Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Dincolo de PIB – implicarea societății civile în alegerea indicatorilor complementari” (aviz din proprie inițiativă)

La 20 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

„Dincolo de PIB – implicarea societății civile în alegerea indicatorilor complementari”.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 7 martie 2012.

În cea de-a 479-a sesiune plenară, care a avut loc la 28 și 29 martie 2012 (ședința din 29 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 172 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă și 12 abțineri.

1.1 Comitetul Economic și Social European (CESE) reia afirmațiile de la punctul 8 al concluziilor Conferinței CESE „Adoptă dezvoltarea durabilă, fii responsabil! Societatea civilă europeană pe calea către Summitul Rio+20”, din 7 și 8 februarie 2012: „salută faptul că proiectul preliminar recunoaște limitele PIB ca instrument de măsurare a bunăstării și face apel la implicarea societății civile în elaborarea urgentă a unor indicatori complementari”.

1.2 CESE recunoaște progresele înregistrate în ultimii ani, la nivel mondial și european, în elaborarea unor indicatori care să vină în completarea Produsului intern brut (PIB), mai ales în analiza indicatorilor reprezentativi ai calității vieții și ai condițiilor sociale ale oamenilor, din perspectiva durabilității sistemelor economice.

1.2.1 CESE continuă să considere că este fundamental să se dezvolte această abordare, înainte de toate printr-un demers global care să plaseze Uniunea Europeană (UE) în avangardă, atât în contextul următoarelor reuniuni internaționale (Rio+20), cât și – mai ales – al eventualelor progrese ale noilor strategii europene de stabilitate și de creștere economică, de dezvoltare și coeziune socială, precum și de durabilitate ecologică. Prima agendă în funcție de care trebuie evaluată pregătirea indicatorilor complementari PIB-ului este Strategia Europa 2020.

1.3 CESE consideră că traseul complex care duce la redefinirea bunăstării și a progresului societăților – într-o manieră mai amplă decât cea simplei creșteri economice – nu poate fi disociată de actualele politici europene de combatere a efectelor recurente ale crizei economico-financiare.

1.3.1 În vederea relansării economice și chiar a rezolvării crizei, trebuie schimbată paradigma de referință, dezvoltarea trebuind să se bazeze pe bunăstarea și progresul societății. Doar în acest mod se poate acorda mai multă atenție cauzelor care se află la originea crizei și a recăderii recente a Europei în recesiune, astfel încât aceste cauze să fie cuantificate și să se elaboreze politici mai potrivite, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung. În acest sens, politicile UE reprezintă o miză foarte interesantă.

1.4 Ca atare, CESE subliniază că trebuie învinsă rezistența și tentația de a atenua introducerea și monitorizarea instituțională, alături de indicatorii tradiționali (de natură pur economică și financiară), a altora noi, de durabilitate economică, socială și ecologică, dat fiind că tocmai în acest fel criza actuală poate fi gestionată mai bine și limitată.

1.5 Diferența – constatată atât la nivel național, cât și european – dintre politicile economice și cele care urmăresc bunăstarea și progresul social a devenit considerabilă. Cu toate acestea, dată fiind, în prezent, adoptarea extinsă de către birourile statistice naționale a indicatorilor complementari PIB-ului, posibilitatea ca această diferență să scadă ține de capacitatea de transformare a mulțimii de informații disponibile în cunoaștere și conștientizare de către cetățenii europeni.

1.5.1 În acest sens, trebuie promovată o dezbatere chiar pe marginea semnificației termenului de progres, o dezbatere care, pe lângă redefinirea conceptului de dezvoltare, să introducă și elemente de responsabilitate politică. Această nouă abordare impune identificarea diverselor dimensiuni ce constituie progresul, prin intermediul:

1.6 Ca atare, CESE consideră că statisticile joacă un rol decisiv în eliminarea diferențelor cognitive care persistă:

1.7 CESE este convins că transparența proceselor decizionale democratice impune ca statisticile să beneficieze de o guvernanță independentă, care să-și regăsească rolul fundamental de ghidare a măsurărilor efectuate și a metodologiei acestora către fenomenele dictate de noile exigențe de tip economic, social și ecologic. În acest cadru, Eurostat este chemat să-și asume un rol central în integrarea și armonizarea statisticilor naționale și regionale.

1.8 De asemenea, CESE consideră că societatea civilă, împreună cu ceilalți actori sociali și instituționali, trebuie să identifice domeniile de intervenție în care poate fi decelat progresul unei societăți, delimitând domeniile specifice și fenomenele importante (pe plan economic, social și ecologic). În acest sens, pot fi utilizate instrumente specifice de informare, consultare și participare.

1.8.1 CESE consideră că legitimitatea deciziilor publice nu poate fi generată și asigurată doar prin garanții și dispoziții formale (de natură instituțională, juridică și constituțională) ale statului, ci trebuie să se bazeze în mod necesar pe contribuția societății civile.

1.8.2 Contribuția specifică a societății civile la definirea perspectivelor de dezvoltare și bunăstare reprezintă un aport politic esențial nu doar pentru împletirea dimensiunilor participativă și cognitivă, ci și pentru atingerea obiectivelor urmărite.

1.9 Cu toate acestea, ceea ce lipsește este elaborarea unor instrumente de punere în aplicare și de responsabilizare, necesare conectării opțiunilor politice, în special a celor de politică economică și bugetară, cu performanța indicatorilor înșiși.

1.10 În lumina experiențelor de consultare și participare din diverse țări, CESE consideră că „paradigma deliberativă” (procesul de schimb de informații și opinii cu privire la o decizie comună într-o dimensiune discursivă prin care se formează și se exprimă preferințele colective), pe baza căreia s-ar cuveni să fie elaborați indicatorii de bunăstare și progres, ar trebui să se așeze pe următoarele elemente:

1.11 CESE se angajează să monitorizeze în continuare activitățile de la nivel național și european care presupun implicarea societății civile în elaborarea indicatorilor complementari PIB-ului.

1.12 CESE își reafirmă disponibilitatea de a funcționa ca loc de întâlnire pentru reuniunile la care vor participa organizațiile societății civile și organismele instituționale europene, în cadrul unui proces participativ și deliberativ de identificare și elaborare a indicatorilor de progres pentru Uniunea Europeană.

2.1 Prin prezentul aviz, CESE dorește să-și aducă o contribuție specifică la procesul de reflecție privind implicarea societății civile în elaborarea indicatorilor de bunăstare sau de progres social, în perspectiva desfășurării Conferinței Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Earth Summit – Rio+20), care se va avea loc în perioada 20–22 iunie 2012 la Rio de Janeiro (1), și a celui de-al patrulea Forum mondial al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), care va avea loc în perioada 16–19 octombrie la New Delhi (India), pe tema „Statistici, cunoaștere și politici – măsurarea bunăstării și promovarea progresului societăților”.

2.2 CESE dorește să continue procesul de elaborare trasat de cele două avize adoptate anterior și să asigure continuitatea procesului de monitorizare a progreselor înregistrate la nivel european în ceea ce privește elaborarea unor indicatori complementari PIB-ului, care să poată exprima dezvoltarea economică și socială în condițiile respectării depline a exigențelor de durabilitate ecologică (2).

2.3 În avizul „Dincolo de PIB - indicatori ai dezvoltării durabile” (3), CESE lansase deja reflecția legată de limitele PIB-ului, de posibilele corecții și adăugiri și, ca atare, de necesitatea elaborării unor noi criterii care să ajute la identificarea indicatorilor complementari pentru bunăstare și durabilitate (economică, socială și ecologică), „pentru o politică mai echilibrată”.

2.4 Doi ani mai târziu, ca răspuns la dezbaterile și pregătirile efectuate la nivel european, CESE adopta avizul „Dincolo de PIB: Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare” (4), în care saluta Comunicarea Comisiei Europene (5) și sublinia importanța adoptării unei perspective pe termen lung privind alegerea și în acest context a celor mai potriviți parametri de referință și instrumente statistice, pentru extinderea conturilor naționale la domenii de natură mai socială și ecologică, în conformitate cu opțiunile strategice ale actorilor politici instituționali.

2.4.1 În avizul menționat, CESE evidenția necesitatea examinării mai amănunțite a indicatorilor reprezentativi ai calității vieții și ai condițiilor sociale ale persoanelor, prin adoptarea unei abordări globale care să așeze Uniunea Europeană (UE) în avangarda acestui tip de inițiative.

3.1 Munca de elaborare a unor indicatori sintetici, alternativi sau pur și simplu complementari indicatorului tradițional de creștere economică, PIB-ul, a început cu mai bine de 50 de ani în urmă. PIB-ul este un instrument de măsurare „specializat” într-un segment anume de activitate – în special, de piață – al unei societăți. Este vorba de un indicator care doar printr-o interpretare „leneșă” putea face trecerea de la statutul de indicator de producție la cel de indicator de bunăstare a unei societăți (6).

3.1.1 În perioada cuprinsă între anii '60 și '90 au fost elaborați indicatori cu caracter social, în completarea PIB-ului sau care urmăreau să înlocuiască acest indicator, în măsură să evidențieze alte domenii de analiză decât cel tradițional economic. Această etapă poate fi definită drept faza socială a indicatorilor de progres al unei societăți.

3.1.2 Către sfârșitul anilor '80, Raportul Brundtland (1987) atrăgea atenția întregii lumi asupra dezvoltării durabile (7). Odată cu Conferința Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea din 1992 (Summitul Pământului, desfășurat la Rio de Janeiro), aspectele ecologice și-au făcut loc pe agenda politică internațională, marcând trecerea la o fază globală, de cercetare și elaborare a unor indicatori care să măsoare progresul societăților (8).

3.2 Cu toate acestea, ultimul deceniu este cel în care s-a afirmat cu mai multă vigoare necesitatea măsurării nivelului de bunăstare atins de o societate, garantând totodată caracterul său durabil din punct de vedere economic, social și ecologic.

3.3 În acești ani, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și-a asumat un rol fundamental în acest sens, prin Proiectul global de măsurare a progresului societăților (Global Project on measuring the progress of societies), lansat în 2003 (9). Acest Proiect global a reprezentat și reprezintă încă un exemplu veritabil de dezbatere participativă la nivel mondial, care a permis conștientizarea necesității de a modifica paradigma progresului social și, ca atare, modelul de dezvoltare generală.

3.3.1 Prin intermediul Proiectului global s-a constituit o rețea de operatori privați și publici interesați de dezvoltarea unei reflecții aprofundate: i) asupra studiilor și analizelor privind statisticile referitoare la bunăstarea socială, durabilitatea ecologică și creșterea economică și ii) asupra instrumentelor legate de tehnologiile informației și comunicațiilor care să permită transformarea statisticilor din informații în cunoștințe (10).

3.4 La 20 august 2009, Comisia Europeană a publicat importanta sa comunicare intitulată „Dincolo de PIB: Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare” (11), care recunoștea necesitatea ca, alături de PIB, să fie luați în considerare indicatori ecologici și sociali și care stabilea un program de lucru până în 2012.

3.5 După mai puțin de o lună (12) apărea Raportul Comisiei privind măsurarea performanței economice și a progresului social (cunoscut de obicei ca Raportul comisiei Stiglitz, Sen și Fitoussi) (13), care urmărea în mod explicit următoarele obiective:

3.5.1 În acest scop, raportul prezenta 12 recomandări care ar putea contribui la elaborarea unor instrumente de măsurare prin care pot fi ilustrate progresul social, material și imaterial, sub numeroasele forme pe care le îmbracă (14).

3.6 Reflecția asupra PIB-ului și a necesității unor indicatori complementari de bunăstare socială și ecologică a câștigat în autoritate la 25 septembrie 2009, cu ocazia Summitului G 20 de la Pittsburgh. În declarația finală se reafirmă următorul angajament: „În momentul în care depunem eforturi de introducere a unui nou model de creștere durabilă, trebuie să încurajăm elaborarea unor noi metode de măsurare care să țină mai mult seama de dimensiunile sociale și ecologice ale dezvoltării economice”.

3.7 În decembrie 2010, Comisia Europeană a prezentat cel de-al cincilea Raport privind coeziunea economică, socială și teritorială (15), care cuprindea, la capitolul 1 („Situația și tendințele economice, sociale și teritoriale”) o secțiune numită „Sporirea bunăstării și reducerea excluziunii” (p. 73-117), în care sunt prezentați o serie de indicatori de bunăstare.

3.8 În ciuda atenției reînnoite acordate progresului societății, par să persiste – la nivel instituțional european – reticențe destul de puternice atunci când este vorba de implementarea acestor indicatori de tip social și ecologic.

3.8.1 În perioada cuprinsă între primăvara și toamna lui 2010, Comisia Europeană a prezentat un proiect de consolidare a guvernanței economice europene, destinat corectării dezechilibrelor fiscale și macroeconomice ale statelor membre ale UE (16). Un astfel de mecanism ar trebui să se sprijine pe un sistem de indicatori (tablou de bord) care să poată produce semnale de alarmă privind aceste dezechilibre și să permită efectuarea intervențiilor corectoare în statele membre vizate (17). Cu toate acestea, reflecția privind sistemul de indicatori ce trebuie adoptat a fost caracterizată de absența totală a transparenței. În Opțiunea Comisiei a exclus cu totul indicatorii economici relevanți pentru înțelegerea dezechilibrelor financiare, cei de natură socială și indicatorii de mediu.

3.8.2 Opțiunea aceasta pare să fi fost valabilă și în cazul Pactului euro plus sau în cel al recentului pact fiscal vizând combaterea speculației financiare și salvgardarea competitivității zonei euro.

3.8.3 Așa cum s-a exprimat recent atât în avizul său privind consolidarea și coordonarea politicilor europene (18), cât și în cel privind dezechilibrele economice (19), CESE consideră că, dacă dezechilibrele macroeconomice sunt văzute ca divergențe persistente între cererea și oferta globală (astfel încât să conducă la surplus sau la deficit în consumul și sumele totale economisite în cadrul unei economii date), înseamnă că este cel puțin oportună și introducerea unor indicatori de natură socială, cum ar fi următorii: indicele inegalității dintre repartizarea veniturilor și a bogăției, frecvența celor mai scăzute retribuții, componenta așa-numiților lucrători săraci, cota ce revine retribuțiilor și profiturilor în cadrul PIB-ului etc. (20) Acești indicatori evidențiază existența dezechilibrelor macroeconomice ce decurg dintr-un exces de economisire în cazul veniturilor cele mai ridicate și de îndatorarea excesivă în cazul veniturilor medii și scăzute. Aici poate fi identificată în mod neîndoios sursa crizei economico-financiare globale declanșate începând cu 2008 (21).

3.8.4 Cu alte cuvinte, la aproape doi ani de la publicarea comunicării sale pe această temă (22) și în condițiile în care continuă să caute noi căi de abordare a dezvoltării și progresului social, Comisia Europeană este solicitată să-și exercite rolul de gestionare, coordonare și, mai ales, de control al statelor membre și continuă să utilizeze instrumente și abordări tradiționale, privilegiind doar unele aspecte ale dimensiunii economice și excluzând o mare parte dintre cele ale dimensiunii sociale sau ecologice.

3.8.5 În fața acestor situații, CESE consideră, împreună cu Parlamentul European și Comitetul Regiunilor, că reflecția privind ideea de progres social nu poate fi circumscrisă unor cercuri restrânse, fiind necesară asocierea întregii colectivități.

3.9 În toate încercările consemnate la nivel național și internațional de stabilire a unor indicatori complementari PIB-ului, apare ideea că dacă ar fi fost acordată mai multă atenție și indicatorilor privind durabilitatea economică, socială, ecologică, intergenerațională și financiară, atât în plan public, cât și privat, criza actuală ar fi putut fi identificată la timp și, ca atare, administrată bineînțeles mai bine.

3.9.1 Cuantificarea bunăstării și a progresului nu este o chestiune pur tehnică Însăși înțelegerea conceptului de bunăstare presupune preferințe și valori fundamentale ale unei societăți și ale indivizilor care o alcătuiesc.

3.9.2 Între aspectele cele mai semnificative ale studiilor și reflecțiilor privind cauzele crizei – și posibilitatea „măsurării” ei cu indicatori mai cuprinzători – figurează și atenția mai mare ce trebuie acordată cererii agregate (și nu doar ofertei). În ceea ce privește bunăstarea materială, dezbaterea internațională afirmă necesitatea unei mai mari atenții acordate veniturilor și consumului, mai degrabă decât producției, și de a lua în considerare și indicii de concentrare a bogăției. De asemenea, se reamintește influența pe care calitatea bunurilor o are asupra bunăstării și se evidențiază în special inegalitățile, măsurarea acestora și necesitatea de a nu ne limita doar la analiza valorilor „medii”.

3.9.3 Nu este nicio îndoială că prelungirea crizei economico-financiare din 2008-2009 până la această a doua recesiune face ca dezbaterea să devină mai relevantă ca niciodată, mai ales dacă se caută originea acestei crize și modalități de redefinire a creșterii, dezvoltării și progresului pe care diversele mecanisme/sisteme naționale și, în mod mai general, societatea ar dori să le (re)genereze.

4.1 Dezbaterea privind necesitatea utilizării unor noi indicatori care să amplifice domeniul economic și de a se ține seama de problemele cu caracter social și ecologic, revine astăzi cu puteri reînnoite, în urma mutației suferite în paradigma de referință a societății. În prezent, creșterea economică – ce rămâne, totuși, un parametru esențial pentru o națiune – nu mai ajunge pentru a asigura un progres real pentru colectivitate dacă nu este incluzivă și durabilă.

4.1.1 Conceptul de progres se alătură celui de creștere economică. Este vorba de un concept mult mai cuprinzător și mai complex, a cărui natură multidimensională implică o mulțime de i) obiective de realizat, ii) politici și măsuri de implementat și, ca atare, iii) indicatori de monitorizare a progreselor înregistrate în realizarea acestor obiective. Însuși conceptul de progres poate ocaziona, în funcție de țară, interpretări și semnificații diferite, în funcție de populații, culturi și religii.

4.2 Schimbarea paradigmei de referință, de la creșterea economică la progres, nu simplifică lucrurile, ci, dimpotrivă, are tendința de a le complica. Din această cauză, este cu atât mai necesară promovarea unei dezbateri cu privire la semnificația însăși a progresului, care ar permite nu doar redefinirea conceptului de dezvoltare prin identificarea obiectivelor de atins și a instrumentelor pentru a reuși acest lucru, ci și introducerea unor elemente de responsabilitate politică. Cu alte cuvinte, este vorba de o dezbatere care ar permite societății – în toate componentele sale – să se concentreze asupra elementelor considerate esențiale pentru propria existență.

4.3 Această abordare, cu totul nouă, necesită identificarea diverselor dimensiuni ce alcătuiesc progresul, pentru a putea elabora apoi indicatorii respectivi. Cele trei abordări predominante în măsurarea progresului se referă la:

4.4 Analiza cea mai recentă și mai cuprinzătoare a conceptului de progres al unei societăți sugerează că este vorba de două sisteme principale: sistemul uman și ecosistemul (23). Aceste două sisteme sunt strâns legate unul de celălalt prin intermediul a două canale diferite, primul fiind reprezentat de „gestionarea resurselor ecologice” și celălalt de „serviciile ecosistemului” (24).

4.4.1 În acest context, „bunăstarea umană” (în sens individual și social) îndeplinește funcția dominantă și reprezintă obiectivul fundamental pentru progresul societății. Bunăstarea umană rezultă astfel din trei domenii de activitate: economică, culturală și de guvernanță (care pot fi considerate, la rândul lor, „obiective intermediare”). Și ecosistemul este alcătuit dintr-un domeniu de activitate reprezentat de „condiția de ecosistem” (cf. figura 1).

4.4.2 În acest context, „bunăstarea unei societăți” poate fi definită ca suma bunăstării umane și a condițiilor ecosistemului, iar „progresul societății” ca îmbunătățirea bunăstării umane și a condițiilor ecosistemului. O astfel de evaluare va trebui, în orice caz, să fie corectă, urmând a fi combinată cu rolul exercitat de inegalități în bunăstarea umană și în condițiile ecosistemului. În acest sens, trebuie să se țină seama de inegalitățile dintre societăți și zone geografice, precum și de inegalitățile în interiorul acestora și între generații. În acest fel se va reuși definirea naturii echitabile și durabile a progresului unei societăți.

4.5 Dezbaterea privind indicatorii complementari PIB-ului se înscrie în cadrul acestei reflecții. Revenirea în prezent a acestei dezbateri și necesitatea de a măsura alte fenomene (în afară de pura creștere economică) reprezintă dovada unui nou proces de conștientizare a importanței acestor aspecte și le înscriu în mod necesar pe agenda politică. Măsurarea acestor parametri va permite cunoașterea și, ca atare, gestionarea lor.

4.5.1 Astfel de fenomene reprezintă alegeri politice și, prin urmare, este nevoie să fie monitorizate, pentru a le permite cetățenilor să fie informați cum se cuvine. Din acest motiv, statistica oficială independentă și de calitate îndeplinește un rol fundamental.

5. Informare, consultare și participare în procesele de elaborare a indicatorilor de progres

5.1 Recurența propunerii de lansare a unei dezbateri privind elaborarea unor indicatori complementari PIB-ului este motivată în principal de faptul că, de-a lungul ultimului deceniu, s-a căscat o adevărată prăpastie între:

Acest decalaj a devenit și mai accentuat, criza globală aducând cu sine fracturi pe plan economic și social.

5.1.1 Cu alte cuvinte, între realitatea percepută și prezentată de statisticile oficiale (prin intermediul indicatorilor săi tradiționali, dintre care PIB-ul este cel mai reprezentativ) și realitatea percepută de cetățeni a intervenit o distanțare care, inevitabil, nu poate determina decât o serie de reflecții privind rolul pe care statisticile oficiale vor trebui să-l joace în cursul secolului XXI.

5.2 Toate acestea survin tocmai în momentul în care, ca urmare a evoluțiilor tehnologiilor informației și comunicării (TIC), are loc o adevărată revoluție în comunicare, fluxurile de informație devenind din ce în ce mai accesibile. În ce măsură se concretizează toate acestea într-o expertiză efectivă pentru întreaga colectivitate? Aceasta este adevărata întrebare fundamentală și la aceasta este chemată să răspundă în mod hotărâtor statistica oficială. Obiectivul trebuie să fie posibilitatea trecerii de la informație la cunoaștere.

5.2.1 Faptul de a dispune de mai multe informații favorizează transparența procesului decizional democratic (de exemplu, indicatorii statistici favorizează înțelegerea dinamicilor anumitor fenomene, precum ocuparea forței de muncă, șomajul, inflația etc.). Fluxul masiv de informații poate conduce însă la perturbarea concentrării utilizatorilor, fie ei cetățeni sau factori de decizie politică (dat fiind că un flux mai mare de informații nu înseamnă în mod necesar îmbunătățirea cunoașterii).

5.3 Această dilemă scoate în evidență necesitatea unei guvernanțe statistice independente și de calitate, o statistică ce trebuie să-și regăsească rolul fundamental de ghidare a măsurărilor efectuate și a metodologiei acestora către fenomenele dictate de noile exigențe de tip economic, social și ecologic (25).

5.3.1 CESE consideră că în acest context se înscrie foarte bine Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Către un management fiabil al calității pentru statisticile europene” (26), care confirmă faptul că statisticile actuale, pe lângă faptul că permit cunoașterea fenomenelor, trebuie să permită și gestionarea lor, astăzi și în viitor. În acest sens, cetățenii trebuie să-și poată formula alegerile în cunoștință de cauză, în mod rațional și democratic.

5.3.2 Astfel, Eurostat trebuie să-și asume un rol central în integrarea și armonizarea statisticilor naționale și regionale din cele 27 de state membre ale UE, mai ales în ceea ce privește aspectele referitoare la calitatea vieții, la durabilitate și la repartizarea veniturilor și a capitalului, în vederea măsurării variațiilor de bunăstare în funcție de intervențiile acțiunii publice.

5.3.3 Eurostat ar trebui să garanteze sprijinul metodologic adecvat, astfel încât actorii instituționali și sociali și cetățenii europeni să dispună de instrumentele care să le asigure informații adecvate și consultanță, pentru a putea participa astfel eficient la dezbaterea publică (27).

5.4 În acest nou cadru, societatea civilă, împreună cu ceilalți actori sociali și instituționali, trebuie să identifice – prin întâlniri sub formă de mese rotunde și de forumuri specifice – domeniile de intervenție în care poate fi decelat progresul unei societăți, delimitând domeniile specifice și fenomenele importante (pe plan economic, social și ecologic). Statistica joacă rolul de suport tehnic, prin furnizarea celei mai potrivite metodologii și a indicatorilor eficienți care permit monitorizarea acestor fenomene.

5.5 În cazul în care sunt implicați cetățeni, pot fi create „forme de inteligență colectivă” care, prin faptul că permit afirmarea cetățeniei active, contribuie la redefinirea democrației:

5.5.1 Prin această practică se dezvoltă conceptul de „capital social” (30), care se află la baza obiectivelor europene în materie de economie a cunoașterii și de coeziune socială. De asemenea, acesta se poate defini ca fiind capacitatea de a îmbunătăți conceptul de bunăstare a tuturor printr-o mai mare încredere, înțelegere și cooperare între societatea civilă și administrația publică. Un astfel de demers poate avea loc doar printr-o puternică participare a societății civile, printr-un angajament politic și social viguros, care să fie încurajate de autoritățile publice prin practici de consultare (31).

5.5.2 Un număr considerabil de țări au lansat recent procese deliberative structurate, cu implicarea societății civile (Australia, Canada, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Mexic, Țările de Jos, Regatul Unit, Statele Unite, Elveția).

5.5.3 În articularea și extinderea proceselor de mobilizare a actorilor societății civile, toate experiențele prezintă diferențe substanțiale. Acestea se manifestă mai mult la momentul interacțiunii discursive sau dialectice (dezbatere publică și identificarea valorilor și priorităților), decât în prima fază, de consultare.

5.5.4 Faza de consultare se realizează în schimb adesea prin utilizarea intensă a site-urilor web destinate special problemelor respective, instituirea unor grupuri de lucru însărcinate cu tematici specifice și programe de consultare ce prevăd folosirea intensivă a rețelelor sociale, a blogurilor și sondajelor (mai ales online). Cu toate acestea, nicio țară nu a reușit să cupleze în mod formal și substanțial stabilirea unor indicatori bazați de modelul deliberativ și procesele de programare economico-financiară.

5.5.5 CESE consideră că implicarea societății civile în identificarea indicatorilor de bunăstare sau de progres se poate face prin intermediul participării active a acesteia atât la alegerea priorităților politice, cât și la selecția informațiilor ce se cuvin monitorizate.

Bruxelles, 29 martie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(2) Cf. avizul din proprie inițiativă al CESE pe tema „Dincolo de PIB - indicatori ai dezvoltării durabile” (JO C 100/09, 30.4.2009, p 53) și avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Dincolo de PIB: măsurarea progreselor într-o lume în schimbare” (JO C 18/11, 19.1.2011, p. 64).

(6) Chiar Simon Kuznets – căruia i se datorează introducerea conceptului de PIB în Statele Unite – avertizase asupra abuzurilor sau neînțelegerilor care puteau rezulta din utilizarea inadecvată a acestui instrument, fiind preocupat de stabilirea limitelor acestei noțiuni. Costanza, R., Hart, M., Posner, S., Talberth, J., 2009, Beyond GDP: The Need for New Measures of Progress (Dincolo de PIB: necesitatea de noi moduri de măsurare a progresului), Boston University.

(7) Organizația Națiunilor Unite, Report of the World Commission on Environment and Development (Raportul Comisiei mondiale privind mediul și dezvoltarea), 1987.

(8) O activitate de cercetare care se va concentra în special asupra a patru abordări metodologice diferite: i) indicatori de corectare a PIB-ului, ii) indicatori alternativi; iii) indicatori sintetici (sau compuși); iv) sistemul de indicatori.

(9) Proiectul a fost lansat la Palermo în 2004, cu ocazia primului Forum mondial al OCDE pe tema „Statistici, cunoaștere și politici” (Statistics, knowledge and policy). Trei ani mai târziu (în 2007) se desfășoară la Istanbul al doilea Forum, pe tema „Măsurarea și favorizarea progresului societăților” (Measuring and fostering the progress of society), în cursul căruia reprezentanții CE, OCDE, ONU, PNUD, ai Băncii Mondiale și ai Organizației Conferinței islamice au semnat Declarația de la Istanbul. Al treilea Forum al OCDE s-a desfășurat în 2009 la Busan (Coreea de Sud) pe tema „Cartografierea progresului, elaborarea unei viziuni și îmbunătățirea calității vieții” (Charting progress, building vision, improving life).

(10) În cursul Forumului anual din 24 și 25 mai 2011, OCDE a prezentat indicele său de îmbunătățire a vieții (Better life index), un indicator care măsoară bogăția, bunăstarea și calitatea vieții cu ajutorul a 11 parametri (locuință, venituri, loc de muncă, viață socială, educație, mediu, guvernanță, sănătate, satisfacție personală, siguranță, echilibrul dintre viața privată și viața profesională): OECD, 2011, How’s Life? Measuring Weel-Being, OECD Better Life Initiative (Cum o mai duceți? Măsurarea bunăstării. Inițiativa OCDE de îmbunătățire a vieții), disponibil la adresa http://www.oecdbetterlifeindex.org/.

(14) La 12 octombrie 2011, s-a desfășurat la Paris o conferință organizată de OCDE, de Institutul Național de Statistică și de Studii Economice (INSEE) din Franța și de ministerul francez al economiei, finanțelor și industriei, pe tema „Doi ani de la publicarea Raportului Stiglitz-Sen-Fitoussi” (Two Years after the release of the Stiglitz-Sen-Fitoussi Report).

cf. INSEE, 2011, „Doi ani de la Raportul Stiglitz-Sen-Fitoussi: ce măsuri sub aspcetul bunăstării și durabilității?” (Two years after the Stiglitz-Sen-Fitoussi report: What well-being and sustainability measures?), contribuții ale INSEE, Paris.

(15) http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/cohesion5/index_ro.cfm.

(16) Consolidarea coordonării politicilor economice pentru stabilitate, creștere și locuri de muncă - Instrumente pentru o mai bună guvernanță economică în UE, COM(2010)367 final.

(17) Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro, COM(2010) 525 final - 2010/0279 (COD).

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, COM(2010) 527 final - 2010/0281 (COD).

(18) Cf. avizul privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor– Consolidarea coordonării politicilor economice pentru stabilitate, creștere și locuri de muncă – Instrumente pentru o mai bună guvernanță economică în UE, JO C 107/02, 6.4.2011, p. 7.

(19) Avizul privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro [COM(2010) 525 final - 2010/0279 (COD)] și propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice [COM(2010) 527 final - 2010/0281 (COD)], JO C 218, 23.7.2011, p. 53.

(20) Această propunere a figurat, printre altele, în raportul Parlamentului European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice (raportor: dna Elisa FERREIRA), [2010/0281(COD)], 16 decembrie 2010.

(21) OIM-FMI, The Challenges of Growth, Employment and Social Cohesion (Provocările creșterii, ocupării forței de muncă și coeziunii sociale), document de discuție pentru Conferința comună OIM-FMI, Oslo, 13 septembrie 2010, p. 67-73.

(22) Comunicare a Comisiei către Consiliu și Parlamentul European – Dincolo de PIB, măsurarea progreselor într-o lume în schimbare, COM(2009) 433 final.

(23) Hall J., Giovannini E., Morrone A., Ranuzzi G., 2010, A Framework to Measure the Progress of Societies (Un cadru de măsurare a progresului societăților), Statistics Directorate. Working Paper, nr. 34, OECD, STD/DOC (2010) 5, Paris.

(24) În timp ce gestionarea resurselor decurge din efectele acțiunilor sistemului uman în raport cu ecosistemul (exploatarea resurselor naturale, poluarea), serviciile ecosistemului leagă cele două sisteme (sistemul uman și ecosistemul) în cele două direcții (aprovizionare cu hrană, apă, aer, efecte ale calamităților naturale etc.), Hall J., Giovannini E., Morrone A., Ranuzzi G., 2010.

(25) Giovannini, E., 2007, Statistics and Politics in a Knowledge Society, OECD, STD/DOC(2007)2, 29 mai 2007, consultat la 28 ianuarie 2010 la adresa: http://www.2007oecd.org/dataoecd/39/53/41330877.pdf.

Giovannini, E. 2009, Measuring Society's Progress: A key issue for policy making and democratic governance, consultat la 28 ianuarie 2010 la adresa http://www.oecd.org/dataoecd/6/34/41684236.pdf.

(27) Tocmai în această perspectivă a fost creat, în cadrul sistemului statistic european, grupul de monitorizare „Măsurarea progresului, a bunăstării și a dezvoltării durabile”, cu misiunea de a coordona activitățile pe această temă și de a concretiza recomandările comisiei Stiglitz, Sen și Fitoussi, ținând seama cum se cuvine de obiectivele Strategiei Europa 2020.

(28) Pentru informații suplimentare pe această temă, a se vedea conferința CESE privind democrația participativă, intitulată „Democrația participativă, mijloc de combatere a crizei de încredere europene”, precum și Manualul cetățenilor (The Citizen's Handbook) (http://www.vcn.bc.ca/citizens-handbook/) și Inițiativa cetățenească europeană (European Citizens' Initiative) (http://www.citizens-initiative.eu/) – Campanie de promovare a drepturilor de participare ale cetățenilor Uniunii Europene.

(29) În analiza dinamicilor democrației participative, distincția dintre procesele de tip „de sus în jos” (top-down) și cele de tip „de jos în sus” (bottom-up) este uzuală. În ambele cazuri, existența unei trimiteri la interacțiunile dintre două niveluri diferite de organizare și de decizie (străine însă de formele democrației directe) prezintă democrația participativă ca pe o abordare bazată pe dialog, de natură procesuală, care, într-adevăr, se aplică cel mai bine la soluționarea conflictelor. Scopul urmărit îl reprezintă convergența celor două procese.

(30) OCDE, 2001, The well-being of nations: the role of human and social capital (Bunăstarea națiunilor: rolul capitalului uman și social), OCDE, Paris.

(31) OCDE, 2001, Citizens as partners, Information, consultation and public participation in policy-making (Cetățeni și parteneri – Informare, consultare și participare publică la elaborarea politicilor), PUMA (Public Management Service), OCDE, Paris.