15.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 12/105

Raportor:

dl Stefano PALMIERI

1.1

La patru ani de la lansarea Strategiei Europa 2020 (SE2020), Comisia Europeană a publicat comunicarea Bilanțul Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” și a demarat o consultare publică (1) pentru evaluarea ei la jumătatea perioadei.

1.2

Prezentul aviz, care constituie un răspuns oficial la sesizarea Comisiei Europene, face parte și din evaluarea integrată elaborată de Comitetul Economic şi Social European (CESE) ca răspuns la o solicitare de aviz exploratoriu cu privire la viitoarea evaluare la jumătatea perioadei a Strategiei Europa 2020, solicitare venită din partea Președinției italiene a Consiliului Uniunii Europene.

1.3

CESE pregătește o amplă evaluare la jumătatea perioadei a Strategiei Europa 2020, care va cuprinde următoarele documente:

1.4

Acest pachet de documente, care va constitui evaluarea strategiei de către CESE la jumătatea perioadei, va fi prezentat cu ocazia unei conferințe la nivel înalt organizate în contextul activităţilor Președinției italiene a Consiliului UE pe tema „Pentru o Strategie Europa 2020 mai eficientă – propunerile societății civile în vederea creșterii incluziunii sociale și competitivității în Europa”. Conferința va avea loc la Roma, în zilele de 4 și 5 decembrie 2014.

1.5

Pentru a prezenta în mod exhaustiv propunerile de reformă a SE2020 elaborate de diversele organisme interne ale CESE (2) și dezbătute în cadrul ședințelor „grupurilor de lucru”, „recomandările” au fost introduse la punctul 4: „Recomandările CESE pentru garantarea unui adevărat proces de reformă a Strategiei Europa 2020”.

2.1

SE2020 a luat naștere din intenția lăudabilă de a se asigura relansarea competitivităţii și a ocupării forţei de muncă, prin abordarea problemelor structurale, și, totodată, prin garantarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale pentru cetățeni. În acest context – inerent delicat – se inserează una dintre crizele cele mai profunde ca intensitate și durată (din ultimii optzeci de ani), care va avea o influență puternică asupra evoluției acestei strategii.

2.1.1

Criza a accentuat decalajele economice și sociale deja pronunțate existente în UE, scoțând în evidență caracterul eterogen al aspectelor de competitivitate și coeziune socială și accentuând tendința de polarizare a creșterii și dezvoltării, cu un impact clar asupra redistribuirii echitabile a veniturilor, a bogăției și bunăstării între statele membre și, în interiorul lor, între regiunile europene (3).

2.2

Din analiza evoluției și a consecinţelor crizei – care se deduc în urma lecturii comunicării Comisiei și a anexei la aceasta (4) – reiese influența negativă pe care criza a avut-o asupra punerii în aplicare a SE2020 în materie de eficiență, de adecvare și de legitimitate a modelului ei de guvernanţă și a obiectivelor aferente.

2.3

Dat fiind că arhitectura guvernanței economice a UE a fost puternic orientată către politicile de austeritate, ea a subordonat disciplinei bugetare realizarea obiectivelor SE2020 pe termen mediu și lung.

2.3.1

Pe de o parte, CESE consideră că este necesar să se ia măsuri pentru a accentua politicile de consolidare a finanțelor publice ale anumitor state membre, dar, pe de altă parte, subliniază că politicile de austeritate pot produce efectele așteptate dacă sunt introduse într-o fază de expansiune economică, în timp ce, dacă sunt aplicate „automat”, într-o fază economică de recesiune, precum cea traversată de cele mai multe state membre, au efecte negative asupra creșterii. Ca dovadă, în multe state membre, astfel de politici nu au produs rezultatele scontate, de reechilibrare a bugetului (5), ci au dus la încetinirea și chiar la întârzierea redresării economice, agravând situațiile de dezintegrare socială, care stârneau deja îngrijorare.

2.4

Gestionarea crizei prin guvernanța economică a UE a influențat negativ procesul de înaintare către îndeplinirea obiectivelor pe termen mediu și lung prevăzute de strategie. Astfel, au apărut în unele state membre ale UE dificultăți care, în unele cazuri, au reprezentat limite structurale și piedici în calea dezvoltării economice și a coeziunii sociale a Uniunii.

2.5

În prezent, în pofida rezultatelor încurajatoare obţinute în domeniul combaterii schimbărilor climatice și al durabilităţii energetice, precum și în cel al educației și combaterii abandonului școlar, se înregistrează semnale deosebit de îngrijorătoare referitoare la cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare, piața forței de muncă, lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale.

2.5.1

În ceea ce privește cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare (C&D), criza pare a fi adâncit decalajul dintre statele membre ale UE; statele membre supuse unei puternice presiuni vizând consolidarea bugetară (care, deseori, coincid cu cele ce înregistrează rămâneri în urmă în materie de inovare) și-au redus drastic cheltuielile publice pentru C&D (6). În UE, cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare (C&D) încă rămân cu aproape un punct procentual inferioare obiectivului de 3,0 %, iar în perspectiva anului 2020 par a se situa la 2,2 %, fiind influențate negativ de nivelul scăzut al investiţiilor private și de obiectivele prea puțin ambiţioase stabilite de statele membre.

2.5.2

În ceea ce priveşte piața forței de muncă, în condițiile stagnării – pe parcursul ultimilor ani – a ratei de ocupare a forţei de muncă, ce rămâne sub obiectivul stabilit de Strategia Europa 2020 (68,4 % în 2013: 74,2 % pentru componenta masculină și 62,5 % pentru cea feminină), se înregistrează semnale deosebit de îngrijorătoare:

2.5.3

Cât privește persoanele amenințate de sărăcie și de excluziune socială, numărul lor a crescut între 2009 și 2012 de la 114 milioane la 124 de milioane. Această tendință s-ar putea agrava dacă se iau în considerare efectele întârziate ale crizei. Obiectivul UE de reducere a numărului de persoane amenințate de sărăcie sau de excluziune socială la 96,4 milioane până în 2020 este dificil de realizat, întrucât deja în 2012 se înregistrau 28 de milioane de persoane din această categorie în plus față de obiectivul stabilit.

2.5.4

Deja gravă, această situație devine și mai problematică prin creșterea numărului de persoane aflate în stare de sărăcie și a procentului de persoane de vârstă activă în ale căror familii nu lucrează nimeni.

2.5.5

Criza a amplificat decalajele însemnate deja prezente între statele membre, scoțând în evidență diferențe considerabile în termeni de competitivitate și coeziune socială. Aceste decalaje arată clar cât de necesară este elaborarea unor propuneri de reformă, pentru optimizarea eficienței măsurilor luate acolo unde problemele sunt mai grave.

2.5.6

Toate aceste cifre arată foarte clar cât este de importantă este concentrarea asupra investițiilor destinate creșterii economice, menite să susțină competitivitatea și condițiile propice pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, astfel încât acestea să fie în măsură să își păstreze locurile de muncă și să creeze altele noi.

3.1

Analiza rezultatelor obţinute până în prezent relevă o strategie care s-a dovedit insuficientă pentru îndeplinirea obiectivelor prestabilite. Este momentul să se treacă la un proces de reformă a SE2020, pentru a o face mai eficientă și mai eficace, evitându-se astfel primejdia unui eșec, așa cum s-a întâmplat cu precedenta Strategie de la Lisabona. Este deosebit de importantă concentrarea asupra anumitor obiective, asigurarea coerenței lor și garantarea punerii lor în practică.

3.2

Principalele puncte slabe ale Strategiei Europa 2020 ies în evidență la nivelul guvernanţei, al obiectivelor, al participării societăţii civile și al punerii ei în aplicare.

3.3

Sistemul de guvernanţă a SE2020 este slab și prea puțin eficient în a obliga statele membre să își respecte angajamentele asumate pentru realizarea obiectivelor (și a inițiativelor emblematice) stabilite în strategie.

3.3.1

Arhitectura guvernanței strategiei a instituționalizat o distorsiune structurală în cadrul căreia aspectele economice prevalează asupra guvernanței sociale și de mediu, subordonând obiectivele Strategiei Europa 2020 priorităţilor macroeconomice ale semestrului european, fapt ce a afectat îndeplinirea obiectivelor în materie de competitivitate și coeziune socială, precum și de gestionare durabilă a resurselor naturale.

3.3.2

Semestrul european, care începe cu Analiza anuală a creșterii (AAC) și se încheie cu formularea unor recomandări specifice fiecărei țări, a stabilit adesea priorități care nu susțin cu eficacitate îndeplinirea obiectivelor SE2020. La aceasta trebuie adăugat că recomandările specifice fiecărei țări nu sunt respectate de statele membre în ceea ce privește definirea strategiilor anuale (programele naționale de reformă) și deciziile legate de buget, de reformele structurale, de politicile de ocupare a forței de muncă și de politicile sociale (7).

3.4

În contextul elaborării SE2020, pe lângă faptul că nu a avut caracter obligatoriu, definirea obiectivelor și a indicatorilor respectivi propuși nici nu a făcut obiectul unui proces de obținere a acordului cetățenilor Uniunii. În prezent, cu excepția obiectivelor privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și utilizarea surselor regenerabile de energie, înscrise într-un cadru juridic obligatoriu, fiecare țară și-a putut stabili obiective proprii, cu rezultate care deseori s-au dovedit puțin ambițioase.

3.4.1

Măsurarea cantitativă a obiectivelor nu este sprijinită de o evaluare calitativă: inteligența unui sistem socio-economic nu poate fi măsurată doar pe baza unor date cantitative, precum, de exemplu, cheltuielile pentru cercetare sau numărul de noi locuri de muncă înființate, ci și pe baza unor date calitative, cum ar fi tipurile de inovații introduse pe piață, precum și nivelul calității locurilor de muncă înființate.

3.5

Societatea civilă organizată nu participă în mod corespunzător la Strategia Europa 2020, nici la nivel național, nici la nivel european. Factorii care au dus la această situație sunt următorii:

3.6

În pofida procedurilor asupra cărora s-a căzut de acord la nivelul Consiliului European și a nenumăratelor programe de cooperare lansate în cadrul UE, precum și a recunoașterii faptului că provocările și obiectivele stabilite în Strategia Europa 2020 nu pot fi abordate eficient doar prin acțiunea fiecărui sistem național în parte, punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 a suferit din cauza lipsei de cooperare efectivă și de solidaritate între statele membre.

3.7

Inițiativele emblematice ar fi putut contribui decisiv la coordonarea politicilor europene și naționale pentru sprijinirea realizării obiectivelor SE2020, pentru relansarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă prin utilizarea mai eficientă a pârghiilor de dezvoltare și a oportunităţilor oferite de fondurile structurale (8), de cooperarea teritorială europeană (9) și de programele de gestiune directă. Inițiativele emblematice ar trebui să fie mai ușor de gestionat și de înțeles, să interacționeze în mai mare măsură și să nu prezinte suprapuneri.

4.1

UE trebuie să facă față unei duble provocări: pe de o parte, trebuie să iasă cât mai rapid din criza ale cărei efecte au afectat grav sistemul său economic şi social; pe de altă parte, trebuie să își consolideze modelul de creștere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii propus odată cu SE2020, pentru a rezolva problemele structurale ce țin de slaba competitivitate a sistemului european.

4.1.1

În opinia CESE, acesta este contextul în care trebuie promovat un model de dezvoltare în cadrul căruia statele membre ale UE să reușească să susțină, continuând pe calea reformelor structurale ce urmăresc consolidarea și fiabilitatea finanțelor naționale, punerea în aplicare a politicilor în măsură: să promoveze competitivitatea europeană și a actorilor săi principali (lucrători, întreprinderi private și întreprinderi sociale); să favorizeze creșterea cantitativă și calitativă a investiţiilor europene (materiale, imateriale și sociale); să creeze locuri de muncă mai multe și mai bune; să susțină coeziunea socială și teritorială, abordând problemele legate de rata ridicată a șomajului și de creșterea nivelurilor de sărăcie și excluziune socială (10).

4.1.2

În acest cadru, ar fi așadar util ca: uniunea economică și monetară să devină un factor mai solid și mai rezistent de stabilitate și de creștere, să fie consolidată atractivitatea generală a UE, ca loc de producție și de investiții, să se exploateze pe deplin potențialul pieței unice în toate elementele sale, să se realizeze investiții pentru ca economia europeană să fie pregătită pentru viitor, să se promoveze un climat favorabil antreprenoriatului și creării de locuri de muncă; să fie sprijinită durabilitatea mediului și consolidarea unui sistem de protecție socială, pentru a se face față schimbărilor și problemelor sociale.

4.2

În opinia CESE, propunerea de reformare radicală a punerii în aplicare a SE2020 presupune regândirea în profunzime a conceptelor și factorilor-cheie din strategia lansată în urmă cu patru ani, în ceea ce privește: însuși conceptul de dezvoltare aflat la baza acestei strategii; definirea obiectivelor, a politicilor vizând îndeplinirea lor și a monitorizării și evaluării aferente; definirea unei guvernanţe pe mai multe niveluri eficiente și eficace a strategiei; consolidarea participării cetățenilor și a organizaţiilor societăţii civile.

4.3

Pentru ca dezvoltarea promovată prin reforma SE2020 să fie cu adevărat „durabilă”, este esențială consolidarea abordării holistice a acesteia, prin integrarea obiectivelor economice cu cele sociale și cu cele în materie de mediu. Va trebui să fie promovată o abordare adecvată pentru valorificarea punctuală a oricărei forme de capital în timp și spațiu, asigurându-se astfel satisfacerea nevoilor actuale, fără a o compromite pe cea a nevoilor generaţiilor viitoare.

4.3.1

Va fi esențial să fie corelate conceptul de dezvoltare durabilă și obiectivele aferente din cadrul SE2020 cu prevederile articolului 3 alineatele (1), (2) și (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (11) și să se promoveze coeziunea economică, socială și teritorială prin sporirea cooperării și solidarităţii dintre statele membre și printr-o dezvoltare durabilă bazată pe o creștere economică echilibrată și o economie socială de piaţă foarte competitivă, preocupată în mai mare măsură de bunăstarea cetăţenilor și concentrată pe competitivitate și pe ocuparea deplină a forței de muncă.

4.3.2

Strategia Europa 2020 trebuie să reflecte și rolul UE în context global. Revizuirea Strategiei Europa 2020 trebuie să se coreleze strâns cu Agenda pentru dezvoltare durabilă post 2015 a Națiunilor Unite (12) și să aibă în vedere implementarea corespunzătoare a Obiectivelor globale de dezvoltare ale mileniului în și de către UE.

4.3.3

Pentru a lansa o tranziție pe termen lung către o economie europeană rezilientă și competitivă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și favorabilă incluziunii, UE va trebui să își extindă perspectivele de planificare dincolo de anul 2020. Prin urmare, revizuirea Strategiei Europa 2020 ar trebui completată de urgență prin demararea unui proces participativ care să conducă la o strategie politică integrată pentru o Europă durabilă într-o lume globalizată, a cărei perspectivă temporală să vizeze cel puțin anul 2030.

4.4

În concordanță cu introducerea unei abordări holistice a conceptului de dezvoltare durabilă, în SE2020 trebuie susținută cu precădere dimensiunea calitativă a obiectivelor. Creșterea înseamnă o amplificare a dimensiunilor pe cale naturală, implicând așadar o dimensiune cantitativă, în vreme ce dezvoltarea înseamnă amplificarea calităților și potențialului propriu. Dimensiunea calitativă a dezvoltării se pune așadar în valoare prin exploatarea și extinderea particularităților și potenţialului unui sistem socioeconomic.

4.4.1

Obiectivele SE2020 nu trebuie să mai fie subordonate celor economice şi fiscale, ci trebuie integrate la același nivel, în cadrul unei noi arhitecturi a guvernanţei economice, de mediu și sociale, în special în contextul semestrului european și, ca atare, încorporate în analiza anuală a creșterii (AAC), în programele naționale de reformă și în recomandările specifice fiecărei țări.

4.4.2

CESE insistă asupra faptului că este esențial să se identifice un sistem de măsurare complementar PIB-ului, pentru a măsura impactul politicilor adoptate asupra societății, familiilor și indivizilor (13). În acest context, va trebui să fie implementat tabloul de bord al indicatorilor sociali și să fie garantată punerea lui în aplicare în cadrul semestrului european (14).

4.4.3

Din această perspectivă este esențială dezvoltarea unui sistem de monitorizare bazat pe indicatori care să țină cont de veniturile disponibile ale familiilor, de calitatea vieţii, de durabilitatea mediului, de coeziunea socială, de sănătatea și bunăstarea generală a generaţiilor actuale și viitoare. În ceea ce privește punerea în aplicare și gestionarea noului sistem de monitorizare, CESE consideră că ar trebui creată o nouă structură, la care să participe instituțiile competente.

4.5

SE2020 va avea succes doar dacă va dispune de o guvernanţă pe mai multe niveluri, structurată astfel încât să poată face față multiplelor provocări care se întrezăresc, și dacă orientările generale asupra cărora s-a căzut de acord la nivel european se vor traduce în măsuri concrete la nivel naţional şi regional.

4.5.1

În acest context trebuie consolidată guvernanța economică a UE în general și a UEM în particular, integrând-o în cea a SE2020. Astfel, se va putea asigura punerea în aplicare a reformelor cu caracter structural, printr-un proces eficace de colaborare și de asumare de către statele membre. Prin urmare, va fi bine-venită o cooperare autentică a funcțiilor de îndrumare, punere în comun și control care revin Consiliului European, Consiliului Competitivitate, Comisiei și Parlamentului European.

4.5.2

În ceea ce privește elaborarea strategiilor anuale în cadrul programelor naționale de reformă și adoptarea deciziilor legate de buget, de reformele structurale, de politicile de ocupare a forței de muncă și de politicile sociale, statele membre trebuie să țină seama cum se cuvine de recomandările specifice fiecărei țări adoptate de Consiliul European.

4.6

Trebuie ca societatea civilă organizată să joace un rol mai substanțial în diversele faze ale procesului de programare și de punere în aplicare a politicilor europene. Realizarea obiectivelor SE2020 trebuie sprijinită prin consolidarea rolului și a participării societăţii civile în analiza anuală a creșterii, în definirea programelor naționale de reformă și a recomandărilor specifice fiecărei țări. Consolidarea respectivă trebuie realizată prin adoptarea în timp util a unui calendar mai eficace al semestrului european, care să permită societăţii civile organizate să-și exprime evaluările suficient de devreme pentru a putea contribui eficient la procesul decizional. Aceasta trebuie să se întâmple la cele trei niveluri de guvernanță a strategiei: european, naţional și regional.

5.1

Pentru ca SE2020 să fie transformată într-o pârghie de competitivitate și de coeziune în sprijinul creșterii economice durabile și incluzive a Europei în următorii cinci ani, CESE consideră că trebuie pusă în aplicare o strategie integrată, alcătuită din politici transversale (sau orizontale) și politici sectoriale (sau verticale).

5.1.1

Va trebui ca politicile transversale (sau orizontale) să aibă rolul de a crea condițiile propice pentru punerea în valoare a actorilor principali ai relansării competitivităţii europene: lucrătorii, întreprinderile și întreprinderile din economia socială .

5.1.2

Politicile sectoriale sau verticale vor reprezenta pilonii ce vor garanta relansarea efectivă a SE2020 prin: relansarea politicii industriale; unificarea politicii energetice ; consolidarea cercetării și inovării ; promovarea factorilor de consolidare a competitivităţii sistemului european, legați de sistemul de protecție socială, de combaterea sărăciei și a excluziunii sociale  (15).

5.2

Politicile transversale ale noii SE2020 trebuie să aibă drept actori de referință lucrătorii, întreprinderile private  (16) și întreprinderile din economia socială  (17).

5.2.1

În ceea ce privește partenerii sociali , trebuie așezată în fruntea ierarhiei de priorități a SE2020 crearea de locuri de muncă de calitate, ca instrument pentru a combate fragmentarea crescândă a pieței muncii și șomajul.

5.2.1.1

Este necesar ca sistemele de învăţământ, recalificare și formare continuă să se adapteze la cerințele și evoluțiile pieței muncii.

5.2.1.2

Trebuie promovată educația pentru antreprenoriat și dezvoltarea unor noi abordări și sisteme de învățare, în scopul înzestrării persoanelor cu competențele adecvate pentru punerea în valoare a capitalului uman.

5.2.1.3

Este important să fie valorificat și susținut rolul serviciilor publice pentru a se implica în orientarea, inserția și reinserția persoanelor în câmpul muncii.

5.2.1.4

Este fundamental să se acorde o pondere sporită politicilor de susținere a ocupării forţei de muncă, în special când este vorba de tineri, de persoanele care au ieșit de pe piața muncii la o vârstă înaintată, de femei și de persoanele cu handicap. La fel de important este să se acorde mai multă atenție aspectelor privind ocuparea persoanelor care nu se regăsesc în statisticile oficiale deoarece sunt în afara pieţei forţei de muncă (persoane care nu au o casă sau un domiciliu stabil, de etnie romă etc.).

5.2.1.5

Este de dorit să se definească un nou obiectiv în cadrul SE2020: reducerea șomajului în rândul tinerilor cu 50 %, până în 2020.

5.2.2

În ceea ce priveşte întreprinderile și, în special, IMM-urile, va trebui promovată o cultură antreprenorială modernă care, pe baza priorităţilor definite în „Small Business Act” (18) și în planul de acțiune „Antreprenoriat 2020” (19), să poată acorda asistență întreprinderilor pentru a transforma posibilităţile oferite de accesul la finanțarea europeană și de inovarea tehnologică în pârghii de dezvoltare în sprijinul competitivităţii și ocupării forţei de muncă.

5.2.2.1

În acest context, trebuie asigurate condițiile necesare pentru ca operatorii economici să aibă garanția faptului că pot concura pe o piață pe care au fost neutralizate denaturările legate de sarcinile birocratice exagerate, precum și de metodele și practicile incorecte și neregulamentare.

5.2.2.2

În plus, va trebui examinată posibilitatea promovării unor forme de asistență specializată acordată IMM-urilor (20), pentru anumite parcursuri specifice: întreprinderi nou-înființate, internaţionalizare; recursul la piața de capital; cercetare, dezvoltare și inovare.

5.2.3

Întreprinderile din economia socială sunt elemente-cheie ale modelului social european, întrucât reprezintă, mai ales la nivel local și regional, motoare de inovare socială și vectori de ocupare a forței de muncă, de creștere durabilă și de coeziune. Ele introduc metode noi și flexibile de furnizare de servicii și inovare în materie de produse, procese și organizare.

5.3

Relansarea efectivă a SE2020 va depinde de măsura în care se va reuși punerea în valoare a următoarelor politici sectoriale.

5.3.1

Prin intermediul relansării politicii industriale europene se va putea asigura îmbunătăţirea competitivităţii sistemului de producţie european. UE trebuie să redevină competitivă ca sistem și, pentru aceasta, trebuie să se doteze cu o politică industrială proprie. Industria prelucrătoare va trebui să capete din nou o pondere de 20 % din PIB (în 2012, aceasta era de 15,3 %).

5.3.1.1

Va fi necesară o politică industrială în măsură să promoveze:

5.3.2

Este esențial să se promoveze o politică energetică comună în UE Date fiind implicațiile profunde ale energiei pentru economie, o politică industrială serioasă nu poate exista în absența unor principii comune precum:

5.3.3

Dezvoltarea politicilor de cercetare și inovare (C&I), valorificarea tehnologiilor informaţiei și comunicațiilor (TIC), precum și digitalizarea economiei reprezintă sectoare care prezintă un potențial considerabil de relansare a competitivităţii europene. În aceste contexte, se pot institui noi forme de cooperare eficientă și eficace între sectorul public și cel privat.

5.3.3.1

În acest sens, CESE consideră că este recomandabil:

5.3.4

În opinia CESE, trebuie promovați factorii de consolidare a competitivităţii legați de sistemul de protecție socială . Punerea în aplicare a unor politici eficiente de protecție socială poate reprezenta un factor deosebit de important pentru relansarea competitivităţii UE, asigurând un mediu în care factorii de risc, care nu pot fi contracarați la nivel individual (de către cetățeni), să poată fi neutralizați prin politici specifice în domeniul protecției sociale. Este necesar un angajament mai ferm în favoarea protecției sănătății și securității la locul de muncă. CESE consideră că este esențial să se susțină în mai mare măsură incluziunea persoanelor cu handicap (22) și dimensiunea de gen (23) și să se prevină discriminările și formele de excluziune pe considerente de rasă, origine etnică, vârstă, religie sau orientare sexuală.

5.3.4.1

În lumina previziunilor referitoare la îmbătrânirea (24) populației în Europa este esențial să fie menținute – sau, dacă se poate, chiar consolidate – angajamentele asumate în materie de schimbări demografice. Pentru ca aspectele pozitive ale acestora să se concretizeze, atât pentru bătrâni, cât și pentru societate în general, trebuie să se plece de la o premisă fundamentală, aceea că cetățenii pot îmbătrâni în bune condiții de sănătate și siguranță (25).

5.3.4.2

În opinia CESE, măsurile de politică economică ar trebui să facă obiectul unei evaluări prealabile a impactului social, astfel încât să poată fi neutralizate intervențiile care riscă să ducă la creșterea nivelurilor de sărăcie sau excluziune socială.

5.3.4.3

În plus, trebuie promovată o strategie integrată de incluziune activă, menită să garanteze:

5.4

În opinia CESE, pentru sprijinirea SE2020, trebuie promovat un plan ambițios de investiții în infrastructura materială și imaterială și de investiții sociale, vizând în exclusivitate relansarea competitivităţii (26) UE22. Consiliul va trebui să-și dea acordul cu privire la creditele suplimentare necesare pentru finanțarea acestui plan, iar Comisia va trebui să îi supravegheze eficiența și eficacitatea, monitorizând în același timp reformele structurale proprii fiecărei țări.

5.4.1

Investiţiile „materiale” în infrastructură trebuie orientate pe două mari axe. Prima va consta în garantarea întreținerii, recuperării și modernizării: patrimoniului arhitectural, istoric și locativ; rețelelor de transport (feroviară, rutieră și maritimă). La fel de importantă va fi întreţinerea și punerea în siguranță a patrimoniului hidro-geologic și costier european. Cea de a doua va consta în investiţiile „imateriale” legate de dezvoltarea reţelelor tehnologice de informare şi comunicare. Se va putea asigura finanţarea acestui plan de investiții prin implicarea Băncii Europene de Investiţii, prin emiterea de obligaţiuni europene ad hoc; prin reorganizarea programului financiar multianual 2014-2020, prevăzută pentru 2016.

5.4.2

Va trebui ca investiţiile sociale să fie în măsură să combată sărăcia, riscul de excluziune socială și să încurajeze redresarea generatoare de locuri de muncă în Europa. Este necesar un plan de investiţii de ordinul a 2 % din PIB, care să nu intre în calculul deficitului și care să facă obiectul unei monitorizări menite să îi garanteze eficienţa și eficacitatea. Acest plan va putea fi orientat către: serviciile de sănătate, serviciile de asistenţă și de îngrijire strict legate de dinamicile demografice ale statelor membre; consolidarea sistemului de învățământ, de formare și recalificare profesională; locuințele sociale etc. Pe lângă faptul că nu va intra în calculul deficitului, finanţarea lui va putea fi garantată printr-o taxă pe tranzacțiile financiare.