deșeurilor în UE. Diverse niveluri de ambiție sunt evaluate și comparate cu un „scenariu de referință”, în scopul de a identifica instrumentele și obiectivele cele mai adecvate, urmărindu-se în același timp reducerea la minimum a costurilor și obținerea unor beneficii maxime.

La 8 aprilie 2014, Comitetul de evaluare a impactului din cadrul Comisiei a emis un aviz pozitiv privind evaluarea impactului, formulând totodată o serie de recomandări pentru a îmbunătăți raportul. Comitetul a solicitat să se clarifice mai mult definirea problemei și necesitatea de a impune noi obiective intermediare, să se aducă argumente mai solide în favoarea interdicției de depozitare a deșeurilor din punctul de vedere al subsidiarității și al proporționalității și în favoarea stabilirii unor obiective uniforme pentru toate statele membre, precum și să se explice mai în detaliu modul în care rezultatele diferite obținute de statele membre sunt luate în considerare în cadrul propunerii.

Concluzia evaluării impactului este că o combinare a opțiunilor va aduce următoarele beneficii:

–reducerea sarcinii administrative în special pentru unitățile sau întreprinderile mici, simplificarea și o mai bună punere în aplicare, inclusiv prin menținerea unor obiective adecvate scopului;

–crearea de locuri de muncă – până în 2035 ar putea fi create peste 170 000 de locuri de muncă, pentru majoritatea acestora fiind imposibilă o delocalizare în afara UE;

–reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră – între 2015 și 2035 s-ar putea evita generarea a peste 600 de milioane de tone de gaze cu efect de seră;

–efecte pozitive asupra competitivității sectoarelor de gestionare și de reciclare a deșeurilor din UE, precum și asupra industriei prelucrătoare din UE (scheme de răspundere extinsă a producătorilor îmbunătățite, riscuri reduse aferente accesului la materii prime);

–reintegrarea în economia UE a materiilor prime secundare, ceea ce, la rândul său, va reduce dependența UE de importurile de materii prime.

Alături de propunerea legislativă s-a emis o notă de analiză care completează evaluarea impactului. În această notă, s-au analizat o serie de opțiuni și variante suplimentare cu scopul de a se ține seama mai bine de diferitele poziții de plecare ale fiecărui stat membru.

3.ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

3.1Rezumatul acțiunii propuse

Principalele elemente ale propunerilor de modificare a legislației UE în domeniul deșeurilor sunt:

–alinierea definițiilor;

–majorarea obiectivului privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea pentru deșeurile municipale la 65 % până în 2030;

–majorarea obiectivelor privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea pentru deșeurile de ambalaje și simplificarea setului de obiective;

–limitarea treptată a depozitării deșeurilor municipale la 10 % până în 2030;

–o mai mare armonizare și simplificare a cadrului juridic privind subprodusele și încetarea statutului de deșeu;

–noi măsuri de promovare a prevenirii, inclusiv pentru deșeurile alimentare, și a reutilizării;

–introducerea unor condiții minime de funcționare pentru răspunderea extinsă a producătorilor;

–introducerea unui sistem de alertă timpurie pentru monitorizarea conformității cu obiectivele în materie de reciclare;

–simplificarea și raționalizarea obligațiilor de raportare;

–alinierea la dispozițiile articolelor 290 și 291 din TFUE privind actele delegate și actele de punere în aplicare.

3.2Temeiul juridic și dreptul de a acționa

Propunerile modifică șase directive care abordează chestiunea gestionării diferitelor tipuri de deșeuri. Propunerile de modificare a Directivei 2008/98/CE, a Directivei 1999/31/CE, a Directivei 2000/53/CE, a Directivei 2006/66/CE și a Directivei 2012/19/UE au ca temei articolul 192 alineatul (1) din TFUE, iar propunerea de modificare a Directivei 94/62/CE are ca temei articolul 114 din TFUE.

Articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE stabilește un obiectiv de 50 % în ceea ce privește pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor menajere și a deșeurilor similare și un obiectiv de 70 % în ceea ce privește pregătirea pentru reutilizare, reciclarea și alte operațiuni de valorificare materială a deșeurilor nepericuloase provenite din activitățile de construcție și demolări, până în 2020. În temeiul articolului 11 alineatul (4), cel târziu până la 31 decembrie 2014, Comisia a trebuit să examineze aceste obiective în vederea consolidării lor, dacă acest lucru este necesar, și pentru a lua în considerare stabilirea unor obiective pentru alte fluxuri de deșeuri, având în vedere efectele asupra mediului, economice și sociale relevante pe care le are stabilirea obiectivelor. În conformitate cu articolul 9 litera (c), Comisia a trebuit să stabilească, până la sfârșitul anului 2014, obiectivele pentru 2020 în materie de prevenire a generării de deșeuri și de decuplare, pe baza celor mai bune practici în vigoare, inclusiv, acolo unde a fost necesar, să efectueze o reexaminare a indicatorilor menționați la articolul 29 alineatul (4). În fine, în temeiul articolului 37 alineatul (4), în primul raport întocmit până la 12 decembrie 2014, Comisia a trebuit să evalueze o serie de măsuri, inclusiv scheme de răspundere a producătorilor pentru anumite fluxuri de deșeuri, obiective, indicatori și măsuri referitoare la reciclare, precum și operațiuni de valorificare materială și energetică ce pot contribui la îndeplinirea mai eficace a obiectivelor stabilite la articolele 1 și 4.

Articolul 5 alineatul (2) din Directiva 1999/31/CE stabilește trei obiective pentru reducerea stocării de deșeuri municipale biodegradabile în depozitele de deșeuri și interzice depozitarea anumitor fluxuri de deșeuri. Ultimul obiectiv privind reducerea stocării de deșeuri municipale biodegradabile în depozitele de deșeuri trebuie să fie realizat de statele membre până la 16 iulie 2016. În temeiul articolului 5 alineatul (2), acest obiectiv este reexaminat până la 16 iulie 2014 în vederea confirmării sau a modificării sale în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecție a mediului și în lumina experienței practice acumulate de statele membre în îndeplinirea celor două obiective anterioare.

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 94/62/CE prevede obiective privind valorificarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje, care, în temeiul articolului 6 alineatul (5), se stabilesc o dată la cinci ani pe baza experienței practice acumulate în statele membre și a rezultatelor cercetării științifice și ale tehnicilor de evaluare, cum ar fi evaluările ciclului de viață și analiza cost-beneficiu.

3.3Principiile subsidiarității și proporționalității

Propunerile sunt conforme cu principiile subsidiarității și proporționalității prevăzute la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Acestea se limitează la modificarea directivelor menționate mai sus, prin furnizarea unui cadru care stabilește obiective comune, lăsând statelor membre libertatea de a decide metodele exacte de punere în aplicare.

3.4Documente explicative

Comisia consideră că pentru a ameliora calitatea informațiilor privind transpunerea directivelor sunt necesare documente care să explice măsurile statelor membre de transpunere a directivelor.

Legislația în domeniul deșeurilor este deseori transpusă într-o manieră extrem de descentralizată în statele membre, inclusiv la nivel regional sau local, și în cadrul mai multor acte juridice, în funcție de structura administrativă a unui stat membru. Prin urmare, în procesul de transpunere a directivelor modificate, statele membre pot fi nevoite să modifice o serie largă de acte legislative la nivel național, regional și local.

Propunerile modifică șase directive privind deșeurile și afectează un număr important de obligații prevăzute de legislație, modificând, de asemenea, substanțial obiectivele prevăzute în Directiva 2008/98/CE, în Directiva 1999/31/CE și în Directiva 94/62/CE și simplificând Directiva 2000/53/CE, Directiva 2006/66/CE și Directiva 2012/19/UE. Aceasta reprezintă o revizuire complexă a legislației în domeniul deșeurilor, care este posibil să afecteze o serie de acte legislative naționale.

Obiectivele revizuite privind gestionarea deșeurilor prevăzute în directivele modificate sunt interconectate și ar trebui să fie atent transpuse în legislația națională, iar ulterior integrate în sistemele naționale de gestionare a deșeurilor.

Dispozițiile propuse vor afecta o gamă largă de părți interesate din sectorul public și privat din statele membre și vor avea un impact important asupra investițiilor viitoare în infrastructura de gestionare a deșeurilor. Transpunerea completă și corectă a noii legislații este esențială pentru a garanta faptul că obiectivele acesteia (și anume, protejarea sănătății umane și a mediului, eficiența sporită a utilizării resurselor și asigurarea funcționării pieței interne, precum și evitarea obstacolelor în calea schimburilor comerciale și evitarea restricționării concurenței în cadrul UE) sunt îndeplinite.

Cerința de a furniza documente explicative poate crea o sarcină administrativă suplimentară pentru unele state membre. Cu toate acestea, sunt necesare documente explicative pentru a se putea verifica în mod eficace dacă transpunerea este completă și corectă, ceea ce este esențial din motivele menționate anterior, neexistând alte măsuri mai puțin împovărătoare care să permită o verificare eficientă. În plus, documentele explicative pot contribui în mod semnificativ la reducerea sarcinii administrative aferente monitorizării de către Comisie a conformității; în absența acestora, ar fi necesare resurse considerabile și numeroase contacte cu autoritățile naționale pentru a urmări metodele de transpunere în toate statele membre.

Având în vedere cele de mai sus, este oportun să li se solicite statelor membre ca notificarea măsurilor lor de transpunere să fie însoțită de unul sau mai multe documente în care să se explice relația dintre dispozițiile directivelor care modifică legislația UE în domeniul deșeurilor și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere.

3.5Competențele delegate și de executare ale Comisiei

Competențele delegate și de executare ale Comisiei sunt identificate, iar procedurile corespunzătoare de adoptare a acestor actelor sunt stabilite la articolul 1 alineatele (4), (5), (6), (9), (11), (14), (15), (18), (19), (21) și (22) din propunerea privind Directiva 2008/98/CE, la articolul 1 alineatele (4), (6), (7), (9) și (10) din propunerea privind Directiva 94/62/CE, la articolul 1 alineatele (6) și (7) din propunerea privind Directiva 1999/31/CE și în modificările propuse la articolele 1 și 3 din propunerea privind Directivele 2000/53/CE și 2012/19/UE.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Propunerile nu vor avea niciun impact asupra bugetului Uniunii Europene și, prin urmare, nu sunt însoțite de fișa financiară prevăzută la articolul 31 din Regulamentul financiar [Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului].

2015/0276 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 12 ,

acționând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Gestionarea deșeurilor în Uniune ar trebui să fie îmbunătățită pentru a proteja, a conserva și a îmbunătăți calitatea mediului, a proteja sănătatea umană și a asigura utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale, precum și pentru a promova o economie mai circulară.

(2)Obiectivele stabilite în Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului 13 referitor la valorificarea și reciclarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje ar trebui modificate, consolidând pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor de ambalaje, astfel încât să reflecte mai bine ambiția Uniunii de a avansa în direcția unei economii circulare.

(3)De asemenea, pentru a asigura o mai mare coerență a legislației în domeniul deșeurilor, definițiile din Directiva 94/62/CE ar trebui să fie aliniate la cele prevăzute în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului 14 , aplicabile deșeurilor în general.

(4)Majorarea suplimentară a obiectivelor stabilite în Directiva 94/62/CE privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor de ambalaje ar aduce beneficii de mediu, economice și sociale clare.

(5)Printr-o majorare progresivă a obiectivelor existente privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor de ambalaje, ar trebui să se asigure faptul că materialele valoroase din punct de vedere economic pe care le conțin deșeurile sunt valorificate în mod progresiv și eficace prin gestionarea adecvată a deșeurilor și în conformitate cu ierarhia deșeurilor. Astfel ar trebui să se asigure faptul că materialele valoroase din punct de vedere economic pe care le conțin deșeurile sunt reintroduse în economia europeană, realizându-se astfel progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a Inițiativei privind materiile prime 15 și crearea unei economii circulare.

(6)Multe state membre încă nu au dezvoltat complet infrastructura necesară în materie de gestionare a deșeurilor. Prin urmare, este esențial să se stabilească obiective clare de politică pentru a evita blocarea materialelor reciclabile în partea inferioară a ierarhiei deșeurilor.

(7)Având în vedere că Directivele 2008/98/CE și 1999/31/CE prevăd atât obiective privind reciclarea, cât și restricții privind depozitarea deșeurilor, obiectivele la nivelul Uniunii privind valorificarea energetică și obiectivele privind reciclarea deșeurilor de ambalaje prevăzute în Directiva 94/62/CE nu mai sunt necesare.

(8)Prezenta directivă stabilește obiective pe termen lung pentru politica de gestionare a deșeurilor a Uniunii și dă agenților economici și statelor membre o orientare clară în ceea ce privește investițiile necesare în vederea atingerii obiectivelor directivei. În elaborarea strategiilor lor naționale de gestionare a deșeurilor și în planificarea investițiilor în infrastructura de gestionare a deșeurilor, statele membre ar trebui să utilizeze judicios fondurile structurale și de investiții europene, în conformitate cu ierarhia deșeurilor, promovând prevenirea, reutilizarea și reciclarea.

(9)Obiectivele pentru anul 2025 privind reciclarea deșeurilor de ambalaje din plastic au fost stabilite având în vedere ceea ce era fezabil din punct de vedere tehnic la momentul revizuirii directivei; Comisia poate propune niveluri revizuite ale obiectivelor referitoare la materialele plastice pentru anul 2030, pe baza unei examinări a progreselor înregistrate de statele membre în direcția atingerii obiectivelor respective, luând în considerare evoluția tipurilor de materiale plastice introduse pe piață și dezvoltarea unor noi tehnologii de reciclare, precum și cererea de materiale plastice reciclate.

(10)Ar trebui stabilite obiective separate pentru reciclarea metalelor feroase și a aluminiului, pentru a obține importante beneficii economice și de mediu, deoarece astfel ar fi reciclat mai mult aluminiu, ceea ce ar determina economii semnificative de energie și reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Obiectivul existent privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea ambalajelor din metal ar trebui, prin urmare, să fie împărțit în obiective separate pentru cele două tipuri de deșeuri.

(11)Pentru a calcula dacă obiectivele privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea sunt atinse, statele membre ar trebui să poată lua în considerare produsele și componentele care sunt pregătite pentru reutilizare de către operatori recunoscuți care se ocupă de pregătirea pentru reutilizare și de către scheme recunoscute de returnare a garanției. Pentru a asigura condiții armonizate pentru aceste calcule, Comisia va adopta norme detaliate privind determinarea operatorilor recunoscuți care se ocupă de pregătirea pentru reutilizare și a sistemelor recunoscute de returnare a garanției, precum și privind culegerea, verificarea și raportarea datelor.

(12)Pentru a asigura fiabilitatea datelor colectate privind pregătirea pentru reutilizare, este esențial să se stabilească norme comune pentru raportare. În mod similar, este important să se stabilească mai exact normele conform cărora statele membre trebuie să raporteze ceea ce se reciclează efectiv și poate fi luat în calcul în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor în materie de reciclare. În acest sens, ca regulă generală, raportarea privind realizarea obiectivelor de reciclare trebuie să se bazeze pe contribuția la procesul de reciclare final. Pentru a limita sarcina administrativă, ar trebui să se permită statelor membre, în condiții stricte, să raporteze ratele de reciclare pe baza deșeurilor care ies din instalațiile de sortare. Pierderile în greutate ale materialelor sau substanțelor ca urmare a proceselor de transformare fizică și/sau chimică inerente procesului de reciclare final nu ar trebui să fie scăzute din greutatea deșeurilor raportate ca reciclate.

(13)Pentru a asigura o punere în aplicare mai bună, mai rapidă și mai uniformă a prezentei directive și pentru a anticipa deficiențele în materie de punere în aplicare, ar trebui înființat un sistem de alertă timpurie pentru a detecta deficiențele și a permite luarea de măsuri înainte de expirarea termenelor pentru atingerea obiectivelor.

(14)Datele statistice raportate de statele membre sunt esențiale pentru Comisie în vederea evaluării respectării legislației privind deșeurile în statele membre. Calitatea, fiabilitatea și comparabilitatea statisticilor ar trebui îmbunătățite prin introducerea unui punct de intrare unic pentru toate datele referitoare la deșeuri, prin eliminarea obligațiilor de raportare caduce, prin evaluarea comparativă a metodologilor naționale de raportare și prin introducerea unui raport de verificare a calității datelor.

(15)Rapoartele privind punerea în aplicare întocmite de statele membre o dată la trei ani nu s-au dovedit a fi un instrument eficace pentru verificarea conformității și asigurarea unei bune puneri în aplicare și generează o sarcină administrativă inutilă. Prin urmare, este oportun să se abroge dispozițiile în temeiul cărora statele membre au obligația de a elabora astfel de rapoarte, iar în scopul monitorizării conformității este oportun să se utilizeze exclusiv datele statistice pe care statele membre le raportează în fiecare an Comisiei.

(16)Raportarea fiabilă a datelor statistice privind gestionarea deșeurilor este esențială pentru o punere în aplicare eficientă și pentru asigurarea comparabilității datelor între statele membre. Prin urmare, atunci când întocmesc rapoartele referitoare la respectarea obiectivelor stabilite în Directiva 94/62/CE, statele membre ar trebui să aibă obligația de a utiliza cea mai recentă metodologie elaborată de Comisie și de institutele naționale de statistică din statele membre.

(17)Pentru a completa sau a modifica Directiva 94/62/CE, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește articolul 6a alineatul (2), articolul 6a alineatul (5), articolul 11 alineatul (3), articolul 19 alineatul (2) și articolul 20. Este deosebit de important ca, în cursul activității sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(18)În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 94/62/CE, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește articolul 12 alineatul (3d) și articolul 19. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 16 .

(19)Prin urmare, Directiva 94/62/CE ar trebui modificată în consecință.

(20)În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative 17 , statele membre și-au luat angajamentul ca notificarea măsurilor lor de transpunere să fie însoțită, în cazuri justificate, de unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(21)Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume, pe de o parte, prevenirea impactului ambalajelor și al deșeurilor de ambalaje asupra mediului sau reducerea acestui impact, oferind astfel un nivel ridicat de protecție a mediului, și, pe de altă parte, asigurarea funcționării pieței interne și evitarea obstacolelor în calea schimburilor comerciale, precum și a denaturării și restrângerii concurenței în cadrul Uniunii, nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre, ci, având în vedere amploarea efectelor măsurilor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări

Directiva 94/62/CE se modifică după cum urmează:

(1) Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a) la punctul 1 se elimină următorul text:

„În cazul în care este necesar, Comisia examinează și, după caz, revizuiește exemplele ilustrative pentru definiția ambalajelor, din anexa I. Următoarele articole sunt abordate cu prioritate: carcasele de compact discuri și de casete video, ghivecele de flori, tuburile și cilindrii în jurul cărora sunt înfășurate materiale flexibile, suporturile de etichete autoadezive și hârtia de împachetat. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 21 alineatul (3).”;

(b) punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. «deșeuri de ambalaje» înseamnă orice ambalaj sau material de ambalaj care se încadrează în definiția deșeurilor de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului(*);

(*) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).”;

(d) se adaugă un al doilea paragraf, cu următorul text:

„De asemenea, se aplică definițiile termenilor «deșeuri», «producător de deșeuri», «deținător de deșeuri», «gestionarea deșeurilor», «colectare», «colectare separată», «prevenire», «reutilizare», «tratament», «valorificare», «pregătirea pentru reutilizare», «reciclare», «proces de reciclare final» și «eliminare» prevăzute la articolul 3 din Directiva 2008/98/CE.”;

(2) la articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf, prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Astfel de alte măsuri pot consta în programe naționale, în stimulente oferite prin scheme de răspundere extinsă a producătorilor pentru reducerea la minimum a impactului ambalajelor asupra mediului sau în acțiuni similare, care sunt adoptate, după caz, prin consultare cu agenții economici și vizează reunirea și valorificarea multiplelor inițiative adoptate în statele membre în domeniul prevenirii. Acestea trebuie să se conformeze obiectivelor prezentei directive, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1).”;

(3) Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a) titlul se înlocuiește cu „Valorificare, reutilizare și reciclare”;

(b) la alineatul (1) se adaugă următoarele litere (f)-(i):

„(f) cel târziu până la 31 decembrie 2025, minimum 65 % din greutatea tuturor deșeurilor de ambalaje vor fi pregătite pentru reutilizare și reciclate;

(g) cel târziu până la 31 decembrie 2025, se vor îndeplini următoarele obiective minime, stabilite ca procent din greutate, în ceea ce privește pregătirea pentru reutilizare și reciclarea următoarelor materiale specifice conținute în deșeurile de ambalaje:

(i) 55 % pentru plastic;

(ii) 60 % pentru lemn;

(iii) 75 % pentru metale feroase;

(iv) 75 % pentru aluminiu;

(v) 75 % pentru sticlă;

(vi) 75 % pentru hârtie și carton;

(h) cel târziu până la 31 decembrie 2030, minimum 75 % din greutatea tuturor deșeurilor de ambalaje vor fi pregătite pentru reutilizare și reciclate;

(i) cel târziu până la 31 decembrie 2030, se vor îndeplini următoarele obiective minime, stabilite ca procent din greutate, privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea următoarelor materiale specifice conținute în deșeurile de ambalaje:

(i) 75 % pentru lemn;

(ii) 85 % pentru metale feroase;

(iii) 85 % pentru aluminiu;

(iv) 85 % pentru sticlă;

(v) 85 % pentru hârtie și carton.”;

„2. Deșeurile de ambalaje exportate din Uniune sunt luate în calcul în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor stabilite la alineatul (1) de către statul membru în care au fost colectate deșeurile de ambalaje respective numai dacă sunt îndeplinite cerințele de la articolul 6a alineatul (4) și dacă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(*), exportatorul poate demonstra că transferurile de deșeuri respectă cerințele regulamentului menționat și că tratarea deșeurilor în afara Uniunii a avut loc în condiții care sunt echivalente cu cerințele legislației de mediu relevante a Uniunii.

3. Deșeurile de ambalaje trimise către alt stat membru în scopul pregătirii pentru reutilizare, al reciclării sau al valorificării în acel alt stat membru nu pot fi luate în calcul în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alineatul (1) literele (f)-(i) decât de către statul membru în care au fost colectate deșeurile de ambalaje.

(*) Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).”;

(d) alineatele (5), (8) și (9) se elimină;

(4) se introduce articolul 6a cu următorul text:

„Articolul 6a

Reguli pentru calcularea îndeplinirii obiectivelor stabilite la articolul 6

1. Pentru a calcula dacă au fost atinse obiectivele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i):

(a) greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate se consideră a fi greutatea deșeurilor care intră în procesul de reciclare final;

(b) greutatea deșeurilor de ambalaje pregătite pentru reutilizare se consideră drept greutatea deșeurilor de ambalaje care au fost valorificate sau colectate de un operator recunoscut care se ocupă de pregătirea pentru reutilizare și au fost supuse tuturor operațiunilor necesare de verificare, curățare și reparare pentru a permite reutilizarea fără o sortare sau prelucrare suplimentară;

(c) statele membre pot include produse și componente pregătite pentru reutilizare de către operatori recunoscuți care se ocupă de pregătirea pentru reutilizare sau scheme recunoscute de returnare a garanției. Pentru a calcula rata ajustată a deșeurilor de ambalaje pregătite pentru reutilizare și reciclate ținând cont de greutatea produselor și componentelor pregătite pentru reutilizare, statele membre utilizează date verificate provenind de la operatori și aplică formula prevăzută în anexa IV.

2. În vederea asigurării unor condiții armonizate pentru aplicarea alineatului (1) literele (b) și (c) și a anexei IV, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 21a, prin care să stabilească cerințe minime de calitate și cerințe operaționale pentru determinarea operatorilor recunoscuți care se ocupă de pregătirea pentru reutilizare și a schemelor recunoscute de returnare a garanției, inclusiv reguli specifice privind colectarea datelor, verificarea și raportarea.

3. Prin derogare de la alineatul (1), greutatea deșeurilor care rezultă din orice operațiune de sortare poate fi raportată ca fiind greutatea deșeurilor de ambalaje reciclate în cazul în care:

(a) deșeurile rezultate respective sunt trimise către un proces de reciclare final;

(b) greutatea materialelor sau a substanțelor care nu sunt supuse unui proces de reciclare final și care sunt eliminate sau valorificate energetic rămâne sub 10 % din greutatea totală care urmează a fi raportată ca fiind reciclată.

4. Statele membre instituie un sistem eficace de control al calității și de trasabilitate a deșeurilor de ambalaje, pentru a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatul (3) literele (a) și (b). Sistemul poate consta fie în registre electronice create în temeiul articolului 35 alineatul (4) din Directiva 2008/98/CE, fie în specificații tehnice pentru cerințele de calitate aplicabile deșeurilor sortate, fie în orice măsuri echivalente care să asigure fiabilitatea și exactitatea datelor colectate privind deșeurile reciclate.

5. Pentru a calcula dacă au fost îndeplinite obiectivele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i), statele membre pot lua în considerare reciclarea metalelor realizată în cadrul procesului de incinerare, proporțional cu deșeurile de ambalaje incinerate, cu condiția ca metalele reciclate să îndeplinească anumite cerințe de calitate. Statele membre utilizează metodologia comună stabilită în conformitate cu articolul 11a alineatul (6) din Directiva 2008/98/CE.”;

(5) se introduce următorul articol 6b:

„Articolul 6b

Raportul de alertă timpurie

1. Comisia, în cooperare cu Agenția Europeană de Mediu, întocmește rapoarte privind progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivelor prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (f)-(i) cel târziu cu trei ani înainte de expirarea fiecărui termen prevăzut în dispozițiile respective.

2. Rapoartele menționate la alineatul (1) includ următoarele:

(a) o estimare a gradului de îndeplinire a obiectivelor de către fiecare stat membru;

(b) o listă a statelor membre care riscă să nu îndeplinească obiectivele până la termenele-limită respective, însoțită de recomandări corespunzătoare pentru statele membre vizate.”;

(6) Articolul 11 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„3. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 21a pentru a stabili condițiile în care nivelurile de concentrație menționate la alineatul (1) nu se aplică materialelor reciclate și circuitelor de produse aflate într-un lanț închis și controlat, precum și pentru a stabili tipurile de ambalaje scutite de obligația menționată la alineatul (1) a treia liniuță.”;

(7) Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(a) titlul se înlocuiește cu „Sisteme de informare și raportare”;

(b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2. Bazele de date prevăzute la alineatul (1) includ datele menționate în anexa III și furnizează în special informații privind mărimea, caracteristicile și evoluția fluxurilor de ambalaje și de deșeuri de ambalaje, inclusiv informații privind caracterul toxic sau periculos al materialelor de ambalaje și al componentelor utilizate pentru fabricarea lor, la nivelul fiecărui stat membru.”;

(d) se inserează următoarele alineate (3a), (3b), (3c) și (3d):

„3a. Statele membre raportează Comisiei, pentru fiecare an calendaristic, datele privind îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a)-(i). Statele membre raportează aceste date pe cale electronică, în termen de 18 luni de la sfârșitul anului de raportare pentru care sunt colectate datele.

Datele se raportează în formatul stabilit de Comisie în conformitate cu alineatul (3d). Primul raport acoperă perioada cuprinsă între 1 ianuarie [a se introduce anul intrării în vigoare a prezentei directive + 1 an] și 31 decembrie [a se introduce anul intrării în vigoare a prezentei directive + 1 an].

3b. Datele raportate de statele membre în conformitate cu prezentul articol sunt însoțite de un raport de verificare a calității și de un raport privind punerea în aplicare a articolului 6a alineatul (4).

3c. Comisia revizuiește datele raportate în conformitate cu prezentul articol și publică un raport cu privire la rezultatele revizuirii respective. Raportul cuprinde o evaluare a modului de organizare a culegerii datelor, a surselor de date și a metodologiei utilizate în statele membre, precum și a caracterului complet, a fiabilității, a actualității și a consecvenței datelor respective. Evaluarea poate include recomandări specifice de îmbunătățire. Raportul se întocmește o dată la trei ani.

3d. Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a formatului pentru raportarea datelor în conformitate cu alineatul (3a). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).”;

(e) alineatul (5) se elimină;

(8) articolul 17 se elimină;

(9) Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„1. Comisia adoptă actele de punere în aplicare necesare pentru adaptarea la progresul științific și tehnic a sistemului de identificare menționat la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 10 al doilea paragraf a șasea liniuță. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).

2. Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 21a, acte delegate pentru a modifica lista de exemple ilustrative pentru definiția ambalajelor din anexa I.”;

(10) Articolul 20 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 20

Măsuri specifice

Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 21a, să adopte actele delegate necesare pentru a aborda orice dificultăți întâmpinate în aplicarea dispozițiilor prezentei directive, în special în ceea ce privește materialele de ambalaj inerte introduse pe piață în Uniune în cantități foarte mici (și anume aproximativ 0,1 % în greutate), ambalajele primare ale echipamentelor medicale și ale produselor farmaceutice, ambalajele de mici dimensiuni și ambalajele de lux.”;

(11) Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 21

Procedura comitetelor

1. În sensul articolului 12 alineatul (3d) și al articolului 19 alineatul (1), Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 39 din Directiva 2008/98/CE. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(*).

2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(*) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”;

(12) se introduce articolul 21 a cu următorul text:

„Articolul 21a

Exercitarea delegării

1. Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2. Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 6a alineatul (2), articolul 11 alineatul (3), articolul 19 alineatul (2) și articolul 20 se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată începând de la [a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive].

3. Delegarea de competențe menționată la articolul 6a alineatul (2), articolul 11 alineatul (3), articolul 19 alineatul (2) și articolul 20 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia respectivă produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate aflate deja în vigoare.

4. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

5. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6a alineatul (2), al articolului 11 alineatul (3), al articolului 19 alineatul (2) și al articolului 20 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

(13) Anexa III la Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje se modifică astfel cum se prevede în anexa la prezenta directivă.

(14) Se adaugă anexa IV la Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, astfel cum se prevede în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Transpunere

1.Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel târziu până la [a se introduce data: optsprezece luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2.Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

(1) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(2) Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10).

(3) Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 182, 16.7.1999, p. 1).

(4) Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p. 34-43).

(5) Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE (JO L 266, 26.9.2006, p. 1-14).

(6) Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (JO L 197, 24.7.2012, p. 38-71).

(7) COM(2011) 571.

(8) Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (JO L 354, 28.12.2013, p. 171).

(9) Ierarhia deșeurilor acordă prioritate în primul rând prevenirii, urmată de reutilizare, de reciclare, apoi de valorificarea energetică și de eliminare, care include stocarea deșeurilor în depozite de deșeuri și incinerarea fără valorificare energetică.

(10) COM(2008) 699 și COM(2014) 297.

(11) COM(2014) 397.

(12) JO C , , p. .

(13) Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10).

(14) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(15) COM(2013) 442.

(16) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(17) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.