COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Energia din surse regenerabile: o prezență majoră pe piața energetică europeană

(Text cu relevanță pentru SEE)

1.           Introducere

Energia din surse regenerabile ne permite să ne diversificăm sursele de aprovizionare cu energie. În acest fel, siguranța aprovizionării sporește, iar competitivitatea europeană se îmbunătățește, creând noi sectoare industriale, locuri de muncă, creștere economică și posibilități de export, și reducând în același timp emisiile de gaze cu efect de seră. O creștere puternică a surselor regenerabile de energie până în 2030 ar putea genera peste 3 milioane de locuri de muncă[1], inclusiv la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii. Menținerea poziției de lider deținute de Europa în domeniul energiei din surse regenerabile ne va spori și competitivitatea globală, pe măsură ce sectoarele „tehnologiilor curate” devin tot mai importante pe întregul mapamond. În 2007, Uniunea Europeană a stabilit ambițiosul obiectiv de a atinge până în 2020 o pondere de 20 % a energiei din surse regenerabile și o pondere de 10 % a energiei din surse regenerabile în transporturi și a acompaniat aceste obiective printr-o serie de politici de sprijin[2]. Ținta privind energia din surse regenerabile reprezintă un obiectiv principal al strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. La începutul anului 2012 s-a constatat aceste politici încep să funcționeze și UE se află pe drumul cel bun în vederea realizării obiectivelor[3] (a se vedea capitolul 1 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei).

Cu toate acestea, criza economică i-a făcut pe investitori să manifeste prudență față de sectorul energetic. Pe piețele energetice liberalizate ale Europei, creșterea energiei din surse regenerabile depinde de investițiile sectorului privat, care se sprijină, la rândul lor, pe stabilitatea politicii în domeniul energiei din surse regenerabile. Investițiile în infrastructură, producție și logistică presupun și investiții conexe - în instalații de testare, producția de cabluri, uzine și nave pentru construcția de instalații eoliene marine. În paralel cu implementarea și punerea în aplicare riguroasă a directivei privind energia din surse regenerabile[4], pentru a garanta efectuarea investițiilor necesare este nevoie de clarificarea politicii pe termen lung.

Perspectiva energetică 2050[5] se bazează pe piața unică a energiei[6], pe punerea în aplicare a pachetului privind infrastructura energetică și pe obiectivele climatice, astfel cum sunt prezentate în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050[7]. Indiferent de scenariul ales, în anul 2050 cea mai mare parte a ofertei de energie va proveni din surse regenerabile. O puternică dezvoltare a energiei din surse regenerabile constituie așa-numita opțiune „fără regrete”. Cu toate acestea, în pofida existenței unui cadru solid până în 2020, Perspectiva energetică sugerează că, în lipsa altor intervenții, după 2020 creșterea energiei regenerabile se va reduce brusc, din cauza costurilor mai mari și barierelor existente, comparativ cu combustibilii fosili. Clarificarea timpurie a strategiei post 2020 va aduce beneficii reale pentru investitorii în sector și în infrastructură, precum și în mod direct pentru investitorii în sectorul energiei din surse regenerabile.

În forma actuală, Directiva 2009/28/CE privind energia din surse regenerabile este concepută pentru a asigura atingerea țintelor privind energia din surse regenerabile pentru anul 2020. Directiva prevede adoptarea, în 2018, a unei foi de parcurs privind perioada de după 2020. Cu toate acestea, părțile interesate au solicitat deja mai multă claritate cu privire la evoluțiile politicii de după 2020. Din acest motiv, Comisia consideră că este important să înceapă încă de pe acum pregătirea pentru perioada de după 2020. Prezenta comunicare explică modul de integrare a energiei din surse regenerabile în piața unică, oferă o serie de orientări privind cadrul actual până în anul 2020 și prezintă potențiale opțiuni de politică pentru perioada de după 2020, pentru a se asigura continuitatea și stabilitatea, permițând creșterea producției de energie din surse regenerabile a Europei până în 2030 și ulterior. Comunicarea este însoțită de un document de lucru al serviciilor Comisiei și de o evaluare a impactului.

2.           Integrarea energiei din surse regenerabile în piața internă

În vederea atingerii țintei de 20 %, directiva privind energia din surse regenerabile[8] a stabilit ținte naționale obligatorii. Pentru a atinge țintele respective, statele membre au posibilitatea de a recurge la scheme de ajutor și de a aplica măsuri de cooperare (articolele 3, 6 și 9). Pe baza planurilor de acțiune naționale în domeniul energiei regenerabile, a schemelor de ajutor puse în aplicare de statele membre și a investițiilor continue în cercetare și dezvoltare, sectorul energiei din surse regenerabile din Europa s-a dezvoltat mult mai rapid decât se prevăzuse în momentul elaborării directivei. Producătorii de energie din surse regenerabile au devenit actori importanți pe piața energiei.

Evoluțiile pieței și costurile

Creșterea puternică a piețelor de energie din surse regenerabile arată că se produce o „maturizare” semnificativă a tehnologiilor. În cei cinci ani de dinaintea anului 2010 costurile medii ale sistemelor fotovoltaice au scăzut cu 48 %, iar costurile modulelor cu 41 %. La nivelul sectorului se preconizează scăderea în continuare a costurilor pe baza creșterii antrenate de politicile de ajutor guvernamentale actuale, de reforme și de îndepărtarea barierelor la intrarea pe piață. Costurile investițiilor în energia eoliană terestră au scăzut cu 10 % între 2008 și 2012. Se preconizează că sistemele fotovoltaice și producția de energie eoliană terestră vor deveni competitive pe mai multe piețe până în 2020. Cu toate acestea, pentru realizarea competitivității este nevoie de angajament politic în favoarea unor cadre de reglementare care să vină în sprijinul politicii industriale, al dezvoltării tehnologice și al eliminării perturbărilor de pe piață. Alte tehnologii urmează modele de maturizare diferite, dar în general se preconizează că și costurile de capital ale acestora vor scădea.

Este important să continuăm să utilizăm toate instrumentele care ne stau la dispoziție pentru a reduce costurile, pentru a garanta faptul că tehnologiile în domeniul energiei din surse regenerabile devin competitive și, în ultimă instanță, determinate de piață. Politicile care împiedică investițiile în surse regenerabile de energie ar trebui revizuite și, în mod concret, ar trebui eliminate treptat subvențiile în favoarea combustibililor fosili. Ținând cont de complementaritatea politicilor în domeniul climei și în domeniul energiei din surse regenerabile, este nevoie de o piață funcțională a carbonului, precum și de impozite pe energie concepute în mod corespunzător, care să ofere investitorilor stimulente clare și puternice pentru a investi în tehnologiile cu emisii scăzute de carbon și în dezvoltarea acestora. În același timp, energia din surse regenerabile ar trebui să se fie integrată treptat pe piață, cu sprijin redus sau zero, iar în timp ar trebui să contribuie la stabilitatea și siguranța rețelei, în mod egal cu sursele convenționale de energie electrică și cu prețuri competitive ale energiei electrice. Pe termen mai lung, trebuie asigurate condiții echitabile de concurență.

Îmbunătățirea schemelor de ajutor

Costul energiei din surse regenerabile nu este determinat numai de resursele eoliene, solare, de biomasă sau de apă; costurile proiectului sunt determinate și de costurile administrative[9] și de costurile de capital. Procedurile de autorizare complicate, lipsa ghișeelor unice, introducerea de proceduri de înregistrare, procesele de planificare care pot dura luni sau ani și teama de modificarea retroactivă a schemelor de ajutor sporesc riscul proiectelor (a se vedea capitolul 2 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Un nivel de risc atât de ridicat, în special în țările cu piețe de capital tensionate, conduce la un cost al capitalului foarte mare, crescând costul unor proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile și subminându-le competitivitatea. Așadar, regimurile administrative simple, schemele de ajutor stabile și fiabile și facilitarea accesului la capital (de exemplu prin scheme de ajutor de stat) vor contribui la competitivitatea energiei din surse regenerabile. În acest context, Banca Europeană de Investiții și instituțiile publice naționale pot juca un rol cheie. În prezent, majoritatea tehnologiilor în domeniul energiei din surse regenerabile se prevalează de schemele de ajutor naționale[10], dar doar o mică parte din piața energetică este afectată: mai puțin de o treime din cota de 19 % din consumul total de energie electrică provenind din surse regenerabile de energie este la adăpost de prețurile determinate de piață. În sectorul transporturilor, toate formele de carburanți alternativi proveniți din surse regenerabile de energie pot reprezenta aproape 10 % din ținta stabilită pentru transporturi, deși dezvoltarea este împiedicată de prețurile ridicate ale sistemelor de transport conexe și de infrastructura insuficientă privind carburanții[11]. Obligațiile privind amestecarea biocarburanților sunt des întâlnite, iar biocarburanții reprezintă circa 4 % din carburanții folosiți în transporturi. În principiu, furnizorii de carburanți transferă costurile consumatorilor. În sectorul încălzirii și răcirii (13 % din acesta provenind din surse de energie regenerabile), sprijinul a fost retras în cazul anumitor piețe și tehnologii mature (de exemplu, energia termică solară).

Ar trebui ca în cele din urmă tehnologiile care sunt în faza de maturitate și funcționează pe piețe competitive, cu o piață funcțională a carbonului, să nu mai aibă nevoie de sprijin. Între timp, schemele de ajutor sunt ajustate în fiecare stat membru (15 state membre oferă în prezent scheme de ajutor care expun producătorii la prețurile determinate de piață – a se vedea capitolul 2 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Astfel de reforme ale schemelor de ajutor sunt necesare pentru a se asigura că acestea își ating obiectivele cu costuri minime. Trecerea cât mai rapidă posibil către sistemele care-i expun pe producători la riscurile prețurilor determinate de piață încurajează competitivitatea tehnologiilor. Cu toate acestea, ar putea fi nevoie în continuare de o anumită formă de ajutor pentru cercetare și dezvoltare și de alte forme de ajutor financiar sau administrativ pentru tehnologiile noi, mai puțin mature. Astfel, este posibil ca anumite scheme de ajutor care permit îndeplinirea cu costuri minime a unor obiective bine definite să mai fie necesare și după 2020. Un bun exemplu în acest sens este schema de ajutor „NER 300”, care utilizează venituri obținute la licitațiile din cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii pentru a declanșa demonstrarea și răspândirea rapidă a tehnologiilor inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile.

Modificările recente aduse schemelor de ajutor au fost declanșate, în unele cazuri, de creșterea foarte rapidă a cheltuielilor în domeniul energiei din surse regenerabile, creștere care nu este sustenabilă pe termen scurt. În unele state membre, modificările aduse schemelor de ajutor nu au fost suficient de transparente, au fost introduse subit și uneori chiar au acționat retroactiv sau au introdus moratorii. Pentru tehnologiile și investițiile noi care încă depind de sistemele de sprijin, astfel de practici subminează încrederea investitorilor în acest sector. Mai mult, schemele de ajutor naționale divergente, bazate pe stimulente diferite ar putea crea bariere la intrare și i-ar putea împiedica pe operatorii de pe piață să aplice modele de afaceri transfrontaliere, constituind un obstacol în calea dezvoltării afacerilor respective. Un asemenea risc de a afecta piața unică trebuie evitat; sunt necesare mai multe eforturi și pentru a asigura coerența abordărilor din diferite state membre, în scopul de a elimina perturbările și de a dezvolta sursele regenerabile de energie cu costuri minime. În acest sens, Comisia intenționează să elaboreze orientări privind cele mai bune practici și experiența dobândită în aceste domenii și, în măsura în care este necesar, privind reforma schemelor de ajutor, pentru a contribui la îmbunătățirea coerenței abordărilor naționale și pentru a evita fragmentarea pieței interne. Principiile acestora sunt prezentate în capitolele 3 și 4 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei. Principiile privind schemele de ajutor trebuie să fie stabilite în așa fel încât să reducă la minimum perturbările de pe piață, să evite supracompensarea și să asigure o abordare coerentă în toate statele membre. Acestea vor aborda problema transparenței, a previzibilității și a nevoii de a stimula inovarea[12].

Stimularea cooperării și a comerțului

Din punct de vedere istoric, statele membre și-au dezvoltat propriile resurse de energie regenerabilă, contribuind la reducerea emisiilor proprii, reducând importurile de combustibili fosili și creând locuri de muncă pe teritoriul lor. Cu toate acestea, crearea unei piețe energetice europene, precum și dorința permanentă de a reduce costurile ori de câte ori este posibil ar trebui să aibă drept rezultat intensificarea tranzacțiilor având ca obiect toate formele de energie din surse regenerabile. Pentru a facilita acest proces, directiva privind energia din surse regenerabile a creat mecanisme de cooperare care permit ca energia din surse regenerabile produsă într-un stat membru să fie luată în considerare la evaluarea atingerii obiectivului unui alt stat membru (a se vedea capitolul 4 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Totuși, încă nu s-a recurs foarte mult la aceste posibilități, în ciuda potențialelor beneficii economice pentru ambele părți[13]. Doar două state membre[14] au indicat că vor folosi mecanisme de cooperare pentru a-și realiza obiectivele pentru 2020. Pe „partea ofertei”, se preconizează că zece state membre[15] vor avea un „excedent” disponibil pentru alte state membre. Lucrurile s-ar putea schimba, totuși, până în 2020, iar Comisia va continua să monitorizeze situația îndeaproape.

Printre proiectele în curs de dezvoltare care s-ar putea prevala de mecanismele de cooperare se numără proiectul de energie solară „Helios” din Grecia, proiectele sau schemele de ajutor comune din mările nordice și inițiative similare din țările sud-mediteraneene și din cadrul politicii europene de vecinătate în sens mai larg. Astfel de inițiative se discută deja cu o serie de țări terțe[16]. Cooperarea la dezvoltarea energiei solare, atât pentru consum intern, cât și pentru export, poate constitui un element cheie în cadrul unei agende globale pentru creștere substanțială într-un sector viabil al energiei din surse regenerabile și poate revela potențialul de creștere economică și de ocupare a forței de muncă al acestui sector. Pentru a stimula în continuare producția de energie din surse regenerabile în țările învecinate și în cooperare cu acestea, Comisia urmează să întreprindă următoarele:

a) să faciliteze cooperarea internațională pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile, atât prin facilitarea exploatării la maximum a mecanismelor de cooperare prin care s-ar putea dezvolta sursele regenerabile de energie în regiunea sud-mediteraneană și, în contextul consolidării dialogului politic UE-Mediterana de Sud privind schimbările climatice, să solicite un mandat de negociere a unuia sau mai multor acorduri bilaterale/multilaterale care să permită utilizarea creditelor de la proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile în regiunea sud-mediteraneană.

b) să propună măsuri specifice având ca scop stimularea comerțului cu energie electrică din surse regenerabile în cadrul unui viitor acord cu partenerii din nordul Africii, de exemplu pe baza unor mandate de negociere specifice, care să faciliteze calea spre o comunitate a energiei UE-Mediterana de Sud.

c) să propună extinderea cadrului Directivei 2009/28/CE la țările din regiunea PEV (Politica europeană de vecinătate) și în special la țările din regiunea sud-mediteraneană.

Pe baza experienței de până acum, Comisia va elabora orientări pentru a facilita și simplifica tranzacționarea energiei din surse regenerabile (a se vedea capitolele 3 și 4 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei), astfel încât mecanismele de cooperare de după 2020 să reprezinte simple mijloace de tranzacționare a energiei din surse regenerabile atât în cadrul, cât și în afara UE. O convergență mai mare, care să presupună și scheme de ajutor comune, ar asigura exploatarea surselor de energie regenerabilă cu costuri mai mici, precum și o abordare mai compatibilă cu piața unică.

Un alt aspect al comerțului internațional și al energiei din surse regenerabile se referă la comerțul cu produse și la gradul de deschidere a piețelor. Pe piața mondială relativ nouă a echipamentelor legate de energia din surse regenerabile vedem dovezi clare că piața este în creștere, iar concurența internațională are un efect benefic asupra inovării și costurilor. Mai mult, pe această piață concurențială la nivel global, industria europeană este în continuare prezentă și trebuie să-și întărească avantajul competitiv. Așa cum se observă în sectorul fotovoltaicelor, valoarea adăugată în UE predomină și generează locuri de muncă și creștere[17]. Având în vedere beneficiile aduse de extinderea comerțului mondial, este important ca barierele în calea comerțului, cum ar fi reglementările privind conținutul local sau închiderea parțială a piețelor de achiziții publice să fie eliminate. Prin urmare, Comisia va continua să promoveze comerțul echitabil și liberalizat în sectorul energiei din surse regenerabile.

3.           Deschiderea pieței energiei electrice și sursele regenerabile de energie

Sectorul încălzirii și răcirii este o piață cu un pronunțat caracter local, care necesită reforme și infrastructură pe plan local. Dezvoltarea energiei din surse regenerabile în sectorul transportului are loc pe o piață a carburanților deschisă în întreaga Europă, trăsătură care se va accentua datorită clarității aduse de viitoarele cerințe de etichetare a carburanților. Pe de altă parte, sectorul electricității este pe cale să fie transformat într-o piață unică europeană.

Ca răspuns la apelul șefilor de stat și de guvern de a finaliza piața internă a energiei până în 2014 în sectorul energiei electrice, Comisia colaborează cu autoritățile de reglementare și cu părțile interesate pentru a armoniza normele privind piața și exploatarea rețelelor. Împreună cu punerea în aplicare a celui de al treilea pachet legislativ, acest lucru ar trebui să deschidă piețele naționale, să intensifice concurența, să sporească eficiența pieței și posibilitățile de alegere aflate la dispoziția consumatorului. Acest lucru ar facilita în același timp intrarea și integrarea pe piață a unor noi actori, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii și alți producători de energie din surse regenerabile.

Pe măsură ce sunt elaborate norme noi, acestea trebuie să țină seama de natura schimbătoare a sectorului energiei electrice din UE, care se bazează pe o piață concurențială cu numeroși producători de energie electrică, inclusiv o producție mai mare de energie electrică variabilă din surse eoliene și solare. Introducerea unor astfel de norme care să reflecte specificitățile noilor forme de producție, de exemplu prin posibilitatea tranzacționării mai apropiate de tranzacționarea în timp real, dar și prin eliminarea obstacolelor în calea integrării depline a pieței, va permite producătorilor de energie din surse regenerabile să participe pe deplin la o piață cu adevărat concurențială și să preia treptat aceleași responsabilități ca producătorii convenționali, inclusiv în ceea ce privește echilibrarea.

Piața liberalizată a energiei electrice ar trebui să garanteze, de asemenea, că toți operatorii obțin profituri suficient de mari încât să își acopere costurile de investiții pentru noile capacități de producție necesare pentru a menține adecvarea sistemului (asigurarea unui nivel adecvat de investiții pentru a garanta aprovizionarea neîntreruptă cu energie electrică). Cu toate acestea, prețurile cu ridicata ale energiei electrice, calculate pe baza costurilor marginale pe termen scurt, ar putea fi supuse unor presiuni în sensul reducerii, datorită dezvoltării energiei electrice eoliene și solare (cu costuri marginale apropiate de zero). Piața ar trebui să poată reacționa prin reducerea ofertei atunci când prețurile sunt mici și prin creșterea acesteia atunci când prețurile sunt mari. Schimbările prețurilor determinate de piață trebuie să stimuleze flexibilitatea, inclusiv instalațiile de depozitare, flexibilitatea la nivelul producției, gestionarea cererii (întrucât consumatorii reacționează la schimbarea modelelor de fluctuație a prețurilor).

Totuși, anumite state membre se tem că investițiile în capacitatea de producție a energiei electrice nu vor fi adecvate. Ca urmare, au instituit „plăți pentru capacitate” în cadrul cărora guvernele stabilesc nivelurile necesare ale capacității de generare. O astfel de abordare ar putea încuraja investițiile, dar operează și o separare a deciziilor de investiții de semnalele de preț de pe piață. Mai mult, dacă este concepută defectuos, ar putea instaura definitiv soluții axate pe producție care împiedică introducerea unor forme noi de flexibilitate. Ar fi afectate și producția descentralizată agregată, reacția din partea cererii și zonele de echilibrare extinse. De asemenea, ar rezulta o segmentare a piețelor naționale, subminând comerțul transfrontalier necesar pentru o piață europeană eficientă a energiei electrice și pentru răspândirea pe scară largă a energiei din surse regenerabile.

Pentru ca mecanismele de pe piață să atragă investițiile în flexibilitate de care este nevoie, trebuie să ne asigurăm că au capacitatea de a aduce pe piață mai mulți actori, noi produse și tehnologii, printr-o extindere a piețelor de echilibrare. Mecanismele de pe piață trebuie să fie coerente cu piața unică, deci trebuie dezvoltate și îmbunătățite. Acest aspect va fi discutat și analizat în continuare în viitoarea comunicare a Comisiei privind piața internă a energiei.

4.           Transformarea infrastructurii noastre

Pachetul propus de UE privind infrastructura energetică[18] identifică 12 coridoare prioritare de infrastructură energetică, propune proceduri accelerate de acordare a permiselor, norme privind partajarea costurilor și acordarea, în cazul în care este necesar, de finanțare UE în cadrul mecanismului Conectarea Europei (9,12 miliarde EUR pentru energie, 2014-2020)[19]. Aceasta nu doar din cauza nevoii de a integra mai multă energie electrică eoliană și solară (5 % din energia electrică furnizată în prezent în UE), dar și pentru a crea o piață integrată a UE și pentru a înlocui activele perimate. Pachetul privind infrastructura energetică a estimat că sunt necesare aproximativ 100 miliarde EUR numai pentru noile linii de transport al energiei electrice.

Pachetul privind infrastructura energetică completează directivele privind piața internă a energiei[20], care, prin măsuri vizând o mai bună coordonare a planificării, dezvoltării și exploatării infrastructurii și instalarea contoarelor inteligente, au deschis calea spre o infrastructură energetică europeană integrată. Ambele inițiative sunt esențiale pentru transformarea sectorului energiei electrice. Crearea pieței unice, noile tehnologii, noii actori de pe piață, noii furnizori de servicii auxiliare - toate acestea gravitează în jurul nevoii de infrastructură nouă.

Ponderea energiei eoliene și a energiei solare în totalul energiei electrice Sursa: Eurostat 2010, planurile naționale 2020.                                                                                                                                                                                                         

În cele 21 de state membre în care ponderea energiei variabile din surse regenerabile în sistemul de energie electrică este mai mică de 5 %, producția de energie din surse regenerabile legată de limitele impuse de infrastructură nu cauzează probleme de echilibrare sau cauzează astfel de probleme doar la nivel local. Cu toate acestea, în cele șase state membre în care ponderea energiei electrice eoliene și solare este de peste 5 % au fost deja luate măsuri pentru a asigura o mai mare flexibilitate, chiar și în sistemele izolate, astfel încât să se garanteze echilibrarea și stabilitatea rețelei[21]. Provocarea reprezentată de acoperirea viitoarelor nevoi de infrastructură va depinde foarte mult de capacitatea noastră de a dezvolta în același timp energia din surse regenerabile, infrastructura de rețea și soluțiile operaționale îmbunătățite pe piața unică.

Creșterea producției descentralizate (de energie din surse regenerabile) și a reacției din partea cererii vor necesita investiții suplimentare în rețelele de distribuție, care au fost concepute pentru a transmite curent electric către consumatorii finali, și nu pentru a absorbi producția de energie provenită de la mici producători. Producția descentralizată extinsă pe scară largă înlocuiește energia electrică provenită din rețea și transformă consumatorii în consumatori-producători. Așadar, deși unele capacități de producție noi sunt mai îndepărtate de centrele tradiționale de consum și necesită modernizarea infrastructurii de transport (în special în zonele în care fluxurile în buclă[22] pun probleme), o producție descentralizată semnificativă ar putea reduce nevoia de infrastructură de transport în alte zone. A treia modalitate prin care infrastructura poate transforma sistemul este prin dezvoltarea rețelelor inteligente. Pentru a asigura echilibrul optim între cerere și ofertă, va fi nevoie ca producătorii, inclusiv noii microproducători, consumatorii și operatorii de rețea să poată comunica în timp real. În acest scop vor trebui elaborate standarde, modele de piață și de reglementare adecvate. Dezvoltarea infrastructurii este urgentă și esențială pentru succesul pieței unice și pentru integrarea energiei din surse regenerabile. Adoptarea rapidă a propunerilor legislative din cadrul pachetului privind infrastructura energetică este esențială în acest sens, mai ales pentru a accelera construcția de infrastructură nouă, cu impact transfrontalier. Comisia va continua să colaboreze cu operatorii sistemelor de distribuție și de transport, cu autoritățile de reglementare, cu statele membre și cu reprezentanții sectorului pentru a asigura accelerarea dezvoltării infrastructurii energetice, în vederea finalizării procesului de integrare a rețelelor și piețelor europene.

5.           Întărirea poziției consumatorilor

Pe piețele energiei, posibilitatea consumatorilor de a alege și concurența variază foarte mult de la un sector la altul. În sectorul transporturilor există într-o anumită măsură posibilitatea de a alege un furnizor de carburant, însă nu există încă o piață la nivelul UE pentru carburanții alternativi. În sectorul energiei termice, consumatorii se bucură de o anumită independență prin utilizarea energiei termice solare sau a surselor locale de energie geotermală. Și, cu toate că deschiderea pieței a început să se producă atât în sectorul gazelor cât și în cel al energiei electrice, sunt încă destul de des întâlnite atât limitarea opțiunilor aflate la dispoziția consumatorilor, cât și prețurile reglementate. Toate acestea sunt pe cale de a se schimba odată cu deschiderea completă a piețelor cu amănuntul și cu posibilitățile mai mari de a cumpăra „energie verde”.

Beneficiile cele mai mari ar trebui să fie aduse de combinația dintre contoarele inteligente și microgenerare. Contoarele inteligente le vor arăta consumatorilor cât plătesc pentru curentul electric, în timp real, și îi vor ajuta să-și reducă consumul de energie. Acestea, împreună cu dezvoltarea „produselor inteligente”, care pot reacționa la semnale de preț transmise electronic, le permit consumatorilor să-și modifice consumul pentru a profita de prețurile mici. În plus, reacția individuală „din partea cererii” poate fi agregată de noii actori de pe piață pentru a oferi economii de consum semnificative atunci când prețurile sunt mari. Așa cum s-a discutat în evaluarea impactului care însoțește prezentul document, această „tăiere a vârfului de sarcină” poate genera economii financiare majore prin reducerea nevoii de capacitate de generare de vârf.

Introducerea microgenerării creează o anumită independență pentru consumatori, așa cum se întâmplă în sectorul energiei termice. Sistemele de energie electrică fotovoltaică, microeoliană, cu biomasă, geotermală și în cogenerare pot diminua semnificativ nevoia de energie electrică provenită din rețea pentru gospodării, birouri și clădiri industriale. Pe măsură ce consumatorii se transformă în „consumatori-producători”, aceștia vor dobândi și un simț mai accentuat al proprietății și al controlului asupra energiei pe care o utilizează. În acest fel va crește gradul de înțelegere și de acceptare a energiei din surse regenerabile[23]. Un grad redus de acceptare din partea publicului a anumitor proiecte din domeniul energiei din surse regenerabile blochează sau întârzie dezvoltarea, subminându-ne obiectivele de politică. Astfel, întărirea poziției consumatorilor, în calitate de micro producători, și îmbunătățirea proceselor de planificare și autorizare reprezintă o modalitate importantă de abordare a unei bariere semnificative în calea dezvoltării energiei din surse regenerabile.

6.           Stimularea inovării tehnologice

Fondurile pentru cercetare și dezvoltare (C&D) rămân esențiale pentru sprijinirea inovării și dezvoltării tehnologice. Resursele sunt rare și trebuie orientate precis către faza de cercetare adecvată, respectiv precompetitivă, industrială sau de aplicație. Statele membre au cheltuit, în ultimii 10 ani, 4,5 miliarde EUR pentru C&D în domeniul energiei din surse regenerabile, iar UE a cheltuit 1,7 miliarde EUR prin PC6, PC7 și EERP și a alocat 4,7 miliarde EUR în cadrul fondurilor de coeziune ale UE (2007 – 2013). Stimulul oferit de astfel de măsuri, completat de atracția pătrunderii pe piață, de exemplu prin scheme de ajutor sau prin stabilirea prețurilor carbonului, a permis evoluții majore, a condus la maturizarea anumitor tehnologii cheie (energia eoliană și solară) și a contribuit la atingerea ponderii actuale de 12 % a energiei din surse regenerabile. Această abordare ar trebui optimizată.

Alte tehnologii sunt încă noi și ar putea avea nevoie de sprijin pentru ca energia din surse regenerabile să ajungă să joace rolul extins pe care ne așteptăm să-l aibă în viitor. Turbinele marine flotante și de alt tip care folosesc energia eoliană, a valurilor și a mareelor, anumiți biocarburanți, progresele înregistrate de noile aplicații ale energiei solare concentrate și ale energiei fotovoltaice, dezvoltarea unor materiale noi, tehnologia de depozitare a energiei electrice (inclusiv bateriile) se înscriu într-o listă lungă de tehnologii energetice strategice care trebuie dezvoltate (a se vedea capitolul 6 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). S-ar părea că mai ales tehnologiile marine, depozitarea energiei, materialele avansate și producția de tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile trebuie să primească un grad mai înalt de prioritate în cadrul viitoarelor cercetări.

Planul strategic european privind tehnologiile energetice (SET)[24] și viitorul program de cercetare Orizont 2020 sunt principalele contribuții ale UE la stimularea evoluției celor mai importante tehnologii energetice. Mai mult, pentru perioada 2014 – 2020 Comisia a propus o concentrare semnificativă a eforturilor din cadrul politicii de coeziune a UE în domeniul energiei din surse regenerabile și al eficienței energetice, precum și un accent mai puternic pe C&D și inovare. Printre alte instrumente se numără veniturile obținute prin licitarea certificatelor de emisii din cadrul schemei ETS a UE. Cu o astfel de abordare coordonată a evoluției tehnologice, Europa își poate păstra rolul de lider în cursa pentru dezvoltarea unor noi generații de tehnologii și a producției de înaltă tehnologie. Se așteaptă ca măsurile introduse să faciliteze dezvoltarea unor tehnologii noi în materie de energie din surse regenerabile, care să joace un rol semnificativ în diversificarea mixului nostru energetic.

Cadrul legislativ de după 2020 ar trebui să asigure o mai bună aplicare a planului SET, completat prin acțiuni precis orientate. Acesta ar trebui să stimuleze în continuare integrarea capacităților naționale de cercetare și inovare și finanțarea cu partajarea riscurilor și să intensifice cooperarea actuală la nivelul sectorului și al mediului academic în ceea ce privește inovarea în tehnologiile energetice. Comunicarea din 2013 a Comisiei privind politica în domeniul tehnologiei energetice va identifica necesitățile și provocările viitoare în ceea ce privește C&D, conform priorităților identificate în Orizont 2020. Vor fi elaborate planuri pentru a garanta că Europa va concura pe plan mondial pentru a stimula inovarea referitor la o gamă largă de tehnologii legate de energia din surse regenerabile, inclusiv unele noi, precum și pentru a analiza domeniile în care s-ar mai putea interveni pentru promovarea tehnologiilor cuprinse în planul SET existent.

7.           Asigurarea sustenabilității energiei din surse regenerabile

Analiza Comisiei arată că majorarea ponderii deținute de energia din surse regenerabile în UE, împreună cu eficiența energetică în UE, are potențialul de a reduce semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră și de a îmbunătăți calitatea aerului[25]. Mai mult, sectorul forestier și cel agricol din Europa, care sunt bine gestionate, vor beneficia foarte mult de pe urma noilor oportunități de pe piață pe măsură ce se dezvoltă piața bioenergiei, împreună cu alte sectoare ale bioeconomiei în ansamblu. În ciuda acestor beneficii, utilizarea mai intensă a surselor regenerabile de energie ar putea pune totuși probleme de sustenabilitate, atât în ceea ce privește producția, cât și în ceea ce privește infrastructura, prin prisma efectelor directe sau indirecte asupra biodiversității și mediului în ansamblu. În acest sens este nevoie de atenție și vigilență deosebită. În general, astfel de probleme sunt soluționate prin adoptarea de acte legislative orizontale ale UE[26]. În alte cazuri UE a elaborat norme specifice domeniului energetic, și anume criteriile privind sustenabilitatea biocarburanților introduse de directiva privind energia din surse regenerabile și directiva privind calitatea carburanților. Comisia se așteaptă ca în curând să abordeze și problema efectelor indirecte ale modificării utilizării terenurilor. Reducerea emisiilor provenite din sectorul transporturilor va fi facilitată de tranziția către biocarburanți care au efecte indirecte limitate sau zero asupra modificării utilizării terenurilor.

Creșterea preconizată a utilizării biomasei după 2020 accentuează nevoia de a utiliza resursele de biomasă existente într-un mod mai eficient și de a accelera creșterea productivității în agricultură și silvicultură într-o manieră sustenabilă, atât în UE cât și pe plan mondial. În același timp, este important să se ia măsuri energice pe plan mondial pentru a reduce defrișările și degradarea pădurilor și a asigura disponibilitatea biomasei la prețuri competitive. Această problemă va fi abordată prin implementarea directivei privind energia din surse regenerabile și a strategiei UE privind bioeconomia, prin propunerea de reformă a politicii agricole comune, prin strategia forestieră a UE care urmează să fie adoptată, precum și prin acțiunile întreprinse de UE în legătură cu schimbările climatice și cooperarea pentru dezvoltare. Intensificarea utilizării biocarburanților în domeniul aviației și al transportului rutier greu (în care se consideră că utilizarea energiei electrice nu este fezabilă) subliniază nevoia de a dezvolta biocarburanți avansați. Cu toate acestea, o creștere semnificativă a utilizării biomasei presupune măsuri suplimentare pentru a-i asigura sustenabilitatea. Din acest motiv, Comisia va evalua eficacitatea criteriilor actuale de sustenabilitate până în 2014, conform cerințelor impuse de directiva privind energia din surse regenerabile. În plus, Comisia va emite în curând rapoarte și propuneri pentru a dezvolta în continuare cadrul UE privind sustenabilitatea. De asemenea, va examina cele mai adecvate modalități de utilizare a bioenergiei după 2020, astfel încât să se asigure coerența cu obiectivele energetice și climatice ale UE pentru 2030, ținând cont în același timp de considerațiile ecologice, sociale și economice.

8.           Politica în domeniul energiei din surse regenerabile după 2020

Cadrul actual în domeniul energiei din surse regenerabile, care cuprinde ținte obligatorii din punct de vedere juridic, planuri naționale, reforme administrative, simplificare, o mai bună dezvoltare și planificare a infrastructurii pare să funcționeze bine. Conform planurilor statelor membre, rata de creștere a sectorului va atinge o valoare de până la 6,3 % pe an[27], consolidând încrederea în viitorul sectorului energiei din surse regenerabile din Europa.

Tendința istorică și proiectată a creșterii energiei din surse regenerabile în UE (% din totalul energiei). Sursa: date Eurostat și din Perspectiva 2050, scenariul statu-quo.

Deși cadrul legislativ european actual privind energia din surse regenerabile pare eficace, principalul său instrument - țintele obligatorii - expiră în 2020. Capitolele de mai sus examinează modul în care vor evolua actualele inițiative de politică vizând deschiderea pieței, comerțul, dezvoltarea infrastructurii, reformele pieței pe plan instituțional și operațional și inovarea. Pe o piață concurențială, sectorul energiei din surse regenerabile poate, într-adevăr, să constituie o prezență majoră pe piața energetică europeană. Crearea unei piețe europene unice se află în centrul prosperității Europei și ar trebui să constituie factorul determinant al schimbării sectorului energetic european. Pe o piață europeană deschisă și concurențială, sectorul energiei din surse regenerabile, așa cum s-a format în contextul cadrului actual de reglementare, ar trebui să poată să prospere.

Totuși, dacă actualele inițiative de politică nu sunt adecvate pentru atingerea obiectivelor noastre de politică energetică și climatică, așa cum sugerează Perspectiva energetică 2050, ritmul anual de creștere al energiei din surse regenerabile s-ar reduce de la 6 % la 1 %. Pentru a menține creșterea viguroasă a energiei din surse regenerabile după 2020, ceea ce reprezintă o concluzie „fără regrete” a analizei 2050, va fi nevoie de un cadru de politică favorabil, care să soluționeze inadvertențele rămase în ceea ce privește piața sau infrastructura. Așa cum se afirmă în Perspectiva energetică 2050, este esențial să se aibă în vedere opțiunile legate de reperele concrete pentru 2030. Pentru a declanșa acest proces, evaluarea impactului aferentă examinează trei opțiuni de politică. Acestea sunt opțiunea decarbonizării fără obiective legate de energia din surse regenerabile, bazată pe piața carbonului și pe schema revizuită de comercializare a certificatelor de emisii (Directiva 2009/29/CE); continuarea regimului actual, cu ținte obligatorii privind energia din surse regenerabile, reducerea emisiilor și eficiența energetică; și gestionarea îmbunătățită, mai bine coordonată a întregului sector energetic, cu o țintă la nivelul UE în ceea ce privește energia din surse regenerabile.

Evaluarea impactului analizează eficacitatea diferitelor opțiuni în ceea ce privește soluționarea multiplelor obiective. Este evident că obiectivele specifice pentru anul 2030 în ceea ce privește energia din surse regenerabile pot fi stabilite numai după un proces de reflecție asupra stadiului politicii climatice de după 2020, a nivelului concurenței de pe piețele europene ale energiei electrice, a piețelor încălzirii și răcirii, respectiv a pieței carburanților pentru transporturi, precum și a gradului de diversitate energetică și de inovare tehnologică la care ne putem aștepta până în 2020.

9.           următoarele etape

Pornind de la cadrul actual, sunt în curs de a fi întreprinse acțiuni într-o serie de domenii în vederea îmbunătățirii în continuare a contribuției energiei din surse regenerabile la mixul energetic al UE, consolidării pieței unice europene a energiei, înlăturării barierelor la intrarea pe piață și a obstacolelor de reglementare, îmbunătățirii eficacității schemelor de ajutor pentru energia din surse regenerabile, progresului în dezvoltarea infrastructurii energetice, creșterii gradului de implicare a consumatorilor pe piețele energetice și îmbunătățirii sustenabilității. În analiza anuală a creșterii din 2012, Comisia a evidențiat deja potențialul de creștere pe care îl prezintă utilizarea pe scară largă a energiei din surse regenerabile, preluând această perspectivă în recomandările specifice fiecărei țări, adoptate la 30 mai 2012. Comisia va continua, de asemenea, să descurajeze politicile care împiedică investițiile în sursele regenerabile de energie, în special prin eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibili fosili, să promoveze o piață funcțională a carbonului și impozite pe energie concepute în mod corespunzător. Se vor deschide astfel oportunități noi, va crește integrarea energiei din surse regenerabile pe piața internă a energiei prin expunerea producătorilor la prețurile determinate de piață, și anume prin schimbul celor mai bune practici privind reforma schemelor de ajutor. De asemenea, va fi facilitată astfel cooperarea internațională în domeniul dezvoltării energiei din surse regenerabile, prin facilitarea utilizării la maximum a mecanismelor de cooperare, ceea ce ar trebui să ajute în egală măsură la dezvoltarea energiei din surse regenerabile în zona sud-mediteraneană.

Pentru a asigura realizarea acestor acțiuni, Comisia ia patru măsuri principale în urma prezentei comunicări, și anume:

· continuă să stimuleze integrarea energiei din surse regenerabile în piața internă a energiei și să abordeze problema stimulentelor acordate pentru investiții în producția de energie electrică pe piață.

· pregătește orientări privind cele mai bune practici și experiența dobândită în ceea ce privește schemele de ajutor pentru a asigura o previzibilitate mai mare, un bun raport cost-eficacitate, pentru a evita supracompensarea atunci când aceasta este demonstrată și pentru a asigura mai multă coerență între statele membre.

· promovează și orientează utilizarea sporită a mecanismelor de cooperare, care permit statelor membre să-și atingă țintele naționale obligatorii prin tranzacționarea energiei din surse regenerabile și să-și reducă, astfel, costurile.

· asigură îmbunătățirea cadrului de reglementare al cooperării în domeniul energetic în regiunea mediteraneană, ținând cont de faptul că, în Maghreb, o piață regională integrată ar facilita investițiile la scară mare în regiune și ar permite Europei să importe mai multă energie electrică din surse regenerabile.

Indiferent de forma pe care o vor lua obiectivele legate de energia din surse regenerabile după 2020, acestea trebuie să garanteze că energia din surse regenerabile face parte din piața europeană a energiei, beneficiind de sprijin limitat dar eficace în cazurile în care este necesar, și făcând obiectul unui volum mare de tranzacții. De asemenea, trebuie să garanteze menținerea poziției de lider mondial deținută de Europa în ceea ce privește cercetarea și industria. Doar în acest fel putem continua să dezvoltăm resursele regenerabile de energie de care dispunem într-un mod eficace și la prețuri acceptabile și să valorificăm oportunitățile aferente în materie de competitivitate, dezvoltare economică și ocuparea forței de muncă. Din acest motiv, Comisia va lansa, de asemenea, propuneri privind un regim de politică în domeniul energiei din surse regenerabile pentru perioada de după 2020.

[1]               A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, DG Ocuparea Forţei de Muncă, privind „Exploatarea potențialului de ocupare a forței de muncă al creșterii ecologice”, care însoțește pachetul privind ocuparea forței de muncă COM(2012) 173, p. 8. și Ragwitz et al (2009), EmployRES, Fraunhofer ISI Germany et al. http://ec.europa.eu/energy/renewables/studies/doc/renewables/2009_employ_res_report.pdf. Adoptarea unor ținte mai ambițioase în ce privește politica în domeniul surselor regenerabile de energie generează investiții și deci crearea de locuri de muncă în domeniul tehnologiilor de producție bazate pe cunoaștere. Tehnologiile care utilizează intens capitalul, precum fotovoltaicele și turbinele eoliene terestre și marine, energia termică solară și pompele de căldură predomină, în valoare absolută, în cadrul unei politici solide de promovare a surselor regenerabile de energie. Pentru multe dintre aceste tehnologii, mâna de lucru cunoaște cea mai intensă utilizare în faza de construcție.

[2]               Printre acestea se numără reformele administrative, normele privind rețeaua și planurile naționale de acțiune pe 10 ani în domeniul energiei regenerabile.

[3]               În 2009 și 2010 energia din surse regenerabile a crescut în mod semnificativ. UE își atinsese primul obiectiv intermediar pentru 2011/2012 încă din 2010.

[4]               Directiva 2009/28/CE

[5]               COM(2011) 885/2

[6]               De asemenea, Comisia pregătește o comunicare privind progresele realizate în ceea ce privește punerea în aplicare a pieței unice a energiei, care urmează să fie publicată mai târziu în cursul acestui an.

[7]               COM(2011) 112

[8]               Directiva 2009/28/CE

[9]               A se vedea Ecorys, 2008, Evaluarea barierelor în calea energiei din surse regenerabile care nu sunt legate de costuri, raport TREN/D1/48 - 2008.

[10]             Excepțiile, sau excepțiile parțiale, includ hidroenergia, anumite surse de energie geotermală și de biomasă, pompele de căldură și instalațiile solare de producere a energiei termice pe unele piețe.

[11]                    Carte albă, Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor. COM(2011) 144 final

[12]             Vor fi detaliate sugestiile cuprinse în COM(2011) 31 și SEC(2001) 131.

[13]             Comisia a calculat că un nivel optim al tranzacțiilor cu energie din surse regenerabile ar putea permite economisirea a până la 8 miliarde EUR pe an [SEC(2008) 85 vol. II].

[14]             LU și IT, cu toate că cea de-a doua a arătat recent că este posibil ca în cele din urmă să nu aibă nevoie să utilizeze mecanismele.

[15]             BU, EE, DE, EL, LT, PO, PL, SK, ES, SW.

[16]             Norvegia și Islanda adoptă un volum mare de legislație europeană pentru a participa pe aceeași piață; Comunitatea Energiei este în procesul de adoptare a unor înțelegeri similare; Comisia colaborează cu Elveția pentru a îmbunătăți coerența politicilor; iar acordurile de ajutor pentru dezvoltare, cooperarea și viitoarele acorduri de liber schimb încheiate de UE sunt utilizate pentru a ameliora coerența cu vecinii Europei din Balcani și din sudul Mediteranei.

[17]             EPIA (EUPVSEC 2011) estimează că, în ciuda concurenței, 55 % din valoarea adăugată a modulelor și 70 % din valoarea adăugată a sistemelor fotovoltaice se produce în Europa.

[18]             COM(2011) 658.

[19]                    Infrastructura necesară pentru combustibilii utilizați în transporturi obținuți din surse regenerabile de energie, care cuprind stațiile de realimentare cu combustibili alternativi, standardele și politicile comune și, în cazul electromobilității, gestionarea îmbunătățită a sistemelor sunt analizate în detaliu în Cartea albă a transporturilor din 2011 privind strategia referitoare la combustibilii alternativi (Carte albă, Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor. COM(2011) 144 final) și sunt abordate în cadrul orientărilor TEN_T revizuite [COM(2011) 650].

[20]             Directivele 2009/72/CE și 2009/73/CE.

[21]             A se vedea IEA 2011, „Exploatarea energiei variabile din surse regenerabile: un ghid pentru problema echilibrării”.

[22]             Fluxurile în buclă se produc atunci când energia electrică parcurge un traseu neplanificat, ca urmare a lipsei de infrastructură. Un exemplu clasic îl constituie fluxurile dinspre nordul spre sudul Germaniei, trecând prin Polonia sau Benelux, care sunt cauzate de infrastructura inadecvată pe axa nord-sud a Germaniei.

[23]             A se vedea Rebel, 2011, Reshare: mecanisme de partajare a beneficiilor în domeniul energiei din surse regenerabile, www.reshare.nu.

[24]             „Investițiile în dezvoltarea tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon (Planul SET) – O foaie de parcurs privind tehnologia” SEC(2009) 1295; „Foaia de parcurs privind materialele: Facilitarea introducerii de tehnologii energetice cu emisii scăzute de carbon” SEC(2011) 1609.

[25]             A se vedea capitolul 5.2 din Evaluarea impactului aferentă prezentei comunicări.

[26]             De exemplu, dezvoltarea hidroenergiei și a energiei eoliene trebuie să respecte directivele privind ESM (2001/42/CE), EIM (85/337/CEE), habitate (92/43/CEE), păsări (79/409/CEE), directiva cadru privind apa (2000/60/CE) și Strategia în domeniul biodiversității [COM(2011) 244], anumite elemente referitoare la energia fotovoltaică urmează să intre sub incidența normelor referitoare la eliminarea deșeurilor provenite de la echipamente electronice, iar riscurile de poluare a aerului pe plan local ca urmare a utilizării biomasei în gospodării intră sub incidența standardelor UE privind emisiile provenite de la instalații energetice pe scară redusă.

[27]             De la 1,9 % la 4,5 % în cadrul regimului anterior de ținte indicative.