EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

1.1.        Introducere

Convenția internațională de la Torremolinos din 1977 pentru siguranța navelor de pescuit a fost amendată prin Protocolul din 1993 care a actualizat dispozițiile și a revizuit aplicarea obligatorie a principalelor capitole în cazul navelor cu lungimea de 45 m sau mai mare, lăsând la nivel regional decizia de aplicare în cazul navelor cu lungimea de 24 m sau mai mare. Nici convenția inițială și nici protocolul din 1993 nu au intrat în vigoare, deoarece cerințele minime necesare pentru ratificare nu au fost niciodată îndeplinite.

În cadrul efortului său major de facilitare a intrării în vigoare a Protocolului din 1993, Organizația Maritimă Internațională (OMI) a convocat la Cape Town, Africa de Sud, în perioada 9-11 octombrie 2012, o conferință diplomatică pentru a examina și a adopta un acord privind punerea în aplicare a Protocolului de la Torremolinos.

Conferința diplomatică a condus la adoptarea unui acord de modificare a Protocolului de la Torremolinos din 1993 intitulat „Acordul de la Cape Town din 2012 privind punerea în aplicare a dispozițiilor Protocolului din 1993 referitor la Convenția internațională de la Torremolinos din 1977 pentru siguranța navelor de pescuit” (denumit în continuare „acordul”).

1.2.        Competența UE și consecințe

În conformitate cu normele în materie de competență externă stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), modificările aduse Protocolului de la Torremolinos din 1993 sunt de competența exclusivă a Uniunii, deoarece protocolul a fost transpus în legislația UE prin Directiva 97/70/CE a Consiliului din 11 decembrie 1997 de instituire a unui regim armonizat de siguranță pentru navele de pescuit cu lungimea de 24 metri sau mai mare[1].

Uniunea Europeană nu poate deveni parte la proiectul de acord, deoarece proiectul actual aprobat de Comitetul de Siguranță Maritimă al Organizației Maritime Internaționale nu include nicio clauză referitoare la organizațiile de integrare economică regională. Cu toate acestea, întrucât acordul privește o chestiune de competența exclusivă a UE, statele membre nu sunt în măsură să decidă în mod autonom cu privire la semnarea și ratificarea sa. Acestea pot semna și ratifica acordul, în interesul Uniunii, numai după obținerea, în urma unei propuneri a Comisiei, a autorizării din partea Consiliului și a aprobării Parlamentului European.

1.3.        Detaliile acordului

Acordul prevede intrarea în vigoare a Protocolului de la Torremolinos după 12 luni de la data la care cel puțin 22 de state, al căror număr agregat de nave de pescuit cu o lungime de 24 m sau mai mare care operează în marea liberă este de cel puțin 3 600, și-au exprimat consimțământul de a se angaja prin acord. Aceasta reprezintă o reducere considerabilă, față de Protocolul din 1993, a pragului referitor la numărul de nave de pescuit, care are în prezent o perspectivă realistă de a fi atins.

Acordul va fi deschis pentru semnare la sediul OMI între 11 februarie 2013 și 10 februarie 2014 și, ulterior, va rămâne deschis pentru aderare. Este de așteptat ca, după cum au susținut statele membre ale UE în cursul negocierilor care au condus la acord, utilizarea bazelor de date deținute de Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) să ofere o bază obiectivă pentru estimarea flotelor aflate sub pavilionul părților ratificante și, prin urmare, să faciliteze intrarea rapidă în vigoare a acordului.

Domeniu de aplicare: prevederile acordului se aplică navelor noi, cu excepția cazului în care se specifică altfel în mod expres. Anumite elemente de flexibilitate au fost adăugate prin acord, pentru a facilita acceptarea acestuia pe scară largă. În conformitate cu un plan, administrațiile pot pune în aplicare în mod treptat, pe o perioadă de cel mult 10 ani, prevederile capitolului IX (Comunicații radio) și, pe o perioadă de cel mult cinci ani, prevederile capitolelor VII (Dispozitive și măsuri pentru salvarea vieților omenești), VIII (Proceduri de urgență, apel și exerciții) și X (Echipament de navigație la bord și dispoziții de navigație).

Exceptări: Acordul permite unei administrații să scutească orice navă care are dreptul de a arbora pavilionul său de la oricare dintre cerințele reglementare, în cazul în care consideră că aplicarea acestora este nerezonabilă și nefezabilă ținând seama de tipul de navă, de condițiile meteorologice și de lipsa riscurilor generale pentru navigație, în următoarele condiții:

(a) nava îndeplinește cerințele de siguranță care, în opinia administrației respective, sunt adecvate pentru serviciul căruia îi este destinată și garantează siguranța generală a navei și a persoanelor aflate la bord;

(b) nava operează numai:

(i) într-o zonă comună de pescuit stabilită în ape maritime adiacente aflate sub jurisdicția unor state învecinate, care au stabilit zona respectivă pentru navele având dreptul de a arbora pavilionul lor, numai în măsura și în condițiile pe care statele respective convin să le instituie în acest scop în conformitate cu legislația internațională; sau

(ii) în zona economică exclusivă a statului al cărui pavilion are dreptul să îl arboreze sau, dacă acest stat nu a stabilit o astfel de zonă, într-o zonă situată dincolo de apele teritoriale ale statului respectiv și adiacentă la acestea, determinată de statul în cauză în conformitate cu legislația internațională și care se întinde pe cel mult 200 mile marine de la liniile de bază de la care se măsoară lățimea apelor sale teritoriale; sau

(iii) în zona economică exclusivă, într-o zonă maritimă aflată sub jurisdicția altui stat sau într-o zonă comună de pescuit, conform unui acord între statele respective încheiat în conformitate cu legislația internațională, numai în măsura și în condițiile pe care statele respective convin să le instituie în acest scop; și

(c) administrația notifică Secretarului general al OMI termenii și condițiile în care se acordă exceptarea în temeiul prezentului paragraf.

Inspecții și certificate: Certificatul internațional de siguranță pentru navele de pescuit se modifică pentru a indica faptul că este emis în conformitate cu prevederile Acordului de la Cape Town din 2012 privind punerea în aplicare a dispozițiilor Protocolului de la Torremolinos din 1993 referitor la Convenția internațională de la Torremolinos din 1977 pentru siguranța navelor de pescuit.

Regimul de inspecție este modificat pentru a corespunde calendarului utilizat în cazul navelor de transport de marfă sau de pasageri și prevede o inspecție anuală, o inspecție intermediară obligatorie între al doilea și al treilea an și o inspecție de reînnoire după cel mult cinci ani. Perioadele de grație acordate după data limită de efectuare a unei inspecții sunt, de asemenea, armonizate. În plus, acordul conține o prevedere care permite unei administrații să scutească o navă de inspecția anuală, dacă aceasta este considerată nerezonabilă sau nefezabilă.

În ansamblu, noul regim de inspecție este mai strict: inspecțiile anuale și cele periodice sunt mai ample; elementele care anterior trebuiau verificate în cadrul inspecțiilor intermediare discreționare sunt incluse în inspecția periodică obligatorie; inspecțiile suplimentare privind reparațiile nu mai sunt discreționare. Noul interval maxim de 5 ani, în loc de 4 ani, pentru o inspecție de reînnoire se datorează faptului că intervalul de 5 ani constituia deja o opțiune în cadrul regimului în vigoare. Perioadele de grație acordate după expirarea unui certificat reflectă în prezent și perioadele armonizate corespunzătoare certificatelor eliberate altor nave în conformitate cu Convenția SOLAS, principala perioadă de grație fiind redusă de la 5 luni la 3 luni.

Nici Convenția inițială de la Torremolinos, nici Protocolul din 1993 și nici Acordul din 2012 nu exclud posibilitatea părților de a formula rezerve sau de a depune declarații.

1.4.        Implicații pentru Directiva 97/70/CE

Articolul 3 alineatul (5) din Protocolul de la Torremolinos rămâne neschimbat și permite elaborarea de acorduri regionale, asigurând astfel continuitatea punerii în aplicare a unui regim de siguranță uniform și coerent pentru toate navele de pescuit care operează în apele UE. În plus, acordul constituie un set minim de norme de siguranță care permite UE să aplice în continuare normele inițiale ale Protocolului de la Torremolinos.

Două aspecte ar putea impune luarea de măsuri pentru a menține anumite norme actuale ale UE: în primul rând, excluderea exceptărilor generale cu sferă mai largă și a scutirii de inspecția anuală introduse de acord și, în al doilea rând, actualizarea trimiterilor conținute în directivă și în anexele la aceasta. Articolele 8 și 9 din Directiva 97/70/CE, coroborate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002[2], prevăd posibilitatea soluționării ambelor aspecte prin modificarea directivei în conformitate cu procedura comitetului de reglementare cu control.

Directiva 97/70/CE aplică dispozițiile Protocolului de la Torremolinos nu numai navelor de pescuit aflate sub pavilionul unui stat membru al UE, ci și navelor de pescuit aflate sub pavilionul statelor terțe care operează în apele interioare sau în apele teritoriale ale unui stat membru sau care folosesc un port al unui stat membru pentru debarcarea capturilor, în conformitate cu normele generale ale dreptului internațional. Aplicarea dispozițiilor Protocolului de la Torremolinos pentru toate aceste grupuri de nave de pescuit trebuie să continue. Din acest motiv, Comisia consideră că statele membre ale UE, atunci când semnează acordul și acceptă să se angajeze prin acord, trebuie să prezinte o declarație specificând faptul că dispozițiile Protocolului de la Torremolinos vor continua să se aplice acestor două grupuri de nave din țări terțe, în conformitate cu dreptul Uniunii în vigoare în prezent .

Întrucât cerințele directivei actuale vor fi, în esență, menținute, implicațiile financiare pentru navele de pescuit din UE sunt neglijabile. Deși inspecțiile vor fi mai ample, acestea vor fi efectuate pe o perioadă mai lungă de timp.

1.5.        Concluzie

Adoptarea și intrarea în vigoare la nivel mondial a normelor de siguranță pentru navele de pescuit constituie aspecte extrem de importante pentru un sector afectat de un număr deosebit de mare de accidente care au ca rezultat peste 24 000 de decese în fiecare an[3].

Datorită flexibilității pe care o introduce, este de așteptat ca acordul să contribuie în mod esențial la realizarea în cele din urmă a obiectivului de intrare în vigoare a Protocolului de la Torremolinos din 1993. În plus, protocolul nu poate fi modificat pentru a i se actualiza dispozițiile decât după ce intră în vigoare. Având în vedere că Directiva 97/70/CE se referă la dispozițiile Protocolului de la Torremolinos din 1993 și le pune în aplicare, iar dispozițiile respective, în cea mai mare parte, nu s-au schimbat în mod substanțial într-o perioadă de 20 de ani, intrarea în vigoare a acordului va permite introducerea prin intermediul OMI a unor modificări actualizate pentru o serie de cerințe ale protocolului, care vor putea fi apoi puse în aplicare prin Directiva 97/70/CE.

Comisia consideră că acordul va facilita astfel în mod considerabil realizarea obiectivelor tratatelor, astfel cum sunt acestea înscrise în Directiva 97/70/CE. După cum s-a explicat la punctul 1.4 de mai sus, este însă necesar să se asigure faptul că domeniul de aplicare al directivei respective nu va fi afectat, solicitându-se statelor membre să prezinte declarații corespunzătoare atunci când semnează acordul și acceptă să se angajeze prin acord.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

Aderarea la acest acord nu va conduce la modificarea cerințelor tehnice pentru navele de pescuit în temeiul actualei directive.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

Articolul 1

Acest articol autorizează statele membre să se angajeze prin acordul respectiv într-o chestiune de competența exclusivă a Uniunii, ca urmare a faptului că UE nu poate deveni parte la acordul menționat. Acordul stabilește mai multe opțiuni pentru ca statele membre ale OMI să își exprime consimțământul de a se obliga, iar articolul reflectă diferitele metode prin care statele membre ale UE pot efectua acest lucru.

Articolul 2

Acest articol impune statelor membre ale UE să accepte să se angajeze prin acord în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei decizii. Aderarea rapidă la acord a tuturor statelor membre ale UE va permite atingerea într-un timp mai scurt a pragurilor privind atât numărul necesar de state membre ale IMO, cât și flota agregată necesară (22 de state membre și 3 600 de nave de pescuit). Având în vedere că acordul va promova îmbunătățirea siguranței navelor de pescuit din întreaga lume, reducând disparitățile dintre nivelurile de siguranță și dezavantajele concurențiale ale navelor din UE care pot rezulta din acestea și facilitând viitoarele actualizări ale cerințelor tehnice pe care le prevede, intrarea sa rapidă în vigoare este foarte recomandabilă.

Articolul 3

Acest articol stabilește o dată precisă pentru intrarea în vigoare a deciziei Consiliului.

Articolul 4

Scopul deciziei este de a autoriza statele membre să se angajeze prin acord, astfel încât decizia li se adresează acestora.

4.           IMPLICAȚIILE BUGETARE

Nu există.

2013/0020 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

de autorizare a statelor membre pentru a semna, a ratifica sau a adera la Acordul de la Cape Town din 2012 privind punerea în aplicare a dispozițiilor Protocolului din 1993 referitor la Convenția internațională de la Torremolinos din 1977 pentru siguranța navelor de pescuit

(Text cu relevanță pentru SEE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 100 alineatul (2) coroborat cu articolul 218 alineatul (5), cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v) și cu articolul 218 alineatul (8) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European[4],

întrucât:

(1)       Acțiunea Uniunii Europene în sectorul transportului maritim trebuie să urmărească îmbunătățirea siguranței maritime.

(2)       Protocolul de la Torremolinos referitor la Convenția internațională de la Torremolinos din 1977 pentru siguranța navelor de pescuit, denumit în continuare „Protocolul de la Torremolinos”, a fost adoptat la 2 aprilie 1993.

(3)       Directiva 97/70/CE a Consiliului de instituire a unui regim armonizat de siguranță pentru navele de pescuit cu lungimea de 24 metri sau mai mare[5] a stabilit standarde de siguranță bazate pe Protocolul de la Torremolinos, ținând seama pe deplin, în măsura în care a fost necesar, de circumstanțele regionale și locale.

(4)       Protocolul de la Torremolinos nu a intrat în vigoare deoarece cerințele minime necesare pentru ratificare nu au fost niciodată îndeplinite.

(5)       Cu scopul de a stabili de comun acord cele mai înalte standarde posibile pentru siguranța navelor de pescuit care pot fi puse în aplicare de către toate statele interesate și sub auspiciile Organizației Maritime Internaționale (OMI), la Conferința diplomatică de la Cape Town, Africa de Sud, desfășurată în perioada 9 – 11 octombrie 2012, a fost finalizat un proiect de acord care trebuie citit în coroborare cu Protocolul de la Torremolinos.

(6)       Acest acord adoptat la 11 octombrie 2012 (denumit în continuare „acordul”) este intitulat „Acordul de la Cape Town din 2012 privind punerea în aplicare a dispozițiilor Protocolului de la Torremolinos din 1993 referitor la Convenția internațională de la Torremolinos din 1977 pentru siguranța navelor de pescuit”. Acordul va fi deschis pentru semnare la sediul OMI între 11 februarie 2013 și 10 februarie 2014 și, ulterior, va rămâne deschis pentru aderare.

(7)       Prevederile acordului țin de competența exclusivă a Uniunii în ceea ce privește regimul de siguranță al navelor de pescuit cu lungimea de 24 m sau mai mare.

(8)       Uniunea Europeană nu poate deveni parte la acord, deoarece acesta nu include nicio clauză referitoare la organizațiile de integrare economică regională.

(9)       Este în interesul siguranței maritime și al concurenței loiale ca acordul să fie ratificat de statele membre ale Uniunii Europene sau ca acestea să adere la acord pentru a asigura intrarea în vigoare a dispozițiilor Protocolului de la Torremolinos. În plus, intrarea în vigoare a acordului va permite actualizarea subsecventă a unui număr de dispoziții ale protocolului care au devenit caduce în timpul scurs de la adoptarea Directivei 97/70/CE, prin supunerea acestora atenției OMI.

(10)     Prin urmare, este necesar ca, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din TFUE, Consiliul să autorizeze statele membre să semneze și să ratifice acordul sau să adere la acesta, în interesul Uniunii. Cu toate acestea, pentru a menține nivelul actual de siguranță prevăzut de Directiva 97/70/CE a Consiliului, este necesar ca statele membre să prezinte, atunci când semnează acordul și depun instrumentele de ratificare sau de aderare, o declarație specificând faptul că exceptările prevăzute de acord în cadrul regulii 1 punctul 6 și al regulii 3 punctul 3 cu privire la inspecțiile anuale și, respectiv, la o zonă comună de pescuit sau o zonă economică exclusivă vor fi excluse de la aplicare și că navele de pescuit din țări terțe care au o lungime de 24 m sau mai mare și operează în apele lor teritoriale sau interne sau folosesc porturile lor pentru debarcarea capturilor vor fi supuse normelor de siguranță stabilite în directiva respectivă.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Statele membre sunt autorizate să semneze, să semneze și să ratifice sau să adere, după caz, la Acordul de la Cape Town din 2012 privind punerea în aplicare a dispozițiilor Protocolului de la Torremolinos din 1993 referitor la Convenția internațională de la Torremolinos din 1977 pentru siguranța navelor de pescuit.

Articolul 2

Statele membre iau măsurile necesare pentru a depune instrumentele de ratificare a acordului sau de aderare la acesta la Secretarul general al Organizației Maritime Internaționale, fără întârziere și în orice caz în termen de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

Atunci când semnează sau ratifică acordul ori aderă la acesta, statele membre depun, de asemenea, declarația prevăzută în anexa la prezenta decizie.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

                                                                       Pentru Consiliu

                                                                       Președintele

ANEXĂ

DECLARAȚIA CARE TREBUIE DEPUSĂ DE STATELE MEMBRE LA SEMNAREA, RATIFICAREA SAU ADERAREA LA ACORDUL DE LA CAPE TOWN DIN 2012 PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A DISPOZIȚIILOR PROTOCOLULUI DE LA TORREMOLINOS DIN 1993 REFERITOR LA CONVENȚIA INTERNAȚIONALĂ DE LA TORREMOLINOS DIN 1977 PENTRU SIGURANȚA NAVELOR DE PESCUIT

În cadrul unui acord regional, autorizat în temeiul articolului 3 alineatul (5) din Protocolul de la Torremolinos din 1993, [a se insera numele statului membru parte contractantă] este obligat să respecte legislația relevantă a Uniunii Europene (Directiva 97/70/CE a Consiliului din 11 decembrie 1997 de instituire a unui regim armonizat de siguranță pentru navele de pescuit cu lungimea de 24 metri sau mai mare) și, în consecință, va aplica dispozițiile Protocolului de la Torremolinos navelor de pescuit aflate sub pavilionul țărilor terțe care au lungimea de 24 m sau mai mare și operează în apele sale interne sau teritoriale sau folosesc unul dintre porturile sale pentru debarcarea capturilor, în condițiile prevăzute de legislația UE sus-menționată.

În conformitate cu acest acord regional, exceptările prevăzute de Acordul de la Cape Town în cadrul regulii 1 punctul 6 cu privire la inspecțiile anuale și în cadrul regulii 3 punctul 3 cu privire la o zonă comună de pescuit sau o zonă economică exclusivă se exclud de la aplicare.

[1]               JO L 34, 9.2.1998, p. 1.

[2]               JO L 324, 29.11.2002, p. 1.

[3]               OIM (2001) Raport privind siguranța şi sănătatea în industria pescuitului.

[4]               JO C , , p. .

[5]               JO L 34, 9.2.1998, p. 1.