RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE)

(Text cu relevanță pentru SEE)

CUPRINS

1........... Introducere..................................................................................................................... 4

2........... Scopul statutului.............................................................................................................. 4

3........... Aplicarea Statutului SCE: inventarul SCE-urilor............................................................... 5

4........... Factori pozitivi și negativi care afectează înființarea unei SCE; în conformitate cu consultarea publică 6

4.1........ Tendințe generale.......................................................................................................... 6

4.2........ Stimuli pozitivi și negativi legați de crearea unei SCE..................................................... 6

4.3........ Evaluarea altor avantaje declarate................................................................................... 6

4.4........ Factori negativi............................................................................................................... 7

5........... Motive pentru relativa lipsă de succes a Statutului SCE.................................................... 7

6........... Problema simplificării...................................................................................................... 7

7........... Tendințele repartizării geografice a SCE-urilor............................................................... 8

8........... Raport privind aspecte specifice și posibile modificări ale regulamentului......................... 8

8.1........ Raport privind aspecte specifice legate de articolul 79 din regulament............................... 8

8.2........ Simplificarea trimiterilor la legile naționale...................................................................... 9

9........... CONCLUZIE.............................................................................................................. 10

1. Introducere

Regulamentul privind societatea cooperativă europeană (SCE, după numele acesteia în limba latină „Societas Cooperativa Europaea”) a fost adoptat la 22 iulie 2003[1], doi ani după adoptarea statutului societății europene (SE după numele acesteia în limba latină Societas Europaea)[2]. Regulamentul SCE este completat de Directiva 2003/72/CE a Consiliului privind implicarea lucrătorilor în SCE (denumită în continuare „directiva SCE”)[3]. Termenul limită pentru adaptarea legislației naționale la Regulamentul și la Directiva privind SCE a fost stabilit pentru 18 august 2006.

2. Scopul statutului

Principalul obiectiv al statutului este de a facilita activitățile transfrontaliere și transnaționale ale cooperativelor[4]. Asemenea Statutului SE, Statutul societății cooperative europene (SCE) reprezintă un instrument juridic opțional. Pentru operațiunile/activitățile lor transfrontaliere, întreprinderile pot opta pentru forma juridică de SCE sau pentru cea a unei cooperative naționale.

O SCE poate fi creată în oricare dintre următoarele moduri:

· prin convertirea unei cooperative naționale care are unități într-un alt stat membru;

· prin fuzionarea a două sau mai multe cooperative din diferite state membre;

· de către cel puțin cinci persoane fizice și întreprinderi având orice formă juridică a căror activitate se desfășoară în diferite țări;

· de către două întreprinderi sau cinci persoane fizice rezidente în cel puțin două state membre.

În toate aceste cazuri este obligatorie existența unui element transnațional, întrucât membrii fondatori trebuie să provină din cel puțin două țări.

Scopul statutului SCE este de a înlătura obstacolele juridice în calea creării și administrării grupurilor cooperative din diferite state membre. Activitățile comerciale transfrontaliere ale acestora sunt îngreunate de disparitățile între legile privind cooperativele care se aplică în diferite țări. Regulamentul SCE urmărește să limiteze aceste probleme prin aceea că permite cooperativelor să se restructureze prin intermediul fuziunilor transfrontaliere. Acesta permite unei SCE să își transfere sediul social într-un alt stat membru decât cel în care a fost stabilită inițial. Regulamentul împuternicește o SCE să aleagă sistemul de guvernanță corporatistă care i se potrivește cel mai bine. Acesta poate fi un sistem cu un nivel sau cu două niveluri; consiliul de administrație poate să aibă sau nu un comitet de supraveghere.

Articolul 79 din Regulamentul SCE cere Comisiei să prezinte un raport privind aplicarea acestuia în termen de cinci ani de la data intrării sale în vigoare. Acest raport trebuie să cuprindă, dacă este cazul, propuneri de modificare a regulamentului. Aplicarea directivei, care prevede modalitățile de implicare a angajaților în SCE, a fost revizuită în 2010[5].

Pentru a colecta datele necesare pentru prezentul raport, Direcția Generală Întreprinderi și Industrie (DG ENTR) a Comisiei Europene a comandat un studiu extern[6], care a fost predat în septembrie 2010. În aprilie 2011, DG ENTR a lansat o consultare publică referitoare la rezultatele și recomandările acestui studiu. În același timp, în Actul privind piața unică[7], Comisia și-a declarat intenția de a examina dacă regulamentul SCE trebuie să fie revizuit sau simplificat pentru a sluji mai bine interesele cooperativelor.

În Comunicarea sa privind inițiativa pentru antreprenoriatul social – adoptată la 25 octombrie 2011[8] – Comisia a declarat că, în funcție de rezultatele consultării publice, ar putea propune simplificarea Regulamentului SCE, prin extinderea independenței acestuia de legislațiile naționale și prin facilitarea înființării de cooperative sociale.

Constatările consultării publice s-au publicat curând după aceea, în noiembrie 2011[9]. Prezentul raport se bazează pe aceste constatări.

3. Aplicarea Statutului SCE: inventarul SCE-urilor

În noiembrie 2011, în cele 30 de state membre UE/SEE erau înregistrate 24 de SCE-uri, după cum urmează: cinci în Italia; șapte în Slovacia; câte una în Franța, Liechtenstein, Țările de Jos, Spania și Suedia; trei în Ungaria, două în Germania și două în Belgia. Regulamentul SCE urma să intre în vigoare în 2006. Cu toate acestea, marea majoritate a statelor membre nu au reușit să respecte acest termen. În decembrie 2011, trei state membre nu luaseră încă măsurile necesare pentru a asigura aplicarea efectivă a regulamentului.

Anexa la prezentul raport conține informații mai detaliate privind inventarul de SCE-uri și caracteristicile acestora.

4. Factori pozitivi și negativi care afectează înființarea unei SCE; în conformitate cu consultarea publică 4.1. Tendințe generale

Conform organizațiilor profesionale, nu există nicio tendință generală care se aplică tuturor cooperativelor. În decizia dacă să se creeze o cooperativă națională sau o SCE sau atunci când se evaluează cea mai bună țară în care să se înregistreze o SCE, unul dintre aspectele cele mai importante de analizat este impozitarea. Cu toate acestea, Statutul SCE nu reglementează impozitarea, deoarece aceasta este reglementată de legislația țării în care își are sediul SCE. Prin urmare, impozitarea veniturilor cooperativelor, impozitarea profiturilor sau excedentelor aflate în posesia cooperatorilor și impozitarea rezervelor indivizibile diferă încă de la o țară la alta.

După impozitare, alte aspecte de luat în considerare - în ordinea descrescătoare a importanței lor - sunt cerințele legislației naționale a muncii și complexitatea și strictețea relativă a legislației naționale privind cooperativele. Atunci când decid dacă să înregistreze o cooperativă, oameni de afaceri vor prefera, de asemenea, o țară cu rețele bune de comunicare și un mediu administrativ favorabil întreprinderilor.

4.2. Stimuli pozitivi și negativi legați de crearea unei SCE

Cooperativele și organizațiile profesionale susțin că cel mai important avantaj al înființării unei SCE este de a avea o imagine europeană. Această imagine poate contribui la pătrunderea fondatorilor unei cooperative europene pe piețele în care o marcă europeană este mai ușor de comercializat decât una națională. Aceasta se aplică mai ales în domenii precum furnizarea de servicii sociale.

O serie de organizații susțin, de asemenea, că dreptul de a crea o SCE este un avantaj pentru operatorii de cooperative pentru că le permite să-și evidențieze afilierea la mișcarea cooperatistă în general atunci când doresc să înființeze o filială în altă țară sau o întreprindere comună transfrontalieră. Unele părți interesate consideră că Statutul SCE are un caracter simbolic pentru că promovează imaginea întreprinderilor social-economice. Cooperativele indică faptul că modelul lor de întreprindere diferă de societățile tradiționale bazate pe capital. Acesta se bazează pe solidaritate, guvernanță democratică, participare și apropiere față de membri și clienți – în încercarea de a satisface mai curând interesele acestora decât cele ale managerilor.

4.3. Evaluarea altor avantaje declarate

Majoritatea părților interesate nu consideră drept un avantaj potențial caracterul supranațional al unei SCE atunci când se realizează schimbări structurale transfrontaliere într-un grup. Numai unitățile financiare cooperative mari și societățile de asigurări mutuale par a fi interesate de această caracteristică a SCE, pe care o consideră drept utilă în reorganizarea și simplificarea structurii lor de grup. Cu toate acestea, din decembrie 2011, nu s-a creat nicio astfel de SCE.

Posibilitatea de a transfera sediul social într-un alt stat membru nu este considerată nici un stimulent esențial și nici un avantaj comparativ real al SCE în raport cu societățile naționale. Această problemă s-a ridicat în cadrul procesului de consultare publică, dar nu a existat niciun răspuns. În practică, nicio SCE nu își transferase sediul social în decembrie 2011.

De asemenea, consultarea publică a întrebat părțile interesate dacă pun preț pe oportunitatea de a crea o SCE pentru a realiza o fuziune transfrontalieră. Niciuna dintre ele nu au considerat că acesta este un stimulent important. Din decembrie 2011, Comisia nu are informații cu privire la orice astfel de operațiuni.

Nici nu apar firme interesate în transformarea unei cooperative naționale într-o SCE: părțile interesate nu au făcut nicio observație cu privire la această opțiune.

4.4. Factori negativi

Consultarea cu părțile interesate a evidențiat mai multe probleme în aplicarea Regulamentul SCE. Această constatare e valabilă atât pentru crearea, cât și pentru funcționarea unei SCE.

Cea mai importantă problemă la înființarea SCE-urilor este lipsa informării cu privire la SCE în cadrul comunității de afaceri. Impulsurile negative cele mai importante sunt costurile de înființare, procedurile complexe care trebuie urmate (din cauza referirilor numeroase la legislația națională) și incertitudinea juridică legată de legea care se aplică în fiecare caz.

O serie de părți interesate consideră, de asemenea, că cerința minimă de capital în valoare de 30 000 EUR este un obstacol, cel puțin pentru persoanele fizice care doresc să deschidă SCE-uri mici pentru a coopera de o parte și de alta a granițelor. Cu toate acestea, opinia contrară este că posesia unui capital suficient arată că întreprinderea este serioasă.

Unii respondenți consideră că normele privind implicarea salariaților reprezintă un stimul negativ, deoarece, în opinia lor, acestea sunt greoaie și complexe. De asemenea, aceste norme sunt considerate disproporționate când este vorba despre puțini angajați. Cu toate acestea, organizațiile lucrătorilor și alți respondenți nu indică probleme în acest domeniu.

5. Motive pentru relativa lipsă de succes a Statutului SCE

Persoanele care au răspuns la consultare sunt de părere că Statutul SCE a fost relativ lipsit de succes nu numai pentru că este complex, dar și, în principal, deoarece firmele care aleg să funcționeze ca o cooperativă tind să fie bine ancorate în teritoriul lor local. Până la urmă, scopul unei cooperative este de a servi membrii care participă direct la gestionarea democratică a firmei.

Majoritatea covârșitoare a cooperativelor sunt întreprinderi mici, care funcționează în interiorul frontierelor naționale. Mai multe organizații ale părților interesate se îndoiesc, prin urmare, că Statutul SCE oferă vreun avantaj. În plus, persoanele care înființează cooperative au tendința de a se baza pe propriile legi naționale, pe care le cunosc mai bine.

Unii arată, de asemenea, că Regulamentul SCE a fost pus în aplicare foarte târziu (într-adevăr, câțiva ani prea târziu) în multe dintre statele membre, chiar și în țări precum Franța, Italia și Spania în care mișcarea cooperativă este foarte puternică,

6. Problema simplificării

Toate părțile interesate au tendința de a considera că această complexitate a instrumentului reprezintă un obstacol major pentru succesul SCE. Organizația europeană care reprezintă toate organismele naționale și federațiile sectoriale ale cooperativelor în UE afirmă că legile naționale referitoare la cooperative par mai simple și mai flexibile. Potrivit mai multor părți interesate, complexitatea regulamentului (cu multiplele sale trimiteri la legislația națională) descurajează nu numai cooperativele, dar și alte tipuri de firme care ar fi altfel interesate în organizarea activităților lor printr-o SCE.

Părțile interesate afirmă la unison că Regulamentul SCE are mare nevoie să fie simplificat în cazul în care urmează să fie utilizat pe scară mai largă de către firme mari și mici. Din cauza numeroaselor sale referințe la legislația națională, acest tip de regulament nu oferă niciun beneficiu real pentru cooperative.

De fapt, până în decembrie 2011, niciunul dintre grupurile cooperative de mare amploare care funcționează sau intenționează să funcționeze la nivel european nu a recurs la instrumentul SCE. Un grup foarte mare din sectorul distribuției cu amănuntul, reunind cooperative naționale care sunt lideri pe piețele lor naționale a ales să creeze mai curând o cooperativă în temeiul legislației belgiene decât o SCE. La fel, o fuziune importantă între cooperative din sectorul agricol și al produselor lactate din Belgia, Germania și Țările de Jos nu s-a realizat prin intermediul unei SCE[10].

7. Tendințele repartizării geografice a SCE-urilor

Nu există nicio corelație pozitivă între puterea și importanța mișcării cooperatiste într-o țară și numărul de SCE-uri din țara respectivă. Franța, Germania, Italia și Spania sunt exemple de țări în care firmele au arătat un interes scăzut pentru înființarea SCE-urilor, chiar dacă autoritățile naționale promovează activ mișcarea cooperatistă și organizațiile naționale oferă cooperativelor un sprijin tehnic și juridic solid.

În plus, un număr mic de state membre par să dețină mai multe SCE-uri „de sertar” sau inactive, urmând practica similară legată de SE-urile „de sertar”. Acestea sunt întreprinderi fără nicio activitate profesională, create de prestatori profesioniști în aceste țări și disponibile pentru vânzare. Se pare că operatorii din străinătate cumpără SCE-uri de sertar de-a gata, în principal pentru a economisi timp și costuri și pentru a evita procedura și complexă de instalare și negocierile privind participarea lucrătorilor. Comisia dispune de puține informații privind ceea ce se întâmplă cu SCE-urile de sertar după ce au fost activate.

8. Raport privind aspecte specifice și posibile modificări ale regulamentului 8.1. Raport privind aspecte specifice legate de articolul 79 din regulament

În temeiul articolului 79 din regulamentul SCE, acest raport trebuie să examineze dacă este adecvat să se permită ca sediul și sediul social al unei SCE să fie situate în state membre diferite. De asemenea, raportul trebuie să examineze dacă dispozițiilor din statutul unei SCE ar trebui să li se permită să devieze de la sau să completeze legislația națională privind cooperativele, chiar și în cazul în care astfel de excepții nu sunt acordate unor cooperative locale.

Regulamentul SE pune aceste două întrebări în mod identic, întrucât acestea se referă la funcționarea și administrarea atât a societăților, cât și a cooperativelor europene.

În temeiul articolului 79, prezentul raport trebuie să analizeze, de asemenea, dacă este adecvat să se autorizeze dispoziții care permit unei SCE să se scindeze în două sau mai multe cooperative naționale și dacă să se permită o cale de atac specială în caz de fraudă sau de eroare la înmatricularea unei SCE înființate prin fuziune. Aceste două întrebări se referă în mod special la SCE-uri, deoarece nu există legislație similară în acest domeniu cu a 3-a, a 6-a și a 10-a directivă privind dreptul societăților comerciale[11] aplicabile societăților cu răspundere limitată.

La niciuna dintre aceste întrebări Comisia nu dispune de informații suficiente pentru a formula concluzii clare. Aceasta deoarece s-au creat atât de puține SCE-uri și pentru că regulamentul a intrat în vigoare foarte târziu în statele membre. Cu toate acestea, următoarele puncte ies în evidență:

· Întrebarea dacă să se permită ca sediul social sau administrativ principal al unei SCE să fie situat într-o altă țară decât cea în care se află sediul său nu pare a fi de interes pentru mișcarea cooperatistă. Nu a existat nicio observație cu privire la acest aspect din partea părților interesate care au răspuns la consultare. Cooperativele sunt întreprinderi cu legături puternice cu comunitățile locale și trebuie să mențină o relație solidă cu teritoriile în care funcționează, la fel ca societățile de capital tradiționale.

· Întrebarea dacă să se permită actului constitutiv al unei SCE să se abată de la legislația locală privind cooperativele este un aspect care preocupă toate părțile interesate. Părerile sunt împărțite cu privire la posibilitatea de a se acorda SCE-urilor o mai mare autonomie față de legislația națională. Majoritatea respondenților sunt de părere că Regulamentul SCE ar trebui să ofere membrilor cooperatori flexibilitatea de a alege modelul și structura de guvernanță care vor fi cele mai adecvate obiectivelor și necesităților lor. Cu toate acestea, o serie de răspunsuri au exprimat rezerve serioase, afirmând că această autonomie ar putea permite unei SCE să se abată de la principiile și valorile modelului de afaceri cooperatist. De asemenea, respondenții au declarat că SCE-urile nu ar trebui să fie exceptate de la normele obligatorii privind protecția membrilor minoritari sau a drepturilor angajaților.

· Întrebările referitoare la divizarea unei SCE în două sau mai multe cooperative naționale și cu privire la căile de atac în cazul anulării unei fuziuni nu par să preocupe cooperativele, cel puțin până în prezent. Până în decembrie 2011, nicio SCE nu pare să se fi creat prin fuziune.

8.2. Simplificarea trimiterilor la legile naționale

Regulamentul SCE s-a bazat parțial pe Statutul SE adoptat cu doi ani mai devreme. Un număr mare de norme privind SCE de aplicare generală și nu specifice cooperativelor repetă dispozițiile similare aprobate în Consiliu și PE la momentul adoptării SE. Acestea includ normele referitoare la fuziuni, la ierarhia legislației aplicabile și la transferul sediului unei societăți, precum și cerința existenței unui element transfrontalier.

Textul Regulamentului SCE conține, de asemenea, numeroase trimiteri la legislația națională, fie privind cooperativele, fie privind societățile pe acțiuni cu capital propriu. De exemplu, o SCE trebuie să organizeze o adunare generală a acționarilor cel puțin o dată pe an, cu excepția cazului în care legislația națională privind cooperativele naționale prevede o frecvență mai mare, sau în cazul în care se realizează o fuziune pentru a proteja creditorii, aceasta trebuie să fie reglementată de legislația națională privind fuziunile societăților comerciale pe acțiuni.

În plus, Regulamentul SCE conține o serie de opțiuni sau de referințe care permit statelor membre să impună SCE un anumit comportament. Acestea încep adesea cu cuvintele „un stat membru poate asigura”. De exemplu, în cazul unei fuziuni, un stat membru poate să adopte dispoziții pentru a asigura o protecție adecvată membrilor care s-au pronunțat împotriva fuziunii. Altele utilizează formulări precum „În cazul în care legislația statului membru al sediului social al SCE permite acest lucru”.

Pentru a simplifica regulamentul, cele peste 30 articole care conțin astfel de opțiuni și trimiteri pot fi grupate în trei categorii principale. În primul rând, există articole care reglementează aspecte comune Regulamentelor SCE și SE. În al doilea rând, există dispoziții care trimit direct la legislația privind societățile pe acțiuni (PLC). În al treilea rând, există reguli care conțin trimiteri și opțiuni care reglementează activitățile și aspectele specifice cooperativelor.

· Pentru articolele din prima categorie, Comisia intenționează să propună modificări ale acestor dispoziții, dacă este adecvat, în conformitate cu actuala reflecție privind potențialele modificări la articolele corespunzătoare din Regulamentul SE. Problemele sunt identice și soluțiile trebuie să fie aceleași pentru ambele regulamente.

· Pentru articolele din cea de-a doua categorie, Comisia consideră că ar trebui să se consulte pe larg părțile interesate cu privire la necesitatea în continuare a trimiterilor la societățile pe acțiuni. Unele părți interesate au afirmat că aceste referințe au tendința de a neglija legislația națională existentă privind cooperativele. Mai mult, nu toate statele membre au o legislație specifică pentru cooperative.

· Pentru articolele din cea de-a treia categorie, în cazul în care regulamentul menționează că o anumită regulă se va aplica pentru o SCE numai în cazul în care acest lucru este permis de legislația națională, Comisia va consulta părțile interesate privind modalitățile de a face ca Regulamentul SCE să fie mai independent de legislația națională.

9. CONCLUZIE

Ca urmare a prezentului raport, Comisia intenționează să consulte părțile interesate cu privire la oportunitatea și modalitatea de a simplifica regulamentul SCE. În acest scop, Comisia participă la organizarea a două conferințe majore pentru a sărbători Anul internațional al cooperativelor 2012, proclamat de ONU. Prima, în aprilie 2012, va avea loc la Bruxelles și se va bucura de participarea organizațiilor părților interesate. A doua va avea loc în septembrie 2012, în timpul președinției cipriote, și va reuni reprezentanți ai statelor membre.

În aceste foruri, Comisia va invita părțile interesate să răspundă dacă există articole care ar trebui simplificate prin eliminarea și înlocuirea trimiterilor la legislația privind societățile publice și dacă Regulamentul SCE poate fi mai independent de legislația națională.

Într-un context mai general, problema formelor juridice europene, precum SE sau SCE, și a necesității revizuirii acestora se înscrie, de asemenea, în cadrul reflecției actuale asupra viitorului dreptului european al societăților comerciale. Rezultatele acestui proces de reflecție vor contribui la evaluarea Comisiei privind necesitatea și, dacă este cazul, cu privire la instrumentele care urmează a fi utilizate pentru a satisface cererea mediului de afaceri din Europa pentru un mediu mai echitabil, o mai bună reglementare și simplificare.

ANEXĂ

Aplicarea Regulamentului 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE)

1.         Introducere

Prezenta anexă însoțește raportul Comisiei privind punerea în aplicare a Regulamentului SCE. Ea oferă un inventar și o descriere a SCE-urilor existente.

2.         Inventarul SCE-urilor

Conform informațiilor primite prin studiu[12] și datelor conținute în lista privind SCE-urile existente elaborată de Institutul Libertas, Germania[13], până la 22 noiembrie 2011, în statele membre UE/SEE erau înregistrate 24 de SCE-uri.

Informațiile privind numărul de SCE-uri existente au fost obținute în principal de către experții naționali implicați în Studiul SCE. Acest număr a fost corelat cu informațiile din Jurnalul Oficial al UE (JOUE a se vedea mai jos) și TED (Tenders Electronic Daily). În JOUE unele SCE-uri (două din 24) nu apar deloc; 13 figurează sub eticheta „SE”; alte 3 sub eticheta „EEIG”; numai șapte figurează sub eticheta „SCE”; Faptul că multe forme europene ale entităților juridice lipsesc din JOUE reprezintă o problemă ridicată deja de alți cercetători care au investigat punerea în aplicare a Regulamentului SE[14].

Numărul SCE-urilor a crescut între 2006 și 2009. În 2010 și 2011, s-au creat mai puține SCE-uri noi decât în 2009. Numărul de noi SCE-uri înființate în fiecare an începând din 2006 și până în noiembrie 2011 a fost 1 în 2006, 5 în 2008, 8 în 2009, 7 în 2010 și 3 în 2011.

3.         SCE-urile și caracteristicile lor

3.1.      Cetățenia fondatorilor

Există foarte puține informații privind cetățenia fondatorilor implicați în crearea SCE-urilor existente. Regulamentul nu impune ca astfel de date să fie publicate la înregistrarea SCE. În conformitate cu articolul 13, notificarea înregistrării unei SCE se publică doar în scop informativ în Jurnalul Oficial al UE, cuprinzând denumirea, numărul, data și locul de înregistrare a SCE, data și locul publicării în țara sa de origine, sediul social și sectorul de activitate. Aceste date sunt, în mod normal, comunicate Oficiului pentru Publicații Oficiale al UE prin registrul național în termen de o lună de la data înregistrării SCE în țara sa de origine.

Conform studiului, din cele cinci SCE-uri italiene una a fost creată cu un partener finlandez și unul spaniol, o a doua cu o asigurare mutuală franceză și o a treia cu un cofondator maltez. Nu există informații detaliate, altele decât cele impuse prin regulament, cu privire la 9 SCE-uri (șase slovace, una franceză, una germană și una maghiară). Lipsa informațiilor se datorează, fie faptului că unele dintre SCE-urile în cauză sunt nou-înființate, fie faptului că SCE-urile au refuzat să furnizeze informațiile solicitate experților naționali la realizarea studiului.

3.2.      Repartiția geografică

Slovacia este țara cu cele multe SCE-uri înregistrate - 7, dar, în același timp, 6 dintre acestea ar putea fi considerate SCE-uri de sertar, deoarece sunt înregistrate la aceeași adresă și au aceeași activitate. Italia ocupă locul doi, cu 5 SCE-uri, ceea ce concordă cu faptul că Italia este o țară în care cooperativele sunt bine dezvoltate și promovate de către stat în conformitate cu dispoziția constituțională de la art. 45. Absența unei legislații naționale de punere în aplicare nu i-a descurajat pe cetățeni să înființeze o SCE în Italia. Urmează Belgia și Ungaria. În 20 de țări (18 state membre și 2 țări din SEE) nu s-a înființat nicio SCE.

3.3. Metode de creare

În ceea ce privește cele 14 SCE-uri cu privire la care sunt disponibile date în acest sens, toate au fost înființate ex novo (sau ex nihilo) în conformitate cu prima, a doua și a treia liniuță de la art. 2, alin. (1), R. SCE, adică,

(a) „de către cel puțin cinci persoane fizice rezidente în cel puțin două state membre”;

(b) „de către cel puțin cinci persoane fizice și societăți …rezidente în cel puțin două state membre sau reglementate de legislația a cel puțin două state membre”;

(c) „de către societăți... reglementate de legislația a cel puțin două state membre.

Mai exact, șase SCE-uri au fost înființate în conformitate cu litera (a) de mai sus; alte șase în conformitate cu litera (b) de mai sus; și încă două în conformitate cu litera (c) de mai sus. Metoda de formare a altor SCE-uri nu este cunoscută încă. Nu a avut loc o constituire prin fuziune sau conversie.

Nu există informații referitoare la un eventual transfer de sediu social. Nu există informații privind SCE-uri lichidate sau convertite la o SCE cu formă juridică națională.

Articolul 1 alin. (2) din regulament prevede că „Cu excepția cazului în care se prevede altfel în statutul SCE, la momentul constituirii, fiecare membru se angajează numai în limita capitalului pe care l-a subscris. Atunci când membrii SCE au o răspundere limitată, firma SCE cuprinde la sfârșit termenii «cu răspundere limitată»”. În ceea ce privește forma juridică, 13 din 24 SCE-uri sunt înregistrate „cu răspundere limitată”: 7 în Slovacia, 3 în Italia și 3 în Ungaria. Cu toate acestea, nu este sigur care este gradul de răspundere al celorlalte SCE-uri.

3.4. Domenii de activitate, structura consiliului de administrație, capitalul subscris, numărul de angajați

Conform informațiilor disponibile, majoritatea SCE-urilor existente prestează servicii. Șapte SCE-uri ar putea fi considerate „cooperative sociale” sau întreprinderi sociale în sensul Inițiativei privind antreprenoriatul social[15] și au obiective precum ocuparea forței de muncă pentru persoanele defavorizate, consultanță medicală și servicii în domeniul sănătății. Alte șapte au activități imobiliare, două sunt în sectorul construcțiilor și trei furnizează consultanță de afaceri.

În ceea ce privește structura consiliului de administrație, 5 SCE-uri au ales structura cu un singur nivel[16] și 10 pe cea cu două niveluri[17]. Toate SCE-urile italiene au ales sistemul cu două niveluri.

15 SCE-uri au fost create cu un capital subscris egal cu sau aproape de cerința de capital minim de 30 000 EUR. O SCE a fost creată cu un capital subscris de 110 000 EUR. Nu se poate prezenta niciun bilanț mediu pentru SCE-urile existente, din cauza lipsei de informații. Cifra de afaceri netă se cunoaște pentru două SCE-uri: pentru 2009, una dintre ele avea o cifră de afaceri netă de 1 000 EUR și o alta mai puțin de 15 000 EUR.

Numărul de angajați în cele 12 SCE-uri pentru care există date disponibile în această privință este de 32 în total. Cele mai multe dintre aceste persoane sunt angajate de două SCE-uri (una are 13 angajați, cealaltă 10). Șase SCE-uri au numai unul sau doi angajați. Patru SCE-uri au declarat că nu au niciun angajat.

Tabel. SCE-uri existente (la 22.11.2011)

Țară || Număr de SCE-uri

AUSTRIA || 0

BELGIA || 2

BULGARIA || 0

CIPRU || 0

REPUBLICA CEHĂ || 0

DANEMARCA || 0

ESTONIA || 0

FINLANDA || 0

FRANȚA || 1

GERMANIA || 2

GRECIA || 0

UNGARIA || 3

ISLANDA || 0

IRLANDA || 0

ITALIA || 5

LETONIA || 0

LIECHTENSTEIN || 1

LITUANIA || 0

LUXEMBURG || 0

MALTA || 0

ȚĂRILE DE JOS || 1

NORVEGIA || 0

POLONIA || 0

PORTUGALIA || 0

ROMÂNIA || 0

SLOVACIA || 7

SLOVENIA || 0

SPANIA || 1

SUEDIA || 1

REGATUL UNIT || 0

NUMĂR TOTAL SCE-uri || 24

[1]               JO din 18 August 2003 (L207): http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2003:207:0001:0024:EN:PDF

[2]               Regulamentul (EC) nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene (SE), JO L 294, 10.11.2001, p. 1–21, http://eur-lex.europa.eu/Notice.do?val=261444%3Acs&lang=ro&list=261445%3Acs%2C261444%3Acs%2C&pos=2&page=1&nbl=2&pgs=10&hwords=&checktexte=checkbox&visu=

[3]               Directiva 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor, JO L 207, 18.8.2003, p. 25 http://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexapi!prod!CELEXnumdoc&numdoc=32003L0072&model=guichett&lg=en

[4]               Textul a fost propus de Comisie în 1992, împreună cu alte două proiecte, unul pentru asociația europeană și cel de-al doilea pentru societatea mutuală europeană, care au fost retrase de Comisie în 2006 din cauza lipsei de progrese în negocierile din cadrul Consiliului. Toate cele trei propuneri au făcut parte dintr-un pachet privind promovarea întreprinderilor din „economia socială”; proiectele au reprezentat răspunsul la cererea ca „economiei sociale” să i se acorde posibilitatea de a-și crea propriile forme legale europene și să asigure astfel condiții egale de concurență cu societățile tradiționale bazate pe capital. .

[5]               Raport al Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind revizuirea Directivei 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor. [COM(2010)481 din 16.9.2010)

[6]               Studiu privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1435/2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE):

Rezumat și partea I: sinteză și raport comparativ: http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/files/sce_final_study_part_i.pdf

și partea II: rapoarte naționale: http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/files/sce_final_study_part_ii_national_reports.pdf

[7]               COM(2011) 206: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52011DC0206:EN:NOT .

[8]               COM(2011) 682 : http://ec.europa.eu/internal_market/social_business/index_en.htm .

[9]               Rezumatul răspunsurilor: http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/files/public-consultation-files/summary_replies_en.pdf.

[10]             Coopernic (COOPérative Européenne de Référencement et de Négoce des Indépendants Commerçants) Scrl este o cooperativă europeană de achiziții alcătuită din comercianți cu amănuntul independenți (Centrele E. Lecrerc, Colruyt, Conad, Coop și Rewe). Obiectivul alianței este de a permite comercianților cu amănuntul să facă schimb de know-how și să își reducă costurile lanțului de aprovizionare. În decembrie 2007, Friesland Foods și Campina și-au anunțat intențiile de a fuziona. Un an mai târziu, în decembrie 2008, acestea au primit aprobarea autorităților europene în materie de concurență să devină Friesland Campina.

[11]             http://ec.europa.eu/internal_market/company/official/index_en.htm#directives

[12]             Tabelul din apendicele 4 partea I a studiului prezintă datele cele mai relevante privind SCE-urile existente: http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/files/sce_final_study_part_i.pdf

[13]             Libertas – Europäisches Institut GmbH: http://www.libertas-institut.com/de/EWIV/List_SCE.pdf

[14]             Eidenmüller, Engert, Hornuf, Incorporating under European Law: The Societas Europaea as a Vehicle for Legal Arbitrage, 10 European Business Organisation Law Review (2009)

[15]             COM(2011) 682: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0682:FIN:RO:PDF

[16]                    O structură de consiliu cu un singur consiliu administrativ.

[17]                    O structură de consiliu cu un consiliu de administrație și un consiliu de supraveghere.