7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/115

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Cel de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu - evaluare finală” (COM(2011)0531),

—

având în vedere articolele 191 și 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitoare la conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului și a sănătății persoanelor,

—

având în vedere concluziile Consiliului privind mediul din 10 octombrie 2011 referitoare la Evaluarea celui de-al șaselea Program de acțiune pentru mediu al UE și calea de urmat: către un al șaptelea Program de acțiune pentru mediu al UE,

—

având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu privind starea mediului în Europa - situația actuală și perspective 2010 (SOER 2010),

—

având în vedere Raportul tehnic nr. 15/2011 al AEM, intitulat „Revealing the costs of air pollution from industrial facilities in Europe” („Costurile poluării atmosferice cauzate de instalațiile industriale din Europa”

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2011)0244),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru o Europă eficientă din punct de vedere energetic” (COM(2011)0571),

—

având în vedere Cartea albă a Comisiei „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

—

având în vedere propunerea Comisiei privind viitorul cadru financiar pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0398),

—

având în vedere propunerile Comisiei privind reforma politicii agricole comune (PAC), a politicii comune în domeniul pescuitului și a politicii de coeziune,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0048/2012),

A.

întrucât al șaselea program de acțiune pentru mediu se va încheia la 22 iulie 2012;

B.

întrucât timp de un deceniu acest program a oferit un cadru global politicii pentru mediu, perioadă în care legislația privind mediul a fost consolidată și completată în mod substanțial, și întrucât adoptarea acesteia prin metoda codeciziei i-a mărit legitimitatea și a contribuit la crearea unui sentiment al participării; întrucât, cu toate acestea, statele membre și Comisia nu au acționat întotdeauna în conformitate cu acest program și întrucât au existat unele deficiențe care trebuie remediate;

C.

întrucât progresul în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor stabilite în cadrul celui de-al șaselea program de acțiune pentru mediu a variat, unele obiective fiind atinse (schimbările climatice, deșeuri), altele nefiind atinse (aer, mediul urban, resurse naturale), iar realizarea altor obiective depinde de viitoarele eforturi de punere în aplicare (substanțe chimice, pesticide, apă) și întrucât există în continuare o serie de provocări și sunt necesare eforturi suplimentare;

D.

întrucât cel de-al șaselea program de acțiune pentru mediu a fost compromis de lipsa punerea în aplicare deficientă a acquis-ului de mediu în domeniul controlului poluării aerului, al tratării apei și a apei reziduale, al deșeurilor și al conservării naturii;

E.

întrucât obiectivul stopării declinului biodiversității până în 2010 nu a fost atins din cauza lipsei de angajamente politice și financiare;

F.

întrucât raportul „Starea mediului în Europa - situația actuală și perspective 2010 (SOER 2010)” subliniază că provocările majore în domeniul mediului persistă, provocări care, dacă nu vor fi remediate, vor avea consecințe serioase;

G.

întrucât anumite aspecte ale legislației de mediu ar trebui revizuite, în special prin consolidarea independenței evaluărilor de impact asupra mediului în Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului;

H.

întrucât degradarea mediului – poluarea aerului, zgomotul, substanțele chimice, calitatea inferioară a apei și degradarea ecosistemelor – reprezintă un factor important în răspândirea bolilor cronice; întrucât o agendă ambițioasă a UE privind protecția mediului este, așadar, o componentă-cheie pentru prevenirea eficientă a bolilor și a stării de sănătate precare;

I.

întrucât există încă diferențe majore între statele membre în ceea ce privește calitatea mediului și sănătatea publică;

1.

subliniază că, pentru soluționarea provocărilor viitoare în domeniul mediului, trebuie să se adopte în regim de urgență cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte fără întârziere o propunere privind cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

2.

consideră că noul (al șaptelea) program de acțiune pentru mediu trebuie să descrie, într-un mod neechivoc, provocările în domeniul mediului cu care se confruntă UE, inclusiv schimbările climatice tot mai rapide, deteriorarea ecosistemului nostru și intensificarea utilizării excesive a resurselor naturale;

3.

în lumina problemelor actuale în domeniul sustenabilității cu care se confruntă UE, subliniază faptul că programele de acțiune pentru mediu, ca instrumente globale, contribuie la asigurarea coordonării necesare între diferite politici comunitare; consideră în mod special, că, în deceniul următor, va fi chiar și mai important să se abordeze problemele legate de mediu printr-o strategie mai coerentă și mai integrată, care să ia în considerare legăturile dintre acestea și care să echilibreze disparitățile existente, dat fiind că, în caz contrar, pot fi aduse daune iremediabile;

4.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să asigure o imagine pozitivă a beneficiilor unei politici stricte privind mediul, pentru a consolida sprijinul public și voința politică de a lua măsuri;

5.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să stabilească obiective concrete pentru 2020, împreună cu o viziune clară și ambițioasă în ceea ce privește mediul pentru 2050, care să vizeze asigurarea unui nivel ridicat al calității vieții și a bunăstării pentru toți, într-un cadru ecologic sigur;

6.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui ar trebui aliniat cu perspectiva cadrului financiar multianual de după 2013 și cu Strategia Europa 2020; subliniază totuși că este foarte posibil să se adopte decizii-cheie în alte domenii politice cu impact puternic asupra mediului anterior adoptării celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

7.

subliniază faptul că al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să ofere cadrul necesar pentru a asigura finanțarea corespunzătoare, inclusiv finanțarea inovării, cercetării și dezvoltării și că finanțarea obiectivelor în domeniul mediului, în sinergie cu LIFE și cu integrarea deplină a protecției mediului, ar trebui să constituie o parte importantă a viitorului cadru financiar multianual (CFM), a reformei politicii agricole comune (PAC), a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), a politicii de coeziune și a Horizon 2020; consideră, îndeosebi, că UE trebuie să permită crearea unor noi surse de finanțare pentru programul de acțiune pentru mediu, de exemplu, prin mobilizarea instrumentelor de piață și remunerarea serviciilor ecosistemice;

8.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să constituie un cadru global, care să permită abordarea provocărilor constante și a celor pe cale de apariție în domeniul mediului și al sustenabilității, acordând atenția cuvenită măsurilor existente și celor planificate;

9.

consideră că, pentru următorii zece ani, cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu trebuie să fie o chezășie a faptului că alegerile UE în ceea ce privește mediul sunt suficient de clare și previzibile pentru administrațiile naționale și locale, cetățeni, antreprenori și investitori; consideră că acest program global trebuie să transmită un mesaj politic puternic din partea UE pentru restul lumii și să contribuie la crearea unei guvernanțe internaționale în domeniul mediului;

10.

invită Comisia să își bazeze viitoarea propunere privind cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu pe următoarele trei priorități:

11.

consideră că multe dintre obiectivele cuprinse în cel de-al șaselea program de acțiune pentru mediu sunt bine formulate, însă constată și faptul că multe dintre acestea sunt departe de a fi realizate; de aceea ar dori ca mai multe dintre aceste obiective să fie transferate în cadrul celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

12.

dorește să sublinieze importanța creării premiselor pentru ca politica de mediu a UE să fie guvernată de principiul precauției;

13.

ia act cu îngrijorare de faptul că aplicarea acquis-lui în domeniul mediului este în continuare insuficientă; consideră că aplicarea și executarea deplină, la toate nivelurile, precum și o mai bună consolidare a principalelor priorități în domeniul mediului și al politicilor conexe - schimbările climatice, biodiversitatea, resursele, mediul și sănătatea, precum și politicile sociale și de ocupare a forței de muncă, energia, transportul durabil, agricultura și dezvoltarea rurală durabile - sunt hotărâtoare; insistă, în acest sens, asupra nevoii de a dispune de o legislație în domeniul mediului clară, coerentă, fondată pe evaluarea politicilor publice și pe experiență;

14.

subliniază faptul că respectarea deplină a legislației UE în domeniul mediului este o obligație reală stabilită în tratat și un criteriu pentru utilizarea fondurilor UE în statele membre;

15.

subliniază importanța fundamentală a informării cetățenilor cu privire la politicile în domeniul mediului, pentru a-i implica în reușita acestor politici; prin urmare, solicită depunerea unor eforturi sporite în această privință în cadrul următorului program de acțiune, ținând seama de faptul că un mediu mai bun pentru o viață mai bună nu poate fi creat în mod unilateral de către instituții, fără sprijinul societății înseși;

16.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să asigure aplicarea deplină a pachetului privind clima și energia, precum și consolidarea acestuia;

17.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să reflecte necesitatea unor obiective obligatorii în domeniul eficienței energetice și/sau al economiilor de energie, întrucât aceasta va contribui la combaterea încălzirii globale și la protejarea mediului; insistă asupra importanței unui cadru comunitar flexibil pentru ca măsurile propuse în domeniul eficienței energetice să țină seama în mod corespunzător de condițiile specifice fiecărui stat membru;

18.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să extindă dezbaterile și în legătură cu perioada de după 2020 și să aibă în vedere obiective de etapă privind reducerile de emisii, eficiența energetică și energia regenerabilă pentru 2030;

19.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să abordeze, de asemenea, problema emisiilor maritime și a altor emisii decât CO2,

20.

consideră că adaptarea la schimbările climatice ar trebui abordată în mod corespunzător de cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu, ținând seama de nevoile diferite existente în regiuni, pe baza viitoarei Strategii UE de adaptare; invită Comisia să propună o reformă ambițioasă a legislației fitosanitare a UE, pentru a combate eficient proliferarea speciilor invazive și a organismelor dăunătoare, cauzată parțial de schimbările climatice;

21.

recunoaște beneficiile suplimentare ale unei producții tot mai mari de energie regenerabilă în ceea ce privește reducerea poluării și impacturile asupra sănătății, cu condiția să ducă într-adevăr la reducerea producției energetice neregenerabile;

22.

recomandă consolidarea sprijinului acordat strategiilor regionale vizând reducerea emisiilor de dioxid de carbon și rezistența la schimbările climatice, precum și proiectelor în domeniul climatic la scară mică, derulate de IMM-uri, ONG-uri și de autoritățile locale, în cadrul subprogramului „Combaterea schimbărilor climatice” inclus în noul program LIFE propus de Comisie;

23.

reamintește că trebuie realizată de urgență o reducere în termeni absoluți a utilizării resurselor; solicită Comisiei să interpreteze termenul „eficiența utilizării resurselor” în sens larg, astfel încât să fie acoperite toate resursele; subliniază faptul că acestea includ, de exemplu, resursele naturale, energetice și non-energetice, cum ar fi apa, ecosistemele și biodiversitatea; solicită, de asemenea, Comisiei să integreze gestiunea materialelor sustenabile și sustenabilitatea în producție și consum în domeniul eficienței utilizării resurselor;

24.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să contribuie în mare măsură la îndeplinirea unui obiectiv pe termen lung, și anume reducerea amprentei ecologice cu 50 % în următorii 20 de ani; subliniază faptul că amprenta ecologică excesivă a UE subminează perspectivele regionale și globale ale ecosistemelor naturale de a susține, în mod suficient, omenirea;

25.

consideră că obiectivele menționate în Foaia de parcurs pentru o Europă eficientă din punct de vedere energetic ar trebui incluse în totalitate în cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

26.

invită Comisia să utilizeze încă de pe acum și să îmbunătățească indicatorii existenți privind eficiența resurselor și să stabilească fără întârziere obiective în cooperare strânsă cu statele membre și cu toate celelalte părți interesate, precum și să dezvolte cât mai rapid posibil noi indicatori și obiective atunci când este necesar, așa cum se solicită în foaia de parcurs; având în vedere limitele indicatorului principal privind productivitatea resurselor, invită Comisia să elaboreze, în cel mai scurt timp posibil, un indicator pentru consumul de materiale, pe baza unei abordări întemeiate pe ciclul de viață, integrând fluxurile ascunse, adică eventualul transfer al presiunilor în materie de mediu în afara UE și transferarea deficitelor și a dependențelor;

27.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să prevadă elaborarea unui cadru legislativ pentru a pune în primplanul politicilor relevante, în special în cea privind producția durabilă, noțiunea de utilizare în cascadă a resurselor, asigurând utilizarea la nivel maxim a materiilor prime, existente în cantități reduse;

28.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să includă obiective privind modul de abordare a mediului urban, în care locuiesc majoritatea cetățenilor europeni, se generează peste două treimi din emisiile de CO2 și se exercită un impact considerabil asupra mediului, asigurând orientări privind modalitatea de promovare în orașe a planurilor de mediu integrate, a mobilității sustenabile, calității vieții și sănătății umane în orașe, ținând cont de principiul subsidiarității;

29.

invită Comisia și statele membre, în vederea implementării strategiilor pentru reducerea poluării în mediul urban, să examineze posibilitatea instituirii unui cadru european de sprijinire a unei implementări graduale a planurilor privind mobilitatea urbană în orașele europene, elaborând proceduri și mecanisme de sprijin financiar la nivel european, destinate pregătirii de audituri privind mobilitatea urbană și de planuri privind mobilitatea urbană și stabilind un tablou de bord european al mobilității urbane;

30.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să contribuie la realizarea deplină a obiectivelor privind consumul și producția durabile stabilite în foaia de parcurs, de exemplu, în ceea ce privește achizițiile publice ecologice și sustenabile, în conformitate cu principiile transparenței și concurenței echitabile; solicită elaborarea unei politici a produselor care să abordeze întregul ciclu de viață al produselor și să cuprindă metode de producție care să respecte calitatea vieții animalelor; încurajează Comisia ca, odată finalizată metoda armonizată europeană de calcul al amprentei ecologice a produselor, să asigure o mai bună informare a consumatorilor cu privire la produsele care nu sunt cuprinse de dispozitivele existente (etichetă ecologică, etichetă energetică, etichetă referitoare la agricultura biologică etc.); solicită Comisiei să extindă domeniul de aplicare al directivei privind proiectarea ecologică și să reanalizeze punerea în aplicare a acesteia;

31.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să favorizeze elaborarea de mecanisme de stimulare care să susțină cererea de materiale reciclate, în special atunci când sunt incluse în produsele finale;

32.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să contribuie la aplicarea deplină a legislației privind deșeurile, de exemplu, respectarea ierarhiei tratării deșeurilor, asigurând consecvența cu alte politic ale UE; consideră că ar trebui să fixeze obiective mai ambițioase în domeniul prevenirii, reutilizării și reciclării, inclusiv o scădere marcantă a generării de deșeuri, neincinerarea deșeurilor indicate pentru reciclare sau compost, cu respectarea ierarhiei deșeurilor din Directiva-cadru privind deșeurile, precum și o interzicere strictă a eliminării la grămadă la groapa de gunoi a deșeurilor colectate selectiv, precum și obiective sectoriale în domeniul eficienței resurselor și repere pentru eficiența proceselor; reamintește faptul că deșeurile sunt, de asemenea, o resursă care adesea poate fi reutilizată, caz în care putem asigura utilizarea eficientă a resurselor invită Comisia să analizeze modul în care se poate îmbunătăți eficiența colectării deșeurilor provenite din produse de consum, printr-o extindere a aplicării principiului responsabilității extinse a producătorului, precum și prin intermediul instrucțiunilor în domeniul gestionării sistemelor de returnare, de colectare și de reciclare; subliniază necesitatea investițiilor în reciclarea materiilor prime și a pământurilor rare, întrucât mineritul, rafinarea și reciclarea pământurilor rare pot avea consecințe grave asupra mediului dacă nu sunt gestionate corespunzător;

33.

consideră că obiectivele deja stabilite în mai multe directive privind colectarea și separarea deșeurilor ar trebui elaborate în continuare și fixate la cel mai ridicat și calitativ nivel de recuperare a materialelor în fiecare dintre etapele reciclării, și anume colectare, dezasamblare, preprocesare și reciclare/rafinare;

34.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să țină seama de dispozițiile din viitoarea schiță de politică în domeniul apei și subliniază valoarea unei abordări mai bine coordonate a procesului de stabilire a prețurilor apei de aceea, invită Comisia faciliteze accesul la soluții la problemele penuriei de apă, recuperării apei și dezvoltării unor tehnici de irigare alternative și să încurajeze optimizarea utilizării în cascadă a apei prelevate din ciclul apei, de exemplu, reciclând apa în scopuri agricole și industriale, dacă este posibil, și recuperând elementele nutritive și energia din apele uzate;

35.

solicită statelor membre să asigure implementarea deplină și cu succes a legislației în domeniul apei și consideră că, pentru a asigura conformitatea cu Directiva-cadru privind apa și Directiva privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații, trebuie elaborate măsuri de refacere a malurilor naturale ale râurilor și de reîmpădurire a zonelor adiacente;

36.

îndeamnă Comisia să implice toate părțile interesate relevante în formularea de obiective care să asigure sustenabilitatea utilizării terenurilor în cadrul celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu; invită Comisia să definească aspectele esențiale ale utilizării terenurilor, cum ar fi pierderea habitatelor seminaturale și schimbarea destinației terenurilor de mare valoare pentru a face loc culturilor bioenergetice; subliniază, în acest context, necesitatea unor criterii de sustenabilitate privind biomasa și biocombustibilii, abordându-se totodată și chestiunea schimbării indirecte a destinației terenurilor;

37.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu trebuie să abordeze impacturile politicilor europene în afara UE și, prin urmare, solicită Comisiei să abordeze chestiunea reducerii amprentei ecologice în țările terțe, în special prin analizarea schimbării indirecte a utilizării terenurilor din cauza biocombustibililor și a biomasei pentru energie, precum și să includă obiectivul potrivit căruia nu poate fi schimbată destinația niciunui teren de mare valoare pentru mediu în vederea producerii de culturi pentru UE;

38.

subliniază că este important să se acționeze acum pentru ca UE să se afle pe drumul cel bun, care să îi permită îndeplinirea în totalitate a obiectivului său principal pentru 2020 privind biodiversitatea, precum și respectarea angajamentelor sale la nivel mondial privind protejarea biodiversității, întrucât nu ne putem permite un nou eșec, precum și să se aloce resurse suficiente pentru conservarea rețelei Natura 2000; consideră că dificultățile întâmpinate în atingerea obiectivului stabilit pentru anul 2010 indică necesitatea de a revizui în profunzime metodele aplicate până în prezent; consideră că trebuie realizate studii strategice integrate, inclusiv studii privind elementele care ar putea influența zonele protejate; consideră că aceste studii ar trebui incorporate în planurile de amenajare a teritoriului și ar trebui însoțite de campanii educative și informative privind importanța resurselor locale și a conservării acestora;

39.

consideră că Strategia UE 2020 privind biodiversitatea, inclusiv obiectivele și acțiunile acesteia, ar trebui incluse în totalitate în cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu pentru a asigura aplicarea completă a acestuia; consideră că anumite acțiuni trebuie să fie consolidate pe termen scurt pentru ca biodiversitatea să fie abordată într-un mod mai clar în toate sectoarele politice și că trebuie să se depună mai multe eforturi (de exemplu, în ceea ce privește acțiunile de refacere a ecosistemelor degradate) pentru a îndeplini cu succes obiectivul pentru 2020; subliniază faptul că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu va oferi, de asemenea, un cadru solid de susținere a adoptării instrumentelor financiare și juridice necesare, începând cu finanțarea garantată pentru Natura 2000;

40.

subliniază importanța mobilizării atât a sprijinului financiar național, cât și a celui din partea UE, provenit din toate sursele posibile, precum și a conceperii de mecanisme financiare inovatoare pentru a asigura un nivel adecvat de sprijin pentru biodiversitate;

41.

invită Comisia să publice o comunicare privind noua strategie forestieră europeană până la sfârșitul anului 2012 și să propună măsuri eficiente de îmbunătățire a cooperării între statele membre în domeniul forestier și de promovare a unei utilizări raționale a resurselor silvicole și a unei gestiuni durabile a pădurilor;

42.

recomandă acordarea unei mai mari atenții pădurilor în cadrul noii politici agricole comune, prin promovarea agrosilviculturii, precum și promovarea unei politici de dezvoltare rurală bazată pe peisaje durabile;

43.

solicită crearea unui nou regulament comunitar privind prevenirea incendiilor sau, cel puțin, propune instituirea unei cooperări consolidate între statele membre în acest domeniu;

44.

consideră, ținând seama de faptul că condițiile de mediu precare au un impact puternic asupra sănătății, care implică costuri mari, că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui cu precădere:

45.

subliniază faptul că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să stabilească obiective specifice pentru a asigura că, până în 2020, sănătatea cetățenilor europeni nu mai este afectată de poluare și de substanțe periculoase;

46.

consideră că ar trebui să se acorde o atenție deosebită metodelor utilizate pentru evaluarea riscurilor implicate de substanțele chimice, acordând prioritate metodelor alternative la testele pe animale; consideră, de asemenea, că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să prevadă adoptarea unei strategii la nivelul UE pentru reducerea numărului de animale folosite pentru testele de siguranță, garantând în același timp un nivel ridicat de calitate a vieții pentru oamenii și animalele din UE;

47.

consideră că este necesară o abordare holistică față de sănătate și mediu care să se axeze pe precauții și prevenirea riscurilor și, în special, care să țină seama de grupurile vulnerabile, cum ar fi fetușii, copiii și tinerii;

48.

consideră că ar trebui depuse eforturi pentru concentrarea pe prevenire, precauție, și promovarea activităților favorabile mediului la nivelul UE, în domeniul cercetării, inovării și dezvoltării, vizând reducerea impactului bolilor asupra mediului;

49.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să abordeze problema transportului, promovând mai multe investiții în sistemele de transport favorabile mediului și propunând soluții pentru rezolvarea problemei ambuteiajelor și a emisiilor de CO2 și de microparticule;

50.

consideră important ca cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu să acorde o atenție deosebită continuării eliminării treptate a mercurului, atât în UE, cât și în afara acesteia;

51.

invită statele membre să asigure punerea în aplicare deplină și adecvată a legislației UE privind mediul, precum și a politicilor și strategiilor adoptate, și să asigure capacitatea și resursele financiare necesare pentru o punere în aplicare integrală inclusiv în perioadele de austeritate, întrucât neimplementarea sau implementarea incompletă a legislației UE privind mediul nu este numai ilegală, ci și mult mai costisitoare pentru societate pe termen lung;

52.

consideră esențială consolidarea Rețelei europene de punere în aplicare a legislației din domeniul mediului (rețeaua IMPEL) și îndeamnă Comisia să prezinte un raport cu privire la mijloacele de realizare a acesteia;

53.

invită Comisia să realizeze sistematic, anterior acordării de fonduri, controale ex-ante privind conformitatea cu întreaga legislație comunitară relevantă, în special în domeniul politicii de coeziune;

54.

consideră că este important ca cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu să fie considerat un instrument de comunicare cu cetățenii europeni, astfel încât să poată mobiliza acești cetățeni, inclusiv pentru aplicarea în practică a politicilor convenite;

55.

invită Comisia să își consolideze rolul de „gardian al tratatelor” pentru a asigura transpunerea, aplicarea și respectarea, în mod corect, de către toate statele membre, a legislației privind mediul; recomandă o asociere mai solidă a colectivităților locale de-a lungul ciclului de elaborare a politicii privind mediul, în vederea îmbunătățirii aplicării generale a legislației, în special prin crearea de echipe de transpunere a legislației de mediu la nivel regional și local; prin urmare, invită Comisia să analizeze rolul pe care Agenția Europeană de Mediu l-ar putea juca în privința transpunerii și aplicării;

56.

consideră că aspectele legate de mediu dobândesc tot mai multă importanță în alte politici sectoriale și, prin urmare, politica de mediu ar trebui integrată și mai mult în alte politici sectoriale;

57.

invită Comisia să dezvolte indicatori care să permită măsurarea gradului de îmbunătățire a integrării;

58.

consideră că obiectivele Foii de parcurs 2050 pot fi atinse numai dacă se pun în aplicare strategii complementare, inclusiv evaluări în ceea ce privește agricultura, reîmpădurirea și introducerea unor măsuri de stimulare pentru inovare și implementarea rapidă a energiei solare, geotermale și marine;

59.

îndeamnă Comisia să includă în propunerea sa privind cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu o listă a tuturor obiectivelor legate de mediu în diferite domenii politice, în special schimbările climatice, biodiversitatea, transporturile, energia, agricultura, pescuitul și politica de coeziune, și să le examineze cumulativ, pentru a permite o comparare corectă și pentru a asigura coerența obiectivelor;

60.

îndeamnă Comisia, cu prilejul revizuirii Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului și a Directivei 2001/42/CE, să facă în așa fel încât acestea să contribuie la utilizarea sustenabilă a terenurilor, resursă esențială în UE, și să extindă, de asemenea, domeniul de aplicare al evaluărilor impactului asupra mediului pentru a acoperi nu numai proiectele de mare amploare, înăsprind și extinzând criteriile acestor evaluări pentru a include, printre altele, noțiuni precum utilizarea în cascadă a resurselor și analiza întregului ciclu de viață;

61.

invită Comisia să propună o procedură care să asigure imparțialitatea și independența evaluărilor impactului asupra mediului, în primul rând prin eliminarea relației directe între promotorii de proiecte și evaluatori;

62.

recomandă găsirea unui echilibru echitabil între necesitatea de a combate schimbările climatice și de a stopa sau a încetini pierderea biodiversității, și cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu, astfel încât Uniunea Europeană să poată realiza obiectivele UE 2020 și să poată evita costurile inutile care rezultă din schimbările climatice și pierderea biodiversității; în acest context, subliniază importanța politicii de coeziune după 203; subliniază în plus, ținând cont de politica de prevenire, necesitatea de a privi costurile ca pe investiții în viitor și în locuri de muncă noi și de a realiza campanii de informare, de sensibilizare și de schimb de bune practici la toate nivelurile; subliniază necesitatea unei mai bune utilizări a asistenței tehnice la nivel național, regional și local, pentru a spori capacitatea administrativă, acolo unde se impune; consideră necesară corelarea eficientă a obiectivelor de cercetare și inovare cu nevoile de dezvoltare la nivel local și regional;

63.

consideră că obiectivele Foii de parcurs 2050 pot fi atinse numai dacă se pun în aplicare strategii complementare, inclusiv evaluări în ceea ce privește agricultura, reîmpădurirea și introducerea unor măsuri de stimulare pentru inovare și implementarea rapidă a energiei solare, geotermale și marine;

64.

consideră că, pentru respectarea angajamentelor de la Nagoya, cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să includă un plan strict și detaliat, atât la nivel european, cât și național, de eliminare progresivă până în 2020 a tuturor subvențiilor cu efect negativ asupra mediului, de exemplu, a celor care afectează biodiversitatea;

65.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să asigure includerea aspectelor legate de mediu, nu doar a indicatorilor principali actuali privind schimbările climatice și energia în semestrul european; solicită în mod special Comisiei să integreze politicile în domeniul eficienței utilizării resurselor după cum se prevede în Foaia de parcurs privind eficiența utilizării resurselor și să monitorizeze, prin intermediul semestrului european, respectarea de către statele membre a recomandărilor specifice fiecărei țări

66.

subliniază rolul important al autorităților regionale și locale, al organizațiilor neguvernamentale, al mediului academic, precum și al societății civile și al sectorului privat, în promovarea și implementarea unei politici a mediului efective pe teritoriul UE;

67.

consideră că pentru a obține rezultate semnificative este nevoie de sprijin pentru punerea în aplicare a programului la nivel regional și local și de o participare în cadrul procesului a tuturor părților interesate; solicită să se acorde atenție situației regiunilor și teritoriilor cu caracteristici geografice specifice, cum este cazul insulelor, al regiunilor muntoase sau al regiunilor puțin populate; salută propunerea Comisiei de a intensifica utilizarea Evaluărilor de impact asupra mediului și evaluărilor strategice ale impactului asupra mediului în procesul de luare a deciziilor la nivel local și regional;

68.

subliniază că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să contribuie la aplicarea deplină a Convenției de la Aarhus, în special în ceea ce privește accesul la justiție; subliniază, în acest context, că este necesar să se adopte de urgență o directivă privind accesul la justiție; invită Consiliul să își respecte obligațiile care rezultă din Convenția de la Aarhus și să adopte o poziție comună privind propunerea corespunzătoare a Comisiei, înainte de sfârșitul anului 2012;

69.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să încerce să sprijine dezvoltarea unor modele alternative de măsurare a creșterii și bunăstării față de cel bazat pe PIB;

70.

solicită Comisiei și statelor membre sa promoveze „economia ecologică” la nivel global, integrând aspecte de mediu, sociale și economice, precum reducerea sărăciei;

71.

subliniază importanța de a le demonstra cetățenilor UE, în special în contextul economic actual, faptul că protecția mediului nu este în contradicție cu dezvoltarea economică și socială durabilă; în acest scop, susține promovarea proiectelor de succes și difuzarea publică a informațiilor privind fezabilitatea dezvoltării economice inofensive pentru mediu în zone de patrimoniu natural și cultural importante, precum rețeaua Natura 2000;

72.

reamintește că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să ofere cadrul necesar pentru a asigura finanțarea corespunzătoare, inclusiv finanțarea inovării, cercetării și dezvoltării;

73.

consideră că programul LIFE+ ar trebui gestionat de către Comisie, punându-se accent pe proiectele de inovare și excelență, promovând IMM-urile și instituțiile de cercetare și dezvoltare și acordând prioritate conservării biodiversității, printr-o abordare sistematică și integrală, precum și tehnologiilor agricole compatibile cu conservarea solului și a lanțului trofic din cadrul ecosistemelor animalelor; consideră că programul UE LIFE+ ar trebui promovat pe scară mai largă în toate regiunile Europei pentru a încuraja practicile inovatoare la nivel local și a spori impactul și gradul de sensibilizare cu privire la secțiunea „politica de mediu și gestionarea acesteia” din cadrul acestui program;

74.

solicită Comisiei și statelor membre ca în cadrul viitorului program-cadru de cercetare să dezvolte un program pentru cercetare și inovare în domeniul noilor materiale și resurse care ar putea înlocui, pe viitor, actualele materii prime care sunt deficitare;

75.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să aibă ca obiectiv integrarea aspectelor de mediu în ansamblul relațiilor externe ale UE, în special în ajutorul pentru dezvoltare și acordurile comerciale, în vederea promovării protecției mediului în țările terțe; încurajează UE să favorizeze programarea comună a cercetării în domeniul mediului, împreună cu vecinii săi;

76.

invită Comisia să includă în propunerea sa obiectivul pentru UE de a sprijini pe deplin activitatea ONU, a Băncii Mondiale și a Agenției Europene de Mediu privind contabilitatea de mediu, în vederea creării unui sistem de contabilitate de mediu armonizat la nivel mondial; salută angajamentele prevăzute în Strategia europeană privind biodiversitatea, vizând îmbunătățirea cunoștințelor referitoare la ecosisteme și la serviciile acestora în UE (de exemplu, cele furnizate de păduri); încurajează coordonarea dintre experiențele diferitelor state membre și compararea reflecțiilor metodologice în materie de contabilitate ecosistemică;

77.

consideră că cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu ar trebui să asigure aplicarea la timp a angajamentelor internaționale ale UE, în special în cadrul CCONUSC și al Convenției privind diversitatea biologică (CBD);

78.

îndeamnă Comisia să integreze, în cadrul celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu, rezultatul conferinței Rio+20 privind economia ecologică și consolidarea guvernanței internaționale în domeniul mediului;

79.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.