Cuprins

1............ Introducere. 3

2............ Operațiuni garantate din bugetul UE.. 3

3............ Evoluția operațiunilor garantate. 5

3.1......... Operațiuni gestionate direct de Comisie. 5

3.1.1...... Mecanismul european de stabilizare financiară. 5

3.1.2...... Mecanismul de sprijin pentru balanța de plăți 6

3.1.3...... Împrumuturi de asistență macrofinanciară. 7

3.1.4...... Împrumuturi Euratom.. 7

3.2......... Evoluția operațiunilor de finanțare externă ale BEI. 8

4............ Riscuri acoperite de la bugetul UE.. 9

4.1......... Definiția riscului 9

4.2......... Compoziția riscului total 9

4.3......... Riscul anual acoperit de la bugetul UE.. 11

4.3.1...... Riscuri aferente statelor membre. 11

4.3.2...... Riscuri aferente țărilor terțe. 12

5............ Activarea garanțiilor și evoluția Fondului 14

5.1......... Activarea garanțiilor 14

5.1.1...... Plăți din resurse în numerar 14

5.1.2...... Plăți de la bugetul UE.. 14

5.1.3...... Activarea Fondului și recuperări 14

5.2......... Evoluția Fondului 15

1.           Introducere

Prezentul raport are ca obiectiv monitorizarea riscurilor de credit suportate de bugetul UE care decurg din garanțiile acordate și din operațiunile de creditare implementate direct de Uniunea Europeană sau indirect prin garanția acordată pentru proiectele de finanțare ale BEI în afara Uniunii.

Raportul este prezentat în temeiul articolului 149 din Regulamentul financiar[1], conform căruia Comisia trebuie să prezinte anual Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la situația garanțiilor bugetare ale UE și a riscurilor aferente[2].

Raportul are următoarea structură: secțiunea 2 reamintește principalele caracteristici ale operațiunilor garantate de bugetul UE; sunt de asemenea prezentate mai multe alte mecanisme de gestionare a crizelor, care nu implică niciun risc pentru bugetul UE. Secțiunea 3 prezintă evoluția operațiunilor garantate. Secțiunea 4 evidențiază principalele riscuri acoperite de bugetul UE, în timp ce secțiunea 5 descrie activarea garanțiilor și evoluția Fondului de garantare pentru acțiuni externe (denumit în continuare „Fondul”)[3].

Un document de lucru al serviciilor Comisiei completează prezentul raport cu un set de tabele detaliate și de note explicative. Acesta oferă totodată o analiză macroeconomică a țărilor care beneficiază de împrumuturi și/sau garanții UE, care reprezintă cea mai mare parte din expunerea Fondului.

2.           Operațiuni garantate din bugetul UE

Riscurile acoperite de la bugetul UE provin dintr-o serie de operațiuni de creditare și de garantare care pot fi împărțite în două categorii:

– împrumuturi acordate de Uniunea Europeană în scopuri macroeconomice, adică împrumuturi de asistență macrofinanciară[4] (AMF) acordate țărilor terțe în colaborare cu instituțiile de la Bretton Woods, împrumuturi pentru balanța de plăți[5] (BP) prin care se acordă sprijin statelor membre din afara zonei euro care se confruntă cu dificultăți legate de balanța de plăți și împrumuturi în cadrul mecanismului european de stabilizare financiară (MESF)[6] în sprijinul tuturor statelor membre care se confruntă sau sunt amenințate serios de perturbări financiare și economice grave cauzate de evenimente excepționale pe care nu le pot controla; și

– împrumuturi acordate în scopuri microeconomice, adică împrumuturi Euratom și, mai ales, operațiuni de finanțare derulate de Banca Europeană de Investiții („BEI”) în țări terțe („finanțarea externă acordată de BEI”), acoperite de garanții UE[7].

Finanțarea externă garantată acordată de BEI, împrumuturile Euratom și AMF în favoarea țărilor terțe sunt acoperite, începând cu 1994, din Fond, în timp ce împrumuturile BP și MESF sunt acoperite direct de la bugetul UE.

Fondul acoperă situațiile de nerambursare legate de împrumuturile și garanțiile la împrumuturi acordate țărilor terțe sau pentru proiecte derulate în țări terțe. Fondul a fost instituit:

– pentru a oferi o „rezervă de lichiditate”, astfel încât să se evite utilizarea unor resurse de la bugetul UE de fiecare dată când o rată dintr-un împrumut garantat nu este rambursată sau este rambursată cu întârziere; și

– pentru a crea un instrument de disciplină bugetară prin stabilirea unui cadru financiar pentru dezvoltarea politicii UE referitoare la garanțiile pentru împrumuturile acordate de Comisie și de BEI țărilor terțe[8].

În cazul în care țările terțe devin state membre, împrumuturile acordate acestor țări nu mai sunt acoperite din Fond, iar riscul trebuie suportat direct de la bugetul UE. Fondul este alimentat de la bugetul UE și trebuie să fie menținut la un anumit procent din suma rămasă de rambursat a împrumuturilor și a garanțiilor la împrumuturi acoperite din Fond. Acest procent, cunoscut sub denumirea de „rată țintă”, este fixat în momentul de față la 9%[9]. Dacă resursele Fondului nu sunt suficiente, bugetul UE va furniza fondurile necesare.

Alte mecanisme de gestionare a crizelor care nu sunt acoperite de la bugetul UE

Ca răspuns la situația de criză, au mai fost create alte câteva mecanisme, care însă nu implică niciun risc pentru bugetul UE:

- Mecanismul de împrumut pentru Grecia[10], care este finanțat prin intermediul împrumuturilor bilaterale acordate Greciei de celelalte state membre din zona euro și administrate centralizat de Comisie.

- Fondul european de stabilitate financiară (FESF)[11]: FESF a fost creat de statele membre din zona euro în urma deciziilor adoptate la 9 mai 2010 în cadrul Consiliului ECOFIN. Mandatul FESF este să protejeze stabilitatea financiară în Europa oferind asistență financiară statelor membre din zona euro în cadrul unui program de ajustare macroeconomică. FESF a fost creat ca mecanism de salvare temporar și este un creditor al Greciei (împreună cu FMI și unele state membre), precum și al Irlandei și Portugaliei (împreună cu FMI, unele state membre și UE/MESF)[12]. În octombrie 2010, s-a decis crearea unui mecanism de salvare permanent, Mecanismul european de stabilitate (MES);

- Mecanismul european de stabilitate (MES)[13]: Tratatul privind MES a intrat în vigoare la 27 septembrie 2012. De la această dată, MES a devenit un mecanism permanent de gestionare a crizelor și principalul instrument de finanțare a noilor programe. În paralel cu MES, FESF își continuă programele în curs pentru Grecia, Portugalia și Irlanda, dar, din 1 iulie 2013, nu mai este implicat în noi programe de finanțare sau acorduri de împrumut. MES este o organizație interguvernamentală instituită în temeiul dreptului internațional public, cu sediul la Luxemburg. Acționarii săi sunt cele 18 state membre din zona euro. Capitalul subscris total este de 702 miliarde EUR, din care 80 de miliarde EUR reprezintă capitalul vărsat (ultima din cele cinci tranșe urmează să fie plătită în primul semestru al anului 2014), iar 622 de miliarde EUR reprezintă capitalul subscris și nevărsat. Capacitatea efectivă de creditare a MES este de 500 de miliarde EUR.

3.           Evoluția operațiunilor garantate

Această secțiune prezintă evoluția operațiunilor garantate, întâi a celor gestionate direct de către Comisie și apoi a celor gestionate de BEI.

3.1.        Operațiuni gestionate direct de Comisie

3.1.1.     Mecanismul european de stabilizare financiară

În concluziile sale, Consiliul Ecofin a fixat volumul maxim al mecanismului la 60 de miliarde EUR[14], limita legală fiind stabilită la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 407/2010 al Consiliului, care limitează suma împrumuturilor la marja disponibilă în cadrul plafonului resurselor proprii.

Ca urmare a deciziilor Consiliului de a acorda asistență financiară din partea Uniunii pentru Irlanda[15] (până la 22,5 miliarde EUR) și pentru Portugalia[16] (până la 26 de miliarde EUR), sumele puse la dispoziția Irlandei s-au ridicat la 21,7 miliarde EUR, iar sumele puse la dispoziția Portugaliei s-au ridicat la 22,1 miliarde EUR.

Evoluții în 2013

Nu au avut loc operațiuni noi în 2013.

La 31 decembrie 2013, MESF dispunea de o capacitate reziduală de 11,5 miliarde EUR, din volumul maxim de 60 de miliarde EUR, pentru a oferi asistență suplimentară, în caz de necesitate[17].

Evoluții ulterioare datei de 31 decembrie 2013

În martie 2014, ultima tranșă, în valoare de 800 de milioane EUR, a fost vărsată Irlandei, capacitatea maximă de împrumut pentru această țară fiind atinsă. O tranșă suplimentară de 1,8 miliarde EUR a fost vărsată în același timp Portugaliei.

3.1.2.     Mecanismul de sprijin pentru balanța de plăți

Asistența financiară pe termen mediu din partea UE în cadrul mecanismului de sprijin pentru balanța de plăți a fost reactivată în noiembrie 2008 pentru a ajuta Ungaria și apoi, în ianuarie și mai 2009, pentru a sprijini Letonia și România în efortul de restabilire a încrederii pieței, pentru un angajament total de 14,6 miliarde EUR. Din această sumă, 1,2 miliarde EUR nu vor fi vărsate, deoarece termenul prevăzut a expirat.

Evoluții în 2013

În ceea ce privește România, în plus față de cele 5 miliarde EUR acordate deja, Consiliul a decis, la 12 mai 2011, să furnizeze acestei țări o asistență financiară preventivă în valoare de până la 1,4 miliarde EUR[18]. Cu toate acestea, nu a fost necesar să se efectueze trageri, iar măsura de asistență a expirat la 31 martie 2013.

La 22 octombrie 2013, Consiliul a decis să pună la dispoziția României o a doua asistență financiară preventivă pe termen mediu[19] în valoare de maximum 2 miliarde EUR sub forma unui împrumut cu o scadență medie maximă de 8 ani. Fondurile pot fi solicitate până la 30 septembrie 2015.

La 31 decembrie 2013, mecanismul de asistență pentru balanța de plăți dispunea de o capacitate reziduală de 36,6 miliarde EUR, din plafonul global de 50 de miliarde EUR, pentru a oferi asistență suplimentară, în caz de necesitate.

Evoluții ulterioare datei de 31 decembrie 2013

Nu au fost efectuate alte operațiuni.

3.1.3.     Împrumuturi de asistență macrofinanciară

După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, deciziile AMF nu mai sunt luate exclusiv de către Consiliu, ci în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

Evoluții în 2013

A fost efectuată o singură plată de 100 de milioane EUR către Bosnia și Herțegovina în această perioadă. O sumă de 80,9 milioane EUR a fost rambursată de țările beneficiare (România 12,5 milioane EUR, Bosnia și Herțegovina 4 milioane EUR, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei 7,4 milioane EUR, Serbia 44,76 milioane EUR, Muntenegru 0,24 milioane EUR și Tadjikistan 12 milioane EUR).

Suma rămasă de rambursat a împrumuturilor AMF a crescut de la 545,5 milioane EUR la 564,6 milioane EUR în 2013.

Evoluții ulterioare datei de 31 decembrie 2013

Asistența AMF pentru Ucraina aprobată în 2010[20], împreună cu fondurile disponibile din asistența aprobată în 2002[21], se ridică la 610 milioane EUR sub formă de împrumuturi. Din această sumă, prima tranșă în valoare de 100 de milioane EUR a fost vărsată la jumătatea lunii mai 2014.

La 14 aprilie 2014, Consiliul a decis acordarea de noi împrumuturi AMF către Ucraina[22] pentru o sumă maximă de 1 miliard EUR. Prima tranșă (500 de milioane EUR) a fost vărsată în iunie 2014.

3.1.4.     Împrumuturi Euratom

Împrumuturile Euratom acordate statelor membre sau anumitor țări terțe eligibile (Federația Rusă, Armenia, Ucraina) au un plafon de 4 miliarde EUR, din care s-au folosit deja aproximativ 85%. Suma rămasă de aproximativ 600 de milioane EUR ar putea fi utilizată pentru finanțarea unor noi proiecte. Un împrumut de 300 de milioane EUR pentru Ucraina, consacrat modernizării instalațiilor nucleare existente, a fost semnat la 7 august 2013.

Evoluții în 2013

În 2013 nu au fost vărsate sume în cadrul împrumuturilor. Sumele rambursate au fost de 19,81 milioane EUR de către Bulgaria, 10 milioane EUR de către România și 6,61 milioane EUR de către Ucraina.

Evoluții ulterioare datei de 31 decembrie 2013

Nu au existat alte evoluții.

3.2.        Evoluția operațiunilor de finanțare externă ale BEI

Evoluții în 2013

Garanția UE acordată BEI pentru finanțarea externă acordată de BEI pentru perioada 2007-2013 („mandatul extern 2007-2013”) a fost prelungită cu șase luni, deoarece la 31 decembrie 2013 nu fusese adoptată nicio decizie de către Consiliu și Parlamentul European privind o nouă garanție UE pentru BEI.

Nerambursarea împrumuturilor și a dobânzilor de către guvernul sirian a continuat în 2013. BEI a activat Fondul de garantare pentru acoperirea acestor nerambursări (a se vedea punctul 5.3 de mai jos).

În cadrul mandatului extern 2007-2013, împrumuturile contractate au crescut cu 17% în 2013 și s-au ridicat la 3 901 milioane EUR. Valoarea împrumuturilor vărsate a fost de 2 288 de milioane EUR (+ 20% față de 31 decembrie 2012). Astfel, valoarea cumulată a împrumuturilor semnate și a împrumuturilor vărsate în cadrul mandatului atingea 27 062 de milioane EUR, respectiv 13 590 de milioane EUR la 31 decembrie 2013. Pentru mandatele externe anterioare ale BEI, a se vedea anexa la tabelul A1 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei.

Evoluții ulterioare datei de 31 decembrie 2013

Noua decizie de acordare a unei garanții UE pentru operațiunile BEI din afara Uniunii pentru perioada 2014-2020[23] a fost adoptată în aprilie 2014. Decizia prevede că plafonul maxim al garanției UE trebuie defalcat într-un plafon fix de maximum 27 de miliarde EUR și un cuantum suplimentar opțional de 3 miliarde EUR. Activarea unei părți sau a totalității cuantumului suplimentar opțional va fi decisă în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pe baza raportului de evaluare la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a deciziei de către BEI și a evoluției operațiunilor BEI. În paralel, un nou acord de garantare este în curs de încheiere, în conformitate cu articolul 14 din decizie.

În tabelul 1 sunt prezentate sumele rămase de rambursat la 31 decembrie 2013 pentru mecanismele menționate în această secțiune.

4.           Riscuri acoperite de la bugetul UE

4.1.        Definiția riscului

Riscul suportat de la bugetul UE rezultă din capitalul și dobânzile datorate aferente operațiunilor garantate.

În sensul prezentului raport, se utilizează două metode pentru evaluarea riscurilor suportate de la bugetul UE (fie direct, fie indirect, prin intermediul Fondului):

– „riscul total acoperit” se bazează pe suma totală a capitalului rămas de rambursat pentru operațiunile vizate la o anumită dată, inclusiv dobânda acumulată[24].

– abordarea bugetară definită drept „riscul anual suportat de la bugetul UE” se bazează pe calculul sumei maxime din plățile anuale scadente pe care UE ar trebui să o plătească în cursul unui exercițiu financiar, presupunând că, în cazul niciunui împrumut garantat, nu s-a respectat obligația de plată[25].

4.2.        Compoziția riscului total

Până în 2010, riscul maxim în ceea ce privește totalul sumelor datorate acoperite a fost legat în principal de împrumuturile acordate țărilor terțe. Începând din 2011, criza financiară are un impact major asupra finanțelor publice ale statelor membre, ceea ce a condus la o creștere a activității de creditare a UE pentru a răspunde nevoilor mai mari ale statelor membre de finanțare a datoriei suverane.

În consecință, compoziția riscului s-a modificat. La 31 decembrie 2013:

· 71 % din totalul sumei de rambursat era legată de operațiuni de luare de împrumut asociate cu împrumuturile acordate statelor membre, acoperite direct de la bugetul UE (în comparație cu 45% la 31.12.2010).

În tabelul 1 este prezentată compoziția detaliată a riscului acoperit de la bugetul UE la 31 decembrie 2013.

Tabelul 1: Totalul sumelor de rambursat acoperite de la bugetul UE la 31 decembrie 2013 în milioane EUR

|| Capital de rambursat || Dobândă acumulată || Total || %

State membre* || || || ||

Euratom || 357 || 2 || 359 || <1%

BP || 11 400 || 223 || 11 623 || 14 %

BEI || 2 657 || 22 || 2 676 || 3 %

MESF || 43 800 || 669 || 44 469 || 54 %

Subtotal state membre || 58 214 || 916 || 59 130 || 71 %

Țări terțe** || || || ||

AMF || 565 || 5 || 569 || 1 %

Euratom || 29 || 0 || 29 || <1%

BEI*** || 22 917 || 155 || 23 072 || 28 %

Subtotal țări terțe || 23 510 || 160 || 23 670 || 29 %

Total || 81 724 || 1 076 || 82 799 || 100 %

*  Acest risc este acoperit direct de la bugetul UE. Acesta include, de asemenea, împrumuturile AMF, Euratom și BEI acordate anumitor țări înainte de aderarea acestora la UE. ** Acest risc este acoperit din Fond. *** Sunt incluse împrumuturile transferate UE prin subrogare în urma nerambursării de către Siria a împrumuturilor BEI (sumă: 60 milioane EUR).

Tabelele A1, A2, A3a și A3b din documentul de lucru furnizează informații mai detaliate cu privire la aceste sume de rambursat, în special în ceea ce privește plafoanele, sumele vărsate sau ratele de garantare.

4.3.        Riscul anual acoperit de la bugetul UE

Pentru 2014, valoarea maximă pe care UE ar trebui să o plătească (direct și prin intermediul Fondului) - presupunând că toate împrumuturile garantate ar fi în situație de nerambursare - este de 7 395 milioane EUR. Această valoare reprezintă plățile de capital și de dobânzi din împrumuturile garantate care au scadența în cursul anului 2014, presupunând că împrumuturile nerambursate nu devin exigibile anticipat (pentru detalii, a se vedea tabelul A2 din documentul de lucru).

4.3.1.     Riscuri aferente statelor membre

Riscurile aferente statelor membre se referă la:

(a) împrumuturile BEI și/sau împrumuturile AMF și/sau Euratom acordate înainte de aderarea la UE,

(b) împrumuturile acordate în cadrul mecanismului de asistență pentru balanța de plăți și

(c) împrumuturile acordate în cadrul MESF.

Tabelul 2: Clasamentul statelor membre în funcție de riscul anual suportat de la bugetul UE în anul 2014 (milioane EUR)

Clasament || Țară || Împrumuturi || Riscul anual maxim || Ponderea țării în raport cu riscul anual al statelor membre (SM) || Ponderea țării în raport cu riscul anual total (SM și non-SM)

1 || Ungaria || a)+b) || 2 128,42 || 41,0 % || 28,8 %

2 || Letonia || a)+b) || 1 096,43 || 21,1 % || 14,8 %

3 || Irlanda || c) || 661,00 || 12,7 % || 8,9 %

4 || Portugalia || c) || 644,88 || 12,4 % || 8,7 %

5 || România || a)+b) || 377,02 || 7,3 % || 5,1 %

6 || Bulgaria || a) || 87,52 || 1,7 % || 1,2 %

7 || Republica Cehă || a) || 56,44 || 1,1 % || 0,8 %

8 || Polonia || a) || 52,49 || 1,0 % || 0,7 %

9 || Croația || a) || 42,62 || 0,8 % || 0,6 %

10 || Republica Slovacă || a) || 25,78 || 0,5 % || 0,3 %

11 || Slovenia || a) || 7,44 || 0,1 % || 0,1 %

12 || Lituania || a) || 4,95 ||  0,1 % || 0,1 %

13 || Cipru || a) || 3,29 || 0,1 % || <0,1 %

Total || || || 5 188,29 || 100 % || 70,2 %

             

4.3.2.     Riscuri aferente țărilor terțe

Fondul acoperă împrumuturile garantate acordate țărilor terțe cu scadențe până în 2042. În 2014, fondul va suporta un risc anual maxim aferent țărilor terțe de 2 206,6 milioane EUR (30 % din riscul anual total).

Primele zece țări (din 42) cu cele mai mari sume datorate sunt enumerate în tabelul de mai jos. Ele reprezintă 1 684 milioane EUR sau 76,3 % din riscul anual suportat de fond. Situația economică din aceste țări este analizată și comentată la punctul 3 din documentul de lucru. Bonitatea evaluată de către agențiile de rating este, de asemenea, indicată în tabelul pentru fiecare țară.

Riscul aferent țărilor terțe se referă la împrumuturile BEI și/sau la împrumuturile AMF și/sau Euratom (mai multe detalii sunt incluse în tabelele A3b și A4 din documentul de lucru).

Tabelul 3: Clasificarea celor mai importante zece țări terțe în funcție de riscul anual suportat de la bugetul UE în anul 2014 (milioane EUR).

Clasament || Țară || Riscul anual maxim || Ponderea țării în raport cu riscul anual al țărilor terțe || Ponderea țării în raport cu riscul anual total (SM și non-SM)

1 || Turcia || 542,67 || 24,6 % || 7,3 %

2 || Tunisia || 221,59 || 10,0 % || 3,0 %

3 || Maroc || 217,77 || 9,9 % || 2,9 %

4 || Serbia || 195,00 || 8,8 % || 2,6 %

5 || Egipt || 184,11 || 8,3 % || 2,5 %

6 || Brazilia || 102,45 || 4,6 % || 1,4 %

7 || Africa de Sud || 74,51 || 4,6 % || 1,4 %

8 || Siria || 72,52 || 3,3 % || 1,0 %

9 || Bosnia și Herțegovina || 63,24 || 2,9 % || 0,9 %

10 || Ucraina || 10,61 || 0,5 % || 0,1 %

|| Totalul celor 10 țări || 1 684,47 || 76,3 % || 22,8 %

5.           Activarea garanțiilor și evoluția Fondului

5.1.        Activarea garanțiilor

5.1.1.     Plăți din resurse în numerar

Atunci când un debitor se află în întârziere de plată către UE, Comisia recurge la resursele sale în numerar pentru a evita întârzierile și costurile aferente în serviciul împrumuturilor[26]. Acest lucru nu s-a întâmplat în 2013.

5.1.2.     Plăți de la bugetul UE

În cazul unei eventuale nerambursări, bugetul UE ar trebui să acopere suma lipsă. Deoarece nu au existat cazuri de nerambursare din partea statelor membre în cursul anului 2013, nu a fost solicitat niciun credit.

5.1.3.     Activarea Fondului și recuperări

În caz de întârziere a plății de către un beneficiar al unui împrumut către o țară terță acordat sau garantat de UE, se recurge la Fond pentru acoperirea neplății în termen de trei luni de la momentul cererii[27].

Începând din 2011, BEI a înregistrat cazuri de neplată a anumitor dobânzi și de nerambursări de împrumuturi din partea guvernului sirian. Întrucât cererile de plată oficiale au rămas fără răspuns, BEI a început să facă apel la Fondul de garantare în mai 2012. Evoluția utilizării resurselor Fondului corespunzând împrumuturilor nerambursate de Siria este prezentată în tabelul 4.

Sumele solicitate de BEI sunt retrase din contul Fondului de garantare după autorizarea de către serviciile Comisiei. Atunci când UE efectuează o plată în virtutea garanției UE, ea se subrogă în drepturile și căile de atac ale BEI. Procedurile de recuperare a sumelor subrogate sunt derulate de BEI în numele UE.

Tabelul 4: Utilizarea resurselor Fondului de garantare pentru împrumuturile nerambursate de Siria (în milioane EUR)

Anul || Numărul cererilor plătite || Suma ratei scadente || Penalizări și dobânzi acumulate (1) || Suma recuperată[28] || Total

2012 || 2 || 24,02 || nu se aplică || 2,15 || 21,87

2013 || 8 || 59,27 || 1,36 || 0 || 60,63

Total || 10 || 83,29 || 1,36 || 2,15 || 82,50

(1) Penalizările și dobânzile acumulate sunt solicitate de BEI numai la a doua cerere de plată din fiecare împrumut individual și încep să curgă de la data neplății până la data plății de către Fondul de garantare.

La 31 decembrie 2013, totalul capitalului de rambursat aferent împrumuturilor garantate acordate Siriei se ridică la 554 milioane EUR, ultima scadență fiind în 2030.

5.2.        Evoluția Fondului

Potrivit regulilor din Regulamentul de instituire a Fondului de garantare, Fondul trebuie să ajungă la un nivel corespunzător (sumă țintă), stabilit la 9% din totalul obligațiilor de capital neachitate care decurg din fiecare operațiune, la care se adaugă dobânda acumulată. Există un mecanism de alimentare pentru a garanta că suma țintă este atinsă.

Pe baza mecanismului de alimentare, bugetul UE a transferat către Fond 155,66 milioane EUR în februarie 2013, iar în februarie 2014, plata respectivă s-a ridicat la 58,43 milioane EUR.

La 31 decembrie 2013, activele nete[29] ale Fondului se ridicau la 1 981,29 milioane EUR. Raportul dintre activele nete și obligațiile de capital neachitate[30] (23 609,19 milioane EUR), în sensul Regulamentului de instituire a Fondului de garantare, era mai mic decât suma țintă. În consecință, o sumă de 144,40 milioane EUR a fost inclusă în proiectul de buget preliminar al UE pentru 2015.

La 31 decembrie 2013, Fondul avea arierate de recuperat în cuantum de 82,5 milioane EUR.

[1]               Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

[2]               COM(2013)871 final și SWD(2013)504 final constituie raportul anterior privind garanțiile acoperite din buget la 31 decembrie 2012.

[3]               Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului din 25 mai 2009 privind constituirea Fondului de garantare pentru acțiuni externe (versiune codificată), „Regulamentul privind Fondul de garantare” (JO L 145, 10.6.2009, p. 10).

[4]               Împrumuturile AMF pot lua și forma unor granturi destinate țărilor terțe.

[5]               Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (JO L 53, 23.2.2002, p. 1).

[6]               Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară (JO L 118, 12.5.2010, p. 1).

[7]               Referințele la temeiurile juridice sunt prezentate în tabelul A4 din documentul de lucru.

[8]               Deși riscurile externe sunt acoperite in fine de bugetul UE, Fondul de garantare acționează ca instrument de protecție a bugetului UE împotriva riscului de nerambursare. Pentru cel mai recent raport anual privind Fondul și gestionarea acestuia, a se consulta COM(2013)661 final și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește [SWD(2012)217 final].

[9]               Pentru un raport detaliat privind funcționarea Fondului și rata țintă de finanțare a acestuia, a se vedea COM(2014)214 final și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește [SWD(2014)129 final].

[10]             Despre Mecanismul de împrumut pentru Grecia: http://ec.europa.eu/economy_finance/assistance_eu_ms/greek_loan_facility/index_en.htm.

[11]             Despre FESF: http://www.efsf.europa.eu

[12]             Împrumuturile acordate în cadrul UE/MESF sunt garantate de bugetul UE.

[13]             Despre MES: http://esm.europa.eu.

[14]             Cf. Comunicatul de presă privind reuniunea extraordinară a Consiliului Ecofin, 9-10 mai 2010 (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ecofin/114324.pdf).

[15]             Decizia de punere în aplicare 2011/77/UE a Consiliului din 7 decembrie 2011 privind acordarea de asistență financiară din partea Uniunii pentru Irlanda (JO L 30, 4.2.2011, p. 348).

[16]             Decizia de punere în aplicare 2011/344/UE a Consiliului din 17 mai 2011 privind acordarea de asistență financiară din partea Uniunii pentru Portugalia (JO L 159, 17.6.2011, p. 88). a se vedea și rectificarea (JO L 178, 10.7.2012, p. 15).

[17]             Pentru informații suplimentare privind MESF, a se vedea și raportul Comisiei privind activitățile de luare și acordare de împrumuturi ale Uniunii Europene în 2012 [COM(2013)752 final].

[18]             Decizia 2011/288/UE a Consiliului din 12 mai 2011 de acordare a unei asistențe financiare preventive pe termen mediu din partea UE României (JO L 132, 19.5.2011, p. 15).

[19]             Decizia 2013/531/UE a Consiliului din 22 octombrie 2013 prin care se acordă României asistență financiară preventivă pe termen mediu din partea Uniunii (JO L 286, 29.10.2013, p. 1).

[20]             Decizia nr. 388/2010/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 de acordare de asistență macrofinanciară Ucrainei (JO L 179, 14.7.2010, p. 1).

[21]             Decizia nr. 2002/639/CE a Consiliului din 12 iulie 2002 privind acordarea de asistență macrofinanciară suplimentară Ucrainei (JO L 209, 6.8.2002, p. 22).

[22]             Decizia 2014/215/UE a Consiliului din 14 aprilie 2014 privind acordarea de asistență macrofinanciară Ucrainei (JO L 111, 15.4.2014, p. 85).

[23]             Decizia nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din operațiuni de finanțare care sprijină proiecte de investiții în afara Uniunii (JO L 135, 8.5.2014, p. 1).

[24]             A se vedea tabelul 1 din raport.

[25]             În scopul acestui calcul, se presupune că împrumuturile nerambursate la termen nu devin exigibile anticipat, adică se iau în considerare numai sumele scadente (a se vedea tabelele 2 și 3a/3b din raport și tabelul A2 din documentul de lucru).

[26]             A se vedea articolul 12 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 2007/436/CE, Euratom privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (JO L 130, 31.5.2000, p. 1).

[27]             De la crearea sa în 1994 și până la data raportării, Fondul a fost activat pentru suma totală de 502 milioane EUR. 579 milioane EUR au fost recuperate (incluzând valoarea capitalului și a dobânzilor rambursate, la care se adaugă dobânzile de întârziere și câștigurile și pierderile din diferențele de curs de schimb realizate). Pentru mai multe detalii, a se vedea secțiunea 2.5.4 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei.

[28]             De la crearea sa în 1994, sumele totale recuperate de fond la data raportării s-au ridicat la 579 de milioane EUR (incluzând valoarea capitalului și a dobânzilor plătite, la care se adaugă penalizările pentru întârziere și câștigurile și pierderile din diferențele de curs de schimb).

[29]             Activele totale ale Fondului, minus sumele de plată (BEI și audit).

[30]             Inclusiv dobânzile acumulate.