8.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 332/1

Raportor:

doamna Gunta ANČA

Coraportor:

domnul José Isaías RODRÍGUEZ GARCÍA-CARO

1.1.

solicită o mai bună sensibilizare a opiniei publice cu privire la situația persoanelor care trăiesc în instituții, prin date coerente și defalcate, precum și crearea unor indicatori privind drepturile omului;

1.2.

solicită statelor membre ca, în contextul programelor naționale de reformă, să introducă măsuri eficiente de combatere a discriminării și să promoveze dreptul persoanelor cu dizabilități de a participa pe deplin la viața socială și cea economică;

1.3.

constată că bugetele autorităților locale și regionale au scăzut ca urmare a măsurilor de austeritate, ceea ce a avut consecințe directe asupra disponibilității serviciilor sociale și a dus, în unele state membre, la apariția unei tendințe spre instituționalizare;

1.4.

recomandă statelor membre să recurgă la fondurile structurale și de investiții europene pentru promovarea tranziției de la îngrijirile în cadrul unei instituții la îngrijirile acordate la nivelul comunității, pentru dezvoltarea serviciilor sociale și de sănătate și pentru formarea personalului din serviciile de sprijin;

1.5.

recomandă statelor membre să realizeze o reformă a îngrijirilor pe termen lung pe baza unei analize a eficienței costurilor, adoptând o abordare pe termen lung care să includă, în loc de reducerea resurselor financiare, realizarea de investiții în resurse umane și în servicii;

1.6.

subliniază că „dezinstituționalizarea” este un proces care necesită adoptarea unei strategii politice pe termen lung și alocarea a suficiente resurse financiare pentru dezvoltarea de servicii de sprijin alternative în cadrul comunității;

1.7.

recomandă insistent statelor membre să recunoască capacitatea juridică a bărbaților și femeilor cu dizabilități în condiții de egalitate cu celelalte persoane în toate domeniile vieții și să le ofere asistență în luarea deciziilor atunci când este necesar (1);

1.8.

recomandă înființarea unor servicii comunitare de înaltă calitate, considerând că acest demers constituie o etapă esențială în procesul de dezinstituționalizare (2). Este periculos să se închidă instituții fără a oferi persoanelor în cauză servicii alternative;

1.9.

consideră că, în cazul îngrijirilor la domiciliu, trebuie să se asigure dezvoltarea necesară a unor servicii la prețuri accesibile, oferite de personal calificat;

1.10.

recomandă ca personalul calificat din întreaga Europă să beneficieze de formare profesională necesară pentru a lucra în serviciile comunitare și să primească informații despre procesul de dezinstituționalizare;

1.11.

recomandă ca la nivel local să fie disponibile servicii comunitare, care să fie accesibile tuturor persoanelor, la prețuri rezonabile;

1.12.

subliniază importanța accesului la un loc de muncă pentru ca persoanele care părăsesc instituțiile să poată participa pe deplin în societate. Ar trebui să fie accesibile tuturor celor care au nevoie de ele, fără discriminare, servicii specializate de ocupare a forței de muncă și programe specializate de educație și formare profesională;

1.13.

recomandă să se creeze parteneriate între toate părțile interesate implicate în procesul de dezinstituționalizare;

1.14.

subliniază că diversele grupuri de utilizatori au nevoi diferite și că trebuie elaborate abordări specifice în cooperare cu toate părțile interesate implicate, inclusiv cu utilizatorii și cu organizațiile lor reprezentative, cu familiile, cu furnizorii de servicii, cu sectoarele economice implicate și cu autoritățile publice;

1.15.

solicită insistent Comisiei Europene să adopte un cadru european de calitate pentru serviciile comunitare și reafirmă necesitatea urgentă a unor norme cu caracter obligatoriu care să asigure cel mai înalt nivel de calitate;

1.16.

solicită insistent statelor membre să creeze servicii independente și eficiente de inspecție și monitorizare, pentru a se asigura respectarea standardelor de reglementare și de calitate pentru serviciile de îngrijire;

1.17.

recomandă combaterea stereotipurilor negative și creșterea gradului de conștientizare în școli și în societate, printr-o educație incluzivă și prin campanii în mass-media.

2.1.

În Europa, în cea mai mare parte a secolului trecut, procesele de dezinstituționalizare și respectarea drepturilor omului au cunoscut evoluții diferite. Prin urmare, este dificil să se obțină date comparabile din țări diferite.

2.2.

CESE este de părere că, în cadrul societății noastre în schimbare, este important să se analizeze situația persoanelor care au nevoie de îngrijiri sociale și de un nivel ridicat de sprijin pe întreg teritoriul UE, astfel încât să se adopte abordări adecvate și să se facă schimb de bune practici.

2.3.

Prin urmare, CESE:

2.3.1.

amintește că în întreaga Europă trăiesc în instituții peste un milion de copii și adulți cu dizabilități (3);

2.3.2.

înțelege prin termenul „instituție” orice centru de îngrijiri de tip rezidențial în care rezidenții sunt izolați de comunitate în ansamblul ei și/sau sunt obligați să trăiască împreună. Aceștia nu au control suficient asupra vieții lor, nici asupra deciziilor care îi afectează, iar cerințele organizației în sine tind să prevaleze în fața nevoilor individuale ale rezidenților (4);

2.3.3.

subliniază că serviciile de îngrijiri de înaltă calitate acordate în cadrul comunității locale dau rezultate mai bune decât îngrijirile instituționalizate în ceea ce privește calitatea vieții, ducând la integrarea socială și la reducerea riscului de segregare (5);

2.3.4.

interzice orice formă de discriminare și abuz la adresa bărbaților, femeilor și copiilor cu și fără dizabilități, a persoanelor cu un nivel ridicat de nevoi de sprijin și a persoanelor cu dizabilități psihosociale pe care acestea le-ar putea suferi în instituții și atunci când beneficiază de servicii de îngrijiri;

2.3.5.

face trimitere la recomandările formulate de CESE în avizele sale anterioare (6);

2.3.6.

atrage atenția asupra obligațiilor care revin UE și statelor sale membre – decurgând din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (UNCRPD) (7) – în ceea ce privește respectarea demnității umane și a libertății și a dreptului oricărei persoane de a trăi independent, de a alege unde și cu cine cu cine să trăiască și de avea acces la servicii de sprijin, inclusiv la asistență personală, în comunitate;

2.3.7.

subliniază că, în conformitate cu Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (CDC), „pentru dezvoltarea plenară și armonioasă a personalității sale, copilul trebuie să crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste și înțelegere”. Părinții au responsabilitatea primară în ceea ce privește creșterea copiilor, iar statul are responsabilitatea de a sprijini părinții – mai ales pe cei mai defavorizați – cu instrumente de protecție socială adecvate. Copiii au dreptul la protecție împotriva relelor tratamente și a abuzurilor. În cazul în care, în ciuda furnizării unui sprijin suficient din partea statului, familia nu le poate oferi îngrijirile de care au nevoie, copiii au dreptul de a fi îngrijiți într-o altă familie.

2.3.8.

reafirmă că persoanele cu dizabilități, în special persoanele cu dizabilități intelectuale, au dreptul de a li se recunoaște pretutindeni personalitatea juridică;

3.1.

salută faptul că multe țări au început reforma modului în care asigură îngrijiri și sprijin copiilor și adulților, înlocuind, parțial sau în totalitate, instituțiile rezidențiale de lungă ședere cu servicii prestate de familie și de comunitate (8);

3.2.

solicită ca procesul de dezinstituționalizare să se desfășoară în așa fel încât să se respecte drepturile grupurilor de beneficiari, să se reducă la minimum riscul de vătămare și să se asigure rezultate pozitive pentru toate persoanele implicate. Noile sisteme de îngrijiri și de sprijin trebuie să respecte drepturile, demnitatea, nevoile și dorințele fiecărei persoane și ale familiei acesteia;

3.3.

consideră că fiecare persoană are dreptul de a alege unde și cum dorește să trăiască.

4.1.

CESE recunoaște faptul că nevoile în materie de îngrijiri ale copiilor, ale persoanelor cu dizabilități – inclusiv ale persoanelor cu dizabilități psihosociale – și ale persoanelor în vârstă sunt foarte diferite. Prin urmare, în procesul de dezinstituționalizare a îngrijirilor pe termen lung ar trebui să se țină seama de nevoile specifice ale fiecărui grup de utilizatori.

4.2.

Îngrijirile comunitare, inclusiv cele acordate de specialiști, și îngrijirile furnizate în cadrul familiei și al mediului social aduc o valoare adăugată care lipsește din instituțiile rezidențiale.

4.3.

În consecință, sistemul instituțional ar trebui adaptat în așa fel încât să vină în completarea serviciilor sociale și de îngrijiri de sănătate comunitare în cazul în care acestea nu sunt disponibile și pe perioada de tranziție.

4.4.

Un trai independent nu înseamnă un trai izolat, ci înseamnă că persoanele în cauză au posibilitatea de a alege servicii specializate și servicii generale accesibile în comunitatea în care au decis să trăiască.

4.5.

Dezinstituționalizarea presupune crearea de servicii adecvate, dar și crearea mediului adecvat în cadrul comunității. Sunt necesare pregătirea publicului larg pentru această tranziție, creșterea gradului de sensibilizare a opiniei publice și combaterea stigmatizării. În caz contrar, rezultatul nu va fi dezinstituționalizarea, ci reinstituționalizarea, prin crearea de „ghetouri” pentru persoanele cu dizabilități psihosociale care trăiesc în cadrul societății, dar încă izolate din cauza atitudinilor negative. Mass-media joacă un rol esențial în această privință.

4.6.

CESE ia notă de diferențele dintre statele membre ale UE, inclusiv în ceea ce privește definiția noțiunii de „îngrijiri pe termen lung”. Aceste diferențe se regăsesc și la nivelul tipurilor de îngrijiri și al serviciilor pe care le presupun acestea. La fel, în statele membre există diferențe semnificative între regiuni și localități, în special între mediul urban și cel rural (9). CESE este de părere că acest fapt nu ar trebui să justifice lipsa progreselor într-un stat membru, care are propriile caracteristici specifice, și promovează o trecere treptată la serviciile comunitare.

4.7.

Într-un aviz exploratoriu precedent (10), CESE a recomandat evaluarea serviciilor de asistență la distanță (telecare) și de asistență pentru autonomie la domiciliu, precum și crearea unei structuri de mare acoperire, descentralizată, situată în proximitatea zonelor rezidențiale și aflată în contact direct cu persoanele în vârstă. Reiterăm această recomandare și sprijinim un proces corespunzător de dezinstituționalizare pentru persoanele în vârstă, pentru copii, persoanele cu dizabilități de toate vârstele și persoanele cu dizabilități psihosociale (11).

4.8.

Printre aceste grupuri de utilizatori se numără persoanele a căror capacitate de a lua decizii poate fi redusă sau lipsește din motive de vârstă, dizabilitate sau dependență. Prin urmare, CESE solicită insistent statelor membre să ofere protecție maximă acestor persoane, în cadrul unui proces treptat și controlat de dezinstituționalizare, astfel încât drepturile lor să fie respectate în permanență, iar ele să beneficieze de cele mai bune îngrijiri posibile în cadrul comunității, inclusiv de sprijin în materie de luare a deciziilor.

4.9.

CESE este preocupat de impactul pe care l-ar putea avea asupra lucrătorilor implicați tranziția de la îngrijirile instituționalizate la cele comunitare. Toate autoritățile și părțile interesate implicate în proces trebuie să colaboreze pentru a se asigura că procesul de dezinstituționalizare are un efect benefic și treptat asupra îngrijitorilor. Ar trebui asigurate întotdeauna condiții de muncă decente.

4.10.

Alternativa la instituționalizare nu constă în furnizarea de servicii la domiciliu, ci în asigurarea serviciilor în cadrul comunității, astfel că trebuie garantate investiții în infrastructură.

4.11.

CESE salută bunele exemple, ca, de pildă, concediul de îngrijire, concediul parțial de îngrijire și recunoașterea asigurărilor pentru îngrijitorii informali (12). CESE invită Comisia și statele membre să încurajeze schimbul de bune practici;

4.12.

CESE recunoaște importanța îngrijitorilor. Îngrijitorii informali, care oferă servicii voluntar, fac eforturi pentru a-și îmbina responsabilitățile care le revin ca îngrijitori cu viața personală. Această situație poate duce la apariția „sindromului îngrijitorului”, care se manifestă prin epuizarea fizică și psihică a îngrijitorului principal. UE trebuie să ia toate măsurile pentru ca: politicile de reconciliere și responsabilitatea pentru îngrijiri să se bazeze pe egalitatea între toți, iar sarcinile îngrijitorilor informali să fie distribuite în mod egal și echitabil (13); drepturile fundamentale ale îngrijitorilor să fie respectate; îngrijirile informale și familiale să fie recunoscute și sprijinite; rolul voluntarilor în îngrijirile formale și informale să fie recunoscut și sprijinit (14);

4.13.

CESE recunoaște că multe dintre grupurile vulnerabile care tind să beneficieze de îngrijiri instituționalizate sunt suprareprezentate în rândul populației fără adăpost. Prin urmare, CESE îndeamnă statele membre să elaboreze strategii și programe de dezinstituționalizare care să țină pe deplin seama de fenomenul lipsei de adăpost și de necesitatea de a oferi servicii comunitare, atât pentru a preveni, cât și pentru a combate acest fenomen.

4.14.

Dezvoltarea și profesionalizarea muncii casnice sunt de o importanță strategică pentru asigurarea egalității profesionale, dat fiind că cele care exercită aceste activități sunt în principal femeile, așa cum tot femeile sunt cele care au nevoie de servicii de supraveghere a copiilor, servicii de asistență pentru persoanele în vârstă și de curățenie a locuinței, pentru a ajunge la egalitate cu bărbații în carieră. Aceste servicii sunt benefice nu numai la nivel individual, și ci pentru societate în ansamblul său. Ele creează noi locuri de muncă, răspund nevoilor unei societăți în proces de îmbătrânire și facilitează echilibrul dintre viața privată și cea profesională. De asemenea, ele îmbunătățesc calitatea vieții, contribuie la creșterea gradului de incluziune socială și facilitează rămânerea persoanelor în vârstă în propriile lor case (15).

4.15.

CESE recunoaște nevoia de formare în domeniul dezinstituționalizării pentru profesioniștii din întreaga Europă. De exemplu, noua generație de psihiatri va trebui să urmeze cursuri de formare pentru a putea practica în conformitate cu Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități.

4.16.

CESE este preocupat de faptul că, în unele cazuri, persoanele sunt instituționalizate fără să existe nicio consultare sau fără să fie urmată vreo procedură clară. Comitetul recunoaște importanța existenței unei proceduri oficiale de evaluare a nevoilor persoanelor în materie de îngrijiri pe termen lung. Această procedură trebuie să se deruleze cu respectarea demnității persoanei și să conducă la dezvoltarea unor servicii individualizate;

5.1.

CESE este conștient că asigurarea îngrijirilor pe termen lung în rândul acelor grupuri de utilizatori care au nevoie de ele reprezintă una dintre cele mai importante provocări sociale și economice cu care se confruntă Uniunea Europeană, mai ales în perioade de criză economică precum cea actuală.

5.2.

În Comunicarea privind investițiile sociale (16) se clarifică faptul că criza economică a pus în pericol sistemele noastre de protecție socială, în condițiile în care șomajul a crescut, veniturile fiscale au scăzut, iar numărul persoanelor care au nevoie de prestații s-a mărit. În acest context, CESE împărtășește opinia Comisiei că este necesar să se acorde sprijin statelor membre pentru elaborarea unor strategii de îngrijiri pe termen lung care să reducă la minimum impactul crizei economice.

5.3.

În avizul său (17) privind această comunicare, CESE a susținut că investițiile sociale pentru creștere și coeziune ar trebui să vizeze inclusiv consolidarea serviciilor sociale. De asemenea, aceste investiții ar putea sprijini crearea de locuri de muncă în sectorul serviciilor și dezvoltarea de noi servicii în comunitate.

5.4.

Criza economică a avut efecte negative asupra capacității persoanelor cu dizabilități de a trăi autonom, precum și asupra familiilor și grupurilor vulnerabile care erau deja expuse unui risc mai ridicat de sărăcie și excluziune socială.

5.5.

Pachetul pentru investiții sociale (PIS) va aborda provocările legate de criza economică și schimbările demografice (18).

5.6.

CESE este convins că criza a dus la un regres considerabil în ceea ce privește recunoașterea drepturilor sociale, având în vedere reducerea bugetelor destinate acestor politici. Prin urmare, Comitetul îndeamnă Consiliul, Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru ca investițiile sociale să fie canalizate către politicile de protecție socială, în așa fel încât cel puțin să se restabilească nivelurile de dinaintea crizei economice (19).

5.7.

CESE subliniază că, pentru a face față nevoilor rezultate în urma creșterii speranței de viață, este necesară abordarea unor chestiuni dificile legate de echitate și solidaritate între generații. Obiectivul avut în vedere trebuie să fie înlesnirea unei vieți în demnitate și în siguranță pentru persoanele de vârstă înaintată sau foarte înaintată din Europa, chiar dacă acestea depind de îngrijire, având grijă totodată ca solidaritatea dintre generații să nu creeze o povară pentru generațiile tinere, pe care acestea din urmă să nu o poată purta (20).

5.8.

În timp ce diferențele de la nivelul UE în ceea ce privește îngrijirile instituționalizate sau comunitare pe termen lung erau deja evidente, criza a agravat disparitățile economice și sociale din interiorul UE și a scos în evidență diferențele în materie de competitivitate și de coeziune socială, accentuând tendința de polarizare a creșterii și dezvoltării, cu constrângeri evidente în ceea ce privește distribuția echitabilă a veniturilor, bogăției și bunăstării între statele membre și regiuni (21).

6.1.

regretă că fondurile structurale europene din ultima perioadă de programare au fost utilizate pentru instituțiile închise, în loc să fie folosite pentru îngrijirile comunitare;

6.2.

salută noile reglementări privind fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) pentru perioada 2014-2020, care promovează tranziția de la îngrijirile instituționalizate la îngrijirile comunitare, mizând pe Fondul european de dezvoltare regională pentru îmbunătățirea calității infrastructurilor sociale și de sănătate;

6.3.

este de părere că tranziția la îngrijirile comunitare ar putea fi accelerată printr-o abordare bazată pe mai multe fonduri, care să includă utilizarea Fondului social european pentru măsuri fără caracter normativ, cum ar fi formarea personalului din serviciile de sprijin și crearea de noi servicii sociale;

6.4.

salută includerea în Regulamentul de stabilire a unor dispoziții comune privind fondurile ESI a condiționalității tematice ex ante legate de combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, care impune introducerea unei strategii de dezinstituționalizare drept o cerință pentru statele membre;

6.5.

recomandă statelor membre să recurgă la fondurile structurale și de investiții europene pentru promovarea tranziției de la îngrijirile instituționale la îngrijirile comunitare, pentru dezvoltarea serviciilor sociale și de sănătate și pentru formarea profesională a personalului din serviciile de sprijin;

6.6.

este de părere că Instrumentul de asistență pentru preaderare și Fondul european de dezvoltare ar trebui să fie utilizate pentru a sprijini dreptul de a trăi în comunitate și de a crește într-un mediu familial;

6.7.

înțelege că tranziția de la serviciile instituționalizate la serviciile comunitare este complexă. Prin urmare, invită Comisia și statele membre să elaboreze o comunicare și orientări politice pentru a promova dezinstituționalizarea, inclusiv și mai ales în vremuri de criză economică.

7.1.

solicită insistent Comisiei Europene să adopte un cadru european de calitate pentru serviciile comunitare și reafirmă necesitatea urgentă a unor norme stricte cu caracter obligatoriu care să asigure cel mai înalt nivel de calitate;

7.2.

subliniază că trebuie să fie disponibile servicii în comunitate, inclusiv în zonele îndepărtate și rurale și că fiecare persoană trebuie să beneficieze de un buget individual adecvat pentru a avea libertatea de a alege serviciul de care are nevoie;

7.3.

consideră că serviciile comunitare ar trebui dezvoltate în strânsă cooperare cu utilizatorii și cu organizațiile lor reprezentative, iar calitatea ar trebui să fie definită de către acestea în cooperare cu alte părți interesate implicate, inclusiv cu furnizori de servicii, cu autoritățile publice și cu sindicatele;

7.4.

invită insistent statele membre să creeze servicii de inspecție și monitorizare independente și eficiente, pentru a se asigura respectarea standardelor de reglementare și de calitate în ceea ce privește atât serviciile comunitare, cât și pe cele instituționale;

7.5.

recomandă ca la nivel local să fie disponibile servicii comunitare, care să fie accesibile tuturor persoanelor, la prețuri rezonabile;

7.6.

consideră că aceste servicii trebuie să facă obiectul unei proceduri de autorizare de către autoritățile competente și să fie acreditate de către organisme de certificare;

7.7.

tehnologiile asistive și dispozitivele tehnice de asistență joacă un rol central în ceea ce privește viața în comunitate a persoanelor cu dizabilități, inclusiv a copiilor și a persoanelor vârstnice. Aceste tehnologii dau cel mai bun rezultat dacă respectă preferințele utilizatorului și dreptul la viața privată.