22.5.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/94

—

În completarea obiectivului privind o rată de ocupare globală care să fie atinsă la nivelul întregii UE, se recomandă definirea unor obiective europene măsurabile pentru diferite grupuri-țintă, de exemplu pentru șomerii de lungă durată, femei, persoane mai în vârstă și în special pentru tineri (lupta împotriva șomajului, îmbunătățirea situației încadrării în muncă). Transferul general al competențelor în ceea ce privește formularea unor obiective concrete în domeniul politicii de ocupare a forței de muncă spre nivelul statelor membre nu a dat rezultate satisfăcătoare.

—

În acest context trebuie menționat în mod special un indicator pentru reducerea considerabilă a numărului acelor tineri care nu sunt nici încadrați în muncă și nici nu urmează un program de educație sau formare („NEET - not in employment, education or training).

—

CESE salută propunerea Comisiei cu privire la o „garanție europeană pentru tineret”, conform căreia statele membre trebuie să asigure tuturor tinerilor un loc de muncă, o formare complementară sau măsuri de activare și de integrare pe piața forței de muncă în termen de patru luni de la părăsirea școlii. Măsurile concrete în acest sens trebuie să fie definite în cadrul planurilor naționale de reformă.

—

Țările care se confruntă cu o situație deosebit de tensionată în ceea ce privește piața forței de muncă pentru tineri și care trebuie să răspundă în același timp unor obligații privind restricțiile bugetare ar trebui să beneficieze de un acces mai facil la fondurile UE pentru măsurile care corespund acestei „garanții pentru tineret” (de la înlesniri privind utilizarea fondurilor până la suprimarea temporară a cofinanțării de la bugetele naționale).

—

În ciuda situațiilor bugetare tensionate în statele membre, este nevoie în continuare de fonduri naționale și europene pentru formarea și ocuparea tinerilor și a șomerilor de lungă durată, și de suplimentarea acestora, acolo unde este cazul. În acest sens, ar trebui să se garanteze că noul cadru financiar începând cu 2014 va pune la dispoziție suficiente mijloace din Fondul social european și din alte fonduri UE pentru inițiative în favoarea tinerilor.

—

În toate statele membre se impune o reexaminare și, după caz, o îmbunătățire a condițiilor de acces la serviciile de asistență pentru tinerii șomeri, precum și pentru șomerii de lungă durată în căutarea unui loc de muncă sau a unei formări profesionale. Se recomandă includerea unor obiective corespunzătoare în programele naționale de reformă.

—

Cu privire la integrarea tinerilor pe piața forței de muncă, CESE nu recomandă adoptarea unui număr prea mare de soluții instabile și lipsite de perspectivă: în loc să se mizeze pe locuri de muncă precare și contracte de muncă nesigure, vor trebui puse în practică măsuri care să garanteze că munca în baza unor contracte cu durată determinată și locurile de muncă prost plătite și cu protecție socială insuficientă nu vor deveni regula.

—

CESE recomandă statelor membre să acorde o atenție deosebită creării de piețe intermediare ale forței de muncă favorabile incluziunii, în cadrul cărora fondurile publice ar finanța un număr adecvat de locuri de muncă cu durată determinată, astfel încât șomerii de lungă durată să își mențină obișnuința de a munci și să își îmbunătățească competențele și cunoștințele. Astfel, se va evita creșterea sărăciei persoanelor încadrate în muncă, iar acestor lucrători li se va permite să facă o trecere lină către piața deschisă a forței de muncă, odată ce criza se va fi încheiat.

—

În ceea ce privește inițiativa Comisiei cu privire la stagii, CESE sprijină crearea unui cadru european de calitate corespunzător, menit să încurajeze crearea de locuri de muncă ce favorizează învățarea, cu contracte obligatorii. Se recomandă examinarea posibilității de preluare a anumitor elemente ale sistemului dual de învățământ și formare profesională, practicat cu succes de mai mult timp în unele din statele membre.

—

pentru a analiza dacă se pot înregistra progrese în ce privește realizarea obiectivelor stabilite, în contextul tendințelor actuale pe piețele forței de muncă și al premiselor politice de soluționare a crizei, impuse la ora actuală în UE;

—

pentru a scoate în evidență mai ales situația din ce în ce mai gravă a șomajului în rândul tinerilor și în rândul șomerilor de lungă durată, formulând în acest sens recomandări politice care ar trebui puse urgent în aplicare.

—

că, în contextul crizei, orientările nu reflectă în mod suficient necesitatea de a considera lupta împotriva șomajului o prioritate absolută;

—

că noile orientări se caracterizează printr-o diminuare considerabilă a dimensiunii europene, în condițiile în care ele propun numai un număr redus de obiective centrale ale UE, lăsând formularea de obiective în materie de politică de ocupare a forței de muncă în totalitate la latitudinea statelor membre;

—

că, în completarea obiectivului privind atingerea unei rate globale de ocupare la nivelul UE, ar trebui definite și alte obiective măsurabile pentru diferitele grupuri țintă, precum șomerii de lungă durată, femeile, persoanele în vârstă și tinerii;

—

că sunt necesare, în plus, și obiective UE cu privire la tratamentul egal al femeilor și bărbaților, lupta împotriva șomajului de lungă durată, condițiile de muncă cu garanții sociale insuficiente, șomajul în rândul tinerilor și sărăcia în rândul copiilor și tinerilor;

—

că orientările nu conțin niciun fel de indicații concrete cu privire la calitatea locurilor de muncă.

—

Tinerii și lucrătorii cu nivel scăzut de calificare au fost afectați în mod deosebit de creșterea ratei șomajului în timpul crizei, în condițiile în care ambele categorii au înregistrat deja în prealabil valori peste medie.

—

În cel de-al doilea trimestru 2011, rata șomajului în rândul persoanelor cu un nivel scăzut de educație era de 16,3 %, în timp ce la persoanele cu un nivel mediu respectiv înalt de educație s-a înregistrat o rată de 8,6 % și respectiv 5,3 %.

—

Rata șomajului a crescut atât în rândul bărbaților, cât și al femeilor, indiferent de categoria de vârstă, atingând valoarea de 9,4, respectiv 9,5 în al doilea trimestru al anului 2011. În prima fază a crizei, creșterea ratei șomajului a fost mai pronunțată în cazul bărbaților, întrucât sectoarele cele mai afectate au fost cele în care domină lucrătorii de sex masculin (de exemplu industria prelucrătoare și a construcțiilor). A doua fază a crizei a fost marcată de o creștere mai rapidă a ratei șomajului în rândul femeilor, datorită faptului că măsurile de austeritate au afectat mai ales sectoarele în care domină lucrătorii de sex feminin (serviciile, sectorul public).

—

Lucrătorii imigranți, în rândul cărora rata șomajului depășise media și înainte de criză, sunt afectați în mod disproporțional de creșterea șomajului. Rata șomajului în rândul acestora s-a ridicat la 16,3 % în cel de-al doilea trimestru 2011.

—

Șomajul de lungă durată (peste 12 luni), care a înregistrat o scădere temporară considerabilă în urma intrării în șomaj a unui număr mare de lucrători, a crescut din nou la nivelul de dinaintea crizei, cu o medie în întreaga UE de 43 % în al doilea trimestru 2011. Țările afectate puternic și timpuriu de criză (Spania, Irlanda, statele baltice) se confruntă cu creșteri masive în comparație cu 2008. În viitorul apropiat, această categorie va crește în mod semnificativ, având în vedere stagnarea cererii de forță de muncă.

—

Temerile cu privire la șomajul în rândul tinerilor sunt confirmate de doi indicatori: rata șomajului (8) și rata NEET, ambele înregistrând creșteri. Indicatorul NEET este deosebit de concludent, furnizând informații despre situația tinerilor cu vârsta între 15 și 24 de ani, care nu au un loc de muncă și nu sunt integrați într-un sistem de învățământ sau de formare („Not in Employment, Education or Training”).

—

Există diferențe considerabile între state membre: cele mai bune rezultate le înregistrează Danemarca, Țările de Jos, Slovenia și Austria, cu rate sub 7 %; situația Italiei și Bulgariei, cu 19,1 % respectiv 21,8 % este deosebit de dificilă. Media UE-27 a fost de 12,8 % în 2010. Criza pare să fi afectat indicatorul NEET mai ales în Spania, Irlanda, Lituania, Estonia și Letonia.

—

Tinerii care au părăsit timpuriu școala reprezintă o altă categorie de persoane cu un risc crescut de șomaj datorită nivelului scăzut de pregătire. În ciuda faptului că în timpul crizei, în unele state membre a scăzut numărul celor care părăsesc timpuriu școala (de exemplu în Spania, Portugalia, Estonia, Letonia și Marea Britanie), această rată a continuat în 2010 să depășească cu mult obiectivul de maxim 10 % stabilit de Strategia Europa 2020, ridicându-se la 14,1 % (9). Diferențele între țări sunt mari: Portugalia și Spania depășesc cota de 28 %, Malta se află la aproape 37 %, pe când Slovacia, Republica Cehă și Slovenia înregistrează valori sub 5 % (10).

—

Femeile care lucrează în regim de fracțiune de normă sunt puternic suprareprezentate, cu o rată medie de 31,6 % în al doilea trimestru 2011, în comparație cu 8,1 % în rândul bărbaților.

—

Tinerii sunt mult mai puternic afectați de creșterea la nivelul UE a procentajului de locuri de muncă cu fracțiune de normă decât lucrătorii cu vârste medii sau lucrătorii mai în vârstă.

—

De asemenea, procentajul acestor locuri de muncă a crescut în rândul lucrătorilor cu nivelul cel mai scăzut de educație.

—

În timpul crizei, ocuparea unui loc de muncă cu fracțiune de normă permite menținerea contactului cu piața forței de muncă și oferă un bun punct de plecare pentru tranziția către munca cu normă întreagă, odată cu încetarea crizei.

—

În timpul crizei a crescut însă considerabil și numărul de lucrători care ocupă în mod involuntar locuri de muncă cu fracțiune de normă (12). În țările cele mai afectate de criză (țările baltice, Spania, Irlanda), cota lucrătorilor care ocupă involuntar un loc de muncă cu fracțiune de normă a crescut în mod disproporțional în perioada 2008-2010. Îngrijirea copiilor sau a adulților incapabili de muncă reprezintă motivul pentru care numărul femeilor cu locuri de muncă cu fracțiune de normă continuă să fie mare în multe țări.

—

Diferențele specifice între țări în ceea ce privește numărul locurilor de muncă cu durată determinată sunt considerabile: în timp ce unele state membre din centrul și estul Europei, de exemplu România, Bulgaria, Lituania și Estonia înregistrează o rată situată sub 5 %, Portugalia, Spania și Polonia prezintă procentaje situate între 23 % și 27 %.

—

Probabilitatea de a dispune de un loc de muncă temporar este de departe cea mai ridicată în cazul lucrătorilor tineri (între 15 și 24 de ani); în 2010, procentul acestora a fost de 42,2 %. Acest lucru se poate constata aproape în toate statele membre. Într-o anumită măsură a devenit normal ca, în numeroase profesii, primul loc de muncă al unui tânăr să fie unul temporar. Deseori, însă, acest lucru are loc în mod involuntar. Acesta este unul din motivele înrăutățirii dramatice a situației tinerilor pe piața forței de muncă în timpul crizei.

—

În plus, aproximativ 20 % din persoanele cu un nivel scăzut de calificare au locuri de muncă temporare – cifră care depășește cu mult procentul celor cu calificări medii și înalte (aproximativ 12-13 %).

—

Numărul celor care dispun în mod involuntar de un loc de muncă temporar a crescut cu aproximativ 2 % în intervalul 2008-2010; acest fenomen poate fi constatat mai ales în Lituania și Irlanda, două din țările cele mai afectate de criză, dar și în Republica Cehă, Danemarca și Marea Britanie.

—

În mai multe state membre ale UE, lucrătorii tineri (18-24 ani) sunt expuși unui risc mult mai mare de sărăcie în pofida existenței unui loc de muncă (14), în comparație cu media celor aflați între 25 și 64 de ani.

—

Acest lucru se aplică în mod similar și părinților singuri, care sunt adesea obligați să ocupe un loc de muncă cu fracțiune de normă, și persoanelor cu un nivel scăzut de calificare: aceste două categorii se confruntă în mod disproporționat cu fenomenul muncii interimare și cu fracțiune de normă, numărul lor depășind media și în cazul locurilor de muncă cu normă întreagă, prost plătite, ceea ce se reflectă într-un număr mai mare de lucrători săraci.

5.1.1

Orientările existente conțin un indicator de reducere a numărului de tineri care nu au un loc de muncă și nu sunt integrați într-un sistem de învățământ sau de formare („NEET”). Chiar dacă statele membre și-au diversificat măsurile în funcție de particularitățile diferitelor subcategorii NEET, acordând atenție și grupurilor celor mai defavorizate (17), lipsesc în continuare obiective concrete cu privire la combaterea șomajului în rândul tinerilor și la îmbunătățirea situației lor pe piața forței de muncă. CESE solicită din nou ca orientările să reflecte mai clar acest element central, mai ales prin adăugarea unor obiective europene cuantificabile cu privire la ocuparea forței de muncă tinere, în special 1) un obiectiv pentru reducerea semnificativă a șomajului în rândul tinerilor și 2) stabilirea unui termen maxim de patru luni pentru activarea tinerilor în căutarea unui loc de muncă sau de formare. Faptul că responsabilitatea de a defini obiective privind ocuparea în rândul tinerilor revine statelor membre s-a dovedit a fi destul de puțin profitabil, întrucât numai câteva state au formulat obiective corespunzătoare în programele lor naționale de reformă (18).

5.2.1

CESE salută faptul că solicitarea sa ca statele membre să asigure tuturor tinerilor un loc de muncă, o formare complementară sau măsuri de activare și integrare pe piața forței de muncă în termen de patru luni după părăsirea școlii a fost preluată sub forma unei propuneri privind „garanția pentru tineret” din cadrul inițiativei emblematice „Tineretul în mișcare” (19). În acest context, CESE aprobă fără rezerve solicitarea Comisiei, conform căreia statele membre trebuie să identifice în cel mai scurt timp obstacolele existente în acest sens. Măsurile concrete de înlăturare a acestor obstacole trebuie să fie definite în cadrul planurilor naționale de reformă. În acest sens, mai multe state membre vor trebui să treacă la o extindere masivă a ajutoarelor specifice acordate de serviciile de ocupare a forței de muncă, cu o atenție sporită acordată categoriilor defavorizate (mai ales imigranților și persoanelor de etnie romă).

5.2.2

În acest sens, statele membre sunt, de asemenea, invitate să treacă la o punere efectivă în aplicare a priorităților definite în orientările privind ocuparea forței de muncă tinere și să definească țeluri și obiective ambițioase. Acestea ar trebui să cuprindă, între altele, măsuri echilibrate pentru îmbunătățirea flexibilității și securității, încurajarea mobilității forței de muncă, crearea unor sisteme adecvate de protecție socială pentru a asigura tranziția spre piața forței de muncă, dar și favorizarea spiritului antreprenorial și crearea unor condiții-cadru corespunzătoare pentru păstrarea și crearea de locuri de muncă, în special în rândul IMM-urilor.

5.3.1

În vederea reducerii pe termen scurt a ratei șomajului în rândul tinerilor și șomerilor de lungă durată, CESE insistă asupra necesității unor măsuri în domeniul politicii sociale, de educație și de ocupare a forței de muncă, mai ales în condițiile unei situații bugetare tensionate. Așa cum solicită și Comisia în prezent în cadrul inițiativei „Oportunități pentru tineret” (20), este nevoie de ajutor rapid și nebirocratic mai ales în țările cele mai afectate de șomaj în rândul tineretului” (21). Statele membre care se confruntă cu o situație deosebit de tensionată în ceea ce privește ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și șomajul de lungă durată, și care trebuie să răspundă în același timp unor obligații de restricții bugetare ar trebui să beneficieze de un acces mai facil la fondurile UE destinate în special măsurilor care corespund acestei „garanții pentru tineret” și investițiilor pentru crearea de noi locuri de muncă. Este nevoie de abordări și simplificări pragmatice și flexibile în ceea ce privește administrarea utilizării fondurilor, mergând până la suprimarea temporară a cofinanțării de la bugetele naționale în cazul unor finanțări prin FSE sau alte fonduri europene.

5.4.1

CESE a subliniat deja importanța majoră, în ciuda reevaluării priorităților bugetare care a devenit necesară în toate statele membre UE în urma crizei economice, a continuării alocării unor mijloace naționale și europene pentru educație, formare profesională și ocupare a tinerilor și a șomerilor de lungă durată, și chiar a suplimentării acestora, acolo unde este cazul (22). În acest sens, CESE solicită ca noua programare financiară începând din 2014 să pună la dispoziție mijloace suficiente în cadrul FSE pentru inițiative specifice destinate tinerilor și șomerilor de lungă durată (23). În plus, CESE consideră că trebuie examinate și posibilitățile de a utiliza celelalte fonduri ale UE pentru măsuri de combatere a șomajului în rândul tinerilor și șomerilor de lungă durată.

5.5.1

Există diferențe considerabile între statele membre ale UE în ceea ce privește accesul la alocațiile de securitate socială și amploarea acestor prestații, și aceasta nu doar pentru tineri. Orientările privind ocuparea forței de muncă invită, pe bună dreptate, statele membre să-și adapteze sistemele de protecție socială pentru a nu permite apariția unor neajunsuri privind protecția socială în condițiile unor piețe ale forței de muncă mai flexibile. Acestea afectează toate categoriile de vârstă deopotrivă. Din punctul de vedere al CESE, accesul foarte limitat al tinerilor la servicii de sprijin în caz de șomaj, constatat în majoritatea statelor membre, rămâne un subiect insuficient dezbătut (24). În timpul crizei, unele țări au îmbunătățit, în anumite condiții, accesul categoriilor defavorizate la alocațiile de șomaj, inclusiv pentru tineri. Aceste măsuri au fost însă limitate în timp sau riscă să fie suprimate în cadrul măsurilor de austeritate prevăzute.

5.5.2

CESE solicită ca toate statele UE să reexamineze și, după caz, să îmbunătățească condițiile de acces la serviciile de sprijin pentru tinerii șomeri, precum și pentru șomerii de lungă durată dispuși să muncească și aflați în căutarea unui loc de muncă sau a unei formări profesionale. Se recomandă și includerea unor obiective corespunzătoare în programele naționale de reformă. Aceasta ar aduce o contribuție importantă la combaterea situației precare în care se află mulți tineri în tranziția lor către piața forței de muncă.

5.6.1

Tinerii între 15 și 24 de ani nu se confruntă numai cu un risc de șomaj de două ori mai crescut decât populația adultă, ci și cu o proporție a contractelor de muncă nesigure (peste 60 % în unele țări) mult mai mare, cu o creștere a numărului de activități de formare și stagii nereglementate (mai ales în țările din sudul Europei (25)) și cu o proporție mai mare a locurilor de muncă sub nivelul calificării. Cu privire la integrarea tinerilor pe piața forței de muncă, CESE nu recomandă adoptarea unui număr prea mare de soluții instabile și lipsite de perspectivă: în loc să se mizeze pe locuri de muncă precare și contracte de muncă nesigure, vor trebui puse în practică măsuri care să garanteze că munca în baza unor contracte cu durată determinată și locurile de muncă prost plătite și cu protecție socială insuficientă nu vor deveni regula în ceea ce îi privește pe tineri.

5.6.2

CESE și-a exprimat punctul de vedere în numeroase avize cu privire la domeniile care necesită adaptări în ceea ce privește formarea și calificarea profesională, între altele pentru a garanta că tinerii urmează o formare pentru care există o cerere pe piața forței de muncă (26). Pentru a remedia diferențele între cerere și ofertă pe piața forței de muncă determinate de calificarea insuficientă, lipsa de mobilitate geografică sau condițiile de salarizare insuficiente (27), instituțiile de învățământ ar trebui să-și adapteze programele școlare și la cerințele pieței forței de muncă, angajatorii ar trebui să-și extindă canalele de recrutare de noi lucrători, iar autoritățile ar trebui să investească în măsuri active și eficiente în favoarea pieței forței de muncă. Și persoanele aflate în curs de formare și calificare profesională au o anumită responsabilitate în ceea ce privește viitoarea lor capacitate de inserție profesională.

5.6.3

În ceea ce privește inițiativa Comisiei cu privire la stagii, CESE sprijină crearea unui cadru european de calitate corespunzător, care ar trebui promovat și în rândul întreprinderilor, menit să încurajeze crearea de locuri de muncă care favorizează învățarea, cu contracte obligatorii pentru ambele părți, inclusiv pentru tinerii dezavantajați din punct de vedere al formării de care dispun. Ar trebui examinate posibilitățile de a prelua și în alte state elemente ale sistemului dual de învățământ și formare profesională, practicat cu succes de mai mult timp în unele din statele membre.

5.7.1

CESE propune luarea unor măsuri de combatere a șomajului în rândul tinerilor în concordanță cu următoarele principii de bază: îmbunătățirea capacității de inserție profesională a tinerilor prin reforma sistemului de educație, în vederea corelării mai strânse a capacităților cu necesitățile pieței forței de muncă, cu includerea unor parteneriate între instituțiile de învățământ, economie și partenerii sociali; măsuri active pe piața forței de muncă, inclusiv sporirea sprijinului și acordarea de stimulente pentru acceptarea locurilor de muncă din partea tinerilor; evaluarea impactului legislației privind protecția locurilor de muncă și sprijinirea antreprenoriatului în rândul tinerilor.

5.8.1

Stagnarea continuă a cererii de forță de muncă datorată crizei duce la creșterea șomajului de lungă durată, care are drept consecință dificultăți serioase în materie de integrare pe piața forței de muncă și, prin urmare, creșterea sărăciei în pofida încadrării în muncă. CESE recomandă statelor membre să acorde o atenție deosebită creării unei piețe secundare a forței de muncă, în cadrul căreia fondurile publice să fie utilizate pentru crearea unui număr adecvat de locuri de muncă, astfel încât șomerii de lungă durată să își mențină contactul cu piața forței de muncă și să își îmbunătățească cunoștințele. Astfel, se va evita creșterea sărăciei persoanelor încadrate în muncă, iar acestor lucrători li se va permite să facă o trecere lină către piața deschisă a forței de muncă, odată ce criza se va fi încheiat.