Avizul Comitetului Economic și Social European privind ocuparea forței de muncă tinere, calificările profesionale și mobilitatea (aviz din proprie inițiativă)

La 14 iulie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului, și-a adoptat avizul la 16 decembrie 2011.

În cea de-a 477-a sesiune plenară, care a avut loc la 18 și 19 ianuarie 2012 (ședința din 18 ianuarie 2012) Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 173 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 4 abțineri.

1.1 Evoluția demografică reprezintă o provocare majoră pentru piața forței de muncă. Consecințele crizei economice demonstrează că piețele forței de muncă se confruntă cu probleme de ordin structural. În ciuda unor calificări corespunzătoare, mai ales tinerii se confruntă cu dificultăți în încercarea de a intra pe piața forței de muncă. De aceea, statele membre trebuie să pună în practică reformele prevăzute de Strategia Europa 2020 și de programele de reformă la nivel național pentru relansarea creșterii economice.

1.2 Șomajul în rândul tinerilor atrage după sine grave probleme economice și sociale pentru societate și pentru tinerii înșiși, reducând posibilitățile de creștere. Competitivitatea Europei va depinde în mare măsură de disponibilitatea unor lucrători cu înaltă calificare; există riscul ca Europa să piardă teren în competiția pentru atragerea lucrătorilor cu înaltă calificare și a specialiștilor.

1.3 Nimeni nu știe cu adevărat cum vor arăta locurile de muncă ale viitorului, însă formările profesionale ar trebui să ia drept punct de plecare cererea de pe piețele forței de muncă și problemele reale care urmează să fie abordate. Recunoașterea calificărilor dobândite în afara sistemelor de formare ar trebui îmbunătățită. Programele de învățământ ar trebui să acorde o atenție mai mare competențelor generale și inovatoare.

1.4 Barierele între sistemul de învățământ și piața forței de muncă ar trebui eliminate și ar trebui evitată acordarea unei atenții excesive aspectelor financiare. Ar trebui aprofundat parteneriatului între sistemul de învățământ și întreprinderi, pentru a elabora programe de învățământ corespunzătoare și pentru a anticipa cerințele viitoare. Formarea ar trebui să ducă la ocuparea unui loc de muncă.

1.5 Formările profesionale și stagiile cu caracter dual din cadrul sistemului de învățământ ar trebui să fie utilizate pe o scară mai largă – inclusiv în cazul învățământului superior și formării profesionale relevante. Sinergiile dintre activitatea practică și calificarea la locul de muncă, pe de o parte, și învățământul teoretic, pe de altă parte, îmbunătățesc capacitatea de inserție profesională a tinerilor, asigură o mai bună tranziție spre viața profesională, și oferă noi impulsuri pentru dezvoltarea învățământului.

1.6 Țările care doresc să introducă un sistem dual de formare, ar trebui să beneficieze de sprijin din partea Fondului social european, pentru a acoperi astfel cheltuielile inițiale aferente.

1.7 O piață a forței de muncă deschisă și dinamică poate favoriza mobilitatea și crea locuri de muncă, mai ales pentru tineri. În conformitate cu Strategia Europa 2020 și cu programele naționale de reformă, statele membre trebuie să-și modernizeze piețele forței de muncă pentru a spori capacitatea acestora de absorbție a forței de muncă și a îmbunătăți funcționarea lor.

1.8 O politică activă privind piața forței de muncă, care îi motivează pe cei în căutarea unui loc de muncă, precum și pe salariați să învețe pe tot parcursul vieții, contribuie la consolidarea mobilității profesionale și geografice și creează astfel mai multe șanse de angajare.

2.1 Tineretul Europei este viitorul Europei. Dar mulți tineri nu au un loc de muncă sau nu dispun de calificările corespunzătoare. În plus, în ciuda calificărilor corespunzătoare, mulți dintre ei se confruntă cu dificultăți în încercarea de a intra pe piața forței de muncă.

2.2 Acest aviz analizează oportunitățile de angajare pentru tineri. Acestea includ viitoarea cerere de tehnicieni și lucrători calificați, accesul generației tinere pe piața forței de muncă și mobilitatea profesională. Documentul de față se referă la forța de muncă „esențială” cu pregătire tehnică sau de specialitate sau cu un nivel mediu de calificare, care, conform CEDEFOP, va reprezenta 50 % din populația activă în anul 2020.

2.3 Avizul prezintă propuneri concrete de îmbunătățire a șanselor de angajare pentru tineri și de asigurare a calificării corespunzătoare de care au nevoie întreprinderile.

2.4 Conceptul de „calificări” cuprinde numeroase aspecte, de exemplu competențe sociale și generale, calificări și cunoștințe tehnice și de specialitate, dobândite atât în cadrul unui sistem de educație generală și formare profesională, cât și la locul de muncă sau în cadrul relațiilor și activităților sociale și familiale.

2.5 Acest aviz dorește să ofere un răspuns la două întrebări strâns corelate: (1) Care sunt calificările necesare pe piața forței de muncă a viitorului? și (2) Cum pot fi garantate integrarea tinerilor pe această piață și posibilitățile mobilității profesionale?

2.6 Comisia Europeană a lansat o serie de inițiative emblematice în acest sens. Cele mai recente se intitulează „Tineretul în mișcare” și „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă”. Aceste inițiative emblematice sunt de o importanță fundamentală și cuprind diferite inițiative destinate îmbunătățirii oportunităților de angajare pentru tineri. Avizele relevante ale CESE fac referire la acestea (1).

3.1 În Uniunea Europeană, evoluția demografică face ca populația activă să scadă: generația mai vârstnică baby-boom părăsește piața forței de muncă, fiind urmată de generațiile mai tinere, mai puțin numeroase. Acest fapt reprezintă o mare provocare pentru piața forței de muncă, știut fiind că o ofertă ridicată de forță de muncă de înaltă calificare este decisivă pentru creșterea economică în Europa.

3.2 Conform ultimului număr al publicației „Quarterly Employment and social situation review” a Comisiei Europene, redresarea pieței forței de muncă în UE are loc încet și în mod inegal. Sunt create noi locuri de muncă, dar nu în număr suficient de mare. Mai ales șomajul în rândul tinerilor (20,3 %) evidențiază în mod deosebit necesitatea unor acțiuni rapide și eficiente.

3.3 Șomajul afectează toate grupurile de tineri, inclusiv grupurile mai vulnerabile, indiferent de nivelul lor de educație și formare. Riscul de a nu găsi un loc de muncă este însă mai mare la tinerii cu un nivel mai scăzut de educație și formare sau la cei care nu dispun de experiență profesională. În plus, șomajul de lungă durată a crescut și el, atingând un nivel de 9,5 % în martie 2011, mai ales tinerii fiind expuși riscului de a rămâne șomeri de lungă durată.

3.4 Atât șomajul, cât și ocuparea insuficientă a forței de muncă în rândul tinerilor atrag după sine grave probleme economice și sociale pentru societate și pentru tinerii înșiși, reducând posibilitățile de creștere.

3.5 Înaintea crizei, Europa a cunoscut o perioadă în care au fost create relativ multe noi locuri de muncă. Conform Comisiei Europene, între 1995 și 2006 au fost create 20 de milioane de noi locuri de muncă.

3.6 În schimb, criza a dus la pierderea unui număr de 5 milioane de locuri de muncă. Potrivit Eurofound este vorba mai ales de locuri de muncă slab plătite pentru persoane necalificate. Există însă diferențe considerabile între statele membre din acest punct de vedere.

3.7 CEDEFOP estimează că în intervalul 2010-2020 vor fi create aproximativ 7 milioane de noi locuri de muncă și că aproximativ 73 de milioane de locuri de muncă se vor elibera prin evoluția demografică. Multe din locurile de muncă nou create vor fi locuri de muncă de înaltă calificare.

3.8 În mod paradoxal, unele state și sectoare se confruntă cu o insuficiență a forței de muncă, concomitent cu o rată a șomajului crescută, ceea ce reflectă persistența unor probleme de ordin structural pe piețele europene ale forței de muncă. Astfel, la sfârșitul anului 2009, Țările de Jos au avut 118 000 de locuri de muncă neocupate, iar în sectorul tehnologiilor informaționale din Germania și Polonia există 87 800, respectiv 18 300 de locuri de muncă disponibile.

3.9 Competitivitatea sectorului privat va depinde în mare măsură de disponibilitatea unor lucrători calificați. Dacă întreprinderile din sectorul privat nu vor putea găsi lucrători care dispun de calificările necesare, atunci ele se vor vedea obligate să-i recruteze din alte regiuni ale lumii. Evoluția demografică va duce în același timp și la o creștere a necesarului de forță de muncă în sectorul îngrijirii persoanelor în vârstă și al sănătății.

4.1 Scăderea ratei de ocupare a forței de muncă și creșterea economică atât de imperios necesară impun ca generațiile viitoare de tineri care urmează să intre pe piața forței de muncă să dispună de un înalt nivel de educație și de formare, care să corespundă cerințelor actuale și viitoare. Acest lucru implică o scădere a ratei de abandon școlar și o creștere a numărului de tineri care duc la bun sfârșit pregătirea profesională. În plus, este esențial ca structura pieței forței de muncă să permită tinerilor să-și găsească un prim loc de muncă. Ultimii ani au demonstrat că trecerea de la formare la primul loc de muncă este dificilă. Anumite obstacole care țin de formare sau de legislația muncii îngreunează la rândul lor schimbarea locului de muncă.

4.2 În cadrul Strategiei Europa 2020, al bunelor practici și al programelor naționale de reformă, UE și statele membre s-au angajat să pună în practică o serie de reforme. În acest context, mai multe state membre au propus reforme menite să apropie sistemele lor de învățământ de cerințele piețelor forței de muncă.

4.3 Strategia Europa 2020 fixează două obiective centrale în domeniul educației generale și formării profesionale. Acestea sunt însă obiective pur cantitative. La fel de importantă este însă capacitatea sistemelor de educație și formare de a oferi tinerilor calificările corespunzătoare, pe care aceștia să le poată utiliza și care să fie cerute pe piața forței de muncă.

4.4 Potrivit estimărilor, nivelul de educație și formare al cetățenilor Europei va continua să crească, existând însă pericolul unei polarizări. Conform anumitor estimări, obiectivul ca cel puțin 40 % din persoanele cu vârsta aflată între 30 și 34 de ani să dispună de studii superioare va fi atins probabil în anul 2017.

4.5 Situația nu se prezintă însă la fel de pozitivă în ceea ce privește rata abandonului școlar, unde obiectivul este o reducere la maxim 10 % în anul 2020. CEDEFOP, de exemplu, estimează că în 2020, cel puțin 83 % (în comparație cu 78 % în 2010) din persoanele între 22 și 24 de ani vor fi absolvit o instituție de învățământ secundar superior, adică o formare profesională sau liceală. Garantarea unei oferte de forță de muncă de înaltă calificare reprezintă o mare provocare în condițiile unui număr mare de tineri fără calificare, întrucât locurile de muncă ale viitorului necesită mai ales lucrători de înaltă calificare sau forță de muncă specializată. Trebuie deci în primul rând luate acele măsuri care să garanteze că un număr mai mare de tineri vor dispune de o calificare, inclusiv de natură profesională.

4.6 Globalizarea și noile tehnologii vor duce la schimbări ale pieței forței de muncă, ceea ce se va reflecta, între altele, și în cicluri de viață din ce în ce mai scurte ale produselor. Noul raport de forțe între sectoare și noile forme de organizare a muncii duc la crearea de noi locuri de muncă, dar și la necesitatea unor noi competențe.

4.7 Astfel cresc cerințele cu privire la învățarea pe tot parcursul vieții, la formarea adulților și la disponibilitatea de adaptare, care astăzi fac parte din viața profesională. Există o responsabilitate comună, în cadrul căreia în special partenerii sociali și instituțiile de învățământ pot coopera în vederea găsirii unor soluții inovatoare.

4.8 Potrivit estimărilor CEDEFOP, cererea de forță de muncă de înaltă calificare va crește până în 2020 cu aproape 16 milioane, în timp ce cererea de forță de muncă cu calificări medii va crește cu 3,5 milioane. În schimb, cererea de forță de muncă slab calificată va scădea cu aproximativ 12 milioane.

4.9 Pentru perioada 2010-2020 se preconizează o scădere considerabilă a ocupării forței de muncă în sectorul primar, dar și în sectorul producției. Cea mai mare creștere o va înregistra sectorul serviciilor, mai ales al serviciilor către întreprinderi, însă și distribuția, serviciile de catering, cele din domeniile sănătății și transporturilor vor cunoaște o evoluție pozitivă. Sectoarele cu o mare concentrare de cunoștințe, dar și cele cu o concentrare medie de cunoștințe, precum comerțul cu amănuntul, se vor dezvolta în continuare. Evoluția către o economie bazată pe cunoaștere într-o lume aflată sub semnul inovării și schimbării va continua. Este deci important ca plusul de competențe de specialitate să fie transpus în cunoaștere, ceea ce se va reflecta apoi în inovări, precum și în noi produse și servicii oferite. Disponibilitatea de adaptare continuă să rămână un parametru central, atât pentru fiecare individ, cât și pentru sistemul educațional, pentru a satisface cerințele pieței forței de muncă.

4.10 Analiza structurilor de ocupare a forței de muncă și a necesarului de competențe în viitor arată că inovarea constituie un element fundamental. Prin inovare se înțelege capacitatea de a îmbunătăți anumite procese și metode, însă și competențele generale cum ar fi creativitatea, capacitatea de rezolvare a problemelor, de cooperare și de management sau spiritul antreprenorial joacă un rol. Astfel, în sectoarele industriale cu o mare concentrare de cunoștințe lucrează multe persoane care nu dispun în mod direct de o calificare înaltă, dar care contribuie la inovare prin îmbunătățirea proceselor de muncă sau a organizării muncii.

4.11 Unele studii arată că inovarea care stă la baza creșterii pleacă în primul rând de la întreprinderi. Acestea se dezvoltă plecând de la contribuția și cerințele clienților, furnizorilor și angajaților.

4.12 Inovarea nu trebuie însă înțeleasă ca o disciplină. Capacitatea de inovare creează noi exigențe pentru sistemele educaționale, ridicând între altele întrebarea cum pot fi consolidate competențele inovatoare ale tinerilor, astfel încât ei să poată contribui direct la crearea de valoare adăugată în societatea noastră.

5.1 Nimeni nu știe cu adevărat cum vor arăta locurile de muncă ale viitorului. UE va lansa în viitorul apropiat un instrument numit „Panorama competențelor în UE”; de asemenea, vor fi instituite consilii sectoriale privind competențele (SSC = Sector Skills Council) la nivelul UE, iar estimarea cerințelor și blocajelor viitoare va deveni din ce în ce mai precisă. Din cauza concurenței globale, a progresului tehnologic și a fenomenelor de imigrare și emigrare, flexibilitatea și capacitatea de adaptare a sistemelor de învățământ capătă un rol esențial.

5.2 Mai mult, este nevoie de coordonare și o cooperare mai aprofundată între instituțiile de învățământ, guverne și angajatori, de exemplu cu privire la elaborarea programelor de învățământ. Calificările sunt dobândite și dezvoltate pe tot parcursul vieții prin cursuri de formare, precum și la locul de muncă. Ele pot fi însă dobândite și în afara pieței forței de muncă, aspect care ar trebui să se bucure de mai multă recunoaștere.

5.3 Formarea viitoarei forțe de muncă esențiale începe la o vârstă precoce, la nivelul școlii primare, unde calitatea învățământului ar trebui îmbunătățită. Deja la nivelul școlii primare, copiii și adolescenții ar trebui să „învețe să învețe” și să-și însușească cunoștințe noi. Importante în acest sens sunt, de exemplu, orientarea școlară la nivelul învățământului primar și al primului ciclu al învățământului secundar, precum și orientarea profesională. În acest scop sunt necesare competențe corespunzătoare din partea cadrelor didactice.

5.4 Sistemul de formare profesională face obiectul unui alt aviz al CESE (2), dar trebuie subliniat faptul că acesta joacă un rol esențial pentru garantarea pe viitor a calificărilor necesare.

5.5 În prezent, formarea profesională se confruntă cu mari provocări. Acestea se referă, de exemplu, la imaginea și calitatea cursurilor de formare oferite, la capacitatea de a acoperi întreg spectrul de calificări necesare în viața profesională și la sprijinirea accesului pe piața forței de muncă. Multe din ofertele de formare profesională se confruntă cu rate de nepromovare ridicate, cauzate de lipsa cunoștințelor elementare ale tinerilor, de exemplu un nivel scăzut al competenței în materie de citit. În plus, trecerea de la sistemul de învățământ profesional la învățământul superior se dovedește a fi deseori dificilă. Nu în ultimul rând se poate constata și o diferențiere în funcție de sex la nivelul tipurilor de formare.

5.6 În ceea ce privește formarea profesională, unele state au introdus un sistem dual. Dualitatea se referă la faptul că ciclul de formare alternează între educația în cadrul școlii și muncă, respectiv calificarea la locul de muncă în cadrul unei întreprinderi. Legătura strânsă cu întreprinderile creează punți spre viața profesională și face ca majoritatea persoanelor care dispun de o calificare profesională să găsească cu rapiditate un loc de muncă. La polul opus se află, de exemplu, sistemele de formare profesională din Suedia, Belgia sau Spania, caracterizate printr-un număr redus de contacte cu întreprinderile, întrucât procesul de formare se desfășoară în esență în cadrul școlii. În același timp, mulți tineri din aceste state au probleme de a găsi un prim loc de muncă.

5.7 Mulți actori (printre care Comisia, OCDE și Parlamentul) consideră că o combinație între muncă, practică și învățământ școlar reprezintă o modalitate bună de pregătire a tinerilor pentru piața forței de muncă. Prin urmare, CESE va prezenta inițiative concrete pentru ca stagiile prevăzute în cadrul sistemului dual de formare să fie preluate și în alte state membre.

6.1 Tranziția de la formare la viața profesională, adică trecerea din sistemul de formare profesională pe piața forței de muncă, implică deseori multe considerații de ordin financiar. Cu toate că aprofundarea legăturilor între sistemul de formare și piața forței de muncă și promovarea accesului tinerilor pe piața forței de muncă constituie priorități ale politicii UE, ultimii ani au demonstrat că există mari provocări în acest sens.

6.2 Mobilitatea profesională și geografică în Europa continuă să fie limitată; deseori, ea este îngreunată prin obstacole care țin de sistemele de calificare, de probleme legate de recunoașterea unor calificări (printre care și calificările informale) sau de o consiliere insuficientă. Un rol esențial în acest sens revine în special programelor de schimburi și de mobilitate. Prin urmare, ele trebuie consolidate. Până în prezent, învățământul superior s-a aflat în centrul atenției; în viitor va trebui ținut seama și de oportunitățile de mobilitate pentru formările tehnice și profesionale, de exemplu prin stagii transfrontaliere în întreprinderi. Astfel, reglementările transfrontaliere privind stagiile ar putea contribui la îmbunătățirea situației în regiunile de frontieră, atunci când un stat se confruntă cu lipsa unor locuri disponibile pentru stagii, iar celălalt stat dispune de o ofertă mare de locuri de stagiu.

6.3 Sistemul de formare duală ar putea servi în acest caz drept punct de pornire pentru un start pozitiv și sigur al tinerilor pe piața forței de muncă, garantând că întreprinderilor le vor sta la dispoziție calificările necesare. Un sondaj Eurobarometru a arătat, de exemplu, că 87 % din angajatori consideră experiența practică, dobândită de exemplu în cadrul unui stagiu, drept esențială în perspectiva angajării.

6.4 Combinația între educația teoretică în cadrul școlii și învățarea la locul de muncă ar trebui să fie aplicată pe o scară mai largă. În acest sens ar trebui însă să existe un cadru contractual care să oblige întreprinderea respectivă să se implice în formarea tinerilor și în pregătirea profesională a fiecărui ucenic. Acest lucru ar fi în beneficiul tuturor părților. Întreprinderile pot alege dintr-o ofertă mai mare de forță de muncă, dar beneficiază și de cunoștințe și de idei noi. Instituțiile de învățământ, în schimb, beneficiază de un acces mai amplu spre lumea întreprinderilor și de cooperarea cu acestea, iar cei implicați profită de experiența practică dobândită în viața profesională.

6.5 În condițiile în care instituirea și extinderea unui sistem dual de formare aduce cu sine costuri suplimentare, s-ar putea prevedea o finanțare inițială prin intermediul fondurilor și programelor UE, de exemplu prin Fondul social, de care să beneficieze acele țări și regiuni care doresc să introducă sistemul dual.

6.6 Trebuie însă să fie îndeplinite anumite condiții care să asigure reușita inserției profesionale, mobilitatea profesională și evoluția carierei profesionale. Este vorba atât de promovarea creării de noi locuri de muncă, cât și de garantarea unor piețe ale forței de muncă deschise și dinamice, care să sprijine, pe de o parte, mobilitatea, și să asigure reușita inserției profesionale pentru tineri, pe de altă parte. O piață a forței de muncă cu multe oferte de locuri de muncă, la fel ca și reorientarea profesională voluntară facilitează accesul tinerei generații la viața profesională.

6.7 În cadrul Strategiei Europa 2020, multe state își modernizează piețele forței de muncă, pentru a spori capacitatea acestora de absorbție a forței de muncă și a îmbunătăți funcționarea lor. În special în vederea unei inserții profesionale fără probleme a tinerilor, trebuie eliminate obstacolele care descurajează angajatorii de a le oferi tinerilor un contract de muncă normal. Acesta nu ar trebui să implice avantaje sau dezavantaje nici pentru angajatori, nici pentru lucrători; numai tipul muncii ar trebui să determine tipul de contract oferit la angajare.

6.8 Este prin urmare necesară o politică activă privind piața forței de muncă care să ofere atât persoanelor în căutarea unui loc de muncă, cât și angajaților stimulente pentru învățarea pe tot parcursul vieții, pentru formarea și perfecționarea continuă. Este nevoie de o politică activă privind piața forței de muncă care să contribuie la îmbunătățirea mobilității și să deschidă tocmai prin aceasta noi perspective pe piața forței de muncă pentru generația tânără.

6.9 În același timp, diferitele tipuri de drepturi individuale, care nu sunt legate de o anumită întreprindere sau un loc de muncă, care aparțin individului (și care rămân în posesia sa inclusiv la schimbarea locului de muncă), ar putea contribui la mobilitatea pe piața forței de muncă. Exemple în acest sens pot fi drepturile de pensie sau ofertele de formare finanțate din fonduri.

Bruxelles, 18 ianuarie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(2) Avizul CESE pe tema „Creșterea atractivității programelor postliceale de învățământ profesional și tehnic” (A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).