15.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 351/1

1.1

În opinia CESE, o creștere durabilă, sustenabilă și inteligentă este imposibilă în absența unui proces de recuperare a decalajelor. Așadar, obiectivul triplu al Strategiei Europa 2020, și anume o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii este, în esență, adecvat; totuși, pentru a fi realizat, sunt necesare un mix bine echilibrat de politici macroeconomice, precum și reforme structurale și instrumente mai numeroase și de o mai bună calitate.

1.2

Realizarea inteligentă a strategiei este cu atât mai importantă în această perioadă caracterizată de numeroase provocări majore. Este recomandabil să se completeze și să se definească cu mai mare precizie strategia existentă, adaptând-o la noua situație politică, economică și socială. Obiectivul ar trebui să fie atingerea unui nou echilibru între responsabilitate și solidaritate.

1.3

În cadrul acestei necesare schimbări de orientare, Uniunea ar trebui să demonstreze existența voinței politice și a unei viziuni concrete în favoarea unei integrări substanțiale mai profunde. În paralel, diversele forme de cooperare pe mai multe niveluri între statele membre și regiuni trebuie să fie, de asemenea, îmbogățite, pentru a se realiza „mai multă Europă” și „o Europă mai bună”.

1.4

În opinia CESE, este necesar să se continue consolidarea guvernanței în serviciul politicii economice și de dezvoltare, să se sporească diversitatea și cantitatea fondurilor publice și să fie sprijinită accelerarea reformelor structurale în statele membre.

1.5

CESE consideră că poate adera la abordarea generală și la orientarea proiectelor de reglementare prevăzute pentru punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020, cum ar fi cadrul financiar multianual (CFM) și cadrul strategic comun.

1.6

În plus, CESE subliniază că măsurile care urmăresc să îmbunătățească stabilitatea, creșterea și ocuparea forței de muncă și să reducă sărăcia nu sunt suficiente, fiind deci indispensabilă îmbogățirea instrumentelor existente.

1.7

Este necesar să fie clar definită repartiția responsabilităților între Uniune și Statele membre. Măsurile adoptate pentru a consolida bazele creșterii, cum ar fi uniunea bancară europeană (reglementarea, supravegherea, salvarea unor instituții bancare și garantarea depozitelor în sectorul bancar european) sau emisiunea de obligațiuni legate de proiecte, constituie o etapă importantă și trebuie accelerată punerea lor în aplicare. Rolul Băncii Centrale Europene trebuie consolidat.

1.8

CESE consideră că în materie de politică de dezvoltare nu este suficient să fie definite doar „cadrele”. Realizarea obiectivelor poate fi accelerată sporind investițiile cu țintă precisă și realizând la nivel european programe paneuropene, transsectoriale și multidimensionale. Dat fiind că în multe țări realizarea reformelor structurale este în prezent o chestiune decisivă, politica de dezvoltare trebuie să încurajeze acest proces.

1.9

Pentru a garanta combinarea creșterii „inteligente” cu cea „favorabilă incluziunii”, una dintre posibilități este stabilirea ca obiectiv a creșterii gradului de ocupare a forței de muncă și sprijinirea rețelelor care acoperă o gamă largă de activități. În acest scop, este necesară sporirea concurenței în mai multe sectoare ale pieței unice.

1.10

Cu toate acestea, politica de coeziune nu poate să rămână axată în mod unilateral pe promovarea creșterii economice și pe competitivitate. Toate fondurile și programele trebuie orientate mai puternic către obiectivele sociale ale Strategiei Europa 2020, cum ar fi ocuparea forței de muncă, serviciile sociale, combaterea sărăciei, educația și formarea etc.

1.11

CESE consideră că anumite propuneri referitoare la perioada 2014-2020 cum ar fi, de exemplu, elaborarea strategiilor macroregionale, trebuie să fie sprijinite prin structurile necesare.

1.12

Un bun exemplu de integrare mai strânsă ar putea fi „Mecanismul Conectarea Europei”, extins la alte obiective europene comune și înglobând și resursele sectorului privat.

1.13

Armonizarea Strategiei Europa 2020 și politica de coeziune necesită și o concepție teritorială la scară europeană, însoțită de instrumente corespunzătoare. Trebuie accelerată elaborarea unei strategii europene de dezvoltare teritorială.

1.14

CESE consideră că este indispensabil ca experții și publicul să fie mai strâns asociați la elaborarea deciziilor și propune în consecință definirea unui al doisprezecelea obiectiv tematic în cadrul strategic comun, având ca scop consolidarea „comunicării și dialogului cu societatea civilă”.

2.1

În ultimii ani – pe de o parte, din cauza schimbărilor la scară planetară și, pe de altă parte, din cauza extinderii UE, precum și din cauza crizei și a modului de a reacționa al Europei – Uniunea a devenit un ansamblu mai complex, de fapt cu mai multe viteze, iar divergențele dintre interesele statelor membre s-au accentuat.

2.2

Riscul de conflicte sociopolitice și rolul forțelor politice extremiste au crescut. Este de așteptat ca lupta împotriva crizei economice, financiare, sociale și de solidaritate să rămână principala prioritate a Europei până la mijlocul actualului deceniu. Din nefericire, producția înregistrează o scădere semnificativă în numeroase state membre. Stabilitatea financiară și creșterea economică intră în conflict, iar în absența creșterii economice, eforturile de a realiza stabilitatea se fac în detrimentul solidarității.

2.3

Strategia Europa 2020 nu a fost concepută pe aceste baze. Ea ține seama de criză, dar nu a anticipat că aceasta va fi de o asemenea amploare sau de o asemenea durată.

2.4

UE are nevoie în același timp de o consolidare bugetară și de un program de creștere eficient. Există o anumită speranță că reducerea cererii generată de consolidarea bugetară necondiționată poate fi compensată pe termen lung, dacă se concepe consolidarea în mod inteligent și echilibrat.

2.5

În opinia CESE, cadrul financiar multianual propus de Comisie pentru perioada 2014-2020 este un compromis relativ acceptabil. Dacă se reușește creșterea resurselor proprii ale UE, utilizarea lor mai eficientă și eficace și orientarea lor directă către obiectivele Strategiei Europa 2020 și către reformele structurale, se va putea aduce o contribuție la dezvoltarea economică.

2.6

În schimb, propunerea nu abordează suficient problemele legate de recuperarea decalajelor și nici tensiunile sociale. Țările donatoare și-au epuizat capacitățile acordând ajutoare financiare (incontestabil substanțiale) țărilor confruntate cu probleme de echilibru bugetar.

2.7

Politica de coeziune nu poate să rămână axată în mod unilateral pe promovarea creșterii economice și pe competitivitate. Toate fondurile și programele trebuie orientate mai puternic către obiectivele sociale ale Strategiei Europa 2020, cum ar fi ocuparea forței de muncă, serviciile sociale, combaterea sărăciei, educația și formarea etc.

2.8

În domeniul politicii de coeziune se pregătesc schimbări destul de importante. Accentul se va pune de acum înainte pe consolidarea condițiilor macro- și microeconomice și pe convergența teritorială. Cu toate acestea, se impune o schimbare de paradigmă, dacă se dorește realizarea unei creșteri favorabile incluziunii, în conformitate cu Strategia Europa 2020. Resursele consacrate politicii de coeziune nu sunt „donații” și nici „subvenții”, ci se înscriu în cadrul politicii europene de plasamente și investiții și, în această capacitate, sunt însoțite de cerințe privind eficacitatea punerii în aplicare.

2.9

În interesul unei creșteri economice durabile și favorabile incluziunii, în paralel cu criteriile tradiționale, crește și rolul determinant al anumitor factori „soft” (de exemplu situația sanitară și demografică, nivelul și dinamica educației și a formării etc.), iar cerințele privind un mediu sănătos devin mai presante. Cele mai recente documente menționează doar în trecere posibilitatea de a acorda acestui domeniu ajutoarele europene necesare.

2.10

Comisia Europeană a prezentat o propunere de deschidere a pieței forței de muncă cu obiectivul inversării tendințelor defavorabile. Subvențiile pot redinamiza simultan și cererea, și oferta. În special, este important să se vegheze la transferabilitatea pensiilor și la eliminarea diverselor obstacole juridice, administrative și fiscale.

3.1

Dezvoltarea dinamică pe care o are în vedere Strategia Europa 2020 nu se traduce, cum ar fi de dorit, prin simplificarea sistemului instituțional, acest scop putând fi atins prin îmbunătățirea eficacității acestuia și dezvoltarea proporțională a instrumentelor.

3.2

În situațiile cele mai dificile, este esențial ca resursele intelectuale să fie exploatate la maximum. Este justificat să se consolideze organismele, permanente sau temporare, competente în materie de analiză, de consiliere, de monitorizare și de previziune, care lucrează alături de organele legislative și executive. De exemplu, merită atenție elementele următoare:

3.3

Este esențial să se garanteze transparența funcționării Uniunii și să se consolideze democrația participativă. Ar fi util ca forumurile internet să fie mult mai intens folosite sau, atunci când este preferabil ca schimburile de opinii să aibă loc prin discuții față în față, să se organizeze și/sau să se sprijine conferințe la nivel înalt, de anvergură, și să se organizeze în paralel dezbateri în parlamentele naționale. Se propune consolidarea comunicării UE, prin publicarea anumitor negocieri ale UE; într-un număr limitat de cazuri, ar trebui ca fiecare să poată exercita o monitorizare pe internet sau să acceseze o decizie de vot.

3.4

Obiectivul triplu al Strategiei Europa 2020 este deosebit de ambițios. În schimb, așa cum CESE a subliniat în mai multe avize, există o neconcordanță între calendarul stabilit și resursele disponibile, în special având în vedere experiența „istorică”, mai degrabă negativă în cazul strategiei „de la Lisabona” și mai degrabă pozitivă în cazul măsurilor rapide și eficace de guvernanță economică, menționate anterior.

3.5

Din punctul de vedere al procedurilor și punerii în aplicare, măsurile și proiectele de reglementare preconizate în scopul realizării obiectivelor Strategiei Europa 2020 și al utilizării fondurilor structurale și de coeziune nu reflectă decât sumar învățămintele trase în perioada de programare care se încheie în 2013.

3.6

Principiile și propunerile tematice enunțate în cadrul strategic comun oferă bune șanse de a ajunge la „mai multă Europă” și la „o Europă mai bună”. Cu toate acestea, ele nu sunt suficiente pentru concretizarea acestor șanse. Pentru stabilirea detaliilor, anumite țări ar trebui să-și revizuiască modul în care abordează procesul de reflecție legat de programare.

3.7

Pe parcursul ultimelor decenii, s-a constatat apariția unei abordări europene la scară largă, adaptabilă la nivel regional, în principal în domeniul cercetării-dezvoltării și al marilor investiții în infrastructură (în acest ultim caz, o astfel de abordare fiind inevitabilă, având în vedere natura misiunii). Strategiile UE, inclusiv cele 11 obiective tematice, sunt incomplete în ceea ce privește politicile economice sectoriale și programele multidimensionale de dezvoltare teritorială.

3.8

În viitoarea strategie de dezvoltare teritorială trebuie să se definească obiective și instrumente care să încurajeze cooperarea economică și socială la nivel macroregional, în special în domeniile următoare:

3.9

Ultimul deceniu a fost marcat, pe de o parte, de posibilitățile oferite de sistemele urbane și, pe de altă parte, de tensiunile tot mai palpabile și aproape imposibil de gestionat care s-au acumulat în aceste sisteme.

3.10

Crearea de rețele între aglomerări urbane, poli și centre de concentrare de activități foarte dezvoltate legate de noțiunea de excelență ar putea constitui bune exemple de dezvoltare dinamică și favorabilă incluziunii și în același timp durabilă.

3.11

Prin extinderea componentelor infrastructurilor la orientările tematice impuse de integrarea politică, instituțională, economică și socială, viziunea unei Europe interconectate – care se înscrie în cadrul strategiilor macroregionale – ar putea conduce la o îmbunătățire sensibilă a eficacității la nivel macroeconomic. Această extindere nu ar intra în contradicție cu o repartizare proporțională și echitabilă a resurselor.

3.12

Într-un aviz anterior, CESE a recomandat deja definirea unui nou cadru financiar european pentru conceperea de proiecte integrate de „interes european special”.

3.13

Punerea integrală în aplicare a unei comunități europene a energiei merită avută în vedere, dat fiind că, dacă va avea sprijin politic, UE ar putea vorbi la unison în forumurile mondiale și, în plus, ar putea susține mai eficient aspectele strategice, economice, sociale și de mediu.

3.14

În absența unui progres conceptual la nivel european, definirea proiectelor de reglementare și a cadrelor financiare pentru perioada 2014-2020 va crea o nouă presiune, care va încuraja statele membre să caute soluții individuale, care deseori sunt mai puțin eficiente.

3.15

CESE s-ar putea dovedi la înălțimea misiunii sale dacă ar putea, având în vedere alcătuirea sa, să exprime, în cunoștință de cauză și potrivit unei metodologii detaliate, cunoașterea care reflectă relațiile dintre interesele economice, valorile sociale și criteriile care determină durabilitatea creșterii.

4.1

Strategia Europa 2020, sistemul de reglementare elaborat pentru a sprijini punerea în aplicare a fondurilor de coeziune după 2014 și cadrul strategic comun dovedesc recunoașterea elementelor pe care le implică o dezvoltare integrată.

4.2

Cu toate acestea, CESE consideră că în afara acestei conștientizări, concurența mondială necesită și conceperea și punerea în practică a unor programe mai concrete și mai generale.

4.3

Creșterea inteligentă și favorabilă incluziunii, vizată de Strategia Europa 2020, are ca principal obiectiv, la nivel macro, creșterea capacității de producție și de incluziune a Uniunii, în timp ce, la nivel micro, trebuie asigurată îmbunătățirea constantă și durabilă a calității vieții cetățenilor din Uniune, pe baza unei creșteri calitative și cantitative a gradului de ocupare a forței de muncă.

4.4

Pentru a obține eficiență și eficacitate, planificarea utilizării resurselor europene trebuie să țină seama de faptul că există activități interconectate și interdependente, care pot fi reprezentate ca o rețea integrată specifică și multidimensională.

4.4.1

În cazul obiectivelor transsectoriale, care pot fi considerate relevante la nivel macro și care deci influențează competitivitatea UE, trebuie să se acorde atenție organismelor aflate într-o relație de producție sau de prestare de servicii, care participă la procesul de dezvoltare sau sunt influențate direct de acesta.

4.4.2

În procesul de programare trebuie să se țină seama și de rețelele teritoriale (regionale și locale) ale actorilor (beneficiarilor) implicați în procesul respectiv, precum și de sistemul de relații dintre aceștia.

4.5

Analiza și planificarea acestor două sisteme de interdependență și sprijinirea lor la nivelul Uniunii vor face posibilă obținerea efectului combinat de creștere inteligentă și favorabilă incluziunii.

4.6

De la încheierea precedentului deceniu până în prezent, în mare parte datorită infrastructurilor dezvoltate cu ajutorul resurselor europene, structura teritorială a proceselor de producție în Europa s-a modificat în profunzime, antrenând în regiunile cele mai puțin dezvoltate o dezvoltare a instrumentelor și a culturii de producție, reînnoirea sistemului de educație și a formării profesionale, îmbunătățirea gradului de ocupare a forței de muncă și creșterea veniturilor și a consumului.

4.7

Configurarea structurii spațiale a economiei este determinată de condițiile care pot fi asigurate la nivelul micro; aceste condiții sunt strâns legate de criteriul „durabilității” definit în Strategie.

4.8

Anumiți factori sunt determinanți, în special calificarea și vârsta forței de muncă, formarea profesională, nivelul general de cultură a muncii, creșterea numărului de locuri de muncă și calitatea serviciilor. Starea se sănătate a populației locale, calitatea mediul și, desigur, nivelul de dezvoltare a infrastructurilor comerciale și materiale, precum și a sistemelor logistice sunt factori importanți.

4.9

Competitivitatea Europei depinde în mare parte de o astfel de evoluție coordonată, capabilă să conecteze nivelul micro- și cel macroeconomic.

4.10

Reorientarea resurselor poate fi justificată, cu condiția ca acestea să fie utilizate eficient și rațional, deoarece:

4.11

Se admite în general că, în ceea ce privește ajutorul european acordat sectoarelor economice, acesta (în special atunci când ia forma subvențiilor) se dovedește cel mai necesar în cazul activităților cu caracter inovator desfășurate de întreprinderile mici și în domenii industriale în declin, care suferă mutații structurale. În interesul unei creșteri inteligente și totodată favorabile incluziunii sau al recuperării decalajelor, atunci când este vorba de rețele de producție, noțiunea de „întreprindere” ar putea, în anumite regiuni și localități cu un ritm de dezvoltate mai lent, să necesite extinderea sprijinului acordat IMM-urilor.

4.12

În cazul lanțurilor de inovare, al clusterelor și al sistemelor de producție locale, a căror funcționare este absolut satisfăcătoare, se poate pune întrebarea dacă nu s-ar putea avea în vedere asigurarea unei mai mari flexibilități, pe de o parte, pentru marile întreprinderi bine înrădăcinate într-o anumită regiune și, pe de altă parte, pentru furnizori, oferindu-le o finanțare diversificată și combinată.

4.13

Elaborarea strategiilor multidimensionale poate fi ilustrată de domeniul sănătății. Rețeaua legată de industria sănătății se întinde de la sănătate și educația de mediu, trecând prin formare până la diferite sectoare de producție conexe, cu participarea sectorului de mediu, sectorului sănătății, turismului medical, cercetării biologice, fabricării de echipamente și învățământului superior asociat, parcurilor industriale și de inovare, precum și a IMM-urile care activează în domeniu; în același timp, toate aceste domenii interacționează cu astfel de rețele. În acest context, economia vârstei a treia joacă un rol tot mai important.

4.14

CESE a analizat, în mai multe studii, importanța economiei sociale ca factor determinant al politicii de creștere favorabile incluziunii.

4.15

Interacțiunea economică și financiară dintre activitățile care se pot desfășura în rețele de tipul celor citate ar putea avea efecte semnificative asupra restructurării bugetelor statelor membre, ceea ce ar conduce apoi la modificarea abordării și atitudinii societății.

4.16

Abordarea macroregională a dezvoltării ar consolida restructurarea teritorială europeană policentrică, ceea ce ar permite accelerarea, pe de o parte, a necesarei concentrări a activităților și, pe de altă parte, diviziunea muncii în cadrul rețelei, prin valorificarea diverselor contexte locale, ceea ce ar sluji idealului durabilității.