COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Evaluarea guvernanței economice Raport privind punerea în aplicare a Regulamentelor (UE) nr. 1173/2011, 1174/2011, 1175/2011, 1176/2011, 1177/2011, 472/2013 și 473/2013[1]

1. INTRODUCERE

Ca răspuns la deficiențele sistemului de guvernanță economică revelate de criza economică și financiară, UE a luat o varietate de măsuri pentru a consolida guvernanța economică și a asigura o convergență, o creștere economică și locuri de muncă durabile. În centrul acestor eforturi s-au aflat pachetul legislativ privind guvernanța economică (pachetul de șase) și pachetul legislativ privind supravegherea și monitorizarea bugetare (pachetul de două). Prezenta evaluare vizează cele șapte regulamente din cadrul acestor pachete[2]; o primă evaluare, a Regulamentului (UE) nr. 472/2013, a fost publicată deja în februarie 2014[3]. Actele legislative respective au drept scop o coordonare mai strânsă a politicilor economice prin consolidarea supravegherii bugetare în temeiul Pactului de stabilitate și de creștere, introducerea unei noi proceduri în domeniul dezechilibrelor macroeconomice, instituirea unui cadru pentru țările care se confruntă cu dificultăți în materie de stabilitate financiară și adoptarea de norme legislative privind supravegherea economică și bugetară integrată sub forma semestrului european.

Principala chestiune evaluată este în ce măsură noile norme introduse prin cele două pachete legislative și-au atins obiectivele și în ce măsură au contribuit la realizarea de progrese în materie de asigurare a unei coordonări mai strânse a politicilor economice și a unei convergențe durabile a performanțelor economice ale statelor membre, asigurând totodată un nivel ridicat de transparență, de credibilitate și de responsabilitate democratică.

Având în vedere experiența scurtă de aplicare a regulamentelor – pachetul de șase a intrat în vigoare la sfârșitul anului 2011, iar pachetul de două abia la mijlocul anului 2013 –, posibilitatea de a trage concluzii privind eficacitatea lor este limitată. Nu numai că perioada de timp este scurtă, dar este și caracterizată de o criză economică gravă, ceea ce nu a permis testarea normelor într-un context economic normal.

2. EFICACITATEA REGULAMENTELOR

Următoarele subsecțiuni analizează eficacitatea fiecărui regulament în ceea ce privește realizarea obiectivelor sale relevante pentru diferitele elemente ale noii legislații privind guvernanța economică.

2.1. Supravegherea bugetară

Obiective

Criza economică și financiară și creșterile rezultate ale deficitelor și ale nivelului datoriilor din UE au impus o reformare aprofundată a Pactului de stabilitate și de creștere[4], atât în ceea ce privește componenta preventivă, cât și cea corectivă[5]. În ansamblu, cele două obiective principale ale pachetului de șase și ale pachetului de două în ceea ce privește reformarea supravegherii bugetare au fost (1) o supraveghere bugetară consolidată și aprofundată, sporindu-i gradul de integrare și de continuitate, inclusiv prin intermediul unui mecanism intensificat de sancțiuni; și (2) o supraveghere suplimentară pentru statele membre din zona euro pentru a asigura corectarea deficitelor excesive și integrarea adecvată a recomandărilor de politică ale UE în cadrul pregătirii bugetelor naționale.

În special, componenta preventivă a fost consolidată și i s-a întărit caracterul obligatoriu. Pachetul de șase a instituit conceptul de abatere semnificativă de la obiectivul pe termen mediu sau de la traiectoria de ajustare destinată atingerii acestui obiectiv. Corectarea insuficientă a unei astfel de abateri poate conduce în cele din urmă la sancțiuni financiare pentru o țară din zona euro. Cerințele pentru traiectoria de ajustare au fost concepute pentru a ține seama de riscurile legate de sustenabilitate și de contextul economic global. Criteriul de referință în materie de cheltuieli a fost introdus cu scopul de a oferi statelor membre îndrumări mai clare și mai concrete. Creșterea gradului de implicare și de asigurare a respectării normelor în cadrul componentei preventive reflectă importanța aplicării unor politici bugetare prudente în perioadele economice favorabile.

Componenta corectivă a fost actualizată prin operaționalizarea criteriului referitor la datorie din tratat. Au fost intensificate sancțiunile impuse țărilor din zona euro care nu respectă recomandările din cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive. Au fost introduse noi dispoziții privind țintele anuale de deficit nominal și structural pe durata procedurii aplicabile deficitelor excesive. În general, Pactul de stabilitate și de creștere a devenit mai flexibil prin posibilitatea de a adapta ritmul consolidării bugetare atât în componenta preventivă, cât și în componenta corectivă, în cazuri justificate.

Recunoscând amploarea și consecințele potențiale ale contagiunii între situațiile economice și bugetare ale statelor membre din zona euro, pachetul de două a introdus proceduri suplimentare de supraveghere și de monitorizare pentru aceste state. A fost instituit un sistem de monitorizare progresivă de către Consiliu și Comisie pentru a asigura corectarea la timp și durabilă a deficitelor excesive și a permite depistarea precoce a riscurilor ca un stat membru să nu respecte normele Pactului. Sistemul în cauză include analiza proiectelor de planuri bugetare ale statelor membre din zona euro în fiecare toamnă și posibilitatea Comisiei de a formula recomandări autonome adresate statelor membre cu deficite excesive. Sistemul conține, de asemenea, cerința ca aceste țări să prezinte programe de parteneriat economic în care să descrie reformele bugetare structurale puse în aplicare pentru a asigura corectarea eficace și durabilă a deficitelor respective.

În completarea celor de mai sus, pachetul de două s-a bazat pe Directiva privind cadrele bugetare din pachetul de șase și a introdus noi elemente de consolidare a cadrelor bugetare ale statelor membre din zona euro: un accent mai puternic pe planificarea pe termen mediu, proceduri bugetare mai bine sincronizate și mai transparente, proceduri care să încurajeze utilizarea unor previziuni macroeconomice obiective pentru planificarea bugetară, precum și monitorizarea independentă a respectării normelor bugetare la nivel național.

Evaluare

În ansamblu, cadrul reformat s-a dovedit eficace în ceea ce privește consolidarea supravegherii bugetare și, astfel, îndrumarea statelor membre în eforturile acestora de a consolida finanțele publice în condiții economice dificile. Deși normele sunt aplicate de relativ puțin timp și este dificil să se distingă contribuția lor specifică de alți factori care determină diversele acțiuni politice, prima experiență sugerează că normele bugetare reformate ale UE au jucat într-adevăr un rol. În general, s-au înregistrat progrese în ceea ce privește consolidarea bugetară, deficitul bugetar mediu din UE-28 scăzând de la 4,5 % din PIB în 2011 la o valoare estimată de aproximativ 3 % din PIB în 2014.

Rezultatele înregistrate până în prezent în cadrul componentei preventive pot fi considerate încurajatoare. Majoritatea statelor membre vizate și-au atins obiectivele lor pe termen mediu sau au înregistrat progrese corespunzătoare în direcția atingerii acestora (a se vedea anexa 1.2). Până în prezent nu a fost identificată nicio abatere semnificativă. Cu toate acestea, când condițiile economice se vor îmbunătăți va fi posibil să se înțeleagă chiar și mai bine eficacitatea componentei preventive, în special în ceea ce privește criteriul de referință în materie de cheltuieli.

În cadrul componentei corective, corectarea durabilă a deficitelor excesive a fost impresionantă de la intrarea în vigoare a pachetului de șase, în decembrie 2011. La momentul respectiv, 23 din cele 27 de state membre făceau obiectul unei proceduri aplicabile deficitelor excesive (a se vedea anexa 1.3). Până la sfârșitul lunii august 2014, acest număr a scăzut la 11 din 28. Experiența referitoare la criteriul de referință privind datoria este foarte limitată, nu în ultimul rând deoarece noile norme au prevăzut o perioadă de tranziție până la intrarea deplină în vigoare a criteriului respectiv. Cu toate acestea, operaționalizarea criteriului privind datoria a sporit gradul de sensibilizare cu privire la relevanța datoriei pentru stabilitatea bugetară și a oferit stimulente suplimentare pentru a aduce datoria pe o traiectorie sustenabilă. Țintele intermediare de deficit nominal și structural din cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive au permis o consiliere și o monitorizare mai precise și mai transparente în materie de politici. Acestea au atenuat stimulentele adverse de a amâna ajustarea structurală și au permis luarea în considerare a incertitudinii scenariului macroeconomic de la baza recomandării. Posibilitatea de a adapta recomandările existente a fost utilizată din motive bine întemeiate și s-a dovedit a fi deosebit de utilă pentru adaptarea traiectoriilor de consolidare în mediul în rapidă schimbare din ultimii zece ani.

Întrucât nu au fost aplicate sancțiuni țărilor care nu au respectat Pactul de stabilitate și de creștere reformat, nu este posibil să se evalueze pe deplin dacă obiectivul unei asigurări mai eficace a supravegherii bugetare în zona euro a fost într-adevăr realizat. Se poate afirma totuși că elementele suplimentare de supraveghere bugetară pentru statele membre din zona euro, introduse de pachetul de două, par să își fi îndeplinit în linii mari obiectivul de a spori cel puțin presiunea în vederea corectării deficitelor excesive. Posibilitatea Comisiei de a emite recomandări autonome contribuie semnificativ la monitorizarea statelor membre cu deficite excesive, deoarece aceasta va permite îndrumarea mai timpurie a țărilor cu deficite excesive. Acest lucru implică o mai bună detectare a riscurilor și permite statului membru să le ia în considerare și să adopte măsuri de precauție. Programele de parteneriat economic vor sensibiliza într-o mai mare măsură factorii de decizie cu privire la legătura importantă dintre reformele structurale și sustenabilitatea bugetară. Acest lucru necesită axarea programelor de parteneriat economic pe identificarea specifică a măsurilor existente și potențial necesare care să asigure sustenabilitatea corectării deficitului.

În toamna anului 2013, a avut loc o primă evaluare transparentă, comparabilă și independentă a proiectelor de planuri bugetare ale tuturor statelor membre din zona euro înainte ca bugetele să fie adoptate de către parlamentele naționale[6]. Acest demers marchează o schimbare importantă în modul de abordare a supravegherii bugetare, de la evaluare ex post la orientare ex ante, contribuind, astfel, la îndeplinirea obiectivului de integrare corespunzătoare a recomandării UE în materie de politici în pregătirea bugetelor naționale.

În plus, efortul pachetului de două de a consolida cadrele bugetare ale statelor membre din zona euro a produs deja îmbunătățiri concrete. Sfera și calitatea bugetelor anuale și ale planificării bugetare pe termen mediu s-au îmbunătățit. În general, aceste procese se bazează acum pe previziuni macroeconomice formulate sau aprobate în mod independent. Procesele bugetare naționale din zona euro sunt în curs de aliniere cu reperele comune prevăzute în pachetul de două. În întreaga zonă euro au fost înființate sau consolidate o serie de organisme însărcinate în temeiul legislației naționale să monitorizeze în mod independent respectarea normelor bugetare naționale. Având în vedere că majoritatea acestor organisme au fost înființate recent, independența, credibilitatea și eficacitatea lor va trebui confirmată prin practică în următorii ani.

Normele au permis obținerea unui echilibru între sustenabilitate și cerințele de stabilizare ciclică, printre altele, prin modularea efortului bugetar în conformitate cu condițiile economice și cu riscurile pentru sustenabilitate în cadrul componentei preventive și prin prelungirea termenelor de corectare a deficitelor excesive în cadrul componentei corective. Atât în componenta preventivă, cât și în cea corectivă există o clauză derogatorie generală pentru a face față situațiilor excepționale care prezintă pericole la adresa economiilor din zona euro sau a UE în ansamblu.

2.2 Procedura privind dezechilibrele macroeconomice

Obiective

În procedura privind dezechilibrele macroeconomice[7] (PDM), supravegherea politicilor economice ale statelor membre a fost extinsă dincolo de chestiunile bugetare, incluzând dezechilibrele externe, competitivitatea, prețurile activelor și datoria internă și externă. Obiectivele celor două regulamente care au introdus procedura privind dezechilibrele macroeconomice au fost stabilirea unui cadru eficace pentru (1) detectarea dezechilibrelor macroeconomice, (2) prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive și (3) respectarea efectivă a corectării dezechilibrelor macroeconomice excesive în zona euro.

Pentru a atinge aceste obiective, au fost introduse următoarele instrumente principale:

Raportul privind mecanismul de alertă este un dispozitiv de examinare inițială pentru identificarea statelor membre în cazul cărora este necesară o analiză detaliată (un bilanț aprofundat) înainte de a stabili dacă există dezechilibre sau dezechilibre excesive. De asemenea, raportul contribuie la identificarea aspectelor de interes comun referitoare la dezechilibre, pentru care sunt necesare discuții și coordonarea între statele membre prin intermediul unui tablou de bord cu indicatori și o serie de variabile auxiliare (inclusiv o serie de indicatori sociali). Bilanțurile aprofundate identifică provocările și opțiunile de politică, cu scopul de a pregăti recomandări de politică, și de a contribui la dialogul cu instituțiile UE și cu statele membre relevante. La pregătirea bilanțurilor aprofundate, Comisia își bazează analiza pe o serie amplă de materiale analitice. Pe baza evaluării și a concluziilor acestor bilanțuri aprofundate, pot urma măsuri suplimentare în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, în funcție de gravitatea situației și a riscurilor. În cadrul componentei preventive a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, dacă se identifică un dezechilibru, se pot adopta recomandări de politică în cadrul recomandărilor specifice fiecărei țări pe care Comisia le prezintă la sfârșitul semestrului european. În cazul statelor membre care se confruntă cu dezechilibre excesive poate fi lansată o procedură aplicabilă dezechilibrelor excesive (componenta corectivă a PDM). În cadrul componentei corective, statele membre vizate au obligația de a pregăti planuri de măsuri corective, a căror punere în aplicare este monitorizată în mod regulat. Statelor membre din zona euro li se pot impune sancțiuni financiare dacă planurile lor de măsuri corective nu sunt adecvate în raport cu problemele existente și dacă se constată că punerea în aplicare este defectuoasă.

În 2013, Comisia a consolidat dimensiunea socială a UEM, elaborând un tablou de bord al principalilor indicatori sociali și ai ocupării forței de muncă și extinzând numărul de indicatori suplimentari care stau la baza Raportului anual privind mecanismul de alertă, cum ar fi rata de activitate, rata șomajului de lungă durată, rata șomajului în rândul tinerilor și rata expunerii la riscul de sărăcie sau de excluziune socială. Indicatorii sociali și ai ocupării forței de muncă sunt introduși în procedura privind dezechilibrele macroeconomice pentru a înțelege mai bine piața forței de muncă și evoluțiile și riscurile sociale. Comisia se va asigura, de asemenea, de faptul că partenerii sociali europeni vor fi implicați mai bine în procesul semestrului european.

Evaluare

Deși scopul Raportului privind mecanismul de alertă și al tabloului său de bord nu este de a încerca o simplă identificare mecanică a dezechilibrelor, tabloul de bord s-a dovedit a fi un instrument util pentru a oferi o primă evaluare a riscurilor și a corectării dezechilibrelor. În plus, tabloul de bord a fost util ca instrument de comunicare și de dare de seamă pentru a justifica de ce o analiză detaliată a riscurilor macroeconomice este sau nu necesară pentru un anumit stat membru. Tabloul de bord nu este un instrument static: în ultimii trei ani, Comisia a introdus o serie de schimbări în cooperare cu Parlamentul și cu Consiliul. Deși este oportun ca structura tabloului de bord să rămână relativ stabilă, evaluările periodice ale variabilelor din tabloul de bord sunt în continuare necesare pentru a ține seama nu numai de evoluția economiei și de riscurile aferente, ci și de progresul în materie de statistici.

Bilanțurile aprofundate s-au dovedit a fi o componentă esențială a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, incluzând cele mai importante dezechilibre din fiecare economie și modul în care acestea pot afecta creșterea economică, locurile de muncă și stabilitatea financiară pe termen mediu. În cursul primelor trei runde anuale, Comisia a publicat 42 de bilanțuri aprofundate (2012: 12 state membre, 2013: 14 state membre, 2014: 17 state membre), pentru un total de 18 state membre[8]. Acest lucru reflectă faptul că primele runde a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice s-au desfășurat într-un context de criză și redresare, în cazul mai multor state membre constatându-se dezechilibre (și câteva dezechilibre excesive) care necesită analize detaliate și frecvente. Creșterea numărului de (i) state membre care au fost examinate în cadrul unor bilanțuri aprofundate, (ii) dezechilibre identificate de Comisie și (iii) dezechilibre excesive nu înseamnă că riscurile macroeconomice din UE au crescut. Acestea indică o procedură care se maturizează treptat, își lărgește sfera de interes și încearcă să identifice potențialele evoluții nocive înainte ca acestea să aibă un impact asupra economiilor. În ceea ce privește întrebarea dacă procedura a reușit să identifice aspectele de politică relevante, a contribuit la furnizarea de recomandări adecvate în materie de politici și la monitorizarea acestora și a avut un impact asupra dezbaterilor politice din fiecare stat membru și din UE în ansamblul său, este necesar să se sublinieze că procedura privind dezechilibrele macroeconomice, împreună cu alte elemente ale guvernanței economice, le-a permis statelor membre să obțină o înțelegere comună a provocărilor lor specifice și comune în materie de politici și a măsurilor de politică ce se impun. Cu toate acestea, este necesar să se îmbunătățească punerea în aplicare a recomandărilor de politică relevante și să se identifice instrumentele care stimulează într-o mai mare măsură statele membre să adopte și să pună în aplicare politicile necesare.

Procedura de dezechilibru excesiv nu a fost încă aplicată. În 2013 și 2014, Comisia a identificat dezechilibre excesive în cinci cazuri, dar nu a prezentat o propunere pentru constatarea lor oficială de către Consiliu, așa că procedura nu a fost declanșată. În ambii ani, Comisia a fost de părere că politicile prezentate de către guvernele în cauză (Spania și Slovenia în 2013, Italia, Croația și Slovenia în 2014) în cadrul programelor lor naționale de reformă și al programelor de stabilitate (sau de convergență) sunt adecvate pentru provocările identificate în bilanțurile aprofundate. Cu toate acestea, în fiecare dintre aceste cazuri, Comisia a utilizat flexibilitatea inerentă din cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice pentru a efectua o monitorizare specifică și atentă a punerii în aplicare a politicilor, contribuind la presiunea inter pares, la evaluarea în timp real a acțiunilor și la promovarea reformelor în statele membre[9].

2.3 Țările din zona euro care se confruntă cu dificultăți legate de stabilitatea financiară[10]

Obiective

Principalul obiectiv al celui de al doilea regulament din pachetul de două este de a consolida monitorizarea și supravegherea statelor membre care se confruntă sau riscă să se confrunte cu dificultăți grave legate de stabilitatea financiară. Scopul său este instituirea unor procese de supraveghere transparente, eficiente, simplificate și previzibile pentru statele membre care fac obiectul unei supravegheri consolidate, al unui program de ajustare macroeconomică sau al unei supravegheri ulterioare aplicării programului (supraveghere post-program). Pentru statele membre din zona euro care fac obiectul unui program de ajustare, se suspendă punerea în aplicare a procedurilor - care s-ar suprapune - prevăzute în instrumentele preventive, inclusiv semestrul european, procedura privind dezechilibrele macroeconomice și celălalt regulament din pachetul de două. Acest lucru reflectă, printre altele, rolul preventiv al procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, și nu de instrument de gestionare a crizelor[11].

Evaluare

Statele membre din zona euro care beneficiau de asistență financiară legată de un program de ajustare macroeconomică la data intrării în vigoare a regulamentului, în mai 2013, erau Grecia, Irlanda, Portugalia și Cipru. Cipru și Grecia, în cazul cărora programele sunt încă în curs de desfășurare, au revenit parțial pe piețe mai devreme decât se preconiza. Spania a solicitat asistență financiară numai pentru recapitalizarea instituțiilor financiare și nu a făcut obiectul unui program de ajustare macroeconomică. Între timp, Irlanda și Portugalia au încheiat cu succes programul de ajustare macroeconomică și au intrat în faza de supraveghere ulterioară aplicării programului. Spania face, de asemenea, obiectul unei supravegheri ulterioare expirării programului său pentru sectorul financiar în ianuarie 2014. Toate cele trei țări au redobândit acces la piața obligațiunilor suverane la rate sustenabile ale dobânzii. În ansamblu, s-au făcut progrese considerabile în ceea ce privește reducerea deficitelor bugetare în țările care fac sau au făcut obiectul programului și, în general, datoria publică este în curs de stabilizare.

Pe baza experienței dobândite în cazul acestor țări, setul integrat de norme sporește într-adevăr transparența, previzibilitatea, fezabilitatea și eficiența supravegherii fiecărei țări și a monitorizării statelor membre care se confruntă sau riscă să se confrunte cu dificultăți financiare grave. Cu toate acestea, deoarece regulamentul a intrat în vigoare abia după începerea tuturor programelor actuale și a celor încheiate, evaluarea eficacității sale nu poate fi completă. Mai precis, multe dintre dispozițiile regulamentului sunt relevante pentru fazele de elaborare și de negociere a programelor. În cazul programelor în curs, aceste perioade au precedat intrarea în vigoare a regulamentului. Prin urmare, nu se poate evalua eficacitatea regulamentului cu privire la aceste faze de început. Pe lângă aceasta, este imposibil să se evalueze eficacitatea regulamentului din punctul de vedere al supravegherii consolidate, deoarece niciun stat membru din zona euro nu face încă obiectul unei astfel de supravegheri. Capacitatea de evaluare a eficacității supravegherii ulterioare aplicării programului este, de asemenea, limitată de faptul că Irlanda, Spania și Portugalia fac obiectul acestui tip de supraveghere de mai puțin de un an. Eficacitatea poate, așadar, să fie evaluată în mod corespunzător doar în ceea ce privește programele de ajustare macroeconomică existente. Având în vedere evoluțiile economice menționate mai sus, programele de ajustare macroeconomică existente au îndeplinit obiectivele regulamentului de a restabili rapid o situație economică și financiară solidă și sustenabilă, precum și accesul la piața financiară. Dacă celelalte dispoziții vor fi puse în aplicare în viitor, regulamentul prevede, printre altele, îmbunătățiri în ceea ce privește informarea Parlamentului European și un set de cerințe prin care se urmărește ca impactul social al programelor să fie luat în considerare mai bine, iar politicile de bază, cum ar fi sănătatea și educația, să fie mai bine protejate.

3. CONVERGENȚA ECONOMICĂ, REALIZAREA OBIECTIVELOR STRATEGIEI UNIUNII PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ȘI CREȘTERE ECONOMICĂ ȘI COORDONAREA MAI STRÂNSĂ A POLITICILOR ECONOMICE

Impactul sistemului revizuit de guvernanță economică asupra convergenței durabile este dificil de evaluat, având în vedere că perioada de timp scursă de la introducerea noii legislații este mult prea scurtă pentru a formula concluzii semnificative. Experiența dobândită în ceea privește procedura privind dezechilibrele macroeconomice este un bun exemplu în acest context. Deși numeroase dezechilibre legate de fluxuri, precum deficitele de cont curent, au fost remediate, lucrurile stau altfel în ceea ce privește dezechilibrele legate de stocuri, cum ar fi datoriile externe. Prin urmare, cu toate că riscurile macroeconomice s-au redus în cazul multor țări, pentru a evalua în mod pertinent dacă recomandările de politică derivate din procedură au contribuit într-adevăr la îmbunătățirea creșterii economice, a ocupării forței de muncă și a stabilității financiare ar fi nevoie de o perioadă mult mai lungă decât experiența din cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice de până în prezent. Mai precis, testul veritabil va fi acela de a verifica dacă instrumentul poate preveni acumularea de dezechilibre și riscuri în contexte economice favorabile.

Cu toate acestea, prin asigurarea unei coordonări mai strânse a politicilor, noul sistem de guvernanță ar trebui să favorizeze convergența creșterii și realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii[12]. De asemenea, prin prevenirea acumulării unor dezechilibre macroeconomice mari, noul sistem de guvernanță ar trebui să atenueze forțele care constituie în prezent cauza principală a marilor divergențe ciclice dintre statele membre. Regulamentele din pachetul de șase și din pachetul de două au consolidat semnificativ cadrul de guvernanță al UE în diferite domenii de politică. Semestrul european combină aceste instrumente diferite într-un cadru global pentru o supraveghere economică și bugetară multilaterală integrată, iar raționalizarea și consolidarea semestrului european 2015, astfel cum sunt prevăzute în Comunicarea Comisiei privind analiza anuală a creșterii pentru 2015, vor îmbunătăți și mai mult funcționarea acestuia[13].

Relațiile dintre diferitele instrumente de supraveghere economică sunt complexe și limitează transparența procesului de elaborare a politicilor, ceea ce creează dificultăți pentru punerea lor în aplicare, pentru comunicarea cu părțile interesate și publicul larg și, în consecință, pentru acceptarea lor și pentru legitimitatea și responsabilitatea democratice. Implicarea corespunzătoare a parlamentelor naționale rămâne esențială pentru a garanta legitimitatea acțiunilor statelor membre. La nivelul UE, Parlamentul European are un rol-cheie, în special prin „dialogurile economice”, care asigură faptul că actorii instituționali sunt trași la răspundere cu regularitate cu privire la principalele chestiuni legate de guvernanța economică.

4. CONCLUZII

Sistemul de guvernanță economică a trecut prin schimbări profunde în urma crizei financiare și economice. Diversele acte legislative privind guvernanța s-au aflat în centrul acestei evoluții și au consolidat semnificativ cadrul de guvernanță existent. În ansamblu, deficitele au scăzut, multe țări au ieșit din procedura de deficit excesiv, iar dezechilibrele sunt în curs de corectare. Cu toate acestea, creșterea economică este încă fragilă, iar provocările economice sunt în continuare semnificative.

Din cauza perioadei scurte care a trecut de la intrarea sa în vigoare, experiența dobândită în aplicarea acestui nou sistem de guvernanță economică este limitată și mai multe instrumente specifice au rămas netestate. În plus, sistemul a fost aplicat până în prezent în (perioada care a urmat unei) crize economice și financiare grave, ceea ce limitează posibilitățile de a evalua eficacitatea sistemului în circumstanțe economice mai favorabile. Într-adevăr, eficiența sistemului se bazează într-o mare măsură pe buna funcționare a componentei sale preventive, care este exact ceea ce rămâne să fie dovedit în perioade economice mai favorabile.

Prezenta evaluare a indicat o serie de puncte forte, precum și posibile domenii care pot face obiectul unor îmbunătățiri, în ceea ce privește transparența și complexitatea elaborării politicilor și impactul lor asupra creșterii economice, a dezechilibrelor și a convergenței. Comisia intenționează să discute aceste aspecte cu Parlamentul European și cu Consiliul în următoarele luni.

 

ANEXA 1: SUPRAVEGHERE BUGETARĂ

1.1 Schimbări aduse cerințelor existente ale componentei preventive și celei corective a PSC prin reformele din 2011 (cu caractere cursive)

Obiectiv || Specificații || Traiectoria de ajustare || Specificații privind punerea în aplicare

Componenta preventivă

Cerința unei poziții apropiate de echilibru sau excedentare || OTM specific fiecărei țări în termeni structurali: - să se prevadă o marjă de siguranță în raport cu limita de 3 % pentru deficitul bugetar - să se asigure progresul rapid în direcția sustenabilității - să se dispună de o marjă de manevră bugetară Pentru zona euro și SM care participă la MCS II: limite de -1 % din PIB Criteriu de referință privind cheltuielile: creșterea cheltuielilor publice, fără măsuri discreționare, ar trebui să fie ≤ PIB potențial pe termen mediu || Criteriu de referință de 0,5 % din PIB: - mai mult în contexte economice favorabile - mai puțin în contexte economice defavorabile >0,5% dacă datoria este peste 60 % sau dacă există riscuri mari în materie de sustenabilitate O abatere temporară de la traiectoria de ajustare este permisă în următoarele cazuri: - implementarea unor reforme structurale majore cu un impact verificabil asupra sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice - accent pe reforma pensiilor - eveniment neobișnuit în afara controlului SM în cauză, având un impact major asupra situației sale financiare - încetinire semnificativă a creșterii economice a zonei euro sau a întregii UE, cu condiția de a nu pune în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu || Procedură pentru corectarea abaterilor semnificative (0,5 % într-un an sau cumulat pentru doi ani) de la OTM sau de la traiectoria de ajustare către acesta Pentru zona euro: sancțiuni financiare în caz de neconformitate repetată (depozit purtător de dobândă de 0,2 % din PIB)

Componenta corectivă

Corectarea erorilor de politică majore || Stabilește limite: - deficit de 3 % din PIB - datorie de 60 % din PIB sau care se reduce într-un ritm suficient Reducere într-un ritm suficient = respectarea criteriului de referință privind reducerea datoriei Criteriul de referință privind reducerea datoriei = o reducere medie de 5 % pe an timp de 3 ani a surplusului față de procentul de 60 %, luând în calcul ciclul, sau respectarea în următorii doi ani. [Perioadă de tranziție pentru SM care fac obiectul PDE la intrarea în vigoare (decembrie 2011) timp de trei ani de la corectarea deficitului excesiv.] || Ameliorare anuală minimă de cel puțin 0,5 % din PIB ca valoare de referință în termeni structurali Posibilă prelungire a termenului-limită: - în cazul în care s-au luat măsuri eficace și au survenit evenimente economice negative neprevăzute, cu consecințe nefavorabile majore pentru finanțele publice; - în caz de încetinire semnificativă a creșterii economice a zonei euro sau a întregii Uniuni, cu condiția de a nu pune în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu. || Pentru zona euro: activarea unui sistem rapid și progresiv de sancțiuni, în fiecare etapă a PDE

1.2 Soldul structural și OTM pentru țările cărora li se aplică componenta preventivă

1.3 Numărul statelor membre ale UE care fac obiectul PDE

1.4 Efortul structural recomandat de Consiliu în recomandările din cadrul PDE (puncte procentuale din PIB)

|| || 2009 || 2010 || 2011 || 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016

IE || 27/04/2009 || || 1,5 || 1,5 || 1,5 || 1,5 || || ||

02/12/2009 || || 2 || 2 || 2 || 2 || 2 || ||

07/12/2010 || || || 1,91 || 1,91 || 1,91 || 1,91 || 1,91 ||

FR || 27/04/2009 || || 1 || 1 || 1 || || || ||

02/12/2009 || || 1,12 || 1,12 || 1,12 || 1,12 || || ||

21/06/2013 || || || || || 1,3 || 0,8 || 0,8 ||

ES || 27/04/2009 || || 1,25 || 1,25 || 1,25 || || || ||

02/12/2009 || || 1,6 || 1,6 || 1,6 || 1,6 || || ||

10/07/2012 || || || || 2,7 || 2,5 || 1,9 || ||

21/06/2013 || || || || || 1,1 || 0,8 || 0,8 || 1,2

MT || 16/02/2010 || || || 0,75 || || || || ||

21/06/2013 || || || || || 0,7 || 0,7 || ||

BE || 02/12/2009 || || 0,75 || 0,75 || 0,75 || || || ||

21/06/2013 || || || || || 1 || || ||

DE || 02/12/2009 || || 0,5 || 0,5 || 0,5 || 0,5 || || ||

IT || 02/12/2009 || || 0,5 || 0,5 || 0,5 || || || ||

NL || 02/12/2009 || || || 0,75 || 0,75 || 0,75 || || ||

21/06/2013 || || || || || 0,6 || 0,7 || ||

AT || 02/12/2009 || || || 0,75 || 0,75 || 0,75 || || ||

PT || 02/12/2009 || || 1,25 || 1,25 || 1,25 || 1,25 || || ||

09/10/2012 || || || || 2,3 || 1,6 || 1,3 || ||

21/06/2013 || || || || || 0,6 || 1,4 || 0,5 ||

SI || 02/12/2009 || || 0,75 || 0,75 || 0,75 || 0,75 || || ||

21/06/2013 || || || || || 0,7 || 0,5 || 0,5 ||

SK || 02/12/2009 || || 1 || 1 || 1 || 1 || || ||

UK || 08/07/2008 || 0,5 || || || || || || ||

24/03/2009 || || 1 || 1 || 1 || 1 || || ||

02/12/2009 || || 1,75 || 1,75 || 1,75 || 1,75 || 1,75 || ||

LV || 07/07/2009 || || 2,75 || 2,75 || 2,75 || || || ||

PL || 07/07/2009 || || 1,25 || 1,25 || 1,25 || || || ||

21/06/2013 || || || || || 0,8 || 1,3 || ||

02/12/2013 || || || || || || 1 || 1,2 ||

LT || 07/07/2009 || 1,5 || 1,5 || 1,5 || || || || ||

16/02/2010 || || 2,25 || 2,25 || 2,25 || || || ||

RO || 07/07/2009 || || 1,5 || 1,5 || || || || ||

16/02/2010 || || 1,75 || 1,75 || 1,75 || || || ||

CZ || 02/12/2009 || || 1 || 1 || 1 || 1 || || ||

BG || 13/07/2010 || || || 0,75 || || || || ||

DK || 13/07/2010 || || || 0,5 || 0,5 || 0,5 || || ||

Efortul anual mediu. Căsuțele gri indicau obiectivele anuale. Tabelul nu include Grecia și Ciprul [efortul bugetar a fost exprimat ca modificare a soldului primar (pentru Grecia) sau ca valoare nominală a măsurilor (pentru Cipru)]. Observații: 1 Recomandare exprimată în termeni cumulativi pentru întreaga perioadă a PDE. 2 „Peste 1 % din PIB”

1.5 Avizele Comisiei din 15 noiembrie 2013 cu privire la proiectele de planuri bugetare

Țară || Conformitatea generală a proiectului de plan bugetar cu PSC || Conformitatea generală cu reformele bugetare structurale prevăzute în recomandările specifice fiecărei țări din 2013

Concluzia generală pe baza previziunilor Comisiei din toamna anului 2013 || Conformitatea cu procedura aplicabilă deficitelor excesive în perioada 2013-2014 || Conformitatea cu cerințele din cadrul componentei preventive în 2014 || Concluzia generală privind progresele pe calea reformelor bugetare structurale || Progresele în privința reformelor individuale ca răspuns la componenta structurală a recomandărilor bugetare specifice fiecărei țări începând din iunie 2013

BE || Conform în linii mari || Corectare durabilă a deficitului excesiv în 2013 || Unele abateri de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii OTM || Progrese limitate || Acțiuni limitate: modalități explicite de coordonare între nivelul federal și administrațiile subfederale

DE || Conform || n.a. || OTM depășit || Niciun progres || Nicio acțiune legată de componentele structurale ale recomandărilor bugetare specifice

EE || Conform || n.a. || OTM realizat || Unele progrese || Progrese: regula echilibrului bugetar Acțiuni limitate: reguli și plafoane privind cheltuielile multianuale

ES || Risc de neconformitate || Eforturi bugetare realizate în 2013, dar prezintă riscuri pentru 2014 || n.a. || Unele progrese* || Progrese: instituția bugetară independentă; arieratele din sectorul public; sistemele de indexare; sistemul de pensii; reforma administrației publice; cheltuielile pentru sănătate. Acțiuni limitate: revizuirea cuprinzătoare a cheltuielilor; revizuirea regimului fiscal.

FR || Conform, fără marjă de manevră || Eforturi bugetare realizate atât în 2013, cât și în 2014 || n.a. || Progrese limitate* || Progrese: sistemul de pensii. Acțiuni limitate: revizuirea cheltuielilor; regimul fiscal; descentralizarea.

IT || Risc de neconformitate || n.a. || Conformitate cu criteriul de referință privind datoria în 2013, dar prezintă riscuri pentru 2014 || Progrese limitate || Acțiuni limitate: cheltuielile publice; politica fiscală.

LU || Risc de neconformitate || n.a. || Abatere semnificativă de la OTM || Unele progrese || Progrese: cadrul bugetar pe termen mediu

MT || Risc de neconformitate || Obiectivul principal îndeplinit în 2013, dar există riscuri în ceea ce privește eforturile bugetare atât în 2013, cât și în 2014 || n.a. || Progrese limitate* || Progrese: cadrul bugetar; eficiența administrației publice (persistă riscuri legate de adoptare și punere în aplicare); sistemul de sănătate (informații neconcludente). Acțiuni limitate: sistemul de pensii.

NL || Conform, fără marjă de manevră || Eforturi bugetare realizate atât în 2013, cât și în 2014 || n.a. || Unele progrese* || Progrese: cadrul bugetar; piața locuințelor (punerea în aplicare a reformelor anterioare). Acțiuni limitate: sistemul de pensii; creditele și deducerile fiscale.

AT || Conform în linii mari || Corectare durabilă a deficitului excesiv în 2013 || Unele abateri de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii OTM || Unele progrese || Progrese: sistemul de pensii; piața forței de muncă. Acțiuni limitate: corelarea drepturilor de pensie cu schimbările legate de speranța de viață; armonizarea vârstelor de pensionare.

SI || Conform, fără marjă de manevră || Eforturi bugetare realizate atât în 2013, cât și în 2014 || n.a. || Progrese limitate* || Progrese: regimul fiscal; cadrul bugetar; îngrijirea pe termen lung. Acțiuni limitate: sistemul de pensii

SK || Conform în linii mari || Riscuri privind corectarea durabilă în 2014 - eforturi bugetare realizate || Unele abateri de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii OTM || Progrese limitate || Progrese: regimul fiscal (colectare). Acțiuni limitate: sistemul de pensii; politica fiscală; sănătatea; normele bugetare.

FI || Risc de neconformitate || n.a. || Abatere semnificativă de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii OTM, depășirea pragului de 60 % în 2014 || Unele progrese || Progrese: eficiența sectorului public; finanțele administrației locale; reforma pensiilor.

ANEXA 2: PROCEDURA PRIVIND DEZECHILIBRELE MACROECONOMICE 2.1 Prezentare generală a rezultatelor aplicării PDM

|| Concluziile RMA || Concluzie după bilanțurile aprofundate || Observații

Dezechilibre || din care dezechilibre excesive

În opinia Comisiei || Recomandat de Comisie urmând a fi constatat de Consiliu || Constatat oficial de Consiliu

2012 || Pregătirea de bilanțuri aprofundate pentru 12 state membre: BE, BG, DK, ES, FR, IT, CY, HU, SI, SE, FI, UK. Niciun bilanț aprofundat necesar (deci niciun dezechilibru) pentru 11 state membre: CZ, DE, EE, LV, LT, LU, MT, NL, PL, AT, SK. Țări care fac obiectul unui program (4): EL, IE, PT, RO. || Toate statele membre (12) pentru care a fost pregătit un bilanț aprofundat || Niciunul. || Niciunul. || Niciunul. || Riscul a fost ridicat în cazul Ciprului și al Spaniei (Comisia a calificat dezechilibrele din aceste țări drept foarte grave). Având în vedere că ambele țări au solicitat asistență financiară (deși de tipuri diferite) la puțin timp după aceea, se poate afirma, retrospectiv, că ar fi trebuit identificat un dezechilibru excesiv. Comisia a calificat dezechilibrele din Franța, Italia, Ungaria și Slovenia drept grave.

2013 || Pregătirea de bilanțuri aprofundate pentru 14 state membre: BE, BG, DK, ES, FR, IT, HU, CY, MT (nou), NL (nou), SI, SE, FI, UK. Niciun bilanț aprofundat necesar (deci niciun dezechilibru) pentru 9 state membre: CZ, DE, EE, LV, LT, LU, PL, AT, SK. Țări care fac obiectul unui program (5): EL, IE, PT, RO și, la scurt timp după publicarea RMA: CY. Nu s-a considerat că ES face obiectul unui program, dată fiind natura sectorială a programului său de ajustare și a asistenței financiare. || Toate statele membre (13) pentru care a fost pregătit un bilanț aprofundat || ES, SI || Niciunul. || Niciunul. || În cele din urmă nu a fost pregătit un bilanț aprofundat pentru Cipru, întrucât s-a ajuns la un acord privind asistența financiară în intervalul dintre publicarea RMA și a bilanțurilor aprofundate. Comisia a calificat dezechilibrele din Franța, Italia și Ungaria drept dezechilibre care necesitau măsuri politice ferme. Deși în 2013 au fost identificate dezechilibre excesive în Slovenia și Spania, nu a fost utilizată componenta corectivă în sensul PDM, având în vedere calitatea răspunsului politic prevăzut de PNR și de programele de stabilitate ale acestor țări. În schimb, Comisia a instituit o monitorizare specifică, dar informală a celor două state membre și a lăsat deschisă posibilitatea de a declanșa componenta corectivă într-un stadiu ulterior.

2014 || Pregătirea de bilanțuri aprofundate pentru 17 state membre: BE, BG, DE (nou), DK, IE (nou, după finalizarea cu succes a programului de ajustare și reintegrarea în cadrul procedurilor standard), ES, FR, HR (nou, după aderare), IT, LU (nou), HU, MT, NL, SI, SE, FI, UK. Niciun bilanț aprofundat necesar (deci niciun dezechilibru) pentru 7 state membre: CZ, EE, LV, LT, PL, AT, SK. Țări care fac obiectul unui program (4): EL, CY, PT, RO || Toate statele membre pentru care a fost pregătit un bilanț aprofundat, cu excepția DK, MT și LU, pentru care nu s-au constatat dezechilibre (14). || IT, HR, SI || Niciunul || Niciunul || Comisia a calificat dezechilibrele din Irlanda, Spania, Franța, Italia și Ungaria drept dezechilibre care necesitau măsuri politice ferme. Aceasta a fost prima dată când s-au întreprins următoarele măsuri: -- o redresare în cadrul procedurii privind Spania, care a trecut de la dezechilibru excesiv la dezechilibru; -- nu au fost identificate dezechilibre pe baza unui bilanț aprofundat în trei cazuri: DK, LU, MT; -- un bilanț aprofundat a fost pregătit pentru prima dată esențial din cauza unui excedent foarte ridicat al contului curent (în cazul Germaniei); -- o țară care făcuse obiectul unui program (Irlanda) a fost reintegrată în PDM. La fel ca în 2013, nu a fost declanșată componenta corectivă întrucât Comisia a considerat că măsurile prezentate în PNR și în programele de stabilitate și convergență erau suficient de ambițioase. În schimb, Comisia a anunțat o monitorizare specifică a punerii în aplicare a politicilor pentru Italia, Croația și Slovenia (dezechilibre excesive), dar și pentru Irlanda și Spania (pe baza supravegherii post-program) și Franța.

2.2 Natura dezechilibrelor și a dezechilibrelor excesive identificate în rundele 2012-2014

|| Anul || Natura dezechilibrelor

BE || 2012 || Dezechilibru: evoluțiile macroeconomice în domeniul competitivității externe a mărfurilor și al îndatorării, mai ales în ceea ce privește nivelul ridicat al datoriei publice, necesită o atenție sporită, pentru a reduce riscul apariției unor efecte negative importante asupra funcționării economiei.

|| 2013 || Dezechilibru: evoluțiile macroeconomice în domeniul competitivității externe a mărfurilor și al îndatorării, mai ales în ceea ce privește implicațiile nivelului ridicat al datoriei publice pentru economia reală, necesită în continuare atenție.

|| 2014 || Dezechilibru: evoluțiile legate de competitivitatea externă a mărfurilor necesită în continuare atenție, întrucât o deteriorare persistentă ar amenința stabilitatea macroeconomică.

BG || 2012 || Dezechilibru: nivelul de îndatorare externă, precum și anumite evoluții macroeconomice legate de reducerea gradului de îndatorare al întreprinderilor și de procesul de ajustare în cadrul piețelor forței de muncă necesită atenție, pentru a reduce riscul unor efecte negative asupra funcționării economiei.

|| 2013 || Dezechilibru: impactul reducerii gradului de îndatorare al întreprinderilor, precum și ajustarea continuă a pozițiilor externe, a competitivității și a piețelor forței de muncă necesită o atenție continuă.

|| 2014 || Dezechilibru: întârzierile în adaptarea pieței forței de muncă necesită măsuri politice, în timp ce corectarea poziției externe și reducerea gradului de îndatorare a întreprinderilor progresează bine.

DK || 2012 || Dezechilibru: anumite evoluții macroeconomice, care stau mai ales la baza competitivității externe, precum și a riscurilor potențiale legate de îndatorarea gospodăriilor, necesită atenție, pentru a reduce riscul unor efecte negative asupra funcționării economiei.

|| 2013 || Dezechilibru: ajustările continue de pe piața locuințelor și nivelul ridicat de îndatorare a gospodăriilor și a întreprinderilor, precum și factorii de competitivitate externă necesită o atenție continuă.

|| 2014 || Nu mai constituie un dezechilibru în sensul PDM: ajustările de pe piața locuințelor, precum și implicațiile unui nivel ridicat al datoriei sectorului privat pentru economia reală și stabilitatea sectorului financiar par a fi sub control. Totuși, aceste evoluții, precum și factorii de competitivitate externă necesită o monitorizare continuă.

DE || 2014 || Dezechilibru: contul curent a înregistrat în mod persistent un excedent foarte ridicat, care reflectă o competitivitate solidă, în timp ce o mare parte din economii a fost investită în străinătate. Excedentul menționat este și un semn că creșterea internă rămâne modestă și că este posibil ca resursele economice să nu fi fost alocate în mod eficient. Deși excedentele de cont curent nu generează riscuri similare deficitelor mari, dimensiunea și persistența excedentului de cont curent din Germania necesită atenție. Având în vedere dimensiunea economiei germane, este de o importanță deosebită să se ia măsuri pentru a se reduce riscul unor efecte negative asupra funcționării economiei interne și a zonei euro.

IE || 2014 || Dezechilibre care necesită o monitorizare specifică și măsuri politice ferme: evoluțiile din sectorul financiar, gradul de îndatorare a sectorului public și privat și, în legătură cu acesta, datoria externă brută și netă ridicată, precum și situația de pe piața muncii înseamnă că există în continuare riscuri.

ES || 2012 || Dezechilibru foarte grav: evoluțiile macroeconomice, mai ales în ceea ce privește nivelul considerabil al datoriei sectorului privat, nivelul ridicat al poziției externe negative și sectorul financiar, care au fost influențate de evoluțiile de pe piața locuințelor, necesită o monitorizare strictă și măsuri de politică economică urgente, pentru a evita apariția unor efecte adverse asupra funcționării economiei și a uniunii economice și monetare.

|| 2013 || Dezechilibru excesiv: nivelurile foarte ridicate ale datoriei interne și externe reprezintă în continuare riscuri pentru creșterea economică și stabilitatea financiară. Măsurile de politică ferme luate la nivelul UE și de Spania au dus la o ajustare vizibilă a fluxurilor, la o reducere a costurilor de finanțare și la o atenuare a riscurilor imediate.

|| 2014 || Dezechilibre care necesită o monitorizare specifică și măsuri politice ferme: în mai multe privințe, ajustarea dezechilibrelor identificate anul trecut drept excesive a avansat într-un mod clar, iar revenirea la o creștere pozitivă a redus riscurile. Totuși, amploarea și natura interdependentă a dezechilibrelor, în special nivelurile ridicate ale datoriei interne și externe, înseamnă că riscurile sunt prezente în continuare. Comisia va continua monitorizarea specifică a politicilor recomandate Spaniei de Consiliu în contextul semestrului european și va informa periodic Consiliul și Eurogrupul. Această monitorizare se va baza pe supravegherea post-program.

FR || 2012 || Dezechilibru grav: anumite evoluții macroeconomice în domeniul rezultatelor și al competitivității la export necesită atenție, pentru a reduce riscul unor efecte negative importante asupra funcționării economiei.

|| 2013 || Dezechilibre care necesită o monitorizare specifică și măsuri politice ferme: deteriorarea balanței comerciale și a nivelurilor de competitivitate, determinate atât de factori legați de costuri, cât și de factori nelegați de costuri, în contextul unei deteriorări a poziției externe și al unei datorii publice ridicate, necesită în continuare atenție. Având în vedere în special dimensiunea economiei franceze, este de o importanță deosebită să se ia măsuri pentru a se reduce riscul unor efecte negative asupra funcționării economiei franceze și a uniunii economice și monetare.

|| 2014 || Dezechilibre care necesită o monitorizare specifică și măsuri politice ferme: deteriorarea balanței comerciale și a competitivității, precum și implicațiile nivelului ridicat de îndatorare din sectorul public necesită în continuare măsuri de politică. Având în vedere dimensiunea economiei franceze și potențialele efecte de propagare asupra funcționării zonei euro, este de o importanță deosebită să se ia măsuri ferme pentru a se reduce riscul unor efecte negative asupra funcționării economiei franceze și a zonei euro. Dată fiind necesitatea luării unor măsuri de politică, identificată deja în bilanțul aprofundat din 2013, Comisia va monitoriza în mod specific punerea în aplicare a politicilor recomandate Franței de Consiliu în contextul semestrului european și va informa periodic Consiliul și Eurogrupul.

HR || 2014 || Dezechilibru excesiv: sunt necesare măsuri de politică pentru a răspunde vulnerabilităților generate de datoria externă considerabilă, de scăderea exporturilor, de gradul ridicat de îndatorare a întreprinderilor și de datoria publică aflată în creștere rapidă, toate acestea în contextul unei creșteri economice reduse și al unei slabe capacități de ajustare.

IT || 2012 || Dezechilibru grav: evoluțiile macroeconomice legate de rezultatele la export necesită atenție, având în vedere reducerea competitivității externe a Italiei de la adoptarea monedei euro. Dat fiind nivelul ridicat al datoriei publice, stimularea potențialului de creștere economică ar trebui să fie o prioritate esențială pentru a se reduce riscul unor efecte adverse asupra funcționării economiei.

|| 2013 || Dezechilibre care necesită o monitorizare specifică și măsuri politice ferme: rezultatele la export și pierderea aferentă a competitivității, precum și nivelul ridicat al datoriei publice în contextul unei creșteri economice modeste necesită o atenție continuă, în cadrul unei agende vaste de reforme, astfel încât să se reducă riscul unor efecte negative asupra funcționării economiei italiene și a uniunii economice și monetare, având în vedere îndeosebi dimensiunea economiei italiene.

|| 2014 || Dezechilibru excesiv: implicațiile nivelului foarte ridicat al datoriei publice și ale competitivității externe reduse, ambele cauzate în fond de o situație prelungită de încetinire a creșterii productivității, necesită urgent măsuri de politică. Având în vedere dimensiunea economiei italiene, este de o importanță deosebită să se ia măsuri ferme pentru a se reduce riscul unor efecte negative asupra funcționării economiei italiene și a zonei euro.

CY || 2012 || Dezechilibru foarte grav: evoluțiile macroeconomice reflectate în situația contului curent, finanțele publice și sectorul financiar necesită o monitorizare strictă, o atenție urgentă trebuind acordată politicii economice, pentru a se evita riscul unor efecte negative asupra funcționării economiei și a uniunii economice și monetare.

HU || 2012 || Dezechilibru grav: anumite evoluții macroeconomice precum dimensiunea negativă extrem de pronunțată a poziției investiționale internaționale nete și a datoriei publice necesită o atenție deosebită, pentru a reduce riscul unor efecte negative importante asupra funcționării economiei.

|| 2013 || Dezechilibre care necesită o monitorizare specifică și măsuri politice ferme: ajustarea în curs a poziției investiționale internaționale nete extrem de negative, determinată în mare măsură de reducerea gradului de îndatorare a sectorului privat în contextul unei datorii publice ridicate și al unui mediu de afaceri slab, necesită în continuare o mare atenție, pentru a reduce riscul considerabil al unor efecte negative asupra funcționării economiei.

|| 2014 || Dezechilibre care necesită o monitorizare specifică și măsuri politice ferme: ajustarea în curs a poziției internaționale nete extrem de negative, gradul ridicat de îndatorare a sectorului public și a celui privat în contextul unui sector financiar fragil și al deteriorării rezultatelor la export necesită în continuare o mare atenție, pentru a reduce riscul considerabil al unor efecte negative asupra funcționării economiei.

LU || 2014 || Nu constituie un dezechilibru în sensul PDM: Provocări care provin dintr-un model de creștere bazat pe un sector financiar eficient, care a făcut față crizei fără mari probleme. Totuși, pierderile de competitivitate din sectorul producției, evoluția pieței locuințelor și nivelul ridicat de îndatorare a sectorului privat necesită o monitorizare continuă.

MT || 2013 || Dezechilibre: sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice necesită atenție, în timp ce sectorul financiar foarte mare și, în special, legătura puternică dintre băncile orientate spre piața internă și piața imobiliară reprezintă provocări pentru stabilitatea financiară și necesită o monitorizare continuă.

|| 2014 || Nu mai constituie un dezechilibru în sensul PDM: deși nivelul de îndatorare rămâne ridicat, riscurile care afectează sustenabilitatea datoriilor publice și private și stabilitatea sectorului financiar par a fi ținute sub control, deși necesită o monitorizare continuă.

NL || 2013 || Dezechilibre: evoluțiile macroeconomice legate de datoria din sectorul privat și presiunile legate de reducerea gradului de îndatorare, combinate cu ineficiențele rămase pe piața locuințelor necesită atenție. Deși excedentul ridicat de cont curent nu generează riscuri similare deficitelor mari, Comisia va continua să monitorizeze evoluțiile contului curent din Țările de Jos.

|| 2014 || Dezechilibre: evoluțiile macroeconomice legate de datoria din sectorul public și reducerea gradului de îndatorare aflată în curs, precum și ineficiențele rămase pe piața locuințelor necesită atenție. Deși excedentul ridicat de cont curent nu generează riscuri similare deficitelor mari și este parțial legat de necesitatea de reducere a gradului de îndatorare, Comisia va urmări evoluțiile contului curent din Țările de Jos în contextul semestrului european.

SI || 2012 || Dezechilibru grav: evoluțiile macroeconomice legate de reducerea gradului de îndatorare a întreprinderilor și de stabilitatea sectorului bancar, precum și evoluțiile nefavorabile, dar mai puțin stringente în ceea ce privește competitivitatea externă necesită o monitorizare atentă, pentru a reduce riscul important al unor efecte negative asupra funcționării economiei.

|| 2013 || Dezechilibru excesiv: Până în prezent, nivelurile datoriei private și publice sunt inferioare pragurilor de alertă din tabloul de bord, datoria externă netă fiind și ea relativ limitată. Cu toate acestea, în contextul accelerării tendințelor economice negative, riscul pentru stabilitatea sectorului financiar care decurge din îndatorarea întreprinderilor și din reducerea acesteia este substanțial, inclusiv prin interconexiunile cu nivelul datoriei suverane. Aceste riscuri sunt agravate de o capacitate limitată de ajustare a pieței forței de muncă și a pieței de capital și de o structură economică în care predomină întreprinderile de stat. Perioadele de incertitudine politică și obstacolele juridice din calea reformelor au împiedicat Slovenia să își remedieze în mod corespunzător dezechilibrele și să își amelioreze capacitatea de ajustare, crescându-i astfel vulnerabilitatea într-un moment de mare presiune legată de finanțarea suverană.

|| 2014 || Dezechilibru excesiv: Dezechilibrele s-au diminuat pe parcursul anului trecut, datorită ajustării macroeconomice și măsurilor de politică ferme adoptate de Slovenia. Totuși, amploarea corecției necesare înseamnă că există în continuare riscuri considerabile. Comisia va continua monitorizarea specifică a politicilor recomandate Sloveniei de Consiliu în contextul semestrului european și va informa periodic Consiliul și Eurogrupul.

FI || 2012 || Dezechilibru: evoluțiile macroeconomice legate de competitivitate necesită atenție, pentru a reduce riscul unor efecte negative asupra funcționării economiei.

|| 2013 || Dezechilibru: deteriorarea substanțială a situației contului curent și rezultatele slabe la export, determinate de restructurarea industrială, precum și de factorii de competitivitate legați de costuri și cei nelegați de costuri, necesită o atenție continuă.

|| 2014 || Dezechilibru: rezultatele slabe la export din ultimii ani, determinate de restructurarea industrială, precum și de factorii de competitivitate legați de costuri și cei nelegați de costuri, necesită o atenție continuă.

SE || 2012 || Dezechilibru: anumite evoluții macroeconomice legate de datoria din sectorul privat și de piața locuințelor necesită atenție, pentru a reduce riscul unor efecte negative asupra funcționării economiei.

|| 2013 || Dezechilibru: evoluțiile macroeconomice legate de datoria din sectorul privat și de reducerea gradului de îndatorare a acestuia, împreună cu ineficiențele rămase pe piața locuințelor, necesită o atenție continuă. Deși excedentul ridicat de cont curent nu generează riscuri similare cu cele ale deficitelor ridicate din alte țări, Comisia va continua să monitorizeze evoluțiile contului curent din Suedia.

|| 2014 || Dezechilibru: evoluția gradului de îndatorare a gospodăriilor, împreună cu ineficiențele existente pe piața locuințelor necesită în continuare atenție. Deși excedentul ridicat de cont curent nu generează riscuri similare deficitelor mari și este parțial legat de necesitatea de reducere a gradului de îndatorare, Comisia va urmări evoluțiile contului curent din Suedia în contextul semestrului european.

UK || 2012 || Dezechilibru: evoluțiile macroeconomice în domeniile îndatorării gospodăriilor și pieței imobiliare necesită atenție, la fel ca și evoluțiile nefavorabile, dar mai puțin stringente legate de competitivitatea externă, pentru a reduce riscul unor efecte negative asupra funcționării economiei.

|| 2013 || Dezechilibru: evoluțiile macroeconomice în domeniul îndatorării gospodăriilor, legate de nivelurile ridicate de creanțe ipotecare și de caracteristicile pieței locuințelor, precum și evoluțiile nefavorabile ale competitivității externe, în special în ceea ce privește exporturile de mărfuri și creșterea slabă a productivității, necesită în continuare atenție.

|| 2014 || Dezechilibru: evoluțiile din domeniul îndatorării gospodăriilor, legate de nivelurile ridicate de creanțe ipotecare și de caracteristicile structurale ale pieței locuințelor, precum și evoluțiile nefavorabile ale cotelor de piață ale exporturilor necesită în continuare atenție.

2.3. Criteriile aplicate în contextul punerii în aplicare a PDM

În contextul punerii în aplicare a procedurii, Comisia a utilizat următoarele criterii. În primul rând, un dezechilibru este strâns legat de conceptul de sustenabilitate. Dacă o tendință sau o situație este nesustenabilă, în cele din urmă rezultă riscul unor corecții bruște. Exemple de astfel de tendințe sunt pierderi ale competitivității care pot submina atingerea unui nivel ridicat de activitate economică și de ocupare a forței de muncă sau evoluții ale creditului și ale prețului activelor care, dacă nu sunt corectate prompt de piețe, creează bule, ca urmare a unor așteptări eronate. Dar sustenabilitatea nu este legată numai de vulnerabilitățile structurale care se acumulează în cursul unor perioade lungi; aceasta poate avea, de asemenea, legătură cu slăbiciuni ale sectorului financiar care apar în anumite situații (în urma unor șocuri externe sau a unor evoluții interne sau a unor probleme ce țin de reglementarea internă a sectorului financiar) și care pot deveni rapid un pericol pentru stabilitatea financiară, propagându-se asupra întregii economii. Riscul unor corecții bruște cu efecte negative ar putea apărea în cazul în care o țară pierde accesul la piețele financiare sau capacitatea sa de finanțare se deteriorează. În al doilea rând, dezechilibrele pot include denaturări grave ale alocării resurselor. Aceasta se poate întâmpla, de exemplu, atunci când fluxurile financiare interne sau transfrontaliere determină expansiunea excesivă a unui sector. Acest lucru poate deveni nesustenabil, astfel cum s-a demonstrat, de exemplu, în cazul extinderii puternice a sectorului construcțiilor sau al unor sectoare publice excesive. Caracteristica sus-menționată completează evaluarea sustenabilității prin includerea în conceptul de dezechilibre a unor situații care pot fi sustenabile ca atare din punct de vedere financiar, însă au costuri sociale și economice ridicate. Un exemplu tipic este cel al unor niveluri constant ridicate ale excedentului de cont curent. Deși excedentele respective nu ridică probleme de sustenabilitate externă pentru țara în cauză[14], acestea ar putea indica o alocare asimetrică a resurselor către sectorul bunurilor comercializabile, lipsa cererii, precum și investiții insuficiente, care îngreunează formarea de capital și blochează potențialul de creștere pe termen mediu. În al treilea rând, dezechilibrele în sensul PDM generează efecte negative de propagare asupra partenerilor[15]. În termeni generali, efectele de propagare nu reprezintă un dezechilibru considerate ca atare, însă acestea sunt factori de agravare a altor dezechilibre, precum un nivel ridicat al deficitului sau al surplusului de cont curent. Concret, Comisia s-a străduit să evalueze riscul macroeconomic (luând în calcul atât probabilitatea unor evoluții nefavorabile, cât și impactul acestora asupra creșterii, a ocupării forței de muncă și a stabilității financiare a fiecărei țări, a UE și a zonei euro), în funcție de situația și dinamica specifică și având în vedere politicile puse în aplicare.

[1] Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro; Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro; Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice; Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice; Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv; Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară; Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro. Deși face parte din pachetul de șase, Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre nu a fost inclusă în prezenta evaluare. Directiva face obiectul unui calendar separat, termenul pentru evaluarea sa fiind 14 decembrie 2018.

[2] Regulamentele prevăd efectuarea unei evaluări până la 14 decembrie 2014.

[3] COM(2014) 61 final din 6 februarie 2014.

[4] Pactul de stabilitate și de creștere a fost înființat inițial în 1997 pentru a permite coordonarea politicilor bugetare între statele membre în scopul de a evita ca politicile bugetare nesustenabile să submineze politica monetară comună orientată către stabilitatea prețurilor. Pactul este alcătuit din două componente. Componenta preventivă urmărește să asigure rezistența subiacentă a finanțelor publice ale statelor membre pentru a crea stabilitate macroeconomică și o marjă de manevră bugetară în scopul de a face față șocurilor economice care pot apărea. Cerința esențială este ca statele membre să atingă și să mențină un obiectiv pe termen mediu, o valoare de referință bugetară specifică fiecărei țări, definită în termeni structurali (adică ajustată ciclic și excluzând măsurile excepționale și cele temporare). Scopul componentei corective, procedura aplicabilă deficitelor excesive, este corectarea erorilor majore de politică bugetară. Aceasta se bazează pe limitele în materie de deficit și de datorie de 3 % și, respectiv, 60 % din PIB.

[5] Anexa 1.1 rezumă modificările introduse în Pactul de stabilitate și de creștere prin pachetul de șase și pachetul de două.

[6] Anexa 1.5 oferă o prezentare generală a concluziilor acestui demers.

[7] Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 și Regulamentul (UE) nr. 1176/2011.

[8] A se vedea anexa 2 pentru detalii.

[9] Comisia a publicat două rapoarte privind monitorizarea specifică a punerii în aplicare a politicilor în Spania și Slovenia în toamna și iarna 2013-2014.

[10] O evaluare formală a fost deja efectuată în cursul acestui an. A se vedea COM(2014) 61 final.

[11] La sfârșitul programului, un stat membru face obiectul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, iar analiza din bilanțul aprofundat stabilește dacă acesta ar trebui să fie vizat de componenta preventivă sau de cea corectivă a PDM. Pe baza experienței acumulate până în prezent, interacțiunea dintre PDM și programele de ajustare a fost foarte bună. Cu toate acestea, ciclul anual al PDM ar putea implica un decalaj destul de mare între supravegherea consolidată din cadrul unui program care expiră și monitorizarea din cadrul procedurii de dezechilibru excesiv (în cazul în care unele dezechilibre excesive persistă și după expirarea programului), decalaj contrabalansat parțial de supravegherea ulterioară aplicării programului.

[12] Pentru o analiză mai amplă a progreselor înregistrate cu privire la Strategia Europa 2020, a se vedea Comunicarea Comisiei Europene intitulată Bilanțul Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, COM(2014) 130.

[13] Pentru mai multe informații, a se vedea Analiza anuală a creșterii pentru 2015, COM(2014) 906.

[14] A se vedea COM(2013) 790.

[15] A se vedea edițiile 2 și 3 ale Raportului trimestrial privind zona euro, 2013.