COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

O mai bună cunoaștere a situației prin intermediul unei mai strânse cooperări între autoritățile care se ocupă de supravegherea maritimă: următoarele etape în cadrul mediului comun pentru schimbul de informații pentru domeniul maritim al UE

1. Introducere

Îmbunătățirea schimbului de informații între autoritățile de supraveghere maritimă este unul dintre obiectivele strategice cheie ale Uniunii în domeniul politicii maritime integrate și o componentă importantă a Strategiei de securitate maritimă[1]. Consolidarea securității mărilor și oceanelor noastre este, de asemenea, o parte esențială a strategiei de creștere albastră pentru a obține creștere economică și a crea locuri de muncă.

Dezvoltarea mediului comun pentru schimbul de informații pentru domeniul maritim al UE (CISE) este un proces de colaborare în curs de desfășurare care a făcut deja obiectul a două comunicări ale Comisiei în 2009 și 2010[2]. Printre rezultatele pozitive, se numără consolidarea cooperării între agențiile UE, inițiativele mai multor sectoare maritime la nivelul UE, precum și diverse inițiative la nivel național. CISE pentru domeniul maritim este susținut de părțile interesate din statele membre, de către Consiliu și de către Parlamentul European[3].

Autoritățile statelor membre desfășoară o serie de diferite sarcini operaționale de supraveghere, multe dintre acestea cu scopul de a îndeplini obligațiile existente în temeiul legislației UE, pentru a garanta siguranța și securitatea mărilor și oceanelor noastre. Aceste sarcini solicită competențe și resurse specifice în diverse domenii: apărare, control vamal, aplicarea legislației generale, controlul pescuitului, protecția mediului marin/combaterea poluării și securitatea și siguranța maritimă.

Riscurile și amenințările maritime nu respectă granițele naționale sau administrative și, prin urmare, numărul lor poate să crească în contextul unui spațiu maritim deschis. Într-un context în care aceste autorități se confruntă cu creșterea riscurilor maritime și dispun de resurse financiare și operaționale limitate, schimbul de informații optimizat poate fi mai eficient și mai rentabil. Scopul comun al părților implicate în activitățile operaționale de supraveghere este să aibă acces în timp util la informații relevante și precise pentru a-și desfășura activitatea și a fluidiza schimbul de informații între sistemele lor, centrele de coordonare, precum și mijloacele de patrulare și supraveghere (nave, avioane și sateliți etc.).

Obiectivul prezentei comunicări este de a prezenta situația actuală și a identifica domenii în care sunt necesare acțiuni suplimentare pe baza realizărilor existente.

2. Ce este CISE pentru domeniul maritim și care sunt avantajele acestuia?

CISE pentru domeniul maritim reprezintă un proces colaborativ voluntar în Uniunea Europeană, având obiectivul de a consolida și promova schimbul relevant de informații între autoritățile implicate în supravegherea maritimă. Acesta nu înlocuiește și nici nu se suprapune peste sistemele și platformele de schimb și partajare de informații, ci construiește pornind de la cele deja existente. Scopul final este de a spori eficiența, calitatea, capacitatea de reacție și coordonarea operațiunilor de supraveghere în domeniul maritim european și de a promova inovarea, pentru prosperitatea și securitatea UE și a cetățenilor săi.

CISE pentru domeniul maritim nu va avea un impact asupra structurilor administrative din statele membre, și nici asupra legislației europene în vigoare în acest domeniu sau asupra punerii în aplicare a inițiativelor în curs la nivelul UE, în special nu asupra celor bazate pe cerințele juridice ale Uniunii. Având în vedere faptul că structurile administrative din statele membre sunt diferite, eforturile administrative pentru punerea în aplicare a acestei inițiative la nivel național vor depinde de situația existentă în fiecare stat membru.

Obiectivul este de a garanta faptul că informațiile privitoare la supravegherea maritimă colectate de o autoritate maritimă și considerate a fi necesare pentru activitățile operaționale ale altor autorități pot fi împărtășite și fac obiectul unei utilizări multiple, și nu colectate și generate în repetate rânduri sau colectate și păstrate pentru un singur scop. Informațiile privind supravegherea maritimă ar putea fi date brute sau neprelucrate care sunt prezentate într-un anumit fel, sau informații rezultate din date care au fost tratate și au dobândit un anumit sens. Poate să fie vorba despre informații de bază sau informații elaborate. Datele privind supravegherea maritimă se referă, de exemplu, la pozițiile navelor și rutarea acestora, datele referitoare la încărcături, date provenite de la senzori, grafice și hărți, date meteo-oceanice etc. În cazurile în care aceste date permit identificarea unei persoane sau îi conferă un caracter identificabil, instrumentele UE în materie de protecție a datelor[4] trebuie să fie aplicate.[5] Ca urmare a evoluției spre utilizarea datelor în scopuri multiple și prin asigurarea interoperabilității sistemelor actuale de supraveghere maritimă[6], colectarea datelor va necesita mai puțin timp și mai puține resurse și, în cel mai bun caz, autoritățile vor dispune întotdeauna de cele mai relevante informații privind situația pe mare.

Suprapunerea eforturilor de colectare a datelor poate fi rezultatul indirect al unei cooperări deficitare între autorități. Acest lucru poate afecta, de asemenea, dobândirea, menținerea și implementarea unor mijloace de supraveghere precum radarele, sistemele de comunicații, navele, elicopterele, avioanele și sateliții. Intensificarea schimburilor de informații ar putea contribui la evitarea situațiilor în care astfel de resurse fac obiectul unei duble achiziționări, examinează aceeași zonă maritimă de două ori sau culeg aceleași informații de mai multe ori și efectuează misiuni pe mare care se suprapun.

Pregătirea terenului pentru intensificarea schimbului de informații reprezintă o condiție prealabilă pentru o cooperare armonioasă pe mare între autoritățile naționale implicate în supravegherea maritimă.

Rezultatele obținute până în prezent au demonstrat că CISE pentru domeniul maritim ar prezenta o serie de avantaje clare. În special, intensificarea schimburilor de informații este o condiție importantă pentru:

· Îmbunătățirea cunoștințelor și a gradului de conștientizare a situației maritime. Aceste obiective permit o mai bună prevenire, pregătire și reacție la incidentele legate de securitatea maritimă care țin de activitățile de criminalitate organizată și transfrontalieră (de exemplu, traficul, pescuitul ilegal și pirateria, atacurile armate, terorismul) siguranța maritimă și deversările ilegale sau poluarea accidentală a mediului marin. Evaluările la care au participat experți din statele membre[7] au demonstrat în mod clar că autoritățile ar gestiona mai eficient activitățile de supraveghere maritimă dacă toate informațiile relevante ar fi la dispoziția lor în timpul planificării și executării activităților operaționale. Astfel, aceste amenințări și riscuri ar putea fi reduse, în medie, cu 30 %. Exemple pertinente în acest sens ar fi schimbul de informații între autoritățile civile și militare, asupra fluxului de migranți către spațiul Schengen prin Marea Mediterană; sau faptul că instrumentele comune de supraveghere de rutină și de gestionare a situațiilor de urgență în jurul unui bazin maritim ar putea fi conectate printr-un singur „click” în caz de urgență.

· Reduceri substanțiale în eforturile de colectare a datelor. Părțile interesate au indicat că există o cerere importantă pentru schimbul de date suplimentare în special între autoritățile civile și militare și că peste 40 % din datele colectate în UE sunt colectate de mai multe autorități în același timp, cum ar fi obiectivele non-cooperative și informațiile de identificare a navei.

· Reducerea costurilor administrative și operaționale ale activităților de supraveghere maritimă. Calculele efectuate de către experții din statele membre au arătat că potențialele economii de costuri pentru intensificarea schimbului de informații ar putea genera un beneficiu general pentru economia europeană de aproximativ 400 de milioane EUR pe an și economii directe pentru autoritățile publice de cel puțin 40 de milioane EUR pe an. Costurile corespunzătoare aferente investițiilor s-ar ridica la aproximativ 10 milioane EUR pe an pentru primii zece ani.

3. Etape parcurse în vederea intensificării supravegherii maritime – Măsuri întreprinse până în prezent

Inițiativele pentru îmbunătățirea schimbului de informații în domeniul maritim sunt în curs de desfășurare de o bună perioadă de timp. Începând cu anul 2002, au fost luate măsuri importante, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, în special în ceea ce privește aspectele civile. S-au înregistrat deja progrese grație unei serii de instrumente legislative la nivelul UE care au instituit sisteme în diferite domenii de politică și, în anumite cazuri, dispoziții acoperind mai mult de un singur sector.

Aceste sisteme cuprind: sistemul Uniunii de schimb de informații maritime, SafeSeaNet, care furnizează servicii maritime integrate[8] printre altele pentru monitorizarea traficului (cunoașterea situației spațiale) și pentru a asigura implementarea legislației europene, găzduit de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) și gestionat de Direcția Generală Mobilitate și Transporturi a Comisiei (MOVE), alături de statele membre EU/EEA în Grupul de coordonare la nivel înalt[9]; Sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS) care facilitează comunicarea în timpul incidentelor maritime și a dezastrelor gestionate de Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă (ECHO); Sistemul de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit gestionat de statele membre, DEH (Data Exchange Highway) și Fisheries Language for Universal eXchange (FLUX), gestionat de Direcția Generală Afaceri Maritime și Pescuit a Comisiei (MARE), care se ocupă de politica comună în domeniul pescuitului; Rețeaua de supraveghere maritimă (MARSUR) gestionată de Agenția Europeană de Apărare (AEA) responsabilă de politica externă și de securitate comună; Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) care îmbunătățește gradul de conștientizare a situației și capacitatea de reacție a statelor membre și a Agenției Europene pentru Gestionarea Frontierelor (FRONTEX), la frontierele externe, precum și aplicația de rețea pentru schimbul securizat de informații (SIENA), sistemul de schimb de informații al EUROPOL, și platforma Blue Hub a Centrului Comun de Cercetare care se ocupă cu activitățile de cercetare și dezvoltare în domeniul supravegherii maritime și al conștientizării situației și experimentează noi surse informaționale neexploatate anterior.

Directiva privind formalitățile de raportare[10], care instituie ghișee naționale unice, prezintă un interes deosebit la nivelul UE. Atunci când vor deveni pe deplin operaționale în iunie 2015, aceste ghișee vor constitui platforme centrale naționale de schimb de informații pentru difuzarea și schimbul de informații legate de nave între toate autoritățile competente și vor fi corelate cu sistemul Uniunii de schimb de informații maritime, precum și cu alte sisteme, furnizând, prin urmare, informații transsectoriale și transnaționale în domeniul maritim relevante pentru toate autoritățile, în special pe latura civilă. Printre inițiativele suplimentare de îmbunătățire a schimbului de informații se numără noua Strategie referitoare la gestionarea riscurilor în domeniul vamal și securitatea lanțului de aprovizionare în legătură cu Codul Vamal al Uniunii, printre altele[11], dispozițiile prevăzute în noul Regulament Comun pentru pescuit[12], și Rețeaua europeană de observare și date privind mediul marin (EMODNET)[13].

Experiențele dobândite au demonstrat valoarea adăugată a cooperării, motiv pentru care aceasta merită continuată. Un exemplu în acest sens este utilizarea operațională a serviciilor maritime integrate (o mai bună reprezentare a situației maritime) furnizate de EMSA pentru FRONTEX și AECP. Acestea ar putea servi drept sursă de inspirație pentru modul în care s-ar putea desfășura în continuare cooperarea la nivel național .

La nivel național, mai multe state membre au instituit deja mecanisme, cum ar fi centrele naționale de coordonare care implică toate autoritățile competente (civile și militare), cu scopul de a ameliora coordonarea. Astfel de centre ar putea reprezenta o sursă de inspirație pentru altele.

De la Comunicarea referitoare la CISE din 2010, s-au înregistrat progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a foii de parcurs pentru CISE. Statele membre au colaborat îndeaproape în cadrul proiectelor „BlueMassMed”, „MARSUNO” și „Cooperation”.[14]

Statele membre[15] implicate în proiectul BlueMassMed au dezvoltat conceptul de „noduri IT” naționale care ar putea să funcționeze în viitor ca platforme naționale de informare.

Statele membre[16] implicate în proiectul MARSUNO în special au înregistrat progrese privind examinarea situației juridice și au formulat sugestii referitoare la o posibilă structură de guvernare.

Statele membre[17] implicate în proiectul Cooperation au calculat valoarea adăugată potențială pe care ar putea să o aibă CISE pentru domeniul maritim în cadrul scenariilor de supraveghere maritimă în situații reale. Acestea au efectuat de asemenea un studiu privind drepturile de acces al autorităților la schimbul de informații și au dezvoltat un concept pentru un „limbaj informatic comun” flexibil (model de date comun) care poate fi utilizat, dacă este cazul, pentru a asigura interoperabilitatea sistemelor de informații de supraveghere.

Aceste inițiative au confirmat și au contribuit la rafinarea necesității operaționale pentru schimbul intersectorial de informații și au făcut în mod repetat obiectul unor discuții în cadrul unui grup de experți din statele membre cu privire la supravegherea maritimă și a Grupului tehnic consultativ al CISE, alcătuit din reprezentanți ai diferitelor autorități maritime publice și ai agențiilor UE, cu scopul de a asigura dezvoltarea coerentă a acestuia.

4. Etapele următoare în vederea constituirii CISE pentru domeniul maritim

Progresele înregistrate până în prezent oferă o bază pentru continuarea activității și concentrarea asupra unor noi provocări, care arată că viziunea CISE pentru domeniul maritim se aplică atât la nivel național, cât și la nivelul UE. Una dintre cele mai importante necesități constă în a îmbunătăți schimbul de informații între autoritățile civile și militare. Includerea comunității apărării și identificarea informațiilor care ar putea face obiectul unui schimb între autoritățile civile și militare în cadrul unei CISE pentru domeniul maritim vor constitui elemente importante, dat fiind faptul că autoritățile militare reprezintă unul dintre principalii deținători de date privind supravegherea maritimă.

În cadrul proiectelor MARSUNO, BlueMassMed și Cooperation menționate anterior au fost identificate domenii prioritare în care se impune intensificarea cooperării transfrontaliere și intersectoriale. Aceste domenii includ, printre altele:

- schimbul în timp real de poziții ale navelor și aeronavelor de patrulare și specificațiile funcționale pentru a asigura un răspuns cât mai rapid la operațiunile de salvare și/sau alte evenimente pe mare,

- instrumente de colaborare pentru gestionarea crizelor transfrontaliere,

- consolidarea datelor și schimbul de informații privind navele suspecte care navighează în apele UE, și

- registrele naționale ale ambarcațiunilor de agrement: prelucrarea computerizată a solicitărilor de informații între statele membre.

Va fi esențial să se continue procesul de construire pornind de la instrumentele și realizările existente pentru a se evita suprapunerea eforturilor.

Alte măsuri urmăresc să faciliteze schimbul de informații și, prin urmare, nu ar trebui să creeze niciun fel de noi obligații în materie de colectare a datelor, nici să aibă un caracter normativ cu privire la informațiile care urmează să facă obiectul unui schimb. Această sarcină va reveni proprietarului datelor.

Comisia intenționează să întreprindă următoarele acțiuni:

· Comisia intenționează să lanseze un proiect în 2014 în cadrul celui de al șaptelea program-cadru al UE pentru cercetare (PC 7), cu scopul de a testa CISE pentru domeniul maritim pe scară largă, în special între autoritățile civile și militare. În plus, Comisia va promova adoptarea inovațiilor finanțate prin programele-cadru ale Uniunii Europene pentru cercetare și inovare.

· În strânsă cooperare cu statele membre, Comisia elaborează, până la sfârșitul anului 2016, un ghid CISE pentru domeniul maritim fără caracter obligatoriu, cu recomandările de bune practici și informații utile privind modul de aplicare a CISE pentru domeniul maritim. Aceste recomandări au, printre altele, scopul de a promova o cultură a „distribuirii informației pentru o mai bună conștientizare” în cadrul și între diferitele sectoare în rândul autorităților naționale implicate în supravegherea maritimă. Ghidul va oferi, de asemenea, orientări privind manipularea informațiilor personale sau sensibile din punct de vedere comercial de către autoritățile competente. Ghidul ar trebui să ia în considerare rezultatele diverselor acțiuni pregătitoare, cum ar fi proiectul PC7, proiectul de cooperare, precum și proiecte-pilot, cum ar fi MARSUNO, BluemassMed și un proiect finanțat prin politica maritimă integrată (PMI) „Evoluția SafeSeaNet în vederea sprijinirii CISE și a altor comunități”, printre altele.

· Comisia va sprijini măsurile destinate să elaboreze, să mențină și să disemineze standarde care să permită sistemelor de supraveghere maritimă să fie interoperabile. Astfel de standarde vor facilita schimbul de informații maritime între autoritățile de supraveghere și dezvoltarea unor soluții informatice, ceea ce reprezintă o provocare majoră pentru cooperarea între statele membre, dezvoltarea și competitivitatea industriei. Acestea ar include urmărirea unui model de date comun[18], bazat pe soluții tehnologice deja implementate și impuse de dreptul Uniunii, care să servească drept instrument de traducere între sistemele de informații privind supravegherea maritimă, în special între sistemele civile și militare. Până la sfârșitul anului 2017, va fi definită o arhitectură tehnică de referință pentru serviciile publice, în conformitate cu arhitectura europeană de referință în materie de interoperabilitate (European Interoperability Reference Architecture) elaborată în cadrul programului Soluții de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene (ISA), parte a inițiativei O agendă digitală pentru Europa. De asemenea, vor fi necesare specificații pentru a sprijini colaborarea virtuală având drept punct de plecare sistemele IT existente[19].

· În paralel, statele membre ar trebui să fie încurajate să continue să lucreze la modernizarea sistemelor de supraveghere maritimă, în cazul în care este necesar, și să îmbunătățească schimbul de informații dintre autoritățile implicate în supravegherea maritimă. La nivelul UE, există anumite posibilități de finanțare pentru a sprijini micile îmbunătățiri.

· Statele membre ar trebui să implice, de asemenea, cât mai curând posibil, autoritățile naționale competente, pentru a se asigura că modalitățile operaționale și obiectivele sunt conforme cu cerințele de protecție a datelor. Evaluările de impact prealabile ar putea fi o modalitate de sprijin pentru inițiativele naționale cu scopul de a se asigura că sunt puse în aplicare măsurile cele mai eficiente și mai rentabile.

· Comisia va continua să examineze legislația sectorială existentă la nivelul UE în scopul de a înlătura eventualele obstacole de natură juridică rămase care ar putea împiedica schimbul intersectorial de informații, asigurând în același timp respectarea cerințelor relevante privind protecția datelor. Deși Comisia consideră că cele mai multe dintre acestea au fost soluționate, ele pot continua să existe la nivel național. Aceste obstacole pot persista din cauza structurilor organizaționale ale autorităților din statele membre.[20]

· Este nevoie de o analiză suplimentară a structurilor administrative necesare pentru gestionarea unui CISE pentru domeniul maritim, în special necesitatea acordurilor la nivel de servicii între autoritățile naționale.

De asemenea, Comisia va lansa, până în 2018, un proces de revizuire pentru a evalua implementarea CISE pentru domeniul maritim și necesitatea unor acțiuni ulterioare.

Comisia subliniază că este de datoria statelor membre să asigure supravegherea eficientă a apelor aflate sub suveranitatea și jurisdicția sa, și în marea liberă, dacă este cazul. Asigurarea funcționării schimbului de informații privind supravegherea maritimă între aceste autorități este responsabilitatea statelor membre, iar în anumite cazuri, agențiile UE pot facilita și sprijini acest proces. Prin urmare, aspectele operaționale ale acestui schimb de informații trebuie să fie delegate în cea mai mare măsură autorităților naționale, în conformitate cu principiul subsidiarității.

În același timp, acțiunea este, de asemenea, necesară, la nivelul UE, având în vedere că schimbul de informații are, de asemenea, o componentă de cooperare transnațională care implică, în mod normal, cooperare la nivel regional sau la nivel de bazin maritim. În plus, normele și condițiile privind schimbul anumitor informații sunt deja reglementate la nivelul UE. Rolul Comisiei ar trebui să fie, pe lângă faptul de a asigura punerea în aplicare și funcționarea legislației UE deja existente, să acționeze în continuare ca mediator și coordonator al procesului de îmbunătățire a CISE pentru domeniul maritim și să promoveze schimbul pertinent de informații, în special între autoritățile civile și militare implicate în supravegherea maritimă și să asigure interoperabilitatea sistemelor de supraveghere maritimă la nivelul UE, bazate pe actualele sisteme și soluții, fără crearea unui nou sistem.

5. Concluzii

CISE pentru domeniul maritim este o componentă importantă a strategiei UE în materie de securitate maritimă și îndeplinește principiile și obiectivele unei inițiative intersectoriale, coerente și rentabile. Susținerea activităților de supraveghere maritimă în domeniul maritim al UE este esențială. Măsurile complementare care vor fi luate în continuare se vor supune principiilor prioritare, adică evitarea suprapunerii și aplicarea unor soluții eficiente și rentabile, care să se bazeze pe acțiunile descrise în prezenta comunicare și pe experiența semnificativă a tuturor autorităților și organismelor competente din statele membre și a agențiilor în cauză. În acest stadiu, Comisia nu consideră necesară punerea în aplicare a unei inițiative legislative transsectoriale.

Implementarea CISE pentru domeniul maritim va necesita, în continuare, eforturi, atât la nivelul UE, cât și la nivel național.

Se vor lua măsuri la nivel național pentru a se asigura că schimbul de informații poate avea loc între autoritățile relevante, în special între autoritățile civile și militare. Prin urmare, Comisia încurajează statele membre să își împărtășească experiențele dobândite și să se inspire din acestea în punerea în aplicare a unor mecanisme de coordonare naționale deja introduse în mai multe țări, și să creeze un mediu comun pentru schimbul de informații în domeniul maritim la nivel național în concordanță cu abordarea dezvoltată la nivelul UE în cadrul CISE pentru domeniul maritim, care să exploateze toate avantajele oferite de mecanismele existente privind schimbul de informații.

Comisia invită Parlamentul European și Consiliul să ofere orientări politice și își confirmă disponibilitatea de a sprijini propunerile prezentate în prezenta comunicare.

[1]              Comunicare comună din partea Comisiei și SEAE din 6 martie 2014. Join (2014) 9 final.

[2]              COM (2009) 538 final și COM (2010) 584 final.

[3]              A se vedea, de exemplu, așa-numita Declarație de la Limassol adoptată în 2013 de miniștrii europeni și aprobată de Consiliul de Miniștri și concluziile Consiliului privind supravegherea maritimă 2009-2013 menționate, de asemenea, în evaluarea impactului.

[4]              Directiva (CE) nr. 46/1995, Decizia-cadru 2008/977/JHA a Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

[5]              Printre informațiile privind supravegherea maritimă care fac obiectul normelor de protecție a datelor se numără, de exemplu, informațiile referitoare la căpitan și la alți membri ai echipajului de la bordul unei nave. În astfel de cazuri, datele pot face obiectul unui schimb numai în scopuri foarte bine definite și ar trebui să se limiteze, în conformitate cu principiul minimizării datelor, la situații în care există o anumită necesitate operațională.

[6]              Interoperabilitate înseamnă că informațiile pot fi transmise în mod automat din sistemul unei autorități de supraveghere maritimă în alt sistem.

[7]              Rapoartele privind acțiunile pregătitoare și proiectele menționate în secțiunea 3.

[8]              SafeSeaNet, CleanseaNet, Centrul de date LRIT al UE, THETIS

[9]              Decizia 2009/584/CE a Comisiei

[10]             Directiva (UE) nr. 65/2010.

[11]             Regulamentul (UE) nr. 952/2013

[12]             Regulamentul (UE) nr. 1380/2013

[13]             http://emodnet.eu/

[14]             www.bluemassmed.net, www.marsuno.eu, http://www.coopp.eu/

[15]             Franța, Grecia, Italia, Malta, Portugalia și Spania.

[16]             Suedia, Belgia, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Letonia, Lituania, Norvegia și Polonia cu Rusia în calitate de observator

[17]             Finlanda, Bulgaria, Estonia, Franța, Germania, Irlanda, Norvegia, Portugalia, România, Suedia și Spania.

[18]             Este vorba despre o listă de termeni, definiții, convenții de numire, formate ale datelor și relațiile dintre date

[19]             Instant messaging, video streaming, video și audio-conferencing.

[20]             Un obstacol comun identificat grație acțiunilor pregătitoare este acela că mandatul funcționarilor responsabili de supravegherea maritimă în statele membre este limitat la un singur sector, împiedicându-i astfel să coopereze și să schimbe informații cu alte autorități. Comisia va promova, prin urmare, eliminarea acestor restricții juridice la nivel național.