5.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 37/24

Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

2011/C 37/12

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (1). Declarațiile de opoziție trebuie să parvină Comisiei în termen de șase luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„COPPA DI PARMA”

NR. CE: IT-PGI-0005-0602-04.05.2007

IGP ( X ) DOP ( )

1. Denumire:

„Coppa di Parma”

2. Statul membru sau țara terță:

Italia

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar:

3.1. Tip de produs:

Clasa 1.2.

Produse din carne (fierte, sărate, afumate etc.)

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1:

La momentul comercializării, produsul „Coppa di Parma” IGP are formă cilindrică, deloc turtită. Dimensiunile variază între 25 și 40 cm, iar greutatea trebuie să fie de minimum 1,3 kg. La tăiere, felia nu trebuie să prezinte bucăți de grăsime moale sau de culoare galbenă, care indică o maturare necorespunzătoare, și nici mucegaiuri în interior. În plus, „Coppa di Parma” IGP prezintă următoarele caracteristici:

Organoleptice: gust tipic al unui produs din carne, cu suficientă degradare proteolitică în partea slabă și lipolitică în partea grasă, datorată unei maturări corespunzătoare; nu prezintă gusturi străine, de acid fenic, făină de pește sau altele; intensitatea gustului este optimă. Mirosul și parfumul sunt cele caracteristice aromei produsului și pot fi evidențiate prin înțeparea cu os de cal în părțile grase, nu în cele slabe, aproape de vena principală. Consistența la atingere și la tăiere este medie. Membrana, neunsuroasă și fără patină la suprafață, se desprinde ușor. Părțile interne și cele externe sunt omogene, arătând că au avut loc o deshidratare și o maturare treptate. Culoarea feliei este uniformă, fără pete, roșie în partea slabă și ușor rozie în partea grasă. Produsul „Coppa di Parma” trebuie maturat minimum 60 de zile.

Chimice și chimico-fizice:

Sare	< 5 %
Total proteine	minimum 22 %
Raport apă/proteine	maximum 2,00
pH	> 5,7

Parametri microbiologici:

Total enterobacterii	u.f.c/g < 10
Escherichia coli	u.f.c/g < 10
Staphylococcus aureus	u.f.c/g < 100

Ingredientele utilizate pentru prepararea produsului „Coppa di Parma” sunt: sarea (2,6-3,5 %), aromele naturale și/sau piperul și/sau, eventual, alte condimente. În plus, se pot folosi vinul, dextroza și/sau fructoza și/sau zaharoza, în funcție de dispozițiile legale, culturile starter, în conformitate cu bunele practici, nitritul de sodiu/potasiu, nitratul de sodiu/potasiu, acidul ascorbic și sarea acestuia, în conformitate cu dispozițiile legale.

3.3. Materii prime (numai pentru produsele prelucrate):

Pentru prepararea produsului „Coppa di Parma”, este fundamentală utilizarea tradițională a cărnurilor obținute din porcii grei italieni tipici. Acești porci tipici din Italia de centru-nord au o anumită structură genetică și sunt crescuți timp de cel puțin 9 luni în condiții deosebite, care le permit să ajungă la greutăți considerabile și să aibă cărnuri cu un conținut bogat de grăsime intramusculară și niveluri ridicate de enzime, mai ales catepsine, care sunt fundamentale pentru maturarea produsului „Coppa di Parma”.

Produsul „Coppa di Parma” IGP este obținut din carne de porc, cu respectarea următoarelor condiții:

—	sunt admise animalele de rasă pură sau de rase derivate din rasele tradiționale de bază Large White și Landrace, astfel cum au fost îmbunătățite de registrul genealogic italian;

—	sunt admise și animalele derivate din rasa Duroc, astfel cum a fost ameliorată de registrul genealogic italian;

—	sunt admise, de asemenea, animalele de alte rase, mixte și hibride, cu condiția să fie obținute prin programe de selecție sau de încrucișare ale căror obiective sunt compatibile cu cele din registrul genealogic italian, pentru producția de porci grei italieni;

—	respectând tradiția, rămân în orice caz excluse animalele purtătoare de caracteristici antitetice, în special în ceea ce privește sensibilitatea la stres (PSS), care la ora actuală pot fi măsurate în mod obiectiv atât la animale, chiar și „post mortem”, cât și la produsele maturate;

—	sunt, în orice caz, excluse animalele de rasă pură Landrace belgian, Hampshire, Pietrain, Duroc și Spotted polonez;

—	tipurile genetice utilizate trebuie să asigure obținerea unor greutăți considerabile, în condiții de bună eficiență și, în orice caz, trebuie să garanteze obținerea unei greutăți medii per lot (greutate în viu) de 160 kg, ± 10 %;

—	vârsta minimă de sacrificare este de nouă luni;

—	utilizarea cărnii obținute de la vieri și scroafe este exclusă;

—	porcinele trebuie sacrificate în condiții sanitare optime; după sacrificare, porcinele trebuie să fie complet sângerate.

Bucățile de carne utilizate pentru producția de „Coppa di Parma” IGP provin din porțiunea musculară a gâtului, care aderă la vertebrele cervicale și la o parte din vertebrele din zona toracică (masa musculară din adâncitura formată de apofizele spinoase, corpurile vertebrale și apofizele transversale).

Carnea utilizată nu trebuie să fi fost supusă niciunui proces de congelare.

3.4. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală):

Trebuie respectate reguli detaliate privind utilizarea și alcătuirea rației alimentare. Alimentația porcinelor este formată din două faze și se bazează mai ales pe producția de cereale și pe subprodusele activității de prelucrare a produselor lactate. Hrana pe bază de cereale este furnizată, de preferință, în formă lichidă (lături sau pastă) și, în mod tradițional, cu zer de lapte. Mai precis, alimentația este alcătuită din următoarele elemente:

—

faza de până la 80 kg greutate în viu – este utilizată hrana prevăzută pentru faza ulterioară de îngrășare, precum și cea prezentată în cele ce urmează, în ordinea descrescătoare a utilizării: făină de soia, griș de porumb cu gluten și/sau hrană pentru animale pe bază de gluten de porumb, păstăi de roșcove fără semințe, reziduuri de distilerie, lipide cu un punct de topire de peste 36 °C, făină de pește, lizate proteice, zară. În orice caz, conținutul de substanță uscată din cereale trebuie să fie de minimum 45 % din cel total;

—

faza de îngrășare – sunt admise și menționate în ordinea descrescătoare a utilizării lor următoarele tipuri de hrană: porumb și boabe și/sau coceni de porumb terciuiți, sorg, orz, grâu, triticală, ovăz și cereale mărunte, tărâțe și alte subproduse rezultate din prelucrarea grâului, cartofi deshidratați, pulpă de sfeclă presată și însilozată, făină de soia, făină de floarea-soarelui, manioc, melasă, făină de cocos, făină de germeni de porumb, mazăre și/sau alte semințe de leguminoase, pulpă de sfeclă deshidratată și epuizată, făină de susan, turtă de in, tescovină de mere și de pere, coji de struguri sau de roșii ca bază a suplimentelor alimentare, făină deshidratată de lucernă, drojdie de bere și/sau de Torula, lipide cu un punct de topire de peste 40 °C, zer de lapte, zară. În orice caz, în faza de îngrășare, conținutul de substanță uscată din cereale trebuie să fie de minimum 55 % din cel total.

3.5. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată:

Următoarele etape ale producției preparatului „Coppa di Parma” trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată:

—	pregătirea bucăților de carne destinate prelucrării;

—	sărarea, care poate fi efectuată fie manual, fie mecanic, și poate dura între 6 și 14 zile;

—	introducerea în membrană; în cazul produsului destinat vânzării ca atare sau în bucăți, se prevede utilizarea intestinelor naturale, iar în cazul produsului care urmează a fi comercializat feliat, se pot folosi intestine naturale reconstituite, asamblate chiar din mai multe bucăți;

—	legarea, care, în cazul produsului destinat vânzării ca atare sau în bucăți, este efectuată cu ajutorul unei sfori, nu al unei plase, iar în cazul produsului care urmează a fi comercializat feliat, cu ajutorul unei plase din fire elastice;

—	încălzirea în aburi timp de 8-10 ore;

—	uscarea, timp de cel puțin 15 zile;

—	maturarea, timp de cel puțin 60-90 de zile, în funcție de greutatea produsului.

3.6. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.:

Operațiunile de feliere și ambalare a produsului „Coppa di Parma” IGP pot fi efectuate doar în clădiri aflate în aria de producție delimitată la punctul 4 și sub controlul organismului autorizat, în conformitate cu modalitățile prevăzute de planul privind controalele.

În ceea ce privește produsul „Coppa di Parma” IGP comercializat întreg, felierea nu se poate face decât la momentul vânzării cu amănuntul, la raionul de mezeluri, în prezența consumatorului final.

Având în vedere delicatețea produsului, care este bogat în acizi grași nesaturați și sărac în conservanți, precum și caracterul potențial stresant al etapelor de tăiere și ambalare, este necesar ca aceste operațiuni să fie desfășurate de un personal care să cunoască produsul în mod specific. Mai ales, este necesar ca timpul în care felia rămâne în contact cu aerul să fie cât mai scurt cu putință, astfel încât felia să nu dobândească o culoare mai închisă, maro.

3.7. Norme specifice privind etichetarea:

Produsul „Coppa di Parma” IGP poate fi comercializat întreg, însoțit doar de o etichetă, în bucăți (vidat sau în atmosferă protectoare) sau feliat (vidat sau în atmosferă protectoare).

Denumirea „Coppa di Parma”, urmată de mențiunea „Indicazione Geografica Protetta” sau de acronimul „IGP” (tradus în limba țării în care este comercializat produsul), trebuie să figureze pe etichetă cu caractere clare și indelebile, care să poată fi distinse cu claritate de restul informațiilor care apar pe etichetă, și trebuie să fie urmată de simbolul grafic comunitar și de marca producătorului.

4. Delimitare concisă a ariei geografice:

Aria de producție a produsului „Coppa di Parma” IGP este constituită din întregul teritoriu administrativ al provinciilor Parma, Modena, Reggio Emilia, Mantova și Pavia, precum și din teritoriile comunelor aflate de-a lungul fluviului Pad care fac parte din teritoriul administrativ al următoarelor provincii:

—

Lodi: Senna Lodigiano, Ospedaletto Lodigiano, Orio Litta, Livraga, Borghetto Lodigiano, Brembio, Segugnago, Somaglia, Casalpusterlengo, Cotogno, Gardamiglio, San Rocco al Porto, San Fiorano, S. Stefano Lodigiano, Cavacurta, Maleo, Corno Giovine, Corno Vecchio, Maccastorna, Meleti, Castelnuovo B. D’Adda, Caselle Landi;

—	Milano: San Colombano al Lambro;

—

Cremona: Pizzighettone, Crotta d’Adda, Spinadesco, Acquanegra Cremonese, Sesto ed Uniti, Cremona, Gerre de Caprioli, Stagno Lombardo, Pieve d’Olmi, San Daniele Po, Motta Baluffi, Torricella del Pizzo, Gussola, Casalmaggiore, Martignana Po, Rivarolo del Re, Scandolara Bovara, Casteldidone, Solarolo Rainerio, S. Giovanni in Croce, San Martino del Lago, Cingia de’ Botti, Cella Dati, Tornata, Calvatone, Piadina, Voltino, Derovere, Ca’ d’Andrea, Sospiro, Bonemerse, Malagnino, Pieve S. Giacomo, Torre de’ Picenardi, Drizzona, Isola Dovarese.

Din punct de vedere geografic, aria de producție este caracterizată de zone de deal și de câmpie care se întind până la malul nordic al fluviului Pad.

5. Legătura cu aria geografică:

5.1. Specificitatea ariei geografice:

Aria de producție a produsului „Coppa di Parma” IGP este caracterizată de prezența unor zone colinare și, în același timp, de câmpie, precum și de prezența unor lacuri și a unor mine de sare. În zona deluroasă a provinciei Parma, a fost dintotdeauna posibilă îmbinarea dintre tehnologia zonei de câmpie și sarea din Salsomaggiore. Faptul că sărarea cărnii de porc și prelucrarea acesteia au dus la obținerea unor produse recunoscute atât la nivel național, cât și la nivel internațional se datorează, printre altele, prezenței în zonă a minelor de sare, încă de pe la 1300. Produsul „Coppa di Parma” a apărut tocmai în acest context, datorită formării în această zonă a unor grupuri de lucrători care s-au specializat în producerea acestui preparat și care, de-a lungul secolelor, au contribuit la răspândirea rețetei acestuia în afara teritoriului provinciei Parma și la consolidarea acestei tradiții și în celelalte provincii indicate la punctul 4.

5.2. Specificitatea produsului:

„Coppa di Parma” IGP se distinge de celelalte produse din aceeași categorie comercială datorită gustului tipic, cu o intensitate optimă, consistenței medii, caracterului omogen și slab, precum și datorită culorii uniforme, roșie în partea slabă și rozie în partea grasă.

„Coppa di Parma” se diferențiază de alte mezeluri de acest tip produse în zone limitrofe și prin alte caracteristici: felia este moale, iar condimentele utilizate pentru aromatizare nu ies în evidență. Aceste calități se datorează perioadei scurte de maturare și lipsei unor reglementări detaliate privind utilizarea condimentelor, astfel încât „Coppa di Parma” își poate păstra gustul și aroma tipice cărnii de porc, precum și consistența moale a feliei.

5.3. Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP):

Reputația produsului „Coppa di Parma” IGP este demonstrată de numeroase documente care îl menționează și fac referire la acesta.

Deja de la sfârșitul secolului al XVII-lea se găsesc referiri la „Coppa di Parma”, ca bondiola (cârnat) sau salame investito, adică mezel. La începutul secolului al XVIII-lea, „Coppa di Parma” este menționată în jurnalele de călătorie ca produs tipic al locului. Într-un inventar redactat în 1723, se menționează că doar cine deține un anumit număr de salamuri și bondiole poate deveni membru al corporației carmangiilor (lardaroli). O evaluare a oficialităților corporației carmangiilor (1750) și un decret local din 21 aprilie 1764 fac, de asemenea, referire la „Coppa di Parma”. Din aceeași perioadă datează contractele înregistrate de administratorii Casei Regale pentru aprovizionarea cu alimente a bucătăriilor regale. Există informații certe privind cantitățile de „Coppa di Parma” și bondiola consumate la curtea ducelui Don Ferdinando Borbone. Începând cu secolul al XIX-lea există informații privind cantitățile de „Coppa di Parma” vândute în piețele din zonă, iar în 1940 din provincia Parma au fost exportate aproximativ 200 de coppe.

Caracteristicile deosebite ale produsului „Coppa di Parma” IGP se datorează unor legături foarte precise cu mediul, în sens larg, fiind cuprinși în acest concept atât factorii geografici și naturali, cât și factorii umani, precum și tot ceea ce ține de creșterea porcilor, de tehnologia de prelucrare, de spațiile dedicate maturării și, mai ales, de interacțiunea tuturor acestor elemente. Este evidentă continuitatea dintre producția preparatului „Coppa di Parma” IGP de la începuturi și cea din prezent. Procesul de industrializare a producției de „Coppa di Parma” IGP a inclus o etapă manufacturieră care a păstrat intacte caracteristicile tradiționale ale produsului. Clima și caracteristicile aerului (temperaturi și umiditate) sunt cele tipice zonei colinare a bazinului fluviului Pad unde a luat naștere, cu mult timp în urmă, produsul „Coppa di Parma” IGP. Zona din care provine materia primă și în care este preparat produsul este cea care s-a format și s-a păstrat în timp, prin respectarea tradițiilor care au dus la renumele produsului.

„Coppa di Parma” este unul dintre mezelurile cele mai răspândite în aria geografică delimitată și se află întotdeauna pe listele cu produse propuse clienților de principalele întreprinderi producătoare de mezeluri din aria geografică în cauză. Producătorii preparatului „Coppa di Parma” au obiceiul de a indica, în reclamele lor, printre caracteristicile distinctive, faptul că feliile de „Coppa di Parma” sunt moi când sunt tăiate, nefiind niciodată uscate, ceea ce demonstrează că sunt respectate perioadele scurte de maturare, iar aroma tipică a produsului este garantată. Consistența moale a preparatului „Coppa di Parma” face ca acesta să poată fi utilizat ca ingredient în tarte sărate și pizze umplute, după cum reiese din câteva rețete în care se fac referiri explicite și evidențiate la această denumire. Mai mult, este deosebit de importantă prezența produsului „Coppa di Parma” la standurile producătorilor la principalele târguri agroalimentare ale zonei.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini:

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

Administrația actuală a lansat procedura națională de opoziție publicând propunerea de recunoaștere a indicației geografice protejate „Coppa di Parma” în Gazzetta Ufficiale della Repubblica Italiana.

Textul consolidat al caietului de sarcini poate fi consultat:

—	la următoarea adresă web: http://www.politicheagricole.it/DocumentiPubblicazioni/Search_Documenti_Elenco.htm?txtTipoDocumento=Disciplinare%20in%20esame%20UE&txtDocArgomento=Prodotti%20di%20Qualit%E0>Prodotti%20Dop,%20Igp%20e%20Stg sau

—

accesând direct pagina de internet a ministerului (http://www.politicheagricole.it) și făcând clic pe „Prodotti di Qualità” (Produse de calitate) în stânga ecranului și apoi pe „Disciplinari di Produzione all’esame dell’UE” [regolamento (CE) n. 510/2006] [Caiete de sarcini ale produselor supuse analizei UE – Regulamentul (CE) nr. 510/2006].

(1) JO L 93, 31.3.2006, p. 12.