Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de entități

COM(2011) 684 final – 2011/0308 (COD)

2012/C 181/15

Raportor: dl Paulo BARROS VALE

La 15 și 29 noiembrie 2011, în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul European și, respectiv, Consiliul au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de entități

COM(2011) 684 final – 2011/0308 (COD).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 8 martie 2012.

În cea de-a 479-a sesiune plenară, care a avut loc la 28 și 29 martie 2012 (ședința din 29 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 125 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 8 abțineri.

1.   Rezumat și concluzii

1.1   Microîntreprinderile, întreprinderile mici și cele mijlocii reprezintă o proporție copleșitoare din structura antreprenorială a UE, motiv pentru care CESE salută toate inițiativele care ar putea duce la îmbunătățirea funcționării pieței unice și care ar facilita și promova investițiile și comerțul transfrontalier. Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) sunt cele care contribuie în cea mai mare măsură la creșterea economică, la crearea de locuri de muncă și la inovare. Ele sunt totodată și cele mai vulnerabile la schimbări și evoluții.

1.2   Simplificările propuse în revizuirea de față reflectă, așadar, obiectivul propus de Strategia Europa 2020, și anume creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, principiul simplificării, preconizat în Comunicarea „Către un Act privind piața unică”, și recunoașterea rolului central al IMM-urilor în dezvoltarea economică, exprimată în Comunicarea Comisiei „Gândiți mai întâi la scară mică – Un Small Business Act pentru Europa”.

1.3   Deplina armonizare a criteriilor referitoare la dimensiunea întreprinderilor în toată Uniunea Europeană (UE) este o inițiativă bine-venită, care, în opinia CESE, ar trebui extinsă și la așa-numitele „microîntreprinderi”. Astfel, trebuie promovată existența unui singur cadru normativ care să cuprindă întregul univers antreprenorial. Prin promovarea tratamentului echitabil pe tot cuprinsul UE, această uniformizare generală ar trebui să devină o măsură de promovare a concurenței.

1.4   De asemenea, merită subliniat faptul că nu se permite statelor membre să impună micilor întreprinderi furnizarea de informații suplimentare în afară de cele prevăzute în noua directivă. Numai în acest mod se poate realiza pe deplin obiectivul simplificării vizat de această revizuire și punerea sa în aplicare în beneficiul tuturor, protejându-se interesele utilizatorilor informațiilor financiare, fie ei investitori, creditori, state sau cetățeni în general.

1.5   CESE consideră că, odată asigurate interesele sus-menționate, armonizarea și simplificările propuse ar trebui să fie aplicabile și în scopuri fiscale, împiedicând statele membre să solicite furnizarea de informații suplimentare în vederea colectării impozitelor. De asemenea, băncile ar trebui sensibilizate cu privire la aceste modificări și la posibilitatea de a-și adapta metodele de analiză la noile reguli de întocmire a situațiilor financiare, evitându-se necesitatea furnizării de informații suplimentare.

1.6   Nu se poate aștepta ca simplificarea situațiilor financiare să constituie, în sine, un stimulent pentru crearea de întreprinderi și pentru îmbunătățirea mediului de afaceri. Acest obiectiv va putea fi atins cu certitudine numai prin adoptarea simultană a altor măsuri de stimulare a creșterii economice. Totuși, această inițiativă sau oricare altele care ar permite reducerea costurilor administrative și de oportunitate, ca și alte măsuri de reducere a birocrației (obligații de raportare, obținerea de licențe și autorizații etc.) sunt bine-venite.

1.7   În ceea ce privește reducerea costurilor, atât umane, cât și financiare, simplificările propuse vor constitui, fără îndoială, un mijloc de a disponibiliza resurse care vor putea fi utilizate în alte domenii ale activității întreprinderilor.

1.8   Se subliniază și se apreciază importanța scutirii întreprinderilor mici de obligația efectuării auditului statutar, indiferent dacă sunt sau nu societăți comerciale pe acțiuni, însă CESE consideră că această procedură trebuie să rămână obligatorie pentru întreprinderile cu peste 25 de lucrători. Necesitatea respectării acestei proceduri este destul de oneroasă pentru anumite întreprinderi mici; scutirea de această obligație ar trebui asigurată pentru întreprinderile mici necotate, indiferent de forma juridică a societății. Această procedură ar trebui să fie opțională și să facă obiectul unei decizii din partea partenerilor sau a acționarilor.

1.9   Pe de altă parte, dat fiind că procedurile contabile sunt efectuate pe cale electronică, iar situațiile financiare sunt întocmite cu ajutorul programelor informatice de contabilitate disponibile pe piață, într-o primă fază simplificările ar putea determina o creștere deloc neglijabilă a costurilor, datorată necesității de actualizare a acestor programe informatice.

1.10   De asemenea, trebuie luat în considerare impactul legat de costuri pe care adaptarea modului de colectare a informațiilor disponibile îl va avea atât asupra autorităților statistice, cât și asupra administrației fiscale.

1.11   În majoritatea întreprinderilor mici, întocmirea situațiilor financiare continuă să fie privită ca o simplă obligație impusă prin lege în beneficiul administrației fiscale. Deși această concepție ar putea fi explicată prin dimensiunea redusă a întreprinderii, care face imposibilă angajarea unor contabili interni, principala cauză rămâne insuficienta formare a administratorilor și directorilor multor IMM-uri. Așadar, trebuie să se recomande și să se sprijine continuarea și consolidarea inițiativelor de formare și de sensibilizare a întreprinzătorilor în vederea interpretării informațiilor disponibile, care i-ar putea ajuta să evite anumite greșeli cauzate de abordarea pur intuitivă a managementului. În paralel, nu trebuie pierdută din vedere importanța actualizării formării personalului din firmele de contabilitate, în care sunt întocmite majoritatea situațiilor financiare ale întreprinderilor mici. De asemenea, trebuie stimulată și sprijinită formarea acestui personal în domeniul actualizărilor legislative.

1.12   În ce privește obligația de a comunica plățile efectuate către guverne de întreprinderile din industriile extractive și din sectorul de exploatare a pădurilor, CESE salută introducerea acestei măsuri, însă susține extinderea ei și la alte sectoare relevante. Din motive de transparență, această măsură ar trebui să includă orice concesiune a unor interese publice către operatori privați, cum ar fi tranzacțiile legate de rețelele de transport, apă, energie și comunicații, precum și de jocurile de noroc, care ating sume considerabile și care, cu excepția jocurilor de noroc, reprezintă servicii publice fundamentale prestate populației.

1.13   Unele dintre dispozițiile directivei examinate aici intră în contradicție cu practicile stabilite prin Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS – International Financial Reporting Standards), în special în ce privește includerea în bilanț a capitalului subscris nevărsat și perioada maximă de amortizare a fondului comercial. CESE salută faptul că propunerea de directivă nu prevede adoptarea obligatorie a Standardelor internaționale de raportare financiară (IFRS) pentru IMM-uri, așteptând să se tragă mai întâi toate învățămintele de pe urma recentei lor aplicări la nivel mondial.

1.14   Este încă în curs de dezbatere un act normativ aplicabil microentităților, care va trata aceste întreprinderi în mod independent. Este important ca acest cadru de reglementare pentru microentități să fie aliniat la propunerea de directivă examinată aici, evitându-se astfel dispersarea informațiilor în mai multe documente.

2.   Contextul propunerii

2.1   Propunerea de directivă examinată aici prevede abrogarea celei de-a patra Directive a Consiliului 78/660/CEE, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale, și a celei de-a șaptea Directive a Consiliului 83/349/CEE, privind conturile consolidate, și înlocuirea lor printr-o singură Directivă privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de entități.

2.2   Această revizuire face parte dintr-o amplă serie de inițiative ale Comisiei ce urmăresc simplificarea procedurilor impuse IMM-urilor, în vederea reducerii sarcinii administrative pentru acest tip de întreprinderi, și vine în completarea propunerii de directivă din 2009 privind situațiile financiare ale microentităților. Întocmirea situațiilor financiare este considerată ca fiind una dintre cele mai împovărătoare obligații legale ale întreprinderilor, cu atât mai mult ale întreprinderilor de mici dimensiuni.

2.3   Revizuirea directivelor contabile este menționată în Comunicarea Comisiei intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – Împreună pentru o nouă creștere”, ca fiind una dintre pârghiile de stimulare a creșterii, subliniindu-se importanța reducerii cerințelor de reglementare pentru IMM-uri, atât la nivel european, cât și la nivel național.

2.4   Obiectivele acestei revizuiri sunt următoarele: reducerea și simplificarea sarcinii administrative pe care o implică întocmirea situațiilor financiare, în special pentru întreprinderile mici; o mai mare claritate și comparabilitate a situațiilor financiare, caracteristici importante îndeosebi pentru întreprinderile cu activitate transfrontalieră; protecția utilizatorilor informațiilor financiare; sporirea transparenței cu privire la plățile efectuate în beneficiul guvernelor de către întreprinderile active în industria extractivă și în sectorul de exploatare a pădurilor primare.

2.5   A fost realizată o consultare a părților interesate, la care au participat responsabilii cu întocmirea situațiilor financiare, utilizatorii acestora, organismele de standardizare și autoritățile publice, și a fost efectuată o evaluare a impactului, ajungându-se la următoarele concluzii:

2.6   Ca o modalitate de a proteja părțile interesate de eventuala diminuare a cantității de informații disponibile, devine obligatorie furnizarea informațiilor legate de garanții, angajamente și tranzacțiile cu părțile afiliate. Această obligativitate era deja prevăzută în unele țări.

2.7   Se speră ca simplificarea normelor contabile pentru IMM-uri să contribuie la îmbunătățirea mediului de afaceri și să stimuleze crearea de întreprinderi, ceea ce va avea un impact pozitiv asupra creării de locuri de muncă. În paralel, dat fiind că economiile legate de această simplificare ar proveni din reducerea onorariilor plătite contabililor externi sau firmelor de contabilitate, se poate preconiza un impact ușor negativ asupra ocupării forței de muncă. Potrivit Comisiei, la nivel global toate acestea se vor traduce într-un impact nul al acestei măsuri asupra ocupării forței de muncă.

2.8   Nu se așteaptă ca simplificarea elaborării documentelor contabile pentru întreprinderile mai mici să aibă ca efect descurajarea creșterii. Creșterea costurilor pe care o implică redimensionarea întreprinderilor nu este considerată ca fiind un factor decisiv în decizia întreprinderilor de a se extinde.

3.   Principalele măsuri

3.1   În scopul reducerii sarcinii administrative legate de întocmirea situațiilor financiare, se introduce un regim specific pentru întreprinderile mici, care limitează obligativitatea furnizării anumitor informații în notele explicative. Mențiunile obligatorii sunt acum doar următoarele: politicile contabile; garanții, angajamente, active și datorii contingente și elemente care nu sunt recunoscute în bilanț; evenimente care apar după data bilanțului și care nu sunt recunoscute în bilanț; datorii pe termen lung și datorii garantate; tranzacții cu părțile afiliate. Deși în unele țări este obligatorie, în majoritatea statelor membre există scutiri de la raportarea evenimentelor care apar după data bilanțului și a tranzacțiilor cu părțile afiliate; de aceea, acestea pot constitui obligații suplimentare. Totuși, includerea acestei obligații este considerată necesară pentru a compensa reducerea informațiilor disponibile și pentru a-i proteja pe utilizatorii acestor informații.

3.2   Sunt armonizate pragurile referitoare la dimensiunea întreprinderilor, acestea fiind clasificate în mici, medii și mari (în funcție de totalul bilanțului, cifra de afaceri și numărul de lucrători), garantându-se o clasificare uniformă în întreaga UE. Astfel, întreprinderile de aceeași dimensiune din state membre diferite vor fi tratate în mod egal. Reducerea sarcinii administrative, care constituie obiectivul acestei propuneri, va crea condiții echitabile pentru întreprinderile de mici dimensiuni din toate statele membre.

3.3   Auditul statutar încetează să mai fie obligatoriu pentru întreprinderile mici. Totuși, având în vedere dimensiunea întreprinderilor în cauză, nu pare să fie pusă în pericol, la modul general, transparența necesară în prezentarea conturilor. Certificarea independentă a conturilor, fie ele și simplificate, cerința de transparență în prezentarea acestora și în informațiile furnizate părților interesate, inclusiv în cadrul dialogului social, rămân la fel de importante pentru întreprinderile mici.

3.4   Prezentarea de situații financiare consolidate nu mai este obligatorie pentru grupurile mici (când societatea-mamă și filialele, pe bază consolidată, nu depășesc limitele a două dintre criteriile prevăzute).

3.5   Devin obligatorii principiile generale ale „semnificației” și „prevalenței substanței asupra formei”, care, împreună cu reducerea opțiunilor de care dispun statele membre pentru prezentarea informațiilor suplimentare contribuie la armonizarea practicilor în întreaga UE, sporind gradul de comparabilitate a situațiilor financiare.

3.6   Este prevăzută o nouă procedură, ce se va aplica marilor întreprinderi și entităților de interes public active în industria extractivă și în sectorul de exploatare a pădurilor, referitoare la raportarea plăților efectuate către guverne.

4.   Observații

4.1   Sarcina actuală de întocmire a situațiilor financiare are un impact considerabil, motiv pentru care CESE sprijină obiectivul de simplificare al Comisiei, pe baza principiului „a gândi mai întâi la scară mică”. Întreprinderile micro, mici și mijlocii sunt afectate în cea mai mare măsură de sarcina administrativă și de costurile de oportunitate ale întocmirii situațiilor financiare; de aceea, impactul acestor simplificări se va face simțit asupra marii majorități a întreprinderilor europene.

4.2   După aproape 20 de ani de la crearea pieței unice, Comisia se arată dispusă în prezent să simplifice procedurile care au împovărat în tot acest timp activitatea întreprinderilor. Importanța eforturilor de simplificare este incontestabilă, iar obiectivele care stau la baza acestora trebuie salutate și sprijinite. Totuși, trebuie să se procedeze cu precauție, pentru ca dorința de simplificare să nu devină excesivă și pentru a nu se submina încrederea și informarea părților interesate și a utilizatorilor informațiilor financiare, așa cum pare să fie cazul propunerii examinate. Simplificarea nu trebuie să dea naștere necesității de a completa informațiile conținute în situațiile financiare cu alte elemente suplimentare, menite să satisfacă cerințele de informare fiscală sau exigențele băncilor. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, ar avea un efect negativ și complet contrar obiectivului propus, impunând și mai multe sarcini financiare pentru întreprinderi, care ar fi obligate să mențină trei tipuri diferite de informații în scopuri distincte: juridic, fiscal și de finanțare.

4.3   Ca toate modificările, cele propuse în prezent vor necesita adaptări care, chiar dacă la început s-ar putea să nu fie consensuale sau să aibă un impact puternic din punct de vedere economic, vor duce inevitabil la scăderea costurilor și la standardizarea criteriilor și tipurilor de informații solicitate în întreaga UE. La început ar putea exista un impact negativ din punctul de vedere al costurilor, având în vedere că vor fi esențiale actualizările de software, formarea și adaptarea colectării de date fiscale și statistice. Însă aceste eforturi vor fi, fără îndoială, compensate rapid de beneficiile rezultate în urma modificărilor. Eforturile de simplificare trebuie așadar sprijinite, iar la aceasta poate contribui în mare măsură completarea acestor măsuri cu altele, cum ar fi promovarea formării și a sensibilizării întreprinzătorilor, a contabililor și a utilizatorilor informațiilor furnizate în situațiile financiare.

4.4   Deosebit de importantă în propunerea de față este introducerea scutirii întreprinderilor mici de la efectuarea auditului statutar, indiferent dacă sunt sau nu societăți comerciale pe acțiuni. CESE nu este de acord cu această derogare în ce privește întreprinderile cu peste 25 de lucrători, întrucât certificarea de către un organism independent abilitat le aduce IMM-urilor de această dimensiune un ajutor substanțial și o garanție. Auditul statutar îndeplinește o funcție socială, și anume confirmarea veridicității situației financiare, care reprezintă condiția sine qua non într-o societate care depinde în foarte mare măsură de rezultatele întreprinderilor într-o economie de piață. Această măsură va avea un impact financiar real și foarte important asupra activității micilor întreprinderi necotate, care sunt în prezent obligate să respecte această procedură pe baza formei lor juridice, mai degrabă decât pe baza dimensiunii. Nu are sens ca o mică întreprindere care nu este cotată și, prin urmare, nu este obligată să respecte cerințele de prezentare a informațiilor și de transparență ce decurg din cotarea la bursa de valori și a căror menținere este esențială, să fie obligată să respecte o procedură oneroasă numai pentru că a ales să se constituie ca entitate cu personalitate juridică. Auditul statutar trebuie să servească destinatarilor situațiilor financiare, și nu să constituie o simplă procedură juridică obligatorie ce trebuie urmată orbește pentru că este legată de forma juridică a întreprinderilor. Decizia de a efectua sau nu auditul statutar le revine partenerilor și acționarilor, gestionarilor și administratorilor micilor întreprinderi; statele membre trebuie să fie împiedicate să impună această cerință, chiar dacă pentru aceasta trebuie modificată legislația națională privind cadrul juridic al formelor de societăți comerciale.

În cazul întreprinderilor cu peste 25 de lucrători se va putea solicita efectuarea auditului statutar.

4.5   După cum menționa în Avizul său privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare, în ceea ce privește microentitățile a Directivei 78/660/CEE privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale, CESE salută propunerea de simplificare, considerând-o un stimul pentru antreprenoriat și competitivitate, care contribuie la finalizarea pieței unice. De asemenea, Comitetul salută efortul de standardizare prin impunerea simplificării în toate statele membre, așa cum solicitase în documentul sus-menționat.

4.6   Un alt element novator ce merită subliniat, fiind de mare importanță pentru promovarea pieței unice, este stabilirea criteriilor referitoare la dimensiune și aplicarea lor în toate statele membre. Numai în acest mod se poate asigura tratamentul egal în întreaga UE al întreprinderilor de aceeași dimensiune. Totuși, din categoriile menționate la articolul 3 din directivă lipsesc microîntreprinderile, ceea ce reprezintă o contradicție în raport cu definițiile utilizate în anumite domenii, cum ar fi ajutoarele de stat, implementarea fondurilor structurale și programele comunitare. General recunoscută ca fiind o sursă de dinamism antreprenorial și de locuri de muncă, această categorie de întreprinderi figurează în Recomandarea 2003/361/CE. Așadar, directiva de față ar trebui să includă definiția categoriei microîntreprinderilor, realizându-se astfel includerea într-un singur document a tuturor categoriilor de întreprinderi utilizate în mod curent în UE.

4.7   Propunerea de directivă din 2009 privind microîntreprinderile este încă în faza de negociere. Această scindare în două documente ce tratează același subiect nu pare să aibă nici un sens. Dispersarea informațiilor este o sursă de confuzie și de costuri pentru utilizatori, care trebuie – și, în acest caz, poate – să fie evitată. Este așadar important ca acest cadru de reglementare pentru microîntreprinderi să fie aliniat sau chiar unificat cu propunerea de directivă de față, evitându-se astfel dispersarea informațiilor și necesitatea ca întreprinderile și contabilii să consulte mai multe documente.

4.8   În ceea ce privește raportarea plăților efectuate către guverne, este posibil să existe reticențe în aplicarea acestei măsuri și în alte sectoare de interes public sau care implică concesiuni publice, în afară de industriile extractive și exploatarea pădurilor. Totuși, CESE susține că această ambiție trebuie urmărită, făcându-se cunoscute informațiile referitoare la relațiile dintre societăți și sectoarele publice în tranzacțiile legate de rețelele de transport, apă, energie și comunicații, precum și de jocurile de noroc. Introducerea acestei măsuri este inovatoare, însă este posibil și de dorit să se meargă și mai departe.

4.9   Unele dispoziții par să fie în contradicție cu practicile stabilite prin Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS), într-un moment în care majoritatea statelor membre UE au adoptat deja standardele internaționale, deși nu există o obligație generală în Europa privind adoptarea acestor norme pentru IMM-uri. Respectarea IFRS este deja obligatorie la întocmirea situațiilor financiare ale întreprinderilor cotate, existând o tendință de uniformizare a practicilor contabile prin utilizarea acestor standarde; de aceea, și directiva de față ar trebui să respecte această tendință. În acest sens, trebuie menționat că există contradicții în ce privește două aspecte: includerea în bilanț, la rubrica capitalului social, a capitalului subscris nevărsat și amortizarea fondului comercial într-o perioadă de maximum cinci ani. În momentul în care vor putea fi trase toate învățămintele din aplicarea la nivel internațional a recentelor standarde IFRS privind IMM-urile și în condițiile în care remedierea acestor două neconcordanțe nu va fi incompatibilă cu simplificarea procedurilor, va fi important ca regulile aplicate în UE să fie aliniate cu normele acceptate la nivel internațional.