18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 391/31

—

avertizează în privința unui scenariu care ar duce la amânarea până după începutul lui 2013 a acordului privind cadrul financiar multianual (CFM);

—

insistă asupra faptului că o foarte mare parte din investițiile publice în statele membre depind de fondurile structurale și amintește angajamentele luate în cadrul Pactului pentru creștere economică și locuri de muncă, încheiat cu ocazia Consiliului European din 28 și 29 iunie 2012;

—

susține, pe baza actualizării propunerii Comisiei din 6 iulie 2012, solicitarea Parlamentului European ca viitorul buget să reprezinte 1,14 % din VNB al UE (inclusiv costurile aderării Croației);

—

regretă că marea majoritate a subiectelor din cadrul de negociere al Consiliului, inclusiv orice formă de condiționalitate macroeconomică, constituie subiecte care trebuie adoptate prin codecizie, și nu prin procedura de aprobare;

—

dezaprobă faptul că metoda de repartizare a alocărilor naționale și ratele de plafonare în ceea ce privește politica de coeziune și de dezvoltare rurală sunt incluse în cadrul de negociere al Consiliului; consideră că este vorba nu numai despre un domeniu de codecizie, ci și despre un domeniu de consultare obligatorie a CoR și își rezervă dreptul de a se adresa Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care Comisia Europeană nu prezintă o propunere legislativă asupra căreia Comitetul să aibă posibilitatea de a se pronunța;

—

salută metoda actuală de negociere a Consiliului prin care componentele cheltuieli și resurse din cadrul de negociere sunt abordate în comun și își reafirmă sprijinul pentru cele două noi resurse proprii propuse de Comisie, cea bazată pe TVA și noua taxă pe tranzacțiile financiare (TTF);

—

susține fără rezerve propunerea Consiliului de transformare a politicii de coeziune în subrubrică, mai curând decât într-un subplafon și își reiterează solicitarea de majorare a bugetelor alocate politicii de coeziune (un nivel cel puțin egal cu cel din perioada 2007-2013), precum și sprijinul acordat creării unei noi categorii de regiuni denumite „de tranziție”;

—

salută propunerea Consiliului de integrare a programelor Galileo, ITER și GMES în rubrica 1 a cadrului financiar multianual și își reiterează solicitarea ca Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) să fie menținut și integrat în CFM.

Raportor general

Mercedes BRESSO (IT-PSE), membră a Consiliului regional Piemont

Documente de referință

Propunere modificată de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020

COM(2012) 388 final

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O agendă de simplificare pentru CFM pentru perioada 2014-2020

COM(2012) 42 final

1.

ia notă de publicarea de către Comisie, la 6 iulie 2012, a propunerii sale modificate de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, care ține seama de luarea în considerare a aderării Croației și de calculele făcute pe baza celor mai recente statistici (2007-2009);

2.

salută adoptarea în sesiunea plenară a Parlamentului European, la 13 iunie 2012, a unei rezoluții privind cadrul financiar multianual și resursele proprii și își exprimă satisfacția că se pune accent pe faptul că bugetul UE este efectiv în proporție de 94 % un buget de investiții, iar cheltuielile sale administrative sunt, la rândul lor, foarte scăzute; subliniază efectele multiplicatoare și efectul de pârghie legate de aceste investiții prin intermediul cofinanțărilor private și publice la nivel local, regional și național, și insistă asupra rolului de neînlocuit jucat de bugetul UE, ca resursă publică stabilă multianuală, în susținerea creșterii economice și a ocupării forței de muncă;

3.

se declară extrem de îngrijorat de evoluția din prezent a negocierilor în cadrul Consiliului cu privire la suma totală a cadrului financiar multianual (CFM), la conținutul politicilor și la resurse, evoluție care ar putea compromite inclusiv menținerea fondurilor pentru cele trei categorii de regiuni definite în cadrul politicii de coeziune. Speră așadar că se va putea ajunge la un rezultat pozitiv până la summitul extraordinar al UE din 22-23 noiembrie 2012; aceasta ar putea permite depășirea blocajelor dintre cei doi colegiuitori și deci evitarea unei întârzieri care s-ar putea dovedi dăunătoare pentru Uniunea Europeană, precum și punerea fără întârziere în practică a Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

4.

sub acest aspect, subliniază lipsa manifestă de coerență între angajamentele luate de statele membre în cadrul Pactului pentru creștere economică și locuri de muncă, încheiat cu ocazia Consiliului European din 28 și 29 iunie 2012, și unele dintre pozițiile adoptate în cursul negocierilor;

5.

amintește că gravitatea crizei economice și sociale care afectează UE impune demararea urgentă a programării în 2014, doar astfel fiind posibil aportul de fonduri europene, esențiale pentru realizarea de investiții în statele membre, în regiuni și orașe;

6.

scoate în evidență reducerea bugetului UE în raport cu bugetele naționale, în condițiile extinderii atribuțiilor și sarcinilor conferite Uniunii prin Tratatul de la Lisabona, în special în domeniile afacerilor externe [articolul 27 alineatul (3) TUE], schimbărilor climatice (articolul 191 TFUE), energiei (articolul 194 TFUE), sportului (articolul 165 TFUE), spațiului (articolul 189 TFUE), turismului (articolul 195 TFUE) și protecției civile (articolul 196 TFUE);

7.

insistă asupra faptului că o foarte mare parte din investițiile publice în statele membre depind de fondurile structurale care, în 13 state membre, reprezintă peste 30 % din investițiile publice, iar în 6 state membre, peste 60 %;

8.

recunoaște că tratatele (articolul 312 TFUE) prevăd dispoziții specifice pentru cazul în care CFM nu este adoptat înainte de a expira, la sfârșitul lui 2013, temeiul legal al tuturor programelor de cheltuieli multianuale ale UE, cu excepția primului pilon al politicii agricole comune (PAC). Subliniază că, printre aceste dispoziții specifice ale Tratatului, se numără obligația legală pentru reprezentanții autorității bugetare de a continua negocierea. Insistă totuși asupra faptului că opțiunile constând fie în adoptarea de noi programe sectoriale fără regulament CFM, fie în prelungirea duratei programelor existente s-ar dovedi extrem de complicate;

9.

avertizează în privința unui scenariu care ar duce la amânarea până după începutul lui 2013 a acordului privind CFM, în măsura în care astfel ar fi imposibile programarea și alocarea fondurilor din cadrul strategic comun după 2014, cu un impact negativ asupra coeziunii economice, sociale și teritoriale europene; consideră că o amânare a acordului privind CFM până după începutul lui 2013 ar pune sub semnul întrebării și perioada de programare 2014-2020 prevăzută până în prezent de Comisia Europeană, de Parlamentul European și de Consiliu și ar implica, printre altele, reevaluarea opțiunii propuse inițial de CoR, și anume o perioadă de programare de 5+5 ani, după o perioadă de tranziție de unul sau doi ani;

10.

își reafirmă poziția anterioară, conform căreia UE trebuie să dispună de un buget credibil de cel puțin 1 %, astfel încât să poată realiza obiectivele majore europene, în concordanță cu obiectivele Strategiei Europa 2020 și cu nevoile de la nivel local și regional; reamintește faptul că, în 2000, Consiliul a stabilit plafonul resurselor proprii la 1,29 % din VNB în ceea ce privește creditele de angajament și la 1,23 % în ce privește creditele de plată; subliniază că, de atunci, discrepanța dintre plafonul resurselor proprii și cele ale CFM a continuat să se adâncească, ajungând la 25 %; de asemenea, insistă asupra faptului că CFM stabilește doar niveluri maxime de cheltuieli, în vreme ce bugetul anual al UE nu a atins vreodată nici pe departe aceste niveluri, atât sub aspectul creditelor de angajament, cât și al creditelor de plată; prin urmare, pe baza actualizării propunerii Comisiei din 6 iulie 2012, susține solicitarea Parlamentului European ca viitorul buget să reprezinte 1,14 % din VNB al UE (inclusiv costurile aderării Croației);

11.

salută faptul că cadrul de negociere din 18 septembrie 2012, s-a eliminat propunerea de a se încheia programul de ajutor alimentar acordat persoanelor celor mai defavorizate; în același timp, deplânge lipsa de claritate cu privire la chestiunea bugetului acordat acestuia și își reafirmă poziția în favoarea menținerii programului în cadrul rubricii 2 din CFM;

12.

salută unele aspecte ale documentului de discuție al Președinției cipriote (30 august 2012), dar nutrește unele preocupări în legătură cu propunerile de dezbatere pe tema politicii de coeziune, în special în ceea ce privește eligibilitatea, domeniul de aplicare și dimensiunile „plaselor de siguranță” pentru regiuni și statele membre, declarându-se împotriva ajustării disproporționate în cazul regiunilor de tranziție și al celor mai dezvoltate;

13.

regretă că marea majoritate a subiectelor din cadrul de negociere al Consiliului (versiunea din 19 iunie 2012), în special la punctele 21-47 și 53-78, sunt subiecte care trebuie adoptate prin codecizie, și nu prin procedura de aprobare și subliniază că PE trebuie implicat plenar în negocierea aflată în desfășurare;

14.

dezaprobă faptul că metoda de repartizare a alocărilor naționale și ratele de plafonare în ceea ce privește politica de coeziune și de dezvoltare rurală sunt incluse în cadrul de negociere al Consiliului (punctele 30-45), dar nu apar în proiectul de regulament privind dispozițiile comune celor cinci fonduri acoperite de cadrul strategic comun; de asemenea, este surprins de faptul că la punctul 35 din cadrul de negociere din 18 septembrie 2012 se atribuie obiectivelor Strategiei Europa 2020 o funcție de repartizare a fondurilor structurale între statele membre. Acest lucru ridică întrebarea dacă aceste obiective reprezintă cu adevărat necesitățile de dezvoltare ale regiunilor și, de asemenea, ridică semne de întrebare considerabile în ce privește guvernanța și metodologia, cu atât mai mult cu cât această funcție de redistribuire, cu siguranță, nu era prevăzută în momentul stabilirii lor, în 2010;

15.

consideră că, în temeiul articolului 177 din TFUE, este vorba nu numai despre un domeniu de codecizie, ci și despre un domeniu de consultare obligatorie a CoR și că, prin urmare, în vederea apărării prerogativelor sale, așa cum sunt definite la articolul 263 alineatul (3) din TFUE, CoR va evalua cu atenție cadrul juridic al acestei chestiuni și, în cazul în care Comisia Europeană nu prezintă o propunere legislativă asupra căreia CoR să aibă posibilitatea de a se pronunța, își rezervă dreptul de a se adresa Curții de Justiție a Uniunii Europene;

16.

ca urmare a avizelor sale adoptate de la începutul anului 2012 cu privire la diferite propuneri legislative ale Comisiei Europene, își reafirmă sprijinul acordat:

17.

reamintește, în ce privește fondurile alocate obiectivului de cooperare teritorială europeană, propunerea sa ca aceste fonduri să fie distribuite unor programe de cooperare, și nu statelor membre. Prin urmare, propune revizuirea punctului 40 din cadrul de negociere din 18 septembrie 2012, cu atât mai mult cu cât situația negocierilor actuale, vizând doar repartizarea pentru componentele privind cooperarea transfrontalieră și transnațională, duce la considerarea cooperării interregionale ca fiind o rămășiță a celorlalte două;

18.

susține propunerea recurgerii mai susținute la împrumuturi, mai curând decât la subvenții nerambursabile, cum se întâmplă de cele mai multe ori, în vederea stimulării implicării beneficiarilor. De asemenea, consideră că sumele provenite din rambursarea împrumuturilor ar trebuie repuse apoi la dispoziție prin utilizarea fondurilor revolving;

19.

își reafirmă dorința de a se trece la o reformă a sistemului actual de resurse proprii prin care să se reducă contribuțiile directe ale statelor membre la bugetul UE, crescând în același timp resursele proprii ale UE disponibile pentru soluționarea provocărilor viitoare (1), și să se răspundă necesității de eliminare a corecturilor financiare actuale și a exceptărilor, considerând așadar că, din nevoia de transparență, echilibru și durabilitate, noul cadru financiar multianual trebuie neapărat, după cum a declarat Parlamentul European, să se întemeieze pe un acord cu privire la noi resurse proprii;

20.

salută metoda actuală de negociere a Consiliului prin care componentele cheltuieli și resurse din cadrul de negociere sunt abordate în comun și își reafirmă sprijinul pentru cele două noi resurse proprii propuse de Comisie, cea bazată pe TVA și noua taxă pe tranzacțiile financiare (TTF);

21.

în acest sens, îndeamnă unele state membre să nu își penalizeze populațiile, întreprinderile și autoritățile locale și regionale prin refuzul de a accepta noua taxă pe tranzacțiile financiare, întrucât refuzul lor va duce la punerea în aplicare a unei cooperări consolidate și la crearea unei Europe bugetare cu două viteze;

22.

consideră că, în condițiile unei cooperări consolidate, o TTF poate servi ca bază, din punct de vedere juridic, pentru o nouă resursă proprie a UE și că țările participante ar putea transfera către bugetul UE o parte a încasărilor lor. Acest transfer va trebui însă să reducă în egală măsură contribuția lor la buget pe baza VNB, fără modificarea regulilor aplicate la calculul contribuțiilor naționale ale țărilor neparticipante;

23.

își reafirmă sprijinul pentru simplificarea sistemului extrem de complex de reduceri și de măsuri corective și pentru înlocuirea sistemului actual de reduceri cu un mecanism general de corectare;

24.

este uimit de faptul că așa-numita modificare „tehnică” a regulamentului Consiliului de către Comisia Europeană include un element de o importanță fundamentală, precum extinderea condiționalității macroeconomice de la un singur fond, cel de coeziune, la toate cele cinci fonduri acoperite de cadrul strategic comun (a se vedea articolul 8 din proiectul de regulament modificat);

25.

își reafirmă opoziția clară și fermă la orice formă de condiționalitate macroeconomică și consideră nerelevantă opțiunea de extindere la toate rubricile bugetare, cerută de anumite state membre;

26.

amintește că este vorba despre un domeniu al codeciziei care trebuie clarificat în cadrul regulamentului privind dispozițiile comune celor cinci fonduri acoperite de CSC;

27.

susține fără rezerve propunerea Consiliului de transformare a politicii de coeziune în subrubrică, mai curând decât într-un subplafon, dar insistă pentru ca mecanismul Conectarea Europei (MCE) să nu fie inclus în acest subrubrică, dată fiind natura sa diferită, și regretă în continuare că nu s-a profitat de ocazia de a regrupa într-o singură rubrică toate finanțările UE în favoarea dezvoltării teritoriale (adică cele cinci fonduri ale cadrului strategic comun);

28.

își reînnoiește solicitarea de flexibilitate în cadrul fiecărei rubrici și de creare a unei rezerve de flexibilitate pentru a primi creditele sau marjele neutilizate până la jumătatea perioadei, în loc să fie returnate statelor membre; consideră că o asemenea rezervă de flexibilitate ar putea servi, printre altele, ca instrument în cadrul intervențiilor macroeconomice și financiare, permițând anticiparea șocurilor asimetrice în interiorul Uniunii Europene;

29.

evidențiază din nou faptul că propunerea supusă examinării prevede efectuarea în 2016 a unei „evaluări” a punerii în aplicare a cadrului financiar multianual și reafirmă că, în locul acesteia, ar trebui să se treacă la o revizuire completă la jumătatea perioadei în 2017 (din care ar face parte evaluarea propusă);

30.

cu privire la principalele subrubrici din CFM, își reafirmă:

31.

își reiterează solicitarea ca Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) să fie menținut și integrat în CFM, dar, ca și Parlamentul European, insistă ca, în virtutea caracterului său neprogramabil, acest fond să fie inclus în buget peste plafonul liniei bugetare vizate. De asemenea, se opune extinderii domeniului său de aplicare la compensarea efectelor acordurilor comerciale bilaterale sau multilaterale asupra activității agricole (punctul 95, ibid.);

32.

salută propunerea Consiliului de integrare a programelor Galileo, ITER și GMES în rubrica 1 a cadrului financiar multianual (anexa 1, ibid.), după cum a solicitat în avizul său privind noul cadru financiar multianual post-2013;

33.

insistă să fie transferate în CFM și sumele care corespund mecanismelor de rezervă sus-menționate;

34.

consideră că, pentru moment, chestiunea referitoare la o calitate mai bună a cheltuielii, susținută de statele membre și de Parlamentul European deopotrivă, nu primește un răspuns satisfăcător, întrucât aceasta constă în adăugare unor noi proceduri de control și audit, într-o complexitate sporită a procedurilor, într-un accent exagerat asupra performanței și a absorbției cantitative, în detrimentul calității strategiilor, conducând în cele din urmă la mai multă centralizare, ceea ce penalizează nivelurile de guvernanță inferioare față de nivelurile superioare;

35.

speră ca comunicarea privind calitatea cheltuielilor, anunțată de Comisie, să permită o diferențiere a contabilizării cheltuielilor publice pentru investiții în contextul Pactului de stabilitate;

36.

se ridică împotriva recursului excesiv din partea Comisiei la acte delegate, cum ar fi cele propuse în cazul acțiunilor orientative din cadrul strategic comun; acest lucru ar exclude CoR din procedura consultativă și decizională europeană, în situații în care poate fi vorba de domenii esențiale pentru autoritățile locale și regionale;

37.

în schimb, se declară întru totul de acord cu Comisia Europeană cu privire la faptul că simplificarea la nivelul UE nu va atinge eficiența maximă decât dacă este însoțită de eforturi depuse în paralel la nivel național și subnațional, subliniind totodată că eforturile cele mai mari trebuie depuse la nivel național;

38.

salută raționalizarea programelor propuse în cadrul financiar multianual, în special reducerea numărului de programe financiare propuse și regruparea programelor și subprogramelor în numeroase domenii;

39.

pledează în favoarea unei mai mari implicări a Băncii Europene de Investiții în punerea în aplicare a proiectelor finanțate din fonduri structurale.