19.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 271/1

1.1

Uniunea economică, socială și politică europeană nu este încă realizată. Uniunea monetară a fost lansată, cu o dimensiune economică și socială insuficientă, având însă consecințe economice și sociale considerabile. Au fost inițiate deja acțiuni în vederea realizării uniunii financiare, bugetare și bancare, dar fără a dispune de mijloacele bugetare corespunzătoare pentru o politică de însoțire care să sprijine creșterea economică și coeziunea socială. În același timp, progresul către o uniune socială și politică stagnează în continuare. Totuși, uniunea economică și monetară și uniunea socială sunt interdependente, se susțin și se dezvoltă reciproc. Împreună, acestea ar trebui să faciliteze o Europă mai concretă, ancorată în viața reală, cu care cetățenii să poată crea legături și în care investitorii, producătorii, lucrătorii și consumatorii să poată avea încredere și la care să poată adera, o Europă mai dinamică, care să stimuleze competitivitatea, creșterea economică inteligentă și favorabilă incluziunii, oportunitățile economice, ocuparea forței de muncă și exercitarea efectivă a tuturor drepturilor sociale. Fără un asemenea echilibru, uniunea politică nu va avea niciun viitor.

1.2

În perioada 2008-februarie 2013, rata șomajului în UE-27 a crescut de la 7 % la 10,9 %, înregistrându-se în total 26,4 milioane de șomeri, în timp ce rata șomajului în zona euro a ajuns la un nivel maxim de 12 %, crescând în 19 țări și scăzând în 8; 5,7 milioane de tineri nu au în prezent un loc de muncă în UE-27 (23,5 %), în timp ce, la începutul anului 2013, rata globală a șomajului în SUA era de 7,7 %, iar în Japonia, de 4,2 % (1). Aceste cifre sunt în contradicție totală cu obiectivele Strategiei Europa 2020 și, prin urmare, CESE consideră că abordarea problemei scăderii competitivității reprezintă prioritatea absolută, pentru a se genera o creștere economică sporită și noi locuri de muncă și pentru a se reduce sărăcia. Este esențială instituirea unui mecanism mai eficient de supraveghere a impactului pe care politicile economice și monetare îl au asupra situației sociale și asupra pieței muncii din statele membre, precum și integrarea politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă în măsurile care fac obiectul supravegherii politicilor economice naționale, ca parte a semestrului european. CESE consideră că o abordare de acest fel este nu doar urgentă, având în vedere datele dramatice, ci și în deplină conformitate cu prevederile articolului 9 din TFUE, privind obiectivele Uniunii în materie de dezvoltare socială și durabilă. Dimensiunea socială a UEM necesită instrumente clare, indicatori și obiective calitative și cantitative care să fie la fel de eficiente ca și obligațiile economice și financiare ale UEM. Mai presus de orice, liderii UE trebuie să readucă idealul european aproape de cetățeni.

1.3

Ar trebui lansat un nou program european de acțiune socială care să însoțească evoluția către o uniune financiară, bancară și fiscală mai strânsă. Programul ar trebui să stabilească obiective concrete clare, atât din punct de vedere calitativ, cât și din punct de vedere cantitativ, pornind de la obiectivele stabilite deja în cadrul Strategiei Europa 2020 și îmbunătățindu-le, în special în vederea susținerii eforturilor de reindustrializare a Europei, de reducere și eradicare a șomajului în masă, de garantare a drepturilor sociale fundamentale, de promovare a spiritului antreprenorial și a creării de noi locuri de muncă, de combatere a sărăciei, de susținere a incluziunii sociale, de facilitare a investițiilor sociale, de promovare a învățământului superior și formării profesionale și de dezvoltare a guvernanței sociale și a adeziunii participative la proiectul european. Noul program european de acțiune socială ar trebui lansat prin intermediul unor inițiative cu și fără caracter legislativ (criteriul de selecție fiind eficiența), în întreaga UE sau prin intermediul cooperării consolidate. Acesta ar trebui să conțină, în același timp, planul european de relansare economică, pachetul european de investiții sociale, evaluările europene privind impactul social, garanția europeană pentru tineret și pașaportul european unic al competențelor; de asemenea, ar trebui să asigure respectarea clauzei sociale orizontale, a drepturilor sociale fundamentale și a participării civice. Programul ar trebui să exploreze și să promoveze și dreptul cetățenilor europeni la un venit minim garantat.

1.4

CESE dorește să propună două noi inițiative exploratorii: 1) emisiunea unor obligațiuni sociale europene pentru proiectele de investiții sociale viabile din punct de vedere financiar, care să fie gestionate printr-un fond european de acțiune socială, la funcționarea căruia să contribuie autoritățile competente ale UE, fiind însă finanțat, deținut, gestionat și supravegheat în mod transparent de părțile interesate ale societății civile (din sectorul privat, al întreprinderilor și public) și 2) înființarea unei rețele europene de educație pentru lucrătorii aflați în șomaj care să ofere oportunități de formare de calitate, eficiente și pe termen lung, în concordanță cu necesitățile de pe piața forței de muncă, prin emiterea unor bonuri de educație transfrontaliere și crearea unor sisteme de schimb de credite pentru cursuri de tip ERASMUS, în vederea dezvoltării unor noi competențe cognitive și profesionale, a deschiderii unor noi traiectorii profesionale și a reinserției pe piața europeană a forței de muncă. În același timp, o Europă a libertății de circulație necesită un cadru mai sigur și actualizat pentru mobilitate (de exemplu, drepturi efective la informație și asistență pentru cei care lucrează în alte state membre), pentru a se facilita deplasarea populației intracomunitare în căutare de loc de muncă în UE, asigurându-se condiții de concurență echitabile și respectarea drepturilor sociale de bază și a acordurilor colective.

2.1

Este cunoscut faptul că Comitetul Economic și Social European solicită depunerea unor eforturi accelerate și cuprinzătoare pentru realizarea uniunii economice, sociale și politice.

2.2

O uniune economică ar trebui să includă o uniune financiară și bancară, cu un sistem unic de garantare a depozitelor, un fond unic de soluționare a situațiilor de criză și o supraveghere la nivelul întregii UE, precum și o uniune bugetară, bazată pe instrumente comune de datorie într-un cadru de disciplină bugetară, consolidare fiscală și sub egida unui model european de creștere mai dinamic, cu care cetățenii să poată crea legături și în care investitorii, producătorii, lucrătorii și consumatorii să poată avea încredere Ar trebui depășită nesiguranța care persistă încă în ceea ce privește integritatea zonei euro, dat fiind că ea aduce atingere încrederii cetățenilor și întreprinderilor. Summitul din iunie 2012, inclusiv Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă, precum și alocarea planificată a 180 de miliarde EUR în acest sens, alături de declarațiile BCE de a depune toate eforturile, pentru ruperea cercului vicios între băncile slabe, datoria suverană și spreadurile nesustenabile, reprezintă motive pentru a avea mai multă încredere în cadrul economic european care se profilează. Europa are nevoie de un nou program de investiții (2), pentru a se mobiliza resursele necesare pentru sprijinirea reindustrializării, pentru restabilirea creșterii și pentru soluționarea problemei șomajului.

2.3

Dar acesta nu este tabloul complet. În același timp, consecințele măsurilor de austeritate au avut efecte devastatoare asupra coeziunii sociale, a protecției sociale, a pieței incluzive a forței de muncă și a nivelurilor sărăciei. În prezent, în UE există 26 de milioane de șomeri și 120 de milioane de persoane afectate de sărăcie sau de excluziune socială. Obiectivele privind redresarea economică, stabilitatea monetară, creșterea durabilă și competitivitatea nu vor fi realizate fără reînnoirea dimensiunii sociale. Consiliul European de primăvară, care s-a desfășurat în perioada 14-15 martie 2013, a recunoscut în cele din urmă această realitate și a solicitat statelor membre să transforme „politicile sociale în forțele motoare ale guvernanței economice”, în special prin mutarea accentului pe susținerea ocupării forței de muncă, a investițiilor sociale, a incluziunii sociale și pe integrarea obiectivelor sociale, în cadrul semestrului european  (3). Comitetul Economic și Social European ia notă de accentuarea politicilor sociale la nivel național, însă consideră că este necesară și o coordonare la nivelul întregii UE, în ceea ce privește acțiunea socială, investițiile sociale și evaluarea comparativă a performanțelor sociale.

2.4

Prin urmare, a sosit vremea să construim pilonul social al UEM în cadrul unei Europe sociale, fără de care adeziunea cetățenilor la proiectul european în ansamblul său va continua să fie periclitată. Într-adevăr, actualele „diferențe” în ceea ce privește inegalitățile sociale europene nu doar subminează soluțiile durabile în vederea creșterii economice și a coeziunii sociale, ci reprezintă și o provocare fundamentală în cadrul viitoarelor alegeri europene din 2014, care îi desparte pe cei care urmăresc dimensiunea europeană a redresării economice și cei care recurg la alternativele naționale. Alegerile europene vor mobiliza poziții și voci; este esențial ca aceste alegeri să reprezinte o trambulină, nu o piedică pentru mai multă Europă, o Europă mai apropiată de cetățenii, familiile și întreprinderile ei, o Europă mai socială.

2.5

Drepturile sociale fundamentale nu pot fi separate de drepturile civile și politice și Tratatul prevede obligația de a le menține și de a le promova. Comisia și BCE, în calitate de membre ale Troicii, trebuie să respecte drepturile sociale fundamentale în cadrul tuturor acțiunilor întreprinse. În cadrul dimensiunii sociale a UEM, Comisia ar trebui să monitorizeze, să evalueze și să asigure în mod eficient deplina respectare a obligațiilor ce decurg din aceste drepturi sociale fundamentale.

3.1

În 2008, Comitetul Economic și Social European a adoptat un aviz exploratoriu la solicitarea Președinției franceze a UE, propunând necesitatea lansării unui nou program european de acțiune socială. Avizul făcea referire la activitatea de pionierat a Comitetului prin sprijinul acordat pentru elaborarea Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, a Programului european de acțiune socială din 1989 și a acquis-ului social rezultat cu privire la piața unică, a Tratatului și a activității UE în general. Avizul pleda pentru necesitatea unui nou program european de acțiune socială „pentru ca dezvoltarea socială din UE să poată ține pasul cu evoluția economică și a pieței”. Din păcate, în ciuda susținerii de care s-a bucurat în cadrul reuniunii ministeriale informale privind ocuparea forței de muncă și afacerile sociale, din timpul Președinției franceze a UE, propunerea Comitetului a fost curând eclipsată de criza economică și de cei cinci ani agitați de încercări de a salva UEM și de a realiza o coeziune economică mai strânsă în zona euro. Cu siguranță, este timpul de a revizui ideea unui nou program european de acțiune socială, pentru a o adapta la noile forme de guvernanță economică și pentru a le susține, prin coeziune socială și acțiuni de politică socială echivalente.

3.2

În avizul său din 2008, Comitetul a solicitat instituirea unei „guvernanțe pe mai multe niveluri” în cadrul unui nou program european de acțiune socială care să aibă la bază inițiative cu caracter legislativ, dialogul social, dialogul civil, coreglementarea și autoreglementarea, metoda deschisă de coordonare, integrarea politicii sociale, cooperarea consolidată și dreptul cetățenilor la inițiativă. Avizul n-a stabilit niciun fel de ierarhie în ceea ce privește formele de acțiune, ci numai în funcție de gradul de eficiență, menținând metoda comunitară și respectând noua clauză socială orizontală (articolul 9 din TFUE). De asemenea, a solicitat angajament financiar, de exemplu prin utilizarea mai bine orientată și accesibilă a Fondului social european, crearea unui posibil fond european de inovare socială care să sprijine noile inițiative sociale cu caracter experimental, precum și ideea „unui împrumut la nivel european pentru dezvoltarea infrastructurii sociale”.

3.3

În perioada de intervenție, Comitetul și-a sporit solicitările privind aplicarea metodei comunitare și respectarea caracterului obligatoriu al clauzei sociale orizontale. De asemenea, a propus în mod expres lansarea pactului european privind investițiile sociale, pentru a se asigura că măsurile de austeritate și sancțiunile semiautomate din cadrul guvernanței economice și al punerii în aplicare a semestrului european sunt compensate de evaluări ale impactului social, respectarea drepturilor sociale fundamentale, angajamente reale de a realiza obiectivele privind combaterea sărăciei din cadrul Strategiei Europa 2020 și dezvoltarea în general a „guvernanței sociale” europene.

3.4

Comitetul este încurajat de faptul că Parlamentul European a subliniat recent necesitatea unui „pact social pentru Europa”, a unor „indicatori sociali și privind ocuparea forței de muncă” în cadrul „supravegherii obligatorii a disciplinei bugetare”, a luării în considerare, în cadrul Analizei anuale a creșterii, a „sustenabilității modelului social”, precum și a unui „cadru integrat în materie de politici sociale și de ocupare a forței de muncă”, ca un „al cincilea element” al foii de parcurs pentru finalizarea UEM  (4). De asemenea, salută obiectivul Consiliului de a prezenta, în cadrul reuniunii din iunie 2013, anumite măsuri și o foaie de parcurs cu termene precise pentru realizarea „dimensiunii sociale a UEM” (5). De curând, comisarul Andor a evidențiat la rândul său necesitatea unei „uniuni monetare cu față umană” și că, din punctul său de vedere, „dimensiunea socială a UEM trebuie înțeleasă ca fiind capacitatea regulilor, a mecanismelor de guvernanță, a capacității fiscale și a altor instrumente politice ale UEM de a asigura în același timp eficiența economică și echitatea socială” (6). Comitetul este, de asemenea, încurajat de concluziile președintelui Van Rompuy din cadrul Reuniunii sociale tripartite la nivel înalt din 14 martie, care afirmă că „modelul social european rămâne o realizare importantă și un avantaj competitiv la nivel global” și că „trebuie să găsim mecanisme care să contribuie la reducerea divergențelor sociale în Uniunea noastră” (7). Pachetul de investiții sociale publicat de Comisie, care stabilește orientările pentru ca statele membre să susțină protecția socială și incluziunea socială (8), merge în direcția elaborării unor indicatori privind dimensiunea socială. Cu toate acestea, Comisia consideră că un „tablou de bord” privind dezechilibrele sociale și în materie de ocupare a forței de muncă din UE necesită, de asemenea, un cadru mai angajat de acțiune la nivelul întregii UE. Prin urmare, Comitetul reiterează necesitatea unui program european de acțiune socială cuprinzător și proactiv, cu o guvernanță pe mai multe niveluri care să includă autoritățile europene competente, organismele și părțile interesate vizate atât de inițiativele cu caracter legislativ, cât și de cele fără caracter legislativ, și cu misiunea de a realiza măcar – sau, de preferat, chiar de a îmbunătăți – obiectivele sociale stabilite în Strategia Europa 2020.

4.1

Exercițiul semestrului european trebuie să includă indicatori privind ocuparea forței de muncă și incluziunea socială în același cadru de supraveghere ca și în cazul coordonării politicii economice și a reformelor structurale. Obiectivele cuantificabile de performanță socială și de ocupare a forței de muncă de la nivel european trebuie să fie compatibile cu normele privind stabilitatea și creșterea care guvernează obiectivele privind datoriile și deficitele, și, totodată, să fie integrate în acestea. Prin urmare, ar trebui aplicate mecanisme de ajustare pentru reducerea inegalităților macroeconomice și sociale, având obiectivul de a promova creșterea inteligentă și durabilă, locurile de muncă de calitate, disponibilitatea serviciilor de interes general de înaltă calitate la prețuri accesibile și reducerea inegalităților sociale în întreaga UE. Eficiența economică pe termen scurt nu trebuie realizată în detrimentul investițiilor pe termen lung în capitalul social. Măsurile de consolidare fiscală trebuie evaluate în funcție de efectele lor asupra creșterii, a ocupării forței de muncă și a incluziunii sociale. Mecanisme europene de solidaritate ar trebui să însoțească reformele structurale. Pentru a se asigura că o uniune economică și monetară veritabilă este sprijinită de cetățenii UE, programele naționale de reformă trebuie însoțite de dialoguri sociale și civile adecvate, înscriindu-se într-o dinamică a dimensiunii sociale europene, care să nu declanșeze o uniformizare la nivel inferior, din care să rezulte o concurență „în jos”, deflația salariilor și scăderea globală a cererii. Trebuie să se asigure negocieri colective libere și autonome. Dialogul social european ar trebui să joace un rol esențial în dezvoltarea și aplicarea noii guvernanțe economice. Drepturile sociale fundamentale ale UE trebuie monitorizate și respectate într-o mai mare măsură.

4.2

Fondul social european și Fondul european de ajustare la globalizare trebuie promovate la un nivel care să facă față la ceea ce președintele Van Rompuy a desemnat ca fiind „tragedia umană și situația de urgența socială” (9) când s-a referit la ocuparea forței de muncă și situația socială din Europa. Acest lucru va necesita în mod clar „revizuirea obligatorie și globală a CFM” așa cum se solicită în rezoluția PE din 13 martie (10). În cadrul mecanismelor de flexibilitate menționate în această rezoluție, al negocierilor în curs dintre PE și Consiliu și al revizuirii structurale foarte dezirabile a CFM după alegerea noului Parlament European, se dorește cel puțin revenirea la sumele cuprinse în propunerea inițială a Comisiei, inclusiv prin utilizarea mai adecvată a resurselor proprii UE prevăzute, precum și prin creșterea semnificativă a resurselor pentru fondul de coeziune teritorială, pentru fondul social, a resurselor pentru educație și formare și pentru fondul de ajustare la globalizare.

4.3

În același timp, UE ar trebui să susțină mai mult investițiile sociale responsabile și rolul pozitiv al economiei sociale, în special prin reintroducerea statului european al asociațiilor și al caselor de ajutor reciproc, includerea explicită în planificarea privind fondurile structurale a programelor pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor sociale, facilitarea etichetării sociale și a unor măsuri compensatorii și facilități în cadrul procedurilor publice de ofertare, pentru întreprinderile cu o valoare socială dovedită. De asemenea, ar trebui creat un fond european de inovare socială pentru a se restabili proiectele-pilot transnaționale valoroase care vizează abordarea problemei discriminării și a inegalităților pe piața forței de muncă, proiecte care au fost subminate în momentul în care Comisia Europeană a abandonat programul Equal.

4.4

De asemenea, este esențial să se adopte toate acțiunile și măsurile privind ocuparea forței de muncă necesare pentru reindustrializarea Europei și să se realizeze obiectivul ca industria să reprezinte 20 % din PIB până în 2020. CESE subliniază importanța competitivității întreprinderilor, care trebuie realizată prin stabilirea unui cadru european coerent.

4.5

UE trebuie să se mobilizeze în ceea ce privește „tineretul în mișcare”, altfel riscă să îndepărteze pentru totdeauna tinerii de proiectul european per ansamblu. Anvergura dramatică a crizei șomajului în rândul tinerilor din Europa necesită un buget UE mai credibil, decât suma inadecvată de 6 miliarde EUR propusă pentru pachetul privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și pentru garanția pentru tineret, în vederea asigurării angajării, formării și educării tinerilor șomeri, în special în cazurile cele mai grele. Fără finanțare suficientă, garanția europeană pentru tineret riscă să fie văzută ca o impostură. Ar trebui, de asemenea, instituită o coordonare mai puternică la nivelul UE prin pașaportul european unic al competențelor, extinzând Cadrul european al calificărilor prin includerea tuturor calificărilor și competențelor în materie de educație formală, informală și non-formală. Un cadru european de parteneriat între școli, întreprinderi și partenerii sociali este deosebit de necesar, alături de crearea unor sinergii strategice similare pentru plasarea învățământului superior și a învățării pe tot parcursul vieții în centrul creării de locuri de muncă, pentru rezolvarea neconcordanțelor de competențe și pentru promovarea capacității de inserție profesională, a inovării și spiritului antreprenorial. Semestrul european trebuie să garanteze că investițiile publice în educație și formare nu sunt periclitate de măsuri care urmăresc scăderea datoriilor suverane sau a deficitelor naționale.

4.6

Locuri de muncă reale, condiții decente de muncă și portabilitatea drepturilor sociale trebuie reprezinte nucleul unui program european durabil de redresare. Modelul social european, care este un atu pentru atragerea de investiții străine și pentru dezvoltarea întreprinderilor în Europa, ar trebui apreciat prin încurajarea acordării de ajutoare fiscale activităților generatoare de locuri de muncă, inclusiv microîntreprinderilor și activităților profesionale independente reale. Trebuie menținute standarde sociale garantate în cadrul politicilor UE în materie de ocupare a forței de muncă și piața muncii. Competitivitatea și flexibilitatea trebuie să meargă mână în mână cu munca decentă și cu salarii care nu se situează sub pragurile sărăciei. Partenerii sociali europeni au o responsabilitate specială în a aborda problema lucrătorilor săraci, în cadrul programului lor de lucru.

4.7

UE trebuie să se angajeze mai serios și mai concret în reducerea și eradicarea sărăciei. Într-adevăr, pentru Europa, beneficiile economice și sociale ale reducerii active a sărăciei sunt mai eficiente din punctul de vedere al costurilor decât urmările economice și sociale negative pe termen lung, cauzate de lipsa acțiune sau de măsuri care de fapt înrăutățesc sărăcia. În final, în cadrul semestrului european, angajamentele inițiativelor emblematice ale Strategiei Europa 2020, de a scoate 20 de milioane de persoane din sărăcie, trebuie urmate în mod activ, nu subminate de măsuri de reducere a deficitelor. În primă instanță, acest lucru necesită stabilirea la nivelul UE a unui set mai bun de indicatori pentru a se măsura impactul sărăciei și pentru a se asigura monitorizarea corespunzătoare și posibila corectare a programelor naționale de reformă și a măsurilor de austeritate care, în realitate, s-ar putea să agraveze sărăcia și să submineze redresarea economică. De asemenea, CESE efectuează o analiză a sistemelor de venituri minime garantate în statele membre, pentru a identifica și promova bunele practici în întreaga UE. CESE a sprijinit și solicitarea PE de a studia posibilitatea unei propuneri legislative de introducere a unui venit minim adecvat care să reprezinte cel puțin 60 % din venitul median din fiecare stat membru (11). Ar putea fi înființat un fond european specializat de solidaritate pentru combaterea sărăciei, pentru a se facilita asemenea măsuri de susținere a veniturilor, în calitate de stabilizator social și mecanism de ajustare în cadrul semestrului european. Comitetul dorește, de asemenea, să-și reitereze propunerea ca 20 % din resursele FSE să fie rezervate chestiunilor legate de incluziune socială și sărăcie.

4.8

Un act european privind accesibilitatea este necesar pentru a se asigura că persoanele cu handicap pot face uz de drepturile lor la libertatea de circulație și la acces la bunuri, servicii și mediul construit. În acest scop, cardul european de mobilitate ar fi un mijloc concret și eficient. Comisia ar trebui, de asemenea, să stabilească un instrument de evaluare a impactului Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, pe care să-l integreze în procesul semestrului european.

4.9

În egală măsură, ar trebui elaborată o metodologie UE și un set de indicatori comparabili și cuantificabili privind protecția sănătății și reducerea inegalităților în materie de sănătate, pentru a se evalua situația din statele membre, ca parte a semestrului european.

4.10

Criterii de performanță societală la nivelul UE și orientări privind bunele practici în ceea ce privește concilierea vieții profesionale cu viața de familie, accesul la servicii de îngrijire a copilului, îmbătrânirea activă, voluntariatul, dreptul la locuință și combaterea lipsei de adăpost ar trebui, de asemenea, integrate în dimensiunea socială a semestrului european.

4.11

Lucrătorii imigranți, femei și bărbați, au o contribuție pozitivă la dezvoltarea economică și la bunăstarea Europei. Va trebui ca procedurile europene de imigrație a forței de muncă să fie legale și transparente. Legislația în domeniul imigrației trebuie să respecte drepturile omului și să garanteze egalitatea de tratament CESE consideră că UE trebuie să consolideze atât politicile de integrare, cât și lupta împotriva rasismului, xenofobiei și discriminării imigranților și minorităților.

4.12

Redresarea durabilă necesită mai multă simetrie economică și monetară și mai multă coeziune socială în întreaga UE. Un program european de acțiune socială care să cuprindă obiectivele specifice enumerate mai sus ar contribui la stabilirea unei baze sociale mai coerente pentru cooperare și pentru reconectarea UE cu cetățenii ei. O reechilibrare socială pe două niveluri atât a UE, cât și a UEM este așadar preferabilă, respectând subsidiaritatea în accepțiunea sa dinamică. Cu toate acestea, dacă nu există suficient consens sau voință politică pentru o dimensiune socială a UE atât de revitalizată, CESE propune opțiunea cooperării consolidate în cadrul UEM, utilizând resurse financiare proprii, un fond social suplimentar, un pact de progres social pentru Europa, pe baza acelorași acorduri contractuale democratice și riguroase ca și în cazul convergenței economice și monetare, precum și standarde sociale, obiective și mecanisme de stabilizare (ar trebui să existe o dezbatere cu partenerii sociali și societatea civilă care să răspundă la întrebarea dacă și în ce fel ar putea fi utilă o asigurare sau un sistem de ajutor de șomaj la nivelul UE, așa cum a propus recent comisarul Andor) care să fie în concordanță cu mecanismele de stabilizare fiscală, bugetară și monetară ale unei uniuni economice și monetare mai strânse – UEM cu dimensiunea socială corespunzătoare.

4.13

„Obligațiile contractuale pentru competitivitate și creștere”, care au fost discutate în cadrul summitului UE din decembrie, trebuie să facă obiectul unui control democratic și nu ar trebui să submineze economia socială de piață din UE, așa cum este ea prevăzută la articolul 3.3 din TUE. De asemenea, este necesară definirea mai clară și stabilirea mecanismelor de solidaritate care vin în sprijinul eforturilor depuse de state, care, treptat, pot lua forma unor transferuri financiare reale, având un buget inițial specific de 50-100 de miliarde EUR, finanțat prin mecanisme similare celor din cadrul Mecanismului european de stabilitate (MES).

4.14

Pentru a se realiza acest echilibru îmbunătățit și o mai bună adecvare la economia socială de piață prevăzută în Tratat, rolul sporit al comisarului responsabil pentru afaceri economice și monetare în cadrul Colegiului trebuie însoțit de sporirea rolului comisarului responsabil pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. Rolul sporit al Consiliului ECOFIN ar trebui contrabalansat de o sporire similară a rolului Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO).

4.15

De asemenea, în contextul acestei guvernanțe economice și sociale europene, în special al semestrului european și al Strategiei Europa 2020, este urgent necesară consolidarea rolului atât al Parlamentului European, cât și al parlamentelor naționale, precum și extinderea și garantarea, la toate nivelurile negocierilor politice, a implicării partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile.

5.1.1

În paralel cu propunerile menționate anterior, poate ar trebui să se reflecteze mai mult asupra altor modalități de implicare a cetățenilor, a societății civile și a actorilor din sectorul de afaceri din Europa în relansarea acțiunii sociale europene, de exemplu prin mobilizarea pentru obligațiunile sociale europene și emiterea lor. Acest lucru ar face posibil ca, într-o perioadă în care mijloace financiare publice sunt limitate, să fie mobilizate resurse suplimentare pentru realizarea unor obiective bine definite, din rezervele semnificative ale economiilor private neutilizate.

5.1.2

Această inițiativă s-ar derula separat de discuțiile actuale privind emisiunea de obligațiuni de stabilitate (pentru a contribui la mutualizarea datoriei) și de obligațiuni de redresare și creștere (ca parte a unui pachet UE de stimulente economice). În schimb, obligațiunile sociale europene nu ar trebui finanțate din trezoreriile publice naționale sau cofinanțate de mecanismele bugetare UE, ci ar fi achiziționate cu titlu de investiție de cetățeni, întreprinderi, sindicate și grupuri ale societății civile, care doresc să-și exercite responsabilitatea socială în mod individual sau la nivel de întreprindere prin participarea la fondul european de acțiune socială, finanțat și gestionat de ei înșiși, cu dobânzi rezonabile sau cu un caracter nonprofit, controlat și reglementat în mod transparent, organizat și garantat până la limita unei sume adecvate de autoritățile UE competente.

5.1.3

Emisiunea de obligațiuni ar trebui facilitată din punct de vedere logistic de autoritățile UE competente, organizată într-o manieră apropiată de populație și gestionată în comun de părțile interesate din sectorul privat, al întreprinderilor și din cel public care doresc să participe la acest sistem și își asumă responsabilitatea pentru fondul european de acțiune socială. Ei ar putea cumpăra, colecta și investi obligațiuni în programele sociale pe care le aleg, de preferință în cadrul programului european de acțiune socială propus, beneficiind de sprijin tehnic din partea organismelor instituționale și consultative adecvate ale UE, pentru a le verifica viabilitatea financiară și posibilul impact social. Printre aceste investiții sociale se pot număra următoarele: locuințe sociale, întreprinderi cooperatiste și întreprinderi sociale, sprijin pentru grupurile de autoajutorare, asociații de ajutor reciproc, servicii comunitare sociale și de sănătate, rețele de educație, formare și reconversie profesională, inovare socială, cercetare și dezvoltare, împrumuturi și parteneriate pentru dezvoltarea infrastructurii, agroturism, schimburi cu scop turistic, activități culturale, acțiuni caritabile etc.

5.1.4

În continuare, ar putea fi examinată posibilitatea elaborării unor planuri mai structurate pentru dezvoltarea acestor obligațiuni sociale europene, cum ar fi dezvoltarea unei game de obligațiuni de acest tip care să fie promovate și gestionate la nivel local și/sau național de actorii menționați. Obligațiunile care respectă criteriile impuse de sistemul general european, în ceea ce privește atât obiectivele, cât și metodele de gestionare, ar obține certificate europene adecvate care să permită participarea la sistemul general și, pe baza acestora, ar fi posibile scutiri fiscale pentru cei care subscriu la ele.

5.1.5

Consiliul de administrație al fondului european de acțiune socială ar trebui să fie compus din părțile interesate implicate în sistem, reprezentate în mod proporțional, în funcție de nivelul de investiții în obligațiunile sociale europene, beneficiind de asistență logistică și consultativă din partea organismelor UE adecvate (inclusiv CESE).

5.2.1

Problema șomajului în masă din Europa nu va rezolvată pe termen scurt sau mediu, chiar dacă previziunile privind creșterea economică devin mai favorabile începând din 2014 și măsurile de relansare vor începe să-și facă efectul. Piața europeană a forței de muncă trebuie să devină mai adaptată, astfel încât să permită forței de muncă să circule liber, să ducă competențe acolo unde sunt necesare și să deprindă competențe, pe care apoi să le ducă la locul de origine și să le dezvolte. Este esențial ca forța de muncă să rămână activă, de preferință ocupând un loc de muncă sau, eventual, un loc de muncă cu normă parțială, iar dacă nu, frecventând instituții de educație, formare și reconversie profesională. Este important să ne asigurăm de eficiența, orientarea spre viitor, caracterul inovator și relevanța educației în raport cu necesitățile pieței muncii. Multe programe de educație și formare au tendința de a fi concepute pe termen scurt, adesea fără posibilitatea de a găsi locuri de muncă sustenabile la sfârșit. Este mai puțin probabil ca lucrătorii mai în vârstă care își pierd locul de muncă să participe la astfel de programe. Ar putea fi analizată o abordare pe termen mai lung, cu perspective europene, inclusiv pe baza anumitor bune practici europene consacrate, cum ar fi programul de educație pentru adulți desfășurat în Suedia, în perioada 1997-2002, sau sistemul dual de formare din Germania și Austria. UE ar putea facilita crearea unei rețele europene de educație pentru lucrătorii aflați în șomaj, pentru a se oferi oportunitatea de schimbare a traiectoriei profesionale printr-un program de educație amplu, de doi ani, și de a participa la experiențe de schimburi profesionale, de formare și educaționale în alte state membre, prin emiterea unor bonuri de educație transfrontaliere, cu posibilitatea de transferare a creditelor și de a obține, la sfârșit, o calificare profesională recunoscută.

5.2.2

Dacă se alocă resursele adecvate și dacă este adoptat la scară largă de statele membre, în contextul unor aranjamente contractuale precise cu lucrătorii care se alătură acestor programe pe bază voluntară, acest sistem ar putea permite menținerea în posturi de înaltă calitate a unui număr semnificativ de șomeri pe termen lung, care cu siguranță nu ar fi găsit oportunități de angajare, iar acest lucru ar avea efecte pozitive atât asupra persoanelor vizate, cât și asupra capitalului social în general, în statele Europei.