(1)

De-a lungul ultimelor decenii, Uniunea a făcut progrese considerabile în crearea unei piețe interne a serviciilor bancare. În consecință, în multe state membre, grupurile bancare al căror sediu central se află în alte state membre dețin o cotă semnificativă de piață, iar instituțiile de credit și-au diversificat activitatea din punct de vedere geografic, atât în zona euro , cât și în afara acesteia .

(1a)

Actuala criză economică și financiară demonstrează că integritatea monedei unice și a pieței unice poate fi amenințată de fragmentarea sectorului financiar. Este, așadar, esențial să se intensifice integrarea supravegherii bancare pentru a consolida Uniunea Europeană, a restabili stabilitatea financiară și a pune bazele redresării economice.

(2)

Menținerea și aprofundarea pieței interne a serviciilor bancare este esențială pentru a stimula creșterea economică în Uniune și finanțarea adecvată a economiei reale . Acest lucru ridică însă provocări din ce în ce mai mari. Există dovezi potrivit cărora integrarea piețelor bancare din Uniune se află în impas.

(3)

În același timp, pe lângă adoptarea unei legislații mai stricte în UE, autoritățile de supraveghere trebuie să-și intensifice activitatea de supraveghere pentru a integra lecțiile crizei financiare din ultimii ani și să fie capabile să supravegheze piețe și instituții extrem de complexe și ▌interconectate.

(4)

Competența de supraveghere a băncilor individuale din Uniune rămâne în cea mai mare parte la nivel național. Coordonarea între autoritățile de supraveghere este vitală, dar criza a demonstrat că simpla coordonare nu este suficientă, în special în contextul unei monede unice. Pentru a conserva stabilitatea financiară în Uniune și pentru a spori efectele pozitive avute de integrarea pieței asupra creșterii și bunăstării, ar trebui consolidată integrarea responsabilităților în materie de supraveghere. Acest lucru este deosebit de relevant pentru a asigura o imagine de ansamblu coerentă și solidă asupra unui întreg grup bancar și a sănătății sale globale și ar reduce riscul unor interpretări diferite și decizii contradictorii la nivel de entitate individuală.

(5)

În multe cazuri, soliditatea instituțiilor de credit este încă strâns legată de statul membru în care acestea își au sediul. Îndoielile existente în ceea ce privește sustenabilitatea datoriei publice, perspectivele de creștere economică și viabilitatea instituțiilor de credit au creat și creează pe piață tendințe negative, care se influențează reciproc. Acest lucru poate conduce la apariția de riscuri pentru viabilitatea unor instituții de credit și pentru stabilitatea sistemului financiar în zona euro și în întreaga Uniune și poate impune o povară grea asupra finanțelor publice aflate deja sub presiune din statele membre în cauză. ▌

(6)

Autoritatea Bancară Europeană (ABE), înființată în 2011 prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (3), precum și Sistemul european de supraveghere financiară instituit prin articolul 2 din regulamentul respectiv și din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) ( EIOPA ) (4) și prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) ( ESMA ) (5) au îmbunătățit în mod semnificativ cooperarea dintre autoritățile de supraveghere bancară din cadrul Uniunii. ABE aduce contribuții importante la crearea unui cadru de reglementare unic pentru serviciile financiare din Uniune și a avut un rol fundamental în punerea în aplicare cu consecvență a recapitalizării instituțiilor de credit majore din Uniune, astfel cum a convenit Consiliul European în octombrie 2011 , în conformitate cu orientările și condițiile adoptate de către Comisie referitoare la ajutoarele de stat .

(7)

Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri desemnarea unui organism european care să fie direct responsabil cu îndeplinirea anumitor atribuții de supraveghere a instituțiilor financiare, începând cu rezoluția sa din 13 aprilie 2000 referitoare la Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului pentru piețele financiare: plan de acțiune (6) și continuând cu rezoluția sa din 21 noiembrie 2002 privind normele de supraveghere prudențială din Uniunea Europeană (7).

(8)

Concluziile Consiliului European din 29 iunie 2012 au invitat președintele Consiliului European să elaboreze o foaie de parcurs pentru realizarea unei veritabile uniunii economice și monetare. În aceeași zi, reuniunea la nivel înalt a șefilor de stat sau de guvern din zona euro a subliniat că, în momentul în care va fi instituit un mecanism de supraveghere unic și eficient, cu implicarea BCE pentru băncile din zona euro, MES ar putea avea posibilitatea, în urma unei decizii obișnuite, de a recapitaliza băncile în mod direct, bazându-se pe o condiționalitate corespunzătoare, inclusiv pe respectarea normelor în materie de ajutoare de stat.

(8a)

Consiliul European din 19 octombrie 2012 a conchis că procesul spre o uniune economică și monetară aprofundată ar trebui să se bazeze pe cadrul instituțional și legal al UE și să fie caracterizat prin deschidere și transparență față de statele membre care nu folosesc moneda unică, precum și prin respect pentru integritatea pieței unice. Cadrul financiar integrat va dispune de un mecanism de supraveghere unic (MSU), care va fi deschis în măsura posibilului pentru toate statele membre care doresc să participe.

(9)

Ar trebui deci instituită o uniune bancară europeană, susținută de un ▌cadru de reglementare unic , cuprinzător și detaliat, pentru serviciile financiare, care să acopere în întregime piața unică, și compusă dintr-un mecanism de supraveghere unic și din noi cadre de asigurare a depozitelor și ▌de rezoluție ▌. Având în vedere ▌legăturile strânse și interacțiunile dintre statele membre care participă la moneda comună, uniunea bancară ar trebui să se aplice cel puțin pentru toate statele membre din zona euro. În vederea menținerii și aprofundării pieței interne și în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere instituțional, uniunea bancară ar trebui de asemenea să fie deschisă participării altor state membre.

(10)

Ca prim pas în direcția unei uniuni bancare, mecanismul de supraveghere unic ar trebui să garanteze punerea în aplicare în mod coerent și eficient a politicii Uniunii referitoare la supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, aplicarea cadrului de reglementare unic al serviciilor financiare în mod egal instituțiilor de credit din toate statele membre în cauză și faptul că respectivele instituții de credit sunt supuse unei supravegheri de cea mai bună calitate, nestingherită de alte considerații de ordin neprudențial. Mecanismul de supraveghere unic ar trebui mai ales să fie în pas cu funcționarea pieței interne a serviciilor financiare și cu libera circulație a capitalurilor. Un mecanism de supraveghere unic reprezintă punctul de pornire pentru următorii pași în direcția uniunii bancare. Acest lucru reflectă principiul că, în urma unei decizii obișnuite, MES va avea posibilitatea de a recapitaliza băncile în mod direct, atunci când se instituie un mecanism de supraveghere unic eficient. În concluziile Consiliului European din 13–14 decembrie 2012 se preciza că „Într-un context în care supravegherea bancară este efectiv transferată unui mecanism de supraveghere unic, va fi necesar un mecanism unic de rezoluție, care să aibă competența necesară pentru a asigura rezoluția oricărei bănci din statele membre participante cu ajutorul instrumentelor adecvate” și că „Mecanismul unic de rezoluție ar trebui să se bazeze pe contribuții ale însuși sectorului financiar și să includă mecanisme de sprijin comun adecvate și eficace”.

(11)

În calitate de bancă centrală a zonei euro, cu o vastă experiență în probleme de stabilitate macroeconomică și financiară, BCE este bine plasată pentru a îndeplini atribuții de supraveghere bine definite , având ca obiectiv principal protejarea stabilității sistemului financiar din Europa. Într-adevăr, în multe state membre, băncile centrale sunt deja responsabile cu supravegherea bancară. Băncii Centrale Europene ar trebui să-i fie, prin urmare, conferite atribuții specifice privind politicile legate de supravegherea instituțiilor de credit din statele membre participante .

(11a)

BCE și autoritățile naționale competente din statele membre neparticipante ar trebui să încheie un memorandum de înțelegere care să descrie în termeni generali modul în care vor coopera unele cu altele în vederea realizării atribuțiilor lor de supraveghere în temeiul dreptului Uniunii în legătură cu instituțiile financiare definite în prezentul regulament. Memorandumul de înțelegere ar putea, printre altele, să clarifice consultarea referitoare la deciziile BCE care produc efecte asupra sucursalelor sau filialelor stabilite în statul membru neparticipant a căror întreprindere-mamă este stabilită într-un stat membru participant, precum și cooperarea în situații de urgență, inclusiv mecanismele de alertă timpurie, în conformitate cu procedurile prevăzute în legislația relevantă a Uniunii. Memorandumul ar trebui revizuit în mod periodic.

(12)

Băncii Centrale Europene ar trebui să i se confere acele atribuții specifice de supraveghere care sunt fundamentale pentru a asigura o punere în aplicare coerentă și eficientă a politicii Uniunii în materie de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în timp ce alte atribuții ar trebui să rămână de competența autorităților naționale. Atribuțiile BCE ar trebui să includă măsurile luate în sensul asigurării stabilității macroprudențiale , sub rezerva unor regimuri specifice care să reflecte rolul autorităților naționale .

(13)

Siguranța și soliditatea băncilor de mari dimensiuni este esențială pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar. Cu toate acestea, experiența recentă arată că băncile de mici dimensiuni pot prezenta, de asemenea, o amenințare la adresa stabilității financiare. Prin urmare, BCE ar trebui să fie în măsură să își exercite atribuțiile de supraveghere în raport cu toate instituțiile de credit autorizate și sucursalele stabilite în statele membre participante.

(13a)

În desfășurarea atribuțiilor care i-au fost conferite și fără a aduce atingere obiectivului de a asigura siguranța și soliditatea instituțiilor de credit, BCE ar trebui să țină seama pe deplin de diversitatea instituțiilor de credit, de dimensiunile și modelele de afaceri ale acestora, precum și de beneficiile sistemice ale diversității în sectorul bancar european.

(13b)

Exercitarea sarcinilor BCE ar trebui să contribuie, în special, la asigurarea faptului că instituțiile de credit internalizează integral toate costurile generate de activitățile lor, astfel încât să se evite hazardul moral și asumarea de riscuri excesive care decurg din acest lucru. BCE ar trebui să țină cont pe deplin de condițiile macroeconomice relevante din statele membre, în special de stabilitatea ofertei de credite și de facilitarea activităților productive pentru economie în general.

(13c)

Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să fie înțeleasă drept o modificare a cadrului contabil aplicabil în temeiul altor acte de drept al Uniunii și de drept național.

(14)

Autorizația prealabilă pentru desfășurarea activității instituțiilor de credit este o tehnică prudențială-cheie pentru a se asigura că aceste activități sunt întreprinse doar de acei operatori care dețin o bază economică solidă, o organizare care le permite să facă față riscurilor specifice inerente depozitării și acordării de credite și totodată directori adecvați. BCE ar trebui să aibă deci atribuția de a autoriza instituțiile de credit și ar trebui să fie responsabilă cu retragerea autorizațiilor , sub rezerva unor regimuri speciale care reflectă rolul autorităților naționale .

(15)

În plus față de condițiile prevăzute de dreptul Uniunii în ceea ce privește autorizarea instituțiilor de credit și cazurile de retragere a acestor autorizații, statele membre pot să prevadă în prezent condiții suplimentare pentru autorizare și cazuri suplimentare de retragere a autorizațiilor. BCE ar trebui prin urmare să își îndeplinească atribuția legată de autorizarea instituțiilor de credit și de retragere a autorizației , în caz de nerespectare a dreptului intern , la propunerea autorității naționale competente care evaluează conformitatea cu condițiile relevante prevăzute de dreptul intern .

(16)

O evaluare a caracterului adecvat al oricărui nou proprietar înainte de achiziționarea unei participații semnificative într-o instituție de credit este un instrument indispensabil pentru a asigura adecvarea continuă și soliditatea financiară a proprietarilor instituțiilor de credit. În calitate de instituție a Uniunii, BCE este bine plasată pentru a efectua o astfel de evaluare, fără a impune restricții nejustificate pe piața internă. BCE ar trebui să aibă atribuția de a evalua achiziționarea și cedarea de participații semnificative în instituțiile de credit , cu excepția contextului rezoluției bancare .

(17)

Respectarea acelor norme ale Uniunii care obligă instituțiile de credit să dețină anumite niveluri de capital pentru a acoperi riscurile inerente activității instituțiilor de credit, să limiteze dimensiunea expunerilor față de contrapartidele individuale, să facă publice informațiile referitoare la propria situație financiară, să dispună de suficiente active lichide pentru a rezista situațiilor de tensiune pe piață și să limiteze efectul de levier reprezintă o condiție prealabilă a solidității prudențiale a instituțiilor de credit. BCE ar trebui să aibă sarcina de a asigura respectarea acestor norme care includ, în special, acordarea de aprobări, permisiuni, derogări sau scutiri prevăzute în sensul respectivelor norme .

(18)

Existența unor rezerve suplimentare de capital, inclusiv a unei rezerve de conservare a capitalului și a unei rezerve de capital anticiclice pentru a se asigura că instituțiile de credit acumulează, în perioadele de creștere economică, o bază de capital suficientă pentru a absorbi pierderile în perioadele de criză , a unor rezerve globale și a altor rezerve pentru instituții de importanță sistemică, precum și a altor măsuri care vizează abordarea riscurilor sistemice sau macroprudențiale, reprezintă instrumente prudențiale-cheie. În scopul de a asigura coordonarea deplină, BCE ar trebui să fie informată în mod corespunzător în cazul în care autoritățile naționale impun astfel de măsuri. Mai mult, BCE ar trebui să fie în măsură, după caz, să aplice cerințe mai stricte și măsuri mai stringente, sub rezerva coordonării strânse cu autoritățile naționale. Dispozițiile din prezentul regulament privind măsurile care vizează abordarea riscurilor sistemice sau macroprudențiale nu aduc atingere procedurilor de coordonare prevăzute în alte acte de drept al Uniunii. Autoritățile naționale competente sau desemnate și BCE vor acționa în conformitate cu toate procedurile de coordonare prevăzute în astfel de acte, după ce au urmat procedurile prevăzute în prezentul regulament .

(19)

Siguranța și soliditatea unei instituții de credit depind, de asemenea, de alocarea unui capital intern adecvat, ținând seama de riscurile la care ar putea fi expusă instituția, precum și de disponibilitatea unor structuri de organizare internă și a unor principii de guvernanță corporativă adecvate. BCE ar trebui să aibă, prin urmare, atribuția de a aplica cerințe care să garanteze faptul că instituțiile de credit aplică principii, procese și mecanisme de guvernanță robuste, inclusiv strategii și procese de evaluare și menținere a caracterului adecvat al capitalului lor intern. În cazul apariției unor deficiențe, BCE ar trebui să aibă, de asemenea, atribuția de a impune măsuri adecvate, inclusiv cerințe de fonduri proprii suplimentare specifice, cerințe specifice de publicare, precum și cerințe specifice de lichiditate.

(20)

Riscurile la adresa securității și solidității unei instituții de credit pot apărea atât la nivelul instituțiilor de credit individuale, cât și la nivel de grup bancar sau de conglomerat financiar. Pentru a garanta siguranța și soliditatea instituțiilor de credit, este importantă existența unor regimuri specifice de supraveghere care să atenueze aceste riscuri. În plus față de supravegherea instituțiilor de credit individuale, atribuțiile BCE ar trebui să includă supravegherea la nivel consolidat, supravegherea suplimentară, supravegherea holdingurilor financiare și supravegherea holdingurilor financiare mixte , excluzând supravegherea întreprinderilor de asigurare .

(21)

În vederea menținerii stabilității financiare, deteriorarea situației financiare și economice a unei instituții trebuie remediată într-o etapă incipientă . BCE ar trebui să aibă atribuția de a lua măsuri de intervenție timpurie, conform definițiilor din dreptul relevant al Uniunii . Ea ar trebui să-și coordoneze însă măsurile de intervenție timpurie cu autoritățile de rezoluție relevante. În măsura în care autoritățile naționale își mențin competențele privind rezoluția instituțiilor de credit , BCE ar trebui, în plus, să se coordoneze în mod corespunzător împreună cu autoritățile naționale în cauză pentru a asigura o înțelegere comună a responsabilităților fiecăruia în caz de producere a unei crize, în special în contextul grupurilor transfrontaliere de gestionare a crizelor și al viitoarelor colegii de rezoluție instituite în acest scop.

(22)

Atribuțiile de supraveghere care nu sunt atribuite BCE ar trebui să rămână de competența autorităților naționale. Aceste atribuții ar trebui să includă competența de a primi notificări de la instituțiile de credit în legătură cu dreptul de stabilire și liberă prestare a serviciilor, de a supraveghea organismele care nu sunt acoperite de definiția instituțiilor de credit în temeiul dreptului Uniunii, dar care sunt supravegheate ca instituții de credit în conformitate cu dreptul intern , de a supraveghea instituțiile de credit din țări terțe care își înființează o sucursală sau furnizează servicii transfrontaliere în Uniune, de a supraveghea serviciile de plăți, de a efectua verificări curente ale instituțiilor de credit, de a îndeplini funcția autorităților competente în ceea ce privește instituțiile de credit în legătură cu piețele instrumentelor financiare, de a preveni utilizarea sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului și de a asigura protecția consumatorilor .

(22a)

BCE ar trebui să coopereze în mod corespunzător și pe deplin cu autoritățile naționale competente cu asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor și cu combaterea spălării banilor.

(23)

BCE ar trebui să îndeplinească atribuțiile care îi sunt conferite cu scopul de a asigura siguranța și soliditatea instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar din Uniune și al fiecărui stat membru participant în parte , precum și unitatea și integritatea pieței interne, asigurând astfel protecția deponenților și îmbunătățind funcționarea pieței interne, în conformitate cu cadrul de reglementare unic al serviciilor financiare din Uniune. În special, BCE ar trebui să respecte toate aspectele legate de principiile de egalitate și nediscriminare.

(24)

Conferirea unor atribuții de supraveghere Băncii Centrale Europene ▌ar trebui să fie în concordanță cu cadrul Sistemului european al supraveghetorilor financiari (SESF) înființat în 2010 și cu obiectivul său fundamental de a elabora cadrul de reglementare unic și de a spori convergența practicilor de supraveghere pe întreg teritoriul Uniunii. Cooperarea dintre autoritățile de supraveghere bancară și autoritățile de supraveghere a piețelor asigurărilor și valorilor mobiliare este importantă pentru a aborda chestiunile de interes comun și a asigura o supraveghere adecvată a instituțiilor de credit care operează și în sectorul asigurărilor și al valorilor mobiliare. Prin urmare, BCE ar trebui să fie obligată să coopereze strâns cu Autoritatea Bancară Europeană , cu Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe și cu Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale, în cadrul SESF. BCE ar trebui să își îndeplinească sarcinile în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și fără a aduce atingere competenței și sarcinilor altor participanți din cadrul SESF. De asemenea, BCE ar trebui să fie obligată să coopereze cu autoritățile și mecanismele de rezoluție relevante care finanțează direct sau indirect asistența financiară publică.

▌

(26)

BCE ar trebui să își îndeplinească atribuțiile sub rezerva legislației relevante și în conformitate cu aceasta , inclusiv cu totalitatea dreptului primar și secundar al Uniunii, cu deciziile Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat, cu normele privind concurența și controlul fuzionărilor și cu cadrul de reglementare unic aplicabil tuturor statelor membre. ABE este însărcinată cu elaborarea de proiecte de standarde tehnice, precum și de orientări și recomandări care să asigure convergența în materie de supraveghere și coerența rezultatelor activităților de supraveghere pe teritoriul Uniunii. BCE nu ar trebui să înlocuiască exercitarea acestor atribuții de către ABE și, prin urmare, ar trebui să exercite competențe privind adoptarea de regulamente în conformitate cu articolul 132 din TFUE , în conformitate cu actele Uniunii adoptate de Comisia Europeană pe baza propunerilor elaborate de ABE și sub rezerva articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 .

(26a)

După necesități, BCE și autoritățile competente responsabile cu piețele destinate instrumentelor financiare ar trebui să încheie memorandumuri de înțelegere care să descrie în termeni generali modul în care vor coopera în vederea realizării atribuțiilor de supraveghere ce le revin în temeiul dreptului Uniunii în legătură cu instituțiile financiare definite la articolul 2. Aceste memorandumuri ar trebui transmise Parlamentului European, Consiliului și autorităților competente din toate statele membre.

(26b)

În îndeplinirea atribuțiilor sale și în exercitarea competențelor sale de supraveghere, BCE ar trebui să aplice normele materiale legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit. Normele respective sunt constituite din dreptul relevant al Uniunii, în special regulamente direct aplicabile sau directive, precum cele privind cerințele de capital impuse băncilor și cele privind conglomeratele financiare. În cazul în care normele materiale legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit sunt prevăzute de directive, BCE ar trebui să aplice legislația națională de transpunere a directivelor respective. În cazul în care dreptul relevant al Uniunii constă în regulamente și se referă la domenii în care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, respectivele regulamente acordă în mod explicit opțiuni pentru statele membre, BCE ar trebui să se aplice și legislația națională de exercitare a acestor opțiuni. Ar trebui să se considere că acestea sunt opțiuni de excludere aflate numai la dispoziția autorităților competente sau desemnate. Acest lucru nu aduce atingere principiului supremației dreptului UE. Prin urmare, BCE ar trebui, atunci când adoptă orientări sau recomandări sau când ia decizii, să se bazeze pe dreptul obligatoriu relevant al Uniunii și să acționeze în conformitate cu acesta.

(26c)

În cadrul domeniului de aplicare al atribuțiilor conferite BCE, dreptul intern conferă autorităților naționale competente anumite competențe care nu sunt cerute în prezent de dreptul Uniunii, inclusiv anumite competențe privind intervenția timpurie și măsurile preventive. BCE ar trebui să poată solicita autorităților naționale să facă uz de aceste competențe, pentru a asigura realizarea integrală și eficace a supravegherii din cadrul mecanismului de supraveghere unic.

(27)

Pentru a se asigura că instituțiile de credit, holdingurile financiare și holdingurile financiare mixte aplică normele și deciziile în materie de supraveghere, ar trebui impuse sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive în caz de încălcări. În conformitate cu articolul 132 alineatul (3) din TFUE și cu Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 cu privire la atribuții le Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni (8), BCE are dreptul de a impune amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu asupra întreprinderilor pentru nerespectarea obligațiilor care decurg din regulamentele și deciziile sale. Mai mult, pentru a permite BCE să își îndeplinească eficient atribuțiile referitoare la asigurarea respectării normelor în materie de supraveghere prevăzute în dreptul direct aplicabil al Uniunii, BCE ar trebui să fie împuternicită să impună sancțiuni pecuniare instituțiilor de credit, holdingurilor financiare și holdingurilor financiare mixte pentru încălcarea acestor norme. Autoritățile naționale ar trebui să-și păstreze competența de a aplica sancțiuni în caz de nerespectare a obligațiilor care decurg din dreptul intern care transpune directivele Uniunii . În plus, dacă BCE consideră că pentru îndeplinirea atribuțiilor sale este necesară aplicarea unei sancțiuni în cazul unor astfel de încălcări, ea ar trebui să fie în măsură să sesizeze autoritățile naționale în acest sens.

(28)

Autoritățile naționale de supraveghere dețin o expertiză bogată și de lungă durată în ceea ce privește supravegherea instituțiilor de credit aflate pe teritoriul lor și cunosc în detaliu caracteristicile economice, organizaționale și culturale ale acestora. În acest scop, ele dispun de un personal numeros de înaltă calificare, care activează exclusiv în acest domeniu. Prin urmare, pentru a asigura o supraveghere europeană de înaltă calitate, autoritățile naționale de supraveghere ar trebui să aibă responsabilitatea de a sprijini BCE în pregătirea și punerea în aplicare a oricăror acte referitoare la îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere ale BCE. Aceasta ar trebui să includă mai exact evaluările curente ale situației unei bănci și controalele la fața locului aferente.

(28a)

Criteriile prevăzute la articolul 5 alineatul (4b) privind definirea anvergurii instituțiilor care sunt mai puțin semnificative ar trebui să se aplice la cel mai înalt nivel de consolidare în cadrul statelor membre participante, pe bază de date consolidate. Atunci când își îndeplinește atribuțiile care i-au fost conferite prin prezentul regulament în ceea ce privește un grup de instituții de credit care nu este mai puțin semnificativ pe bază consolidată, BCE ar trebui să își îndeplinească aceste atribuții pe bază consolidată în ceea ce privește grupul de instituiții de credit și pe bază individuală în ceea ce privește filialele și sucursalele bancare ale grupului respectiv stabilite în state membre participante.

(28b)

Criteriile prevăzute la articolul 5 alineatul (4b) privind definirea anvergurii instituțiilor care sunt mai puțin semnificative ar trebui specificate într-un cadru adoptat și publicat de BCE în consultare cu autoritățile naționale competente. Pe această bază, BCE ar trebui să fie responsabilă de aplicarea acestor criterii și să verifice, prin propriile calcule, dacă aceste criterii sunt îndeplinite. Informațiile solicitate de BCE pentru a-și efectua calculele nu ar trebui să forțeze instituțiile să aplice cadre contabile diferite de cele care le sunt aplicabile în temeiul altor acte de drept al Uniunii și de drept național.

(28c)

Odată ce o bancă a fost considerată semnificativă sau mai puțin semnificativă, această apreciere nu ar trebui să fie, în general, modificată mai des decât o dată la 12 luni, cu excepția cazului în care există modificări structurale în cadrul grupurilor bancare, precum fuziunile sau cesionările.

(28d)

Atunci când se decide, ca urmare a unei notificări din partea unei autorități naționale competente, că o instituție are o relevanță semnificativă pentru economia națională și că, prin urmare, ar trebui să fie supravegheată de către BCE, BCE ar trebui să ia în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv aspecte legate de condiții de concurență echitabile.

(29)

În ceea ce privește supravegherea băncilor transfrontaliere, active atât în interiorul cât și în afara zonei euro, BCE ar trebui să coopereze îndeaproape cu autoritățile competente ale statelor membre neparticipante. În calitate de autoritate competentă, BCE trebuie să se supună obligațiilor aferente de cooperare și schimb de informații în conformitate cu dreptul Uniunii și ar trebui să participe pe deplin în cadrul colegiilor autorităților de supraveghere. În plus, deoarece exercitarea atribuțiilor de supraveghere de către o instituție europeană aduce beneficii clare în ceea ce privește stabilitatea financiară și integrarea sustenabilă a pieței, statele membre care nu participă la moneda comună ar trebui să aibă și ele, prin urmare, posibilitatea de a participa la noul mecanism. Cu toate acestea, condiția prealabilă necesară pentru exercitarea cu eficiență a atribuțiilor de supraveghere este ca deciziile de supraveghere să fie puse în aplicare pe deplin și fără întârziere. Statele membre care doresc să participe la noul mecanism ar trebui, prin urmare, să se angajeze să ia toate măsurile pentru ca autoritățile lor naționale competente să respecte și să adopte toate măsurile solicitate de BCE în legătură cu instituțiile de credit. BCE ar trebui să fie în măsură să stabilească o cooperare strânsă cu autoritățile competente ale unui stat membru care nu participă la moneda comună. Aceasta ar trebui să fie obligată să stabilească cooperarea în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul regulament. ▌

(29a)

Ținând seama de faptul că statele membre participante care nu aparțin zonei euro nu sunt reprezentate în Consiliul guvernatorilor atât timp cât nu adoptă moneda euro în conformitate cu tratatul și că nu pot beneficia pe deplin de alte mecanisme aflate la dispoziția statelor membre din zona euro, în prezentul regulament sunt prevăzute garanții suplimentare în cadrul procesului decizional. Cu toate acestea, garanțiile respective, în special articolul 6 alineatul (5d), ar trebui să fie utilizate în cazuri excepționale, justificate în mod corespunzător. Acestea ar trebui să fie utilizate numai atât timp cât se aplică respectivele circumstanțe speciale. Garanțiile se datorează circumstanțelor specifice în care se află, în temeiul prezentului regulament, statele membre participante care nu aparțin zonei euro, întrucât acestea nu sunt reprezentate în Consiliul guvernatorilor și nu pot beneficia pe deplin de alte mecanisme aflate la dispoziția statelor membre din zona euro. Prin urmare, măsurile de protecție nu pot și nu ar trebui să fie considerate un precedent pentru alte domenii de politică a UE.

(29b)

Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să modifice în vreun fel cadrul actual care reglementează schimbarea formei juridice a sucursalelor sau filialelor și nici aplicarea acestui cadru, sau să se înțeleagă ori să se aplice în sensul oferirii de stimulente în favoarea acestei schimbări. În această privință, responsabilitatea autorităților competente ale statelor membre care nu participă la mecanismul de supraveghere unic ar trebui să fie respectată pe deplin, astfel încât aceste autorități să dispună în continuare de suficiente instrumente și competențe de supraveghere asupra instituțiilor de credit care funcționează pe teritoriul lor, pentru a avea capacitatea de a-și îndeplini această responsabilitate și de a salvgarda eficace stabilitatea financiară și interesul public. Mai mult, în scopul de a oferi asistență autorităților competente în ceea ce privește îndeplinirea responsabilităților care le revin, ar trebui oferite deponenților și autorităților competente informații actualizate privind modificarea formei juridice a sucursalelor sau a filialelor.

(30)

Pentru a-și putea îndeplini atribuțiile , BCE ar trebui să dețină competențe adecvate în materie de supraveghere. Dreptul Uniunii privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit prevede conferirea anumitor prerogative autorităților competente desemnate de statele membre în aceste scopuri. În măsura în care aceste competențe se înscriu în domeniul de aplicare al atribuțiilor de supraveghere conferite BCE, în ceea ce privește statele membre participante, BCE ar trebui să fie considerată autoritatea competentă și ar trebui să dețină prerogativele conferite autorităților competente de către dreptul Uniunii. Aceasta include competențele conferite prin aceste acte autorităților competente ale statelor membre de origine și gazdă, precum și competențele conferite autorităților desemnate.

(30a)

BCE ar trebui să aibă competența de supraveghere în ceea ce privește eliminarea unui membru al unui organ de conducere, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(31)

Pentru a-și îndeplini atribuțiile cu eficiență, BCE ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita toate informațiile necesare și de a efectua , în cooperare, după caz, cu autoritățile naționale competente, investigații și inspecții la fața locului. BCE și autoritățile naționale de supraveghere ar trebui să aibă acces la aceleași informații fără ca instituțiile de credit să facă obiectul dublei raportări.

(31a)

Privilegiul profesiei juridice este un principiu fundamental de drept al Uniunii, care protejează confidențialitatea comunicării dintre persoanele fizice sau juridice și consilierii juridici ai acestora, în conformitate cu condițiile prevăzute în jurisprudența Curții de Justiție.

(31b)

Atunci când BCE trebuie să ceară informații de la o persoană stabilită într-un stat membru neparticipant, dar care aparține unei instituții de credit, unui holding financiar sau unui holding financiar mixt stabilit(ă) într-un stat membru participant sau către care această instituție de credit, holding financiar sau holding financiar mixt a externalizat funcții sau activități operaționale, și când aceste cerințe nu se aplică și nu pot fi puse în aplicare în statul membru neparticipant, BCE ar trebui să se coordoneze cu autoritatea națională competentă din statul membru neparticipant în cauză.

(31c)

Prezentul regulament nu afectează aplicarea normelor instituite de articolele 34 și 42 din Protocolul privind Statutul BCE. Actele adoptate de BCE în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să dea naștere niciunui drept sau să impună vreo obligație în statele membre neparticipante, cu excepția cazului în care astfel de acte sunt conforme cu dreptul relevant al Uniunii, în conformitate cu Protocoalele 4 și 15.

(32)

În cazul în care instituțiile de credit își exercită dreptul de stabilire sau de prestare de servicii într-un alt stat membru, sau atunci când mai multe entități dintr-un grup au sediile în state membre diferite, dreptul Uniunii prevede proceduri specifice și atribuirea de competențe fiecăruia dintre statele membre în cauză. În măsura în care BCE preia anumite atribuții de supraveghere pentru toate statele membre participante, aceste proceduri și atribuiri nu ar trebui să se aplice în cazul exercitării dreptului de stabilire sau de prestare de servicii într-un alt stat membru participant.

(32a)

Atunci când își îndeplinește atribuțiile în temeiul prezentului regulament, precum și atunci când solicită asistență din partea autorităților naționale competente, BCE ar trebui să aibă în vedere un echilibru echitabil între implicarea tuturor autorităților naționale competente în cauză, în conformitate cu responsabilitățile de supraveghere individuală, subconsolidată și consolidată prevăzute în legislația aplicabilă a Uniunii.

(32b)

Nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să se interpreteze drept competența conferită BCE de a impune sancțiuni persoanelor fizice sau juridice altele decât instituțiile de credit, holdingurile financiare sau holdingurile financiare mixte, fără a se aduce atingere competenței BCE de a solicita autorităților naționale să acționeze pentru a se asigura că se impun sancțiunile corespunzătoare.

(33)

Ca instituție înființată prin tratate, BCE este o instituție a Uniunii în ansamblu. În ceea ce privește procedurile sale decizionale, aceasta ar trebui să se supună normelor și principiilor generale ale Uniunii referitoare la un proces echitabil și la transparență. Dreptul destinatarilor deciziilor BCE de a fi audiați ar trebui să fie pe deplin respectat , precum și dreptul lor de a solicita un control al deciziilor BCE în conformitate cu normele stabilite în prezentul regulament .

(34)

Conferirea atribuțiilor de supraveghere implică o responsabilitate semnificativă pentru BCE de a proteja stabilitatea financiară în Uniune și de a-și folosi competențele de supraveghere în modul cel mai eficient și proporțional. Orice transfer de competențe de supraveghere de la nivel de stat membru la nivelul Uniunii ar trebui să fie însoțit de condiții corespunzătoare în privința transparenței și a răspunderii. BCE ar trebui, prin urmare, să răspundă pentru îndeplinirea acestor atribuții în fața Parlamentului European și a Consiliului ▌, ca instituții democratice legitime care reprezintă cetățenii Europei și statele membre. Acest lucru ar trebui să includă raportarea periodică și furnizarea de răspunsuri la întrebările adresate de Parlamentul European în conformitate cu Regulamentul său de procedură, precum și de către Eurogrup. Orice obligații de raportare ar trebui să se supună cerințelor relevante privind secretul profesional.

(34a)

BCE ar trebui, de asemenea, să înainteze parlamentelor naționale ale statelor membre participante rapoartele pe care le adresează Parlamentului European și Consiliului. Parlamentele naționale ale statelor membre participante ar trebui să aibă posibilitatea de a adresa orice comentariu sau întrebare BCE cu privire la îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere, la care BCE poate furniza un răspuns. Normele interne ale acestor parlamente naționale ar trebui să ia în considerare detalii ale procedurilor și modalităților relevante atunci când formulează observații și întrebări adresate BCE. În acest context, ar trebui acordată o atenție deosebită comentariilor sau întrebărilor legate de retragerea autorizațiilor instituțiilor de credit cu privire la care autoritățile naționale au adoptat măsuri necesare pentru rezoluție sau pentru a menține stabilitatea financiară, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 alineatul (2a). Parlamentul unui stat membru participant ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a invita președintele sau un reprezentant al consiliului de supraveghere să participe la un schimb de opinii referitor la supravegherea instituțiilor de credit din statul membru respectiv, împreună cu un reprezentant al autorității naționale competente. Acest rol al parlamentelor naționale este oportun, având în vedere impactul potențial al măsurilor de supraveghere asupra finanțelor publice, a instituțiilor de credit, a clienților și angajaților acestora, precum și asupra piețelor din statele membre participante. În cazul în care autoritățile naționale de supraveghere iau măsuri în conformitate cu prezentul regulament, modalitățile de responsabilizare prevăzute de dreptul intern ar trebui să continue să se aplice.

(34b)

Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului Parlamentului European de a constitui, în conformitate cu articolul 226 din TFUE, o comisie temporară de anchetă care să examineze pretinsa încălcare a normelor de drept sau administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii, și nici dreptului Parlamentului European de a își exercita funcțiile de control politic prevăzute în tratate, care include dreptul acestuia de a adopta o poziție sau o rezoluție privind chestiunile în cazul cărora consideră oportun acest lucru.

(34c)

În acțiunile sale, BCE ar trebui să respecte principiul procesului echitabil și al transparenței.

(34d)

Regulamentul menționat la articolul 15 alineatul (3) din TFUE ar trebui să stabilească norme detaliate care să permită accesul la documentele pe care BCE le deține ca urmare a îndeplinirii atribuțiilor sale de supraveghere, în conformitate cu tratatul.

(34e)

În conformitate cu articolul 263 din TFUE, Curții de Justiție a Uniunii Europene îi revine sarcina de a controla, printre altele, legalitatea actelor BCE, altele decât recomandările și avizele, menite să producă efecte juridice față de terți.

(34f)

În conformitate cu articolul 340 din TFUE, BCE, în concordanță cu principiile generale comune ale sistemelor de drept ale statelor membre, ar trebui să repare orice prejudiciu provocat de către aceasta sau de către funcționarii acesteia în exercitarea funcțiilor lor. Această dispoziție nu ar trebui să aducă atingere răspunderii autorităților naționale competente de a repara orice prejudiciu cauzat de către acestea sau de către funcționarii acestora în exercitarea funcțiilor lor în conformitate cu legislația națională.

(34 g)

Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene se aplică BCE în temeiul articolului 342 din TFUE.

(34h)

Atunci când stabilește dacă dreptul de acces la dosar al persoanelor în cauză ar trebui limitat, BCE ar trebui să respecte drepturile fundamentale și să se conformeze principiilor recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, îndeosebi dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil.

(34i)

BCE ar trebui să ofere persoanelor juridice și fizice posibilitatea de a solicita un control al deciziilor care le vizează sau care le privesc în mod direct și personal și care au fost luate în temeiul competențelor care i-au fost conferite prin prezentul regulament. Sfera de aplicare a controlului ar trebui să se refere la conformitatea procedurală și de fond cu prezentul regulament a unor astfel de decizii, cu respectarea marjei de apreciere acordate BCE în ceea ce privește decizia cu privire la oportunitatea luării acestor decizii. În acest scop și din motive de economie procedurală, BCE ar trebui să înființeze un comitet administrativ de control în vederea efectuării unui astfel de control intern. Pentru formarea grupului, Consiliul guvernatorilor BCE ar trebui să numească persoane cu o reputație solidă. În luarea deciziei sale, Consiliul guvernatorilor ar trebui să asigure, într-o măsură cât mai mare, un echilibru geografic și de gen adecvat între statele membre. Procedura stabilită referitoare la control ar trebui să prevadă reanalizarea de către consiliul de supraveghere a proiectului de decizie anterior, după caz.

(35)

BCE este responsabilă cu îndeplinirea funcțiilor legate de politica monetară, în vederea menținerii stabilității prețurilor, în conformitate cu articolul 127 alineatul (1) din TFUE. Exercitarea atribuțiilor de supraveghere are obiectivul de a proteja siguranța și soliditatea instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar. Prin urmare, acestea ar trebui să se exercite complet separat, pentru a se evita conflictele de interese și a se asigura că fiecare funcție este exercitată în conformitate cu obiectivele aplicabile. BCE ar trebui să fie în măsură să garanteze funcționarea complet separată a Consiliului guvernatorilor în ceea ce privește funcția sa monetară față de cea de supraveghere. O astfel de diferențiere ar trebui să cuprindă cel puțin reuniuni și ordini de zi strict separate .

(35a)

Separarea personalului din punct de vedere organizațional ar trebui să vizeze toate serviciile necesare în scopuri de politică monetară independentă și ar trebui să asigure faptul că exercitarea atribuțiilor conferite prin prezentul regulament este pe deplin supusă responsabilității democratice și supravegherii prevăzute de prezentul regulament. Personalul implicat în îndeplinirea atribuțiilor conferite BCE prin prezentul regulament ar trebui să raporteze președintelui consiliului de supraveghere.

(36)

Mai exact, în cadrul BCE ar trebui instituit un consiliu de supraveghere care să includă know-how-ul specific al autorităților naționale de supraveghere și să fie responsabil cu pregătirea deciziilor în materie de supraveghere. Prin urmare, consiliul ar trebui să fie prezidat de un președinte , să aibă un vicepreședinte și să includă reprezentanți ai BCE și ai autorităților naționale. În conformitate cu prezentul regulament, numirile în cadrul consiliului de supraveghere ar trebui să respecte principiile echilibrului de gen, experienței și calificării. Toți membrii consiliului de supraveghere ar trebui să fie informați prompt și complet cu privire la punctele de pe ordinea de zi a reuniunilor acestuia, în vederea facilitării eficacității discuției și a procesului de adoptare a proiectelor de decizii.

(36a)

În cursul exercitării atribuțiilor sale, consiliul de supraveghere ține cont de toate faptele și împrejurările relevante din statele membre participante și își îndeplinește îndatoririle în interesul întregii Uniuni.

(36b)

Respectând pe deplin acordurile instituționale și modalitățile de vot instituite prin tratate, consiliul de supraveghere ar trebui să reprezinte un organism esențial în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de către BCE, atribuții care până în prezent au revenit autorităților naționale competente. Din acest motiv, Consiliului ar trebui să i se confere competența de a adopta o decizie de punere în aplicare de numire a președintelui și a vicepreședintelui consiliului de supraveghere. După audierea consiliului de supraveghere, BCE ar trebui să prezinte Parlamentului European, spre aprobare, o propunere de numire a președintelui și a vicepreședintelui. Odată ce respectiva propunere a fost aprobată, Consiliul ar trebui să adopte decizia de punere în aplicare respectivă. Președintele ar trebui să fie ales pe baza unei proceduri de selecție deschise, despre care Parlamentul European și Consiliul ar trebui să fie informați în mod corespunzător.

(36c)

Pentru a permite o rotație adecvată, asigurând totodată independența deplină a președintelui, mandatul acestuia nu ar trebui să depășească cinci ani și nu ar trebui să poată fi reînnoit. Pentru a asigura o coordonare deplină cu activitățile ABE și cu politicile prudențiale ale Uniunii, consiliul de supraveghere ar trebui să aibă posibilitatea de a invita ABE și Comisia Europeană în calitate de observatori. Președintele autorității europene de rezoluție ar trebui , odată ce aceasta este instituită, să participe ca observator la reuniunile consiliului de supraveghere ▌.

(36d)

Consiliul de supraveghere ar trebui sprijinit de către un comitet director, cu o componență mai limitată. Comitetul director ar trebui să pregătească reuniunile consiliului de supraveghere, să își îndeplinească îndatoririle strict în interesul întregii Uniuni și să asigure o transparență totală a activităților sale față de consiliul de supraveghere.

(36e)

Consiliul guvernatorilor BCE ar trebui să invite reprezentanții din statele membre participante care nu aparțin zonei euro oricând acesta are în vedere să obiecteze față de un proiect de decizie pregătit de consiliul de supraveghere sau când autoritățile naționale competente vizate informează Consiliul guvernatorilor cu privire la dezacordul lor justificat privind un proiect de decizie a consiliului de supraveghere, atunci când o astfel de decizie se adresează autorităților naționale în legătură cu instituții de credit din state membre participante care nu aparțin zonei euro.

(36f)

Pentru a asigura separarea atribuțiilor de politică monetară de cele de supraveghere, ar trebui să i se solicite BCE să instituie un grup de mediere. Instituirea grupului și, în special, componența sa, ar trebui să asigure soluționarea diferențelor de opinii într-un mod echilibrat, în interesul Uniunii în ansamblu.

(37)

Consiliul de supraveghere , comitetul director și personalul BCE care îndeplinește atribuțiile de supraveghere ar trebui să facă obiectul unor cerințe corespunzătoare privind secretul profesional. Cerințe similare ar trebui să se aplice schimbului de informații cu personalul BCE care nu este implicat în activități de supraveghere. Acest lucru nu ar trebui să împiedice BCE să facă schimb de informații, în limitele și condițiile prevăzute de legislația relevantă a Uniunii, inclusiv cu Comisia Europeană, în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale în temeiul articolelor 107 și 108 din TFUE și în conformitate cu dreptul Uniunii privind supravegherea economică și bugetară întărită.

(38)

Pentru a-și putea îndeplini atribuțiile de supraveghere în mod eficient, BCE ar trebui să-și îndeplinească atribuțiile de supraveghere care îi sunt atribuite în mod complet independent, în special față de influența politică nejustificată și față de amestecul industriei de profil, care i-ar afecta independența operațională.

(38a

) Utilizarea unor perioade de inactivitate pentru autoritățile de supraveghere constituie un aspect important al asigurării eficienței și independenței supravegherii efectuate de către aceste autorități. În acest scop și fără a aduce atingere aplicării normelor naționale mai stricte, BCE ar trebui să stabilească și să mențină proceduri cuprinzătoare și oficiale, inclusiv perioade de control proporționale, pentru a evalua în prealabil și a preveni posibilele conflicte cu interesul legitim al MSU/BCE în cazul în care un fost membru al consiliului de supraveghere își începe activitatea în cadrul industriei bancare pe care o supraveghea anterior.

(39)

Pentru a-și putea îndeplini atribuțiile de supraveghere în mod eficient, BCE ar trebui să dispună de resurse adecvate. Aceste resurse ar trebui să fie obținute într-un mod care să asigure independența BCE față de influențe nejustificate din partea autorităților naționale competente și a participanților la piață, precum și separarea dintre politica monetară și atribuțiile de supraveghere. Costurile de supraveghere ar trebui să fie ▌suportate de către entitățile care fac obiectul acesteia. Prin urmare, exercitarea atribuțiilor de supraveghere de către BCE ar trebui să fie finanțată ▌prin taxe anuale percepute de la instituțiile de credit care își au sediul în statele membre participante. BCE ar trebui, de asemenea, să perceapă taxe sucursalelor înființate într-un stat membru participant de către instituțiile de credit cu sediul într-un stat membru neparticipant pentru a acoperi cheltuielile suportate de BCE atunci când aceasta își exercită atribuțiile în calitate de supraveghetor gazdă asupra sucursalelor respective. În cazul în care o instituție de credit sau o sucursală este supravegheată pe bază consolidată, taxa ar trebui calculată în funcție de cel mai înalt nivel al unei instituții de credit din cadrul grupului implicat stabilită în statul membru participant. Ar trebui exclusă de la calculul taxelor orice filială cu sediul într-un stat membru neparticipant.

(39a)

Atunci când o instituție de credit este inclusă în supravegherea consolidată, taxa ar trebui să fie calculată la cel mai înalt nivel de consolidare în statele membre participante și să fie alocată instituțiilor de credit stabilite într-un stat membru participant și incluse în supravegherea consolidată, pe bază de criterii obiective privind importanța și profilul de risc, incluzând activele ponderate în funcție de risc.

(40)

Un personal foarte motivat, bine instruit și imparțial este indispensabil pentru o supraveghere eficientă. Pentru a crea un mecanism cu adevărat integrat de supraveghere, ar trebui prevăzute schimburi și detașări de personal adecvate, cu și între toate autoritățile naționale de supraveghere ale statelor participante și BCE. Pentru asigurarea unui control inter pares continuu , în special în supravegherea băncilor mari, BCE ar trebui să poată solicita ca echipele naționale de supraveghere să implice, de asemenea, personalul de la autoritățile competente ale altor state membre participante , făcând posibilă constituirea de echipe de supraveghere cu diversitate geografică și cu o expertiză și un profil specifice. Schimburile și detașările de personal contribuie la instituirea unei culturi comune a supravegherii. BCE va transmite periodic informații cu privire la numărul de membri ai personalului provenind de la autoritățile naționale competente din statele membre participante care sunt detașați la BCE pentru funcționarea MSU.

(41)

Având în vedere globalizarea serviciilor bancare și importanța sporită a standardelor internaționale, BCE ar trebui să își îndeplinească atribuțiile în respectul standardelor internaționale și în dialog și cooperare strânsă cu autoritățile de supraveghere din afara Uniunii, fără a se suprapune rolului internațional al ABE. Ea ar trebui să fie împuternicită să dezvolte contacte și să încheie acorduri administrative cu autoritățile de supraveghere și administrațiile din țări terțe și cu organizațiile internaționale, în coordonare cu ABE și cu respectarea deplină a rolurilor existente și a respectivelor competențe ale statelor membre și ale instituțiilor Uniunii Europene.

(42)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (9) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (10) se aplică pe deplin prelucrării datelor cu caracter personal de către BCE în sensul prezentului regulament.

(43)

Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF) (11) se aplică BCE. BCE a adoptat Decizia BCE/2004/11 din 3 iunie 2004 privind modalitățile și condițiile aplicabile investigațiilor efectuate de Oficiul European Antifraudă în cadrul Băncii Centrale Europene  (12).

(44)

Pentru a se asigura că instituțiile de credit fac obiectul unei supravegheri de cea mai înaltă calitate, nestingherite de alte considerații de natură neprudențială și că impacturile negative ale evoluțiilor pieței, care se influențează reciproc și care afectează băncile și statele membre, sunt abordate în timp util și cu eficiență, BCE ar trebui să treacă în cel mai scurt timp posibil la îndeplinirea unor atribuții specifice de supraveghere. Cu toate acestea, transferul atribuțiilor de supraveghere de la autoritățile naționale de supraveghere la BCE necesită o anumită pregătire. Prin urmare, ar trebui prevăzută o perioadă de tranziție. ▌

(44a)

La adoptarea modalităților operaționale detaliate privind punerea în aplicare a atribuțiilor conferite BCE prin prezentul regulament, BCE ar trebui să prevadă măsuri tranzitorii care să asigure finalizarea procedurilor de supraveghere în curs, inclusiv orice decizii și/sau măsuri adoptate sau investigații inițiate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

▌

(45a)

În Comunicarea sa din 28 noiembrie 2012 privind proiectul unei veritabile uniuni economice și monetare aprofundate, Comisia a declarat că „articolul 127 alineatul (6) din TFUE ar putea fi modificat, astfel încât să se aplice procedura legislativă ordinară și să se elimine unele dintre constrângerile juridice care vizează în prezent proiectarea MSU (și anume consfințirea unei opțiuni directe și irevocabile de participare la MSU a statelor membre din afara zonei euro, dincolo de modelul «cooperării strânse»; garantarea de drepturi întru totul egale în cadrul procesului decizional al BCE statelor membre din afara zonei euro care participă la MSU; și separarea internă chiar mai mare a procesului decizional vizând politica monetară de cel vizând supravegherea)”. De asemenea, se precizează că „un anumit aspect care ar trebui rezolvat […] ar fi consolidarea responsabilității democratice a BCE în măsura în care aceasta acționează ca organism de supraveghere bancară”. Se reamintește faptul că Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că propunerile de modificare a tratatului pot fi depuse de către guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia Europeană, și că pot să se refere la orice aspect al tratatelor.

(46)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, mai exact dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil și trebuie să fie pus în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(47)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea unui cadru eficient și eficace pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice de supraveghere a instituțiilor de credit de către o instituție a UE și asigurarea aplicării coerente a cadrului de reglementare unic în ceea ce privește instituțiile de credit, nu pot fi realizate în mod satisfăcător la nivelul statelor membre ci – date fiind structura panunională a pieței bancare și impactul avut de intrarea în criză a băncilor asupra altor state membre – ele pot fi realizate în mai mare măsură la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, enunțat la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

(1)

„stat membru participant” înseamnă un stat membru a cărui monedă este euro sau un stat membru care nu a adoptat moneda euro și care a stabilit o cooperare strânsă în conformitate cu articolul 6 ;

(2)

„autoritate națională competentă” înseamnă orice autoritate națională competentă desemnată de către statele membre participante, în conformitate cu Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare) (13) și Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (reformare) (14);

(3)

„instituții de credit” înseamnă instituții de credit în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE;

(4)

„holding financiar” înseamnă un holding financiar conform definiției de la articolul 4 alineatul (19) din Directiva 2006/48/CE;

(5)

„holding financiar mixt” înseamnă un holding financiar mixt în sensul articolului 2 alineatul (15) din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar (15);

(6)

„conglomerat financiar” înseamnă un conglomerat financiar în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (14) din Directiva 2002/87/CE;

(6a)

„autoritate națională desemnată” înseamnă o autoritate desemnată în sensul dreptului relevant al Uniunii.

(6b)

„participație calificată” înseamnă o participație calificată conform definiției de la articolul 4 alineatul (11) din Directiva 2006/48/CE;

(6c)

„Mecanism de supraveghere unic (MSU)” înseamnă un sistem european de supraveghere financiară compus din Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente ale statelor membre participante, astfel cum se prevede la articolul 5 din prezentul regulament.

(a)

acordarea și retragerea autorizațiilor instituțiilor de credit , sub rezerva dispozițiilor de la articolul 13 ;

(aa)

pentru instituțiile de credit cu sediul într-un stat membru participant, care doresc să înființeze o sucursală sau să furnizeze servicii transfrontaliere într-un stat membru neparticipant, îndeplinirea atribuțiilor pe care le are autoritatea competentă din statul membru de origine în temeiul dreptului relevant al Uniunii;

(b)

evaluarea cererilor de achiziție și vânzare a participațiilor calificate la instituții de credit , cu excepția cazului rezoluției bancare și sub rezerva dispozițiilor de la articolul 13a ;

(c)

asigurarea respectării actelor menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf, care impun instituțiilor de credit cerințe prudențiale în legătură cu cerințele de fonduri proprii, securitizarea, limitele largi de expunere, lichiditatea sau efectul de levier, precum și a raportării și publicării informațiilor referitoare la aceste chestiuni;

(f)

asigurarea respectării actelor menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf, care impun cerințe instituțiilor de credit privind existența unor principii ▌solide de guvernanță , inclusiv îndeplinirea condițiilor de onorabilitate și competență de către persoanele responsabile de gestionarea instituțiilor de credit, procese de gestionare a riscului, mecanisme de control intern, politici și practici privind remunerarea și a unor procese interne eficace de evaluare a gradului de adecvare a capitalului , inclusiv modele bazate pe ratingul intern ;

(g)

realizarea de activități de supraveghere prudențială, inclusiv, după caz, în coordonare cu ABE, teste de rezistență prudențiale, pentru a determina măsura în care acordurile, strategiile, procesele și mecanismele puse în aplicare de instituțiile de credit, precum și fondurile proprii deținute de acestea asigură o administrare și o acoperire solidă a propriilor riscuri și, pe baza acestei supravegheri prudențiale, impunerea asupra instituțiilor de credit a unor cerințe de fonduri proprii specifice, suplimentare, a unor cerințe specifice de publicare, a unor cerințe specifice de lichiditate și a altor măsuri, în cazurile specifice puse la dispoziția autorităților competente în dreptul relevant al Uniunii;

(i)

asigurarea unei supravegheri pe bază consolidată în cazul instituțiilor de credit-mamă cu sediul într-unul dintre statele membre participante, inclusiv în cazul holdingurilor financiare și al holdingurilor financiare mixte și participarea la supravegherea pe bază consolidată, inclusiv în cadrul colegiilor supraveghetorilor , fără a aduce atingere participării autorităților naționale competente din statele membre participante în cadrul respectivelor colegii, în calitate de observatori , în cazul instituțiilor-mamă care nu-și au sediul într-unul dintre statele membre participante.

(j)

participarea la supravegherea suplimentară a unui conglomerat financiar, în ceea ce privește instituțiile de credit incluse în acesta și asumarea atribuțiilor de coordonator, în cazul în care BCE este desemnată coordonator pentru un conglomerat financiar, în conformitate cu criteriile prevăzute în dreptul relevant al Uniunii;

(k)

îndeplinirea unor atribuții de supraveghere în ceea ce privește planurile de redresare și intervenția timpurie în cazul în care o instituție de credit sau un grup pentru care BCE este autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată nu îndeplinește sau este susceptibilă să nu îndeplinească cerințele prudențiale aplicabile și, doar în situațiile prevăzute în mod explicit în dreptul relevant al Uniunii, modificările structurale impuse instituțiilor de credit pentru a preveni stresul financiar sau falimentul, cu excepția oricăror competențe în materie de rezoluție.

—

Cele care sunt mai puțin semnificative pe bază consolidată, la cel mai ridicat nivel de consolidare din statele membre participante, sau individual în cazul specific al sucursalelor cu sediul în state membre participante, care aparțin instituțiilor de credit cu sediul în state membre neparticipante. Caracterul semnificativ se evaluează pe baza următoarelor criterii:

(i)

valoarea totală a activelor sale depășește 30 de miliarde de euro; sau

(ii)

raportul dintre totalul activelor sale și PIB al statului membru participant în care își are sediul depășește 20 %, cu excepția cazului în care valoarea totală a activelor sale nu depășește 5 miliarde de euro; sau

(iii)

ca urmare a unei notificări din partea autorității naționale competente conform căreia aceasta consideră că o astfel de instituție are o relevanță semnificativă pentru economia internă, BCE ia o decizie de confirmare a caracterului semnificativ ca urmare a unei evaluări cuprinzătoare efectuate de către BCE asupra respectivei instituții de credit, inclusiv o evaluare a bilanțului acesteia.

(a)

BCE emite regulamente, orientări sau instrucțiuni de ordin general pentru autoritățile naționale competente, în conformitate cu care autoritățile naționale competente desfășoară atribuțiile stabilite la articolul 4, cu excepția literelor (a) și (b), și adoptă decizii în materie de supraveghere.

(b)

Atunci când este necesar pentru a asigura aplicarea consecventă a unor înalte standarde de supraveghere, BCE poate, în orice moment și din inițiativă proprie, după consultarea autorităților naționale competente sau la solicitarea uneia dintre acestea, să decidă să exercite ea însăși în mod direct toate competențele relevante în legătură cu una sau mai multe instituții de credit menționate la alineatul (4b), inclusiv în cazul în care s-a solicitat sau s-a beneficiat indirect de asistență financiară din partea FESF sau MSU;

(c)

BCE exercită supraveghere asupra funcționării sistemului, pe baza responsabilităților și procedurilor stabilite la prezentul articol și în special la alineatul (4e) litera (c);

(d)

BCE se poate oricând folosi de competențele menționate la articolele 9-12;

(e)

De asemenea, BCE poate solicita, în mod ad-hoc sau permanent, informații din partea autorităților naționale competente, cu privire la îndeplinirea atribuțiilor desfășurate de către acestea în temeiul prezentului articol.

(a)

metodologia specifică pentru evaluarea criteriilor menționate la alineatul (4b) primul, al doilea și al treilea paragraf și a criteriilor conform cărora alineatul (4b) paragraful al patrulea încetează să se aplice unei anumite instituții de credit, precum și măsurile care rezultă în scopul punerii în aplicare a alineatelor (4c) și (4d). Aceste măsuri și metodologia pentru evaluarea criteriilor menționate la alineatul (4b) primul, al doilea și al treilea paragraf sunt revizuite pentru a reflecta eventualele modificări relevante și asigură faptul că, în cazul în care o bancă a fost considerată semnificativă sau mai puțin semnificativă, respectiva evaluare se modifică numai în cazul unor schimbări substanțiale și fără caracter tranzitoriu ale circumstanțelor, în special în a celora cu privire la situația băncii care sunt relevante pentru respectiva evaluare.

(b)

definiția procedurilor, inclusiv a termenelor, precum și posibilitatea de a elabora proiecte de decizii care urmează a fi transmise BCE spre analiză, referitoare la relația dintre BCE și autoritățile naționale competente, în ceea ce privește supravegherea instituțiilor de credit care nu sunt considerate mai puțin semnificative în conformitate cu alineatul (4b);

(c)

definiția procedurilor, inclusiv a termenelor, referitoare la relația dintre BCE și autoritățile naționale competente, în ceea ce privește supravegherea instituțiilor de credit care sunt considerate mai puțin semnificative în conformitate cu alineatul (4b). Astfel de proceduri prevăd, în special, ca autoritățile naționale competente, în funcție de cazurile definite în cadru:

(a)

Statul membru în cauză notifică celorlalte state membre, Comisiei, BCE și ABE cererea de a iniția o cooperare strânsă cu BCE în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor prevăzute la articolul 4 și la articolul 4a , în legătură cu toate instituțiile de credit care au sediul în statul membru în cauză , în conformitate cu articolul 5 ;

(b)

În notificare, statul membru vizat se angajează:

(c)

Statul membru în cauză a adoptat legislația națională relevantă pentru a se asigura că autoritatea sa națională competentă va fi obligată să adopte toate măsurile referitoare la instituțiile de credit, solicitate de către BCE, în conformitate cu alineatul (5).

(a)

atunci când , în opinia BCE, condițiile prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(c) nu mai sunt îndeplinite de către un stat membru vizat; sau ▌

(b)

atunci când, în opinia BCE, autoritatea națională competentă a unui stat membru nu acționează în conformitate cu obligația menționată la alineatul (2) litera (c) ▌.

—

dacă absența respectivei suspendări sau încetări ar putea pune în pericol integritatea MSU sau ar avea consecințe negative semnificative în ceea ce privește responsabilitățile în materie fiscală ale statelor membre;

—

dacă respectiva suspendare sau încetare ar avea consecințe negative semnificative în ceea ce privește responsabilitățile în materie fiscală ale statului membru care a notificat obiecția în conformitate cu articolul 19 alineatul (3);

—

dacă s-a asigurat sau nu că autoritatea națională competentă în cauză a adoptat măsuri care, în opinia BCE:

(a)

instituții de credit cu sediul în state membre participante ;

(b)

holdinguri financiare cu sediul în state membre participante ;

(c)

holdinguri financiare mixte cu sediul în state membre participante ;

(d)

holdinguri cu activitate mixtă cu sediul în state membre participante ;

(e)

persoane care aparțin entităților menționate la literele (a)-(d) […];

(f)

părți terțe către care entitățile menționate la literele (a)-(d) au externalizat anumite funcții sau activități ▌.

(a)

să solicite prezentarea de documente;

(b)

să examineze evidențele și registrele persoanelor menționate la articolul 9 alineatul (1) literele (a)- (f) și să ridice copii sau extrase ale acestor evidențe și registre;

(c)

să obțină explicații scrise sau orale de la orice persoană menționată la articolul 9 alineatul (1) literele (a) -(f) sau de la reprezentanții ori personalul acesteia;

(d)

să intervieveze orice altă persoană ▌care consimte să fie intervievată în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei investigații;

(a)

instituția de credit nu îndeplinește cerințele prevăzute de actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf;

(b)

BCE dispune de probe conform cărora este probabil ca instituția de credit să încalce cerințele prevăzute de actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf în următoarele 12 luni;

(c)

în baza unei constatări, în cadrul unei supravegheri prudențiale în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (g), conform căreia modalitățile, strategiile, procesele și mecanismele puse în aplicare de instituția de credit și fondurile proprii și lichiditățile deținute de aceasta nu asigură o bună gestionare și reglementare a riscurilor acesteia.

(a)

de a solicita instituțiilor să dețină fonduri proprii în plus față de cerințele de capital prevăzute în actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf legate de elementele de risc și de riscurile nereglementate în actele relevante ale Uniunii;

(b)

de a solicita consolidarea modalităților, proceselor, mecanismelor și strategiilor;

(c)

de a solicita instituțiilor să prezinte un plan de restabilire a conformității cu cerințele de supraveghere în temeiul actelor menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf și de a stabili un termen pentru punerea în aplicare a acestuia, inclusiv îmbunătățiri ale planului respectiv în ceea ce privește sfera de aplicare și termenul;

(d)

de a solicita instituțiilor să aplice o politică specifică de constituire de provizioane sau un tratament specific al activelor în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii;

(e)

de a restrânge sau limita activitățile, operațiunile sau rețeaua instituțiilor sau de a solicita cesiunea activităților care prezintă riscuri excesive pentru viabilitatea unei instituții;

(f)

de a solicita reducerea riscului inerent în activitățile, produsele și sistemele instituțiilor;

(g)

de a solicita instituțiilor limitarea componentei variabile a remunerației la un procent din veniturile nete, dacă nivelul acesteia nu este în concordanță cu menținerea unei baze solide de capital;

(h)

de a solicita instituțiilor să utilizeze profiturile nete pentru a-și consolida fondurile proprii;

(i)

de a restrânge sau interzice distribuirile de către instituție către acționari, membri sau către deținătorii unor instrumente suplimentare de rangul 1, în cazul în care interdicția nu constituie o situație de nerespectare a obligațiilor de plată de către instituția respectivă;

(j)

de a impune cerințe de raportare suplimentară sau cu o frecvență mai ridicată, inclusiv de raportare cu privire la situația capitalurilor și pozițiile de lichiditate;

(k)

de a impune cerințe de lichiditate specifice, inclusiv restricții cu privire la neconcordanța de scadențe dintre active și pasive;

(l)

de a solicita publicarea de informații suplimentare;

(m)

de a elimina în orice moment membri din organismele de conducere ale instituțiilor de credit, care nu îndeplinesc cerințele prevăzute în actele menționate la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf.

(a)

funcționarea MSU în cadrul Sistemului european al supraveghetorilor financiari și impactul activităților de supraveghere ale BCE asupra intereselor întregii Uniuni și asupra coerenței și integrității pieței unice a serviciilor financiare, inclusiv impactul său posibil asupra structurilor sistemelor bancare naționale din cadrul UE, precum și eficacitatea modalităților de cooperare și de realizare a schimbului de informații între MSU și autoritățile naționale competente ale statelor membre neparticipante;

(aa)

separarea responsabilităților între BCE și autoritățile naționale competente în cadrul MSU, eficacitatea modalităților practice de organizare adoptate de BCE și impactul MSU asupra funcționării restului colegiilor de supraveghere;

(ab)

eficiența atribuțiilor de supraveghere și de sancționare ale BCE și oportunitatea conferirii unor competențe de sancționare suplimentare BCE, inclusiv în ceea ce privește alte persoane decât instituțiile de credit, holdingurile financiare sau holdingurile financiare mixte;

(ac)

gradul de adecvare al modalităților stabilite pentru atribuțiile, respectiv instrumentele macroprudențiale în temeiul articolului 4a și pentru acordarea și retragerea autorizațiilor în temeiul articolului 13;

(b)

eficacitatea regimurilor în materie de independență și responsabilitate;

(c)

interacțiunea dintre BCE și Autoritatea Bancară Europeană ;

(d)

gradul de adecvare al principiilor de guvernanță, inclusiv componența consiliului de supraveghere , modalitățile de vot în cadrul său și relațiile sale cu Consiliul guvernatorilor, precum și conlucrarea în cadrul consiliului de supraveghere între statele membre din zona euro și celelalte state membre participante la MSU;

(da)

interacțiunea dintre BCE și autoritățile naționale competente din statele membre neparticipante și efectele MSU asupra acestor state membre;

(db)

eficacitatea mecanismului de recurs împotriva deciziilor BCE;

(dc)

eficacitatea MSU din punctul de vedere al costului;

(dd)

posibilul impact al aplicării articolului 6 alineatele (5b), (5c) și (5d) asupra funcționării și integrității MSU.

(de)

eficacitatea separării funcțiilor de supraveghere de funcțiile de politică monetară în cadrul BCE și a separării resurselor financiare alocate atribuțiilor de supraveghere din bugetul BCE, luându-se în considerare orice modificări ale dispozițiilor legale relevante, inclusiv la nivelul dreptului primar;

(df)

efectele fiscale ale deciziilor în materie de supraveghere luate de MSU asupra statelor membre participante și impactul oricăror evoluții în ceea ce privește mecanismele de finanțare a rezoluției;

(dg)

posibilitățile de continuare a dezvoltării MSU, luând în considerare orice modificări ale dispozițiilor relevante, inclusiv la nivel de drept primar, și examinând dacă dispozițiile instituționale din prezentul regulament se mai justifică sau nu, inclusiv posibilitatea de a se alinia pe deplin drepturile și obligațiile statelor membre din zona euro cu cele ale altor state membre participante.