15.2.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 44/104 |
Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind gestionarea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizări online pe piața internă
COM(2012) 372 final – 2012/0180 (COD)
2013/C 44/18
Raportor: dl Jacques LEMERCIER
La 10 septembrie 2012 și la 11 septembrie 2012, în conformitate cu articolele 50 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul, respectiv Parlamentul European au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la
Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind gestionarea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizări online pe piața internă
COM(2012) 372 final – 2012/0180 (COD).
Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 4 decembrie 2012.
În cea de a 485-a sesiune plenară, care a avut loc la 12 și 13 decembrie 2012 (ședința din 12 decembrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 116 voturi pentru și o abținere.
1. Concluzii și recomandări
1.1 |
CESE susține și este de acord cu propunerea de directivă a Comisiei privind administrarea societăților de gestiune colectivă a drepturilor digitale și acordarea de licențe multiteritoriale (LMT) pentru operele muzicale pe piața unică. |
1.2 |
Astfel, consideră că domeniul de aplicare este bine ales, având în vedere importanța muzicii pe piețele de conținuturi culturale online, și va putea permite dobândirea de cunoștințe privind o modalitate transfrontalieră de gestionare a drepturilor, putând servi ulterior drept model sau drept sursă de inspirație pentru vânzarea online a oricărui conținut multimedia și a cărților. |
1.3 |
CESE a ținut seama de studiul de impact (1), precum și de reacțiile consumatorilor și ale mediilor profesionale și împărtășește punctul de vedere potrivit căruia este necesar să se stabilească un cadru juridic uniform pentru societățile de gestiune și să se creeze un fel de pașaport european de licență pentru muzica online. |
1.4 |
Comitetul atrage atenția asupra necesității de a sprijini societățile de gestiune colectivă (SGCD) într-o fază de tranziție, pentru ca aceste societăți să se adapteze la această formă de distribuție transfrontalieră, care le pune probleme de natură tehnică și materială, de care CESE este conștient. |
1.5 |
Aprobă baza juridică propusă (articolele 50-54 din TFUE) care privește libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii pe piața internă. În ceea ce privește aplicarea Directivei privind serviciile, ar trebui reflectat la faptul că societățile de gestiune colectivă sunt entități fără scop lucrativ și prezintă caracteristici proprii, care le diferențiază de întreprinderi. |
1.6 |
Creatorii se regăsesc adesea într-o situație foarte precară, dat fiind că succesul lor este aleatoriu, prin urmare veniturile proprii sunt neregulate. Societățile de gestiune colectivă îi pot ajuta pe creatori să desfășoare activități culturale prin sprijinirea repertoriilor mai fragile și a artiștilor aflați la început de carieră. Dat fiind că funcționează pe baza principiului solidarității, societățile de gestiune colectivă îi ajută pe autorii aflați în dificultate și contribuie la promovarea noilor talente. În fapt, societățile de gestiune colectivă contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea scenei culturale europene și a economiei culturale. |
2. Propunerea Comisiei
2.1 |
Potrivit Comisiei, acquis-ul comunitar în vigoare în materia drepturilor de autor se limitează la definirea dreptului de autor și a drepturilor conexe, la limitele, excepțiile și normele de aplicare referitoare la aceste drepturi. |
2.2 |
O foarte mică parte dintre dispozițiile Directivei privind drepturile de autor și ale actelor conexe (2) privesc gestionarea colectivă a drepturilor și niciuna dintre acestea nu stabilește un cadru pentru funcționarea societăților de gestiune colectivă. Dacă de acum înainte sunt adoptate și continuă să fie dezvoltate norme cu caracter imperativ privind guvernanța și transparența lor, acest fapt rezultă din jurisprudența Curții de Justiție și din deciziile Comisiei. |
2.3 |
Dar, în practică, dreptul diferă de la un stat membru la altul; regulile privind societățile de gestiune sunt la fel de variate, iar în special modalitățile și practicile privind controlul utilizării sumelor colectate și al repartizării profiturilor către titularii drepturilor variază semnificativ în practică, iar adeseori sunt lipsite de transparență. În unele țări s-au putut chiar constata practici la limita utilizării abuzive a activelor societății. |
2.4 |
Obiectivul urmărit de propunere este „crearea unui cadru juridic adecvat pentru gestionarea colectivă a drepturilor administrate de societățile de gestiune colectivă în numele titularilor de drepturi, prin:
|
2.5 |
Numai un act juridic adecvat (în acest caz, o directivă) la nivel european poate duce la îndeplinirea obiectivelor menționate mai sus, cu respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității. |
2.6 |
CESE este de acord cu obiectivele propunerii și cu celelalte dispoziții juridice prevăzute pentru atingerea acestora. De asemenea, este de acord cu temeiul juridic ales pentru directivă: articolele 50 și 51-54 din TFUE, precum și cu faptul că din propunere nu rezultă nicio consecință de natură bugetară. |
3. Observații generale
3.1 |
CESE s-a pronunțat deja (3) cu privire la normele esențiale cu caracter obligatoriu care ar trebui adoptate în materie de gestionare colectivă a drepturilor și de funcționare a societăților de gestiune, pentru a asigura o repartizare echitabilă a sumelor colectate către autori și titularii de drepturi, o funcționare transparentă a gestionării, care ar trebui să fie controlată de către membrii societății de gestiune, precum și de către o autoritate administrativă sau judiciară independentă de control al conturilor, care ar trebui să publice un raport periodic privind activitatea fiecărei societăți de gestiune, așa cum se procedează deja în mai multe state membre. |
3.2 |
Spiritul proiectului de directivă ar trebui să respecte spiritul Directivei privind drepturile de autor, potrivit căreia orice armonizare a drepturilor de autor și a drepturilor conexe trebuie să se întemeieze pe un nivel de protecție ridicat. Protecția acestora contribuie în fapt la menținerea și dezvoltarea creativității, în interesul autorilor, al artiștilor interpreți sau executanți, al producătorilor, al întreprinderilor și al publicului, în general. |
3.3 |
Faptul că s-a optat pentru piața muzicală în elaborarea propunerii legislative se poate explica prin importanța relativă a muzicii pe piața europeană în raport cu celelalte oferte de natură culturală, precum și prin motive de natură tehnică, întrucât muzica nu are nevoie de adaptarea lingvistică a ofertei. |
3.4 |
Poate ar fi fost preferabil să se prezinte două proiecte de directivă: una cu caracter general, care să se refere la societățile de gestiune colectivă, iar a doua cu privire la licențele multiteritoriale pentru distribuirea operelor muzicale online. |
3.5 |
Totuși, CESE poate fi de acord cu o directivă unică, având în vedere rolul primordial al societăților de gestiune colectivă a drepturilor în difuzarea muzicii, căci aceste societăți sunt cel mai bine plasate pentru a gestiona licențele și a colecta veniturile pentru titularii drepturilor și pentru a se ocupa de distribuirea acestor venituri. Însă, prin opțiunea liberă pentru încredințarea gestionării drepturilor lor către o SGCD, titularii trebuie să continue să aibă posibilitatea de a controla utilizarea acestor drepturi și de a verifica transparența și caracterul echitabil al gestiunii financiare. |
3.6 |
CESE estimează că stabilirea unor norme benevole, așa cum doresc societățile de gestionare colectivă, ar fi insuficientă pentru a li se garanta autorilor și titularilor drepturilor regulile de gestionare deschise, clare și uniforme la care aceștia aspiră. Elaborarea unor reguli de soft law ar contribui, în practică, la păstrarea unei diversități excesive a regulilor teritoriale și a unui rol prea important al acestora, care domină și fragmentează în prezent piața europeană a difuzării conținuturilor culturale online. |
3.7 |
CESE consideră că directiva reprezintă actul legislativ adecvat întrucât unifică dreptul aplicabil și permite totodată statelor membre să efectueze ajustări în procesul de punere în aplicare, ținând seama de împrejurările și particularitățile fiecărui stat. |
3.8 |
În ceea ce privește societățile de gestionare colectivă, CESE este de acord în totalitate cu afirmația potrivit căreia „gestionarea colectivă a drepturilor […] în toate sectoarele trebuie să se adapteze în ceea ce privește eficiența, acuratețea, transparența și responsabilitatea serviciilor oferite membrilor și utilizatorilor.” Aceste cerințe se înscriu în mod natural în contextul Agendei digitale pentru Europa și al Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și al comunicărilor Comisiei intitulate „O piață unică pentru drepturile de proprietate intelectuală” și „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în piața unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor online” și al activității ulterioare „Cărții verzi privind difuzarea online a operelor audiovizuale în Uniunea Europeană: oportunități și provocări pentru o piață digitală unică”. |
3.9 |
„Recomandarea 2005/737/CE a Comisiei privind gestionarea colectivă transfrontalieră a drepturilor de autor și a drepturilor conexe în cazul serviciilor muzicale online licite a invitat statele membre să promoveze un mediu de reglementare adecvat pentru gestionarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe pentru prestarea de servicii muzicale online licite și pentru ameliorarea standardelor de guvernanță și de transparență ale societăților de gestiune colectivă”. |
3.10 |
Însă având în vedere că recomandările nu reprezintă norme imperative, propunerea de directivă are rolul de a remedia această lacună. |
3.11 |
Mai mult decât atât, propunerea „completează Directiva 2006/123/CE din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne, care vizează crearea unui cadru juridic menit să asigure libertatea de stabilire și libera circulație a serviciilor între statele membre. Societățile de gestiune colectivă intră sub incidența Directivei 2006/123/CE în calitate de prestatori de servicii de gestiune colectivă.” CESE își pune întrebări cu privire la aplicarea mutatis mutandis a Directivei privind serviciile, în integralitatea sa, în cazul societăților de gestiune colectivă. Ar trebui studiate mai în profunzime trăsăturile specifice ale acestor societăți, care nu au scop lucrativ. |
3.12 |
Prin urmare, proiectul de directivă este în deplină concordanță cu dispozițiile legale în vigoare și cu perspectivele trasate de programele de dezvoltare a pieței interne, precum și cu acordurile internaționale la care statele membre sunt parte, iar CESE aprobă dispozițiile propuse. |
3.13 |
Precum Comisia, CESE, în deplină coerență cu avizele sale anterioare, preferă un cadru de guvernanță și transparență care să codifice principiile existente și să furnizeze un cadru mai detaliat de reguli în materie de guvernanță și transparență, sporind posibilitățile de control asupra societăților de gestiune colectivă. Numai controlul anual al gestiunii atât de către toți membrii afiliați, cât și de către o autoritate sau o instituție independentă poate garanta respectarea bunei guvernanțe. |
3.14 |
Cu toate acestea, CESE se întreabă cu privire la capacitatea tehnică a numeroase societăți de gestionare colectivă care funcționează în prezent pe teritoriul UE de a prelua fără dificultate gestionarea licențelor multiteritoriale. |
3.15 |
O altă problemă importantă o reprezintă agregarea repertoriilor, Comisia propunând un „pașaport european” care ar facilita considerabil această agregare și, prin urmare, acordarea licențelor. Aceasta „ar permite stabilirea unor norme comune […] și ar da naștere la o presiune concurențială asupra societăților în direcția elaborării unor practici mai eficiente de acordare a licențelor.” CESE împărtășește acest punct de vedere. |
3.16 |
De asemenea, aprobă temeiul juridic reprezentat de articolul 50 din TFUE (fostul articol 44 din TCE) cu privire la libertatea de stabilire, precum și articolele 53 (fost 47) și 62 (fost 55) din TFUE, acesta din urmă trimițând la articolele 51-54 din TFUE privind libertatea de a presta servicii. |
4. Observații specifice
4.1 |
Dreptul de autor și drepturile conexe trebuie să încurajeze creația artistică printr-o remunerare echitabilă sau proporțională a titularilor acestor drepturi și a succesorilor lor pe o perioadă cuprinsă între 50 și 95 de ani, în conformitate cu drepturile protejate și legislațiile statelor membre ale Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI). Această remunerare ar trebui să le asigure o siguranță materială suficientă pentru a le permite să creeze în continuare. În practică, în sectorul muzical, ca și în alte sectoare, foarte puțini autori pot trăi de pe urma drepturilor pe care le încasează, în special din cauza funcționării SGCD, pe care o consideră opacă, și a controlului producției și distribuției de către oligopoluri transnaționale. |
4.2 |
În practică, cea mai mare parte a sumelor datorate de utilizatorii de licențe este acoperită de către societățile naționale sau internaționale de gestiune a drepturilor, care le redistribuie astfel între autorii afiliați:
|
4.3 |
Cu toate acestea, partea care revine efectiv titularilor de drepturi în Franța, de exemplu, este cuprinsă, în general, între 9 și 10 % din veniturile industriei muzicale, fie că este vorba de vânzarea de CD-uri sau de muzica online, chiar dacă costurile distribuției online sunt mult mai reduse decât cele ale celei off-line. Societățile de producție, cu precădere așa-numitele „majors”, percep în jur de 50 % din veniturile off-line și peste 60 % din cele online; taxele de funcționare percepute de SGCD sunt adeseori foarte ridicate, iar afilierea la o SGCD atrage după sine obligația autorilor afiliat de a-i acorda societății exclusivitate asupra tuturor operelor lor. În plus, adeseori producătorii le facturează autorilor cheltuielile de publicitate sau alte tipuri de cheltuieli, ceea ce le reduce și mai mult câștigul. |
4.4 |
CESE subliniază că proiectul de directivă răspunde nevoii de armonizare pe piața internă, potrivit temeiului juridic ales, și totodată cererilor de transparență, echitate și control al gestiunii formulate de către titularii de drepturi, precum și de remunerare echitabilă din partea SGCD a autorilor afiliați; prea mulți afiliați au sentimentul că nu primesc niciodată nimic, în vreme ce un număr mic de membri afiliați primesc partea leului (4); însă subliniază și faptul că contractele inegale impuse de așa-numiții „majors” din domeniul editării și distribuirii din sectorul muzical rămân în vigoare și vor împiedica în continuare majoritatea autorilor și titularilor de drepturi să primească o remunerație echitabilă pentru munca lor. Prin urmare, din perspectiva CESE, propunerea de directivă este incompletă dacă se dorește asigurarea unei reale promovări a culturii și a operelor literare și artistice printr-o remunerare corectă a autorilor și creatorilor. |
4.5 |
În cele din urmă, este vorba de dispoziții minime, care lasă o largă marjă de manevră statelor membre în transpunerea directivei, pentru a le permite să răspundă mai bine cererilor autorilor și creatorilor și pentru a promova cât mai bine cultura și difuzarea acesteia. Prin urmare, CESE nu ar putea să fie de acord cu analiza anumitor adunări legislative din statele membre, care estimează că proiectul de directivă nu ar respecta principiul subsidiarității întrucât ar avea un caracter prea prescriptiv și prea detaliat. De asemenea, invită Comisia să reflecteze asupra modului în care ar putea face ca autorii să profite efectiv de reducerea costurilor de distribuție pentru difuzarea muzicii online, întrucât veniturile suplimentare sunt acaparate de un singur actor de pe piață, care speră să compenseze astfel scăderea veniturilor provenite din distribuția offline. Așa-numiții „majors”, prin intermediul unor contracte inegale și printr-o activitate de lobby intensă în favoarea unor legislații cu caracter pronunțat represiv la adresa comerțului online, fac eforturi pentru a menține o economie bazată pe controlul ofertei, comparativ cu internetul, care permite o difuzare în masă nelimitată și cu costuri foarte reduse. |
4.6 |
Artiștii ar trebui să stăpânească mai bine aspectele ce țin de promovarea online a operelor lor și de veniturile pe care aceste opere le generează. Ar trebui să poată distribui direct anumite opere, fie cu titlu gratuit, fie pentru o contravaloare foarte redusă, pentru costurile de promovare; internetul a pus la dispoziție noi surse de finanțare a muncii autorilor, cum ar fi apelul de finanțare de către ascultători a producțiilor muzicale viitoare. Directiva ar trebui să le confere autorilor mai multe posibilități și mai mult control. |
4.7 |
CESE salută formularea articolului 38, care solicită statelor membre să prevadă sancțiuni pentru a asigura respectarea dispozițiilor transpuse în dreptul lor intern. |
4.8 |
Titlul II tratează primul aspect al directivei, și anume organizarea și funcționarea tuturor tipurilor de SGCD. Cerințele de transparență și obligațiile de informare, aspecte asupra cărora CESE insistă în mod deosebit, sunt tratate în mod satisfăcător în capitolul 5 din cadrul titlului II (articolele 17-20). |
4.9 |
Dispoziții complementare întăresc și mai mult obligațiile de transparență. Articolul 8 tratează funcția de supraveghere, oferind membrilor garanții de bună gestionare, iar CESE sprijină dispozițiile prevăzute în acest sens. Titlul IV, referitor la litigii (articolele 34-40), inclusiv procedura în caz de plângere (articolul 37), completează în mod eficient dispozițiile privind funcționarea SGCD, permițând membrilor să conteste o gestiune despre care estimează că aduce atingere drepturilor lor. |
4.10 |
În ceea ce privește unele dintre criteriile propuse pentru neimpunerea de licențe multiteritoriale SGCD de mici dimensiuni, CESE constată că există riscul apariției pe piață a unor concentrări, ceea ce ar putea provoca denaturări ale concurenței în detrimentul actorilor cu dimensiuni mai mici, cum sunt cei din unele țări cu populație mică sau provenind din rândurile minorităților naționale, a căror contribuție la culturile Europei poate necesita măsuri de sprijin speciale, pentru ca aceștia să poată participa la piața europeană a licențelor. CESE estimează că, din considerente legate de diversitatea culturală, potrivit articolului 107 din TFUE, SGCD de mici dimensiuni din aceste țări ar trebui să poată beneficia de sprijin public, pentru a-și putea valorifica în mod direct repertoriile pe plan european și pentru a oferi ele însele licențe multiteritoriale. |
4.11 |
Dispozițiile prevăzute pentru evitarea conflictelor de interese, pentru garantarea transparenței și eficienței gestiunii, precum și informarea membrilor SGCD sunt aspecte pertinente, în special articolul 9, care stabilește obligațiile persoanelor care gestionează efectiv activitatea unei SGCD. |
4.12 |
Titlul III (articolele 21-33) privește licențele europene în domeniul muzicii online. Articolul 21 (Acordarea de licențe multiteritoriale pe piața internă) formulează principiul controlării efective a respectării dispozițiilor titlului III de către autoritățile competente (a se vedea definiția acestora la articolul 39). |
4.13 |
Articolul 22 (Capacitatea de tratare a licențelor multiteritoriale) privește dispozițiile centrale referitoare la al doilea aspect. SGCD competente pentru acordarea de LMT trebuie să aibă o capacitate suficientă de prelucrare electronică, într-o manieră eficace și transparentă, a datelor necesare pentru administrarea acestor licențe, inclusiv pentru emiterea de facturi către utilizatori, colectarea veniturilor provenite din drepturi și distribuția sumelor datorate titularilor de drepturi. CESE este de acord cu condițiile detaliate (articolul 22 alineatul 2) și caracterul lor minimal, însă subliniază dificultățile practice care vor apărea în evaluarea caracterului lor dirimant. |
4.14 |
Cerințele privind SGCD sunt necesare. Articolul 23 (Transparența informațiilor privind repertoriile multiteritoriale) prevede că aceste informații „includ operele muzicale reprezentate, drepturile reprezentate, integral sau parțial, precum și statele membre reprezentate”, iar articolul 24 (Acuratețea informațiilor privind repertoriile multiteritoriale) cere ca SGCD „să dispună de proceduri care să le permită titularilor de drepturi și altor SGCD să formuleze obiecții referitoare la conținutul datelor menționate la articolul 22 alineatul (2) sau la cel al informațiilor prevăzute la articolul 23”. CESE consideră că SGCD trebuie să accepte orice mijloc legal de probă și trebuie apoi să opereze cu diligență corecțiile necesare. |
4.15 |
Necesitatea ca SGCD să controleze utilizarea drepturilor de către prestatorii cărora aceasta le-a acordat o licență multiteritorială o obligă să ofere posibilitatea de a se declara online utilizarea efectivă a drepturilor printr-o metodă recunoscută de normele benevole și practicile în vigoare. CESE este de acord cu posibilitatea ca SGCD să refuze rapoarte transmise într-un format protejat prin drepturi exclusive dacă societatea a oferit deja mijloacele pentru aceasta, conform unui standard acceptat pentru schimbul electronic de date. |
4.16 |
CESE subliniază că utilizarea de standarde deschise și libere, inclusiv pentru emiterea online a facturilor (articolul 25) ar reprezenta o soluție adecvată și acceptabilă în toate împrejurările, iar acest fapt ar trebui menționat în text. |
4.17 |
CESE este de acord cu cerințele formulate la articolul 25 în materie de emitere a facturilor, și anume: exactitatea, celeritatea, imediat după utilizarea licenței multiteritoriale, precum și obligația de a pune la dispoziția prestatorului a unor căi de atac pentru a putea contesta factura. Efectuarea plăților către titularii de drepturi trebuie să se facă potrivit unor criterii de exactitate și rapiditate (articolul 26). CESE este de acord cu cerințele detaliate de informare a titularilor de drepturi, care însoțesc plata, precum și cu justificarea onorariilor percepute. |
4.18 |
Totodată, CESE susține dispozițiile articolelor 27, 28 și ale articolului 29 (Obligația de reprezentare a unei alte societăți de gestiune colectivă pentru acordarea de licențe multiteritoriale), care permit ca o SGCD care nu ar acorda sau nu se oferă să acorde licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor din propriul său repertoriu să solicite unei alte societăți de gestiune colectivă care îndeplinește cerințele directivei să încheie cu ea un acord de reprezentare pentru reprezentarea acestor drepturi. |
4.19 |
CESE solicită o formulare mai clară: este vorba sau nu despre o obligație de a accepta mandatul în condițiile prevăzute la articolul 29 alineatul (1)? |
4.20 |
De asemenea, CESE sprijină dispozițiile privitoare la acordarea LMT ale articolului 30 (Accesul la licențe multiteritoriale), ale articolului 31 (Acordarea de licențe multiteritoriale de către sucursalele unor societăți de gestiune colectivă) și ale articolului 32 (Condițiile de acordare a licențelor privind serviciile online). |
4.21 |
CESE este de acord cu derogarea de la articolul 33, care face ca cerințele de la titlul III să nu se aplice acelor SGCD care acordă, pe baza agregării benevole a drepturilor necesare, o licență multiteritorială pentru drepturile online asupra unor opere necesare unei societăți de radiodifuziune pentru programele sale de radio sau de televiziune. |
Bruxelles, 12 decembrie 2012
Președintele Comitetului Economic și Social European
Staffan NILSSON
(1) SWD(2012) 204 final (numai versiunea în limba engleză) și SWD(2012) 205 final.
(2) Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, diverse acte legate de acest subiect – directive și recomandări –, printre care Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale 2010/13/UE).
(3) JO C 68 din 6.3.2012, p. 28 și JO C 318 din 29.10.2011, p. 32.
(4) senat.fr/lc/lc30_mono.html – Studiu comparativ privind societățile de gestiune colectivă din Europa (Etude comparative sur les sociétés de gestion collective en Europe).