EXPUNERE DE MOTIVE

1. CONTEXTUL PROPUNERII 1.1. Motivele şi obiectivele propunerii

Uniunea şi-a stabilit ca obiectiv pentru anul 2020 reducerea consumului său de energie primară cu 20 %[1], iar acest obiectiv a fost identificat drept unul dintre cele cinci obiective principale ale Strategiei Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii[2].

Cele mai recente estimări ale Comisiei, care iau în considerare obiectivele naţionale de eficienţă energetică pentru 2020 stabilite de statele membre în contextul Strategiei Europa 2020, sugerează că Uniunea va realiza doar jumătate din obiectivul de 20 % până în 2020[3]. Consiliul European[4] şi Parlamentul European[5] au solicitat Comisiei să adopte o nouă strategie ambiţioasă în materie de eficienţă energetică pentru a valorifica potenţialul considerabil existent printr-o acţiune hotărâtă.

Pentru a oferi un nou impuls eficienţei energetice, la 8 martie 2011 Comisia a prezentat un nou Plan pentru eficienţă energetică (PEE), care stabileşte măsurile de obţinere a viitoarelor economii în ceea ce priveşte aprovizionarea şi consumul de energie.

Prezenta propunere legislativă transformă anumite aspecte ale PEE în măsuri obligatorii. Principalul scop al propunerii constă în aducerea unei contribuţii semnificative la îndeplinirea obiectivului UE de 20% în materie de eficienţă energetică până în 2020. Pentru a avea succes, propunerea trebuie să fie adoptată şi pusă în aplicare imediat de către statele membre.

De asemenea, propunerea priveşte dincolo de obiectivul de 20 % şi caută să stabilească un cadru comun pentru promovarea eficienţei energetice în Uniune după 2020. Propunerea constituie o prioritate strategică în cadrul programului de lucru al Comisiei pentru anul 2011.

1.2. Contextul general

Pe fondul intensificării importurilor de energie ale Uniunii la preţuri în creștere, accesul la resursele energetice va juca pe termen mediu un rol mult mai important, cu riscul de a avea repercusiuni grave asupra creşterii economice a UE. Aceasta explică de ce eficienţa energetică este unul dintre principalele aspecte ale iniţiativei emblematice Europa 2020 pentru o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor[6]. Eficienţa energetică este modalitatea cea mai rentabilă şi mai rapidă de creştere a securității aprovizionării, fiind în același timp o modalitate eficientă de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră responsabile de schimbările climatice. Astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei „Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050”[7], eficienţa energetică poate ajuta Uniunea să atingă şi chiar să depăşească obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Transformarea economiei europene într-o economie mai eficientă din punct de vedere energetic va avea, de asemenea, impacturi pozitive în ceea ce priveşte creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. Economiile de energie eliberează resurse financiare care pot fi reinvestite în alte sectoare ale economiei şi care pot reduce tensiunea asupra bugetelor publice. Pentru cetăţeni, eficienţa energetică echivalează cu facturi mai mici la energie. Sărăcia energetică poate fi abordată în mod strategic prin adoptarea unor măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice. În cele din urmă, o producţie mai mare cu un consum mai mic ar trebui să îmbunătăţească competitivitatea industriilor europene şi să le promoveze pe pieţele globale ale tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic. Eficienţa energetică şi economiile de energie avantajează economia Uniunii ca întreg, sectorul public, comerţul şi persoanele particulare. Din aceste motive, Strategia Energie 2020 a identificat eficienţa energetică drept una dintre priorităţile cheie ale politicii energetice a Uniunii pentru următorii ani.

1.3. Dispoziţii în vigoare

Domeniul de aplicare a celor două directive, Directiva privind cogenerarea (2004/8/CE, Directiva PCCE) şi Directiva privind serviciile energetice (2006/32/CE, DSE)[8], se suprapune cu prezenta propunere. Niciuna dintre aceste directive nu a reuşit să valorifice pe deplin potenţialul de economisire a energiei. Prin urmare, se propune abrogarea celor două directive în momentul intrării în vigoare a noii directive, cu excepţia articolului 4 alineatele (1)-(4) şi a anexelor I, III şi IV la DSE. Aceste dispoziţii se referă la realizarea până în 2017 a unui obiectiv indicativ de economisire a energiei de 9% din consumul final de energie din fiecare stat membru în cei 5 ani înainte de punerea în aplicare a DSE. Acest obiectiv - deşi diferit ca domeniu de aplicare şi ca nivel de ambiţie - contribuie la realizarea până în 2020 a obiectivului UE de 20% privind eficienţa energetică şi, prin urmare, trebuie să rămână în vigoare până în 2017.

Alte dispoziţii care se suprapun cu dispoziţiile noii directive apar la articolul 9 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2010/30/UE privind etichetarea energetică[9], care vor fi abrogate în momentul intrării în vigoare a noii directive.

1.4. Coerenţa cu alte politici şi obiective ale Uniunii

Prezenta propunere se întemeiază pe Strategia Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii[10], întrucât obiectivul UE de 20 % în materie de eficienţă energetică face parte din cele cinci obiective principale din cadrul strategiei. Aceasta este una dintre propunerile planificate pentru anul 2011 în cadrul uneia dintre cele şapte iniţiative cheie ale strategiei, şi anume iniţiativa emblematică Europa 2020 pentru o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor. Prezenta propunere este coerentă cu politica UE în domeniul climei şi vine în completarea acesteia.

De asemenea, obiectivul privind reducerea consumului de energie vizat de prezenta propunere ar trebui să ajute statele membre să-şi atingă obiectivele naţionale privind ponderea energiei obţinute din surse regenerabile prevăzute de Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile[11].

2. Consultarea părţilor interesate şi evaluarea impactului 2.1. Consultarea, colectarea datelor şi utilizarea expertizei

Propunerea a fost elaborată pe baza numeroaselor contribuţii furnizate de către statele membre şi părţile interesate cu diverse ocazii, inclusiv în urma consultării online a publicului larg[12]. O altă consultare amplă a fost lansată în ianuarie 2011 de către grupurile de lucru ale forumului privind energia durabilă organizat la Bucureşti (incluzând reprezentanţi şi părţi interesate din statele membre)[13]. S-a efectuat o analiză exhaustivă a impactului opţiunilor propuse pe baza rezultatelor a trei modele şi a numeroase studii. Analiza respectivă a studiat impactul economic, social şi de mediu al opţiunilor în cauză, luând în considerare principiul subsidiarităţii şi al proporţionalităţii.

2.2. Evaluarea impactului

Evaluarea impactului explorează o serie de opţiuni împărţite pe trei niveluri:

- Opţiunile politice de la primul nivel analizează modalităţile de îmbunătăţire a cadrului politic actual. Analiza vizează în principal aspectele referitoare la întrebarea dacă abordarea actuală a DSE privind stabilirea obiectivelor de îndeplinit ar trebui prelungită până în 2020, dacă ar trebui adăugate obiective naţionale privind economiile de energie pentru a atinge obiectivul UE de 20 % şi, în caz afirmativ, dacă acestea ar trebui să aibă caracter obligatoriu sau doar orientativ.

Concluzia analizei este că obiectivele Directivei privind serviciile energetice trebuie menţinute pentru sectoarele utilizatorilor finali până la termenul limită al acestora, în 2016, însă pentru atingerea obiectivului de 20 % în materie de eficienţă energetică acestea trebuie completate cu obiective mai ambiţioase privind economiile de energie în cadrul procesului Europa 2020. Analiza indică faptul că, în prezent, obiectivele respective nu trebuie să aibă un caracter obligatoriu şi că măsurile obligatorii pot obţine rezultate echivalente sau chiar mai bune. Măsurile obligatorii, împreună cu cadrul politic actual, ar trebui să fie suficiente pentru a atinge obiectivul UE de 20 % până în 2020. Cu toate acestea, este necesară continuarea progresului şi adoptarea din timp a acţiunilor corective corespunzătoare pentru a se asigura îndeplinirea obiectivului de 20 % până în 2020 în cazul în care progresul se dovedeşte a fi, în cele din urmă, inadecvat.

- Opţiunile politice de la cel de-al doilea nivel explorează diferitele măsuri de abordare a potenţialului economic neexploatat în materie de cerere şi ofertă.

Evaluarea impactului consideră sistemele de obligaţii în ceea ce privește economiile de energie drept o opţiune posibilă de generare a economiilor de energie în sectoarele utilizatorilor finali. Aceasta concluzionează că obligaţiile în ceea ce privește economiile de energie au drept scop atingerea de economii semnificative şi că ar trebui consolidate dispoziţiile existente ale Directivei privind serviciile energetice (în temeiul acesteia, obligaţiile sunt doar una dintre opţiunile puse la dispoziţia statelor membre pentru a asigura că utilităţile energetice înregistrează economii de energie în sectoarele utilizatorilor finali). Problemele analizate în acest caz se referă la nivelul economiilor de energie solicitate din partea utilităţilor energetice şi la proiectarea sistemelor de obligaţii, care ar putea fi decisă în totalitate de statele membre sau ar putea fi armonizată în privința caracteristicilor esenţiale ale proiectului. Evaluarea impactului sugerează introducerea sistemelor naţionale de obligaţii în ceea ce priveşte economiile de energie în toate statele membre, pentru a genera o reducere anuală finală a consumului de energie de 1,5 %. În timp ce anumite caracteristici esenţiale trebuie armonizate la nivelul Uniunii (sectoarele vizate, nivelul de ambiţie şi metodele de calcul), statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a adapta sistemele respective la propria situaţie naţională sau de a-şi păstra, în mare măsură, sistemele actuale. De asemenea, s-a luat în considerare opţiunea privind introducerea unui sistem european de comercializare a certificatelor albe, însă aceasta a fost respinsă din aceleaşi considerente ca şi opţiunea privind armonizarea integrală a tuturor caracteristicilor de proiectare ale sistemului.

Un alt set de opţiuni politice examinează măsurile care implică sectorul public. Analiza concluzionează că două măsuri pot fi benefice. În primul rând, 3 % din clădirile deţinute de către organismele publice ar trebui renovate anual pentru a atinge niveluri optime din punct de vedere al costurilor, ceea ce ar înseamna o dublare a ratei actuale a renovărilor. În al doilea rând, ar trebui ca organismele publice să achiziţioneze produse şi clădiri cu un nivel înalt de performanţă energetică pe baza etichetelor şi a certificatelor de performanţă energetică disponibile.

Alte opţiuni cu un impact pozitiv semnificativ în raport cu costurile sunt cele care au drept scop promovarea pieţei de servicii energetice, informarea mai detaliată şi mai frecventă a gospodăriilor şi a societăţilor cu privire la consumul energetic real prin intermediul facturilor şi al contoarelor inteligente, precum şi prin intermediul auditurilor energetice obligatorii pentru întreprinderile mari. Evaluarea impactului arată că toate aceste măsuri sunt importante pentru reducerea decalajului informaţional care reprezintă una dintre barierele din calea eficienţei energetice şi că acestea pot genera economii energetice majore. Alte opţiuni de promovare a eficienţei energetice prin intermediul măsurilor voluntare sunt considerate insuficiente pentru valorificarea întregului potenţial disponibil de economisire a energiei.

De asemenea, evaluarea impactului analizează măsurile care pot contribui la valorificarea potenţialului de eficienţă energetică în ceea ce priveşte transformarea şi distribuţia energiei. Evaluarea respinge opţiunile care implică continuarea dispoziţiilor Directivei PCCE actuale deoarece acestea nu promovează eficienţa energetică în sectorul aprovizionării cu energie, ci doar în legătură cu cogenerarea şi fără a asigura o aplicare efectivă a Directivei PCCE (statele membre trebuie doar să colecteze informaţii şi să înainteze un raport Comisiei). Analiza sugerează că stabilirea cerinţelor minime de performanţă în ceea ce priveşte generarea de energie (inclusiv în ceea ce priveşte PCEE obligatorie şi cerinţele de încălzire/răcire centralizată pentru noile instalaţii de generare a energiei electrice, precum şi conectarea obligatorie şi accesul prioritar al cogenerării cu randament ridicat la reţeaua de electricitate) ar îmbunătăţi în mod considerabil eficienţa energetică în cadrul procesului de generare. Stabilirea obligaţiilor de eficienţă energetică pentru autorităţile de reglementare energetică ar fi, de asemenea, importantă pentru îmbunătăţirea eficienţei în ceea ce priveşte transportul şi distribuţia energiei.

Evaluarea impactului examinează opţiunile de raportare şi monitorizare naţională a punerii în aplicare. Pentru a se limita povara administrativă, asigurându-se, în acelaşi timp, monitorizarea corespunzătoare a progresului, evaluarea sugerează introducerea unei forme sumare de raportare anuală în cadrul programelor naţionale anuale de reformă pe baza unei selecţii a indicatorilor referitori la eficienţa energetică şi la economiile de energie. Aceasta ar fi completată de informaţii mai detaliate în privința măsurilor şi programelor de eficienţă energetică, care ar fi solicitate statelor membre doar la un interval de trei ani.

- Opţiunile politice de la cel de-al treilea nivel evaluează forma juridică a măsurilor selectate de la primul şi cel de-al doilea nivel. Evaluarea concluzionează că, pentru atingerea nivelului propus al obiectivului UE de 20 % în materie de eficienţă energetică, politicile UE trebuie să beneficieze de potenţialul de economisire a energiei în fiecare sector, inclusiv în sectoarele excluse din domeniul de aplicare a Directivei privind serviciile energetice. Din acest motiv, se propune adoptarea unei noi propuneri legislative care să reglementeze domeniul de aplicare a celor două directive şi să îl extindă la toate sectoarele cu potenţial de economisire a energiei. Combinarea celor două directive într-un singur text legislativ a fost considerată drept cea mai bună opţiune de simplificare a cadrului juridic existent şi de asigurare a unei mai bune coerenţe.

Analiza nu a fost atât de concludentă în ceea ce priveşte forma juridică. Cu toate acestea, întrucât dispoziţiile specifice ale propunerii legislative au fost completate, este clar că, având în vedere conţinutul şi necesitatea adoptării unor măsuri suplimentare de punere în aplicare la nivel naţional, o directivă reprezintă cea mai adecvată formă juridică.

Exerciţiul de modelare privind evaluarea impactului global al opţiunilor politice selectate arată că, pentru UE27, efectul net al măsurilor propuse îndeplineşte obiectivul de reducere cu 20 % a consumului de energie primară. De asemenea, evaluarea impactului indică faptul că costurile suplimentare privind atingerea obiectivului global de 20 % prin intermediul setului de măsuri selectate sunt modeste în comparaţie cu beneficiile. Impacturile globale economice, sociale şi de mediu ale măsurilor vor aduce o contribuţie pozitivă semnificativă la politicile UE şi vor sta la baza Strategiei Europa 2020.

Eficienţa energetică este una dintre principalele căi de atingere a obiectivelor Foii de parcurs pentru o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon până în 2050. Preţurile cotelor ETS sunt un stimulent important pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. În timp ce exerciţiile de modelare desfăşurate în vederea pregătirii prezentei propuneri au arătat că măsurile sale vor oferi cu siguranţă reduceri suplimentare ale emisiilor de gaze cu efect de seră, acestea nu au fost concludente cu privire la eventualul impact asupra preţului cotelor ETS. La punerea în aplicare a obiectivului de 20% privind eficienţa energetică, Comisia va trebui să monitorizeze impactul noilor măsuri asupra Directivei 2003/87/CE, stabilind directiva UE privind comercializarea cotelor de emisii (ETS), pentru a menţine stimulentele din sistemul de comercializare a emisiilor pentru investiţiile cu emisii scăzute de carbon şi pentru a pregăti sectoarele ETS pentru inovaţiile necesare în viitor. În această privinţă, trebuie avute în vedere măsuri adecvate, inclusiv recalibrarea sistemului de comercializare a emisiilor prin punerea deoparte a unui număr corespunzător de cote din partea care urmează să fie licitată în perioada 2013-2020, dacă se ia o decizie politică în acest sens.

3. ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII 3.1. Rezumatul acţiunii propuse

Propunerea de directivă prevede un cadru comun pentru promovarea eficienţei energetice în interiorul Uniunii pentru a asigura îndeplinirea obiectivului de reducere cu 20 % a consumului de energie primară până în 2020 şi pentru a deschide drumul spre viitoarea eficienţă energetică. Aceasta stabileşte norme menite să elimine barierele şi să depăşească anumite carenţe ale pieţei care frânează eficienţa în materie de aprovizionare şi consum de energie.

În ceea ce priveşte sectoarele utilizatorilor finali, propunerea de directivă se axează pe măsurile care stabilesc cerinţele impuse sectorului public atât cu privire la renovarea clădirilor deţinute de către acesta, cât şi la aplicarea standardelor privind randamentul energetic ridicat în momentul achiziţionării de clădiri, produse şi servicii. Propunerea solicită statelor membre să stabilească sisteme naţionale de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică. Aceasta solicită efectuarea periodică de audituri energetice obligatorii în cazul întreprinderilor mari şi stabileşte o serie de cerinţe pentru societăţile energetice referitoare la contorizare şi facturare.

În ceea ce priveşte sectorul aprovizionării cu energie, propunerea solicită statelor membre să adopte planuri naţionale de încălzire și răcire pentru a dezvolta potenţialul de generare cu randament ridicat a energiei şi de încălzire şi răcire centralizată eficientă și pentru a se asigura că regulamentele privind amenajarea teritoriului se aliniază acestor planuri. Statele membre trebuie să adopte criteriile de autorizare care asigură amplasarea instalaţiilor în situri apropiate de locurile cu cerere de energie termică şi dotarea cu unităţi PCCE cu randamanent ridicat a tuturor instalaţiilor noi care generează energie electrică şi a instalaţiilor existente substanțial renovate. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili condiţii de scutire de la această obligaţie în cazul în care au fost îndeplinite anumite condiţii. De asemenea, propunerea solicită statelor membre să stabilească un inventar al datelor privind eficienţa energetică pentru instalaţiile bazate pe arderea combustibililor sau pe rafinarea țițeiului și a gazului şi stabileşte cerinţe privind accesul prioritar/garantat la reţea, repartizarea prioritară a enegiei electrice produsă prin cogenerare cu randament ridicat şi conectarea noilor instalaţii industriale care produc căldură reziduală la reţelele de încălzire sau de răcire centralizată.

Alte măsuri propuse includ cerinţe de eficienţă pentru autorităţile naţionale de reglementare din domeniul energiei, acţiuni de informare și de sensibilizare a populaţiei, cerinţe privind disponibilitatea sistemelor de certificare, acţiuni de promovare a dezvoltării serviciilor energetice şi obligaţia statelor membre de a elimina obstacolele din calea eficienţei energetice, în special fragmentarea motivațiilor între proprietarul şi chiriaşul unei clădiri sau între proprietarii unei clădiri.

În cele din urmă, propunerea prevede stabilirea obiectivelor naţionale de eficienţă energetică pentru 2020 şi solicită Comisiei să evalueze în 2014 dacă obiectivul UE de reducere cu 20 % a consumului de energie primară până în 2020 este realizabil. Comisia are obligaţia să înainteze evaluarea Parlamentului European şi Consiliului, urmată, după caz, de o propunere legislativă care stabileşte obiective naţionale obligatorii.

3.2. Temeiul juridic

Propunerea are la bază articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În conformitate cu articolul 194 alineatul (1), „în contextul stabilirii şi funcţionării pieţei interne şi în ceea ce priveşte necesitatea de a conserva şi îmbunătăţi mediul, politica Uniunii în materie de energie vizează, în spiritul solidarităţii dintre statele membre, să (…) c) promoveze eficienţa energetică şi economiile de energie, precum şi dezvoltarea de noi forme de energie regenerabilă”. Scopul propunerii constă în stabilirea unui cadru comun de promovare a eficienţei energetice în Uniune.

3.3. Principiul subsidiarităţii

Principiul subsidiarităţii se aplică prezentei propuneri în măsura în care politica energetică nu este de competenţa exclusivă a Uniunii.

Uniunea şi-a stabilit ca obiectiv pentru anul 2020 reducerea consumului său de energie primară cu 20 %, iar acest obiectiv a fost identificat drept unul dintre cele cinci obiective esenţiale pentru Strategia Europa 2020. Cadrul actual privind eficienţa energetică, în special Directiva privind serviciile energetice şi Directiva PCCE, nu a reuşit să valorifice potenţialul existent de economiisire a energiei. Măsurile adoptate în prezent de către statele membre sunt, de asemenea, insuficiente pentru depăşirea barierelor existente pe piață și în domeniul reglementării.

Provocările energetice abordate de prezenta propunere (securitatea aprovizionării cu energie, durabilitatea şi schimbările climatice, precum şi competitivitatea UE) sunt de interes la nivelul întregii Uniuni. Este necesar un răspuns colectiv la nivelul UE pentru a se asigura coordonarea acţiunilor şi îndeplinirea cu o mai mare eficienţă a obiectivelor comune.

Măsurile propuse de noua directivă asigură contribuţia corespunzătoare a statelor membre la eforturile necesare pentru atingerea obiectivului de 20 % şi condiţii echitabile pentru toţi actorii de pe piaţă, în special prin stabilirea cerinţelor minime în materie de eficienţă energetică (de exemplu, în ceea ce priveşte accesul la pieţele publice, obligaţiile privind efectuarea de audituri energetice în cazul întreprinderilor, obligaţiile în ceea ce privește economiile de energie impuse utilităţilor energetice şi accesul la reţea pentru procedurile de cogenerare). Propunerea oferă garanţii investitorilor în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivului UE şi sprijinirea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice, cum ar fi cogenerarea cu randament ridicat şi încălzirea şi răcirea centralizată.

3.4. Principiul proporţionalităţii şi alegerea instrumentului juridic

Propunerea nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului privind eficienţa energetică. Aceasta stabileşte cerinţe stricte în ceea ce priveşte eficienţa energetică într-o serie de domenii, însă statele membre păstrează o marjă de manevră importantă pentru a favoriza măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice într-un mod care să fie cât mai adecvat situaţiei lor naţionale.

Instrumentul ales este o directivă pe care statele membre urmează să o transpună în legislaţia naţională. Directiva defineşte rezultatul final care urmează să fie obţinut şi cerinţele generale, lăsând în acelaşi timp suficientă flexibilitate statelor membre pentru a adapta punerea în aplicare la specificităţile lor naţionale. În cazul de faţă, directiva este suficientă pentru a îndeplini obiectivele propunerii. Prin urmare, nivelul constrângerii impuse este proporţional cu obiectivul avut în vedere.

4. IMPLICAŢII BUGETARE

După cum se precizează în fișa financiară care însoțește prezenta directivă, directiva va fi pusă în aplicare în baza bugetului existent și nu va avea un impact asupra cadrului financiar multianual.

5. Informaţii suplimentare 5.1. Simplificarea „acquis”-ului

Deşi nu figurează pe lista măsurilor avute în vedere de planul de lucru privind simplificarea, propunerea contribuie la simplificarea „acquis”-ului. Ca rezultat al adoptării prezentei propuneri, Directiva privind serviciile energetice şi Directiva PCCE vor fi înlocuite cu o singură directivă, care oferă o abordare mai integrată în ceea ce priveşte eficienţa energetică şi economiile de enegie. De asemenea, ar trebui să rezulte o anumită simplificare administrativă din necesitatea de a transpune o singură directivă în loc de două.

Obligaţiile de raportare sunt în prezent prevăzute de ambele directive. Acestea vor fi înlocuite cu un singur set de rapoarte anuale (detaliate la fiecare trei ani), care au la bază procesul de raportare în temeiul Strategiei Europa 2020.

De asemenea, prezenta propunere simplifică cerinţele de măsurare a economiilor de energie prevăzute de actuala directivă DSE. În acest sens, aceasta ar trebui să contribuie la reducerea semnificativă a poverii administrative cu care se confruntă în prezent statele membre.

5.2. Abrogarea legislaţiei existente

Adoptarea propunerii va conduce la abrogarea legislaţiei existente. Abrogarea vizează articolul 9 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2010/30/UE; Directiva 2004/8/CE şi Directiva 2006/32/CE. Articolul 4 alineatele (1)-(4) şi anexele I, III şi IV la Directiva 2006/32/CE se abrogă doar de la 1 ianuarie 2017.

5.3. Clauză de reexaminare/revizuire/caducitate

Propunerea include o serie de clauze de revizuire.

5.4. Reformare

Propunerea nu implică reformare.

5.5. Tabel de corespondenţă

Statele membre trebuie să comunice Comisiei textul dispoziţiilor naţionale de transpunere a directivei, precum şi un tabel de corespondenţă între aceste dispoziţii şi prezenta directivă.

5.6. Spaţiul Economic European (SEE)

Propunerea vizează un subiect care prezintă interes pentru SEE și, prin urmare, trebuie să fie aplicabilă acestuia.

2011/0172 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind eficienţa energetică şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 194 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene[14],

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European[15],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[16],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1) Uniunea se confruntă cu provocări fără precedent cauzate de dependenţa crescândă faţă de importurile de energie şi de cantitatea redusă de resurse energetice, precum și de necesitatea de a limita schimbările climatice şi de a depăşi criza economică. Eficienţa energetică reprezintă o modalitate importantă prin care pot fi abordate provocările în cauză. Aceasta îmbunătăţeşte securitatea aprovizionării Uniunii prin reducerea consumului de energie primară şi a importurilor de energie. Eficienţa energetică contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-o manieră rentabilă şi, prin urmare, la atenuarea schimbărilor climatice. Trecerea la o economie mai eficientă din punct de vedere energetic ar trebui, de asemenea, să accelereze difuzarea soluţiilor inovatoare în plan tehnologic şi să îmbunătăţească competitivitatea industriei în Uniune, favorizând creşterea economică şi crearea de locuri de muncă de înaltă calitate în anumite sectoare care au legătură cu eficienţa energetică.

(2) Concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 8 şi 9 martie 2007 au subliniat necesitatea de a spori eficienţa energetică în cadrul Uniunii în vederea îndeplinirii obiectivului european de reducere cu 20% a consumului de energie primară până în 2020 în raport cu previziunile pentru anul respectiv. Aceasta echivalează cu o reducere a consumului european de energie primară de 368 Mtep până în 2020[17].

(3) Concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 17 iunie 2010 au confirmat că obiectivul de eficienţă energetică este unul dintre obiectivele esenţiale ale noii strategii europene pentru crearea de locuri de muncă şi pentru creşterea inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii (Strategia Europa 2020). În cadrul acestui proces şi pentru a pune în aplicare acest obiectiv la nivel naţional, statele membre au obligaţia să-şi stabilească obiectivele naţionale în strâns dialog cu Comisia şi să indice, în programelor lor naţionale de reformă, modalitatea prin care intenţionează să realizeze obiectivele în cauză.

(4) Comunicarea Comisiei intitulată „Energie 2020”[18] plasează eficienţa energetică la baza strategiei energetice a UE pentru 2020 şi subliniază necesitatea unei noi strategii în materie de eficienţă energetică care să permită tuturor statelor membre să decupleze consumul energetic de creşterea economică.

(5) În Rezoluţia sa din 15 decembrie 2010 privind reexaminarea planului de acţiune pentru eficienţă energetică[19], Parlamentul European a solicitat Comisiei să includă în planul revizuit de acţiune pentru eficienţă energetică măsuri menite să reducă decalajul pentru a atinge obiectivul global al UE în materie de eficienţă energetică în 2020.

(6) Una dintre iniţiativele emblematice ale Strategiei Europa 2020 este „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, adoptată de către Comisie la 26 ianuarie 2011[20]. Aceasta identifică eficienţa energetică drept un element esenţial în asigurarea durabilităţii consumului de energie.

(7) Concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 4 februarie 2011 au recunoscut că obiectivul UE în materie de eficienţă energetică nu se află pe calea cea bună şi că se impune o acţiune fermă care să valorifice potenţialul semnificativ pentru economii mai mari de energie în ceea ce priveşte clădirile, transportul, produsele şi procesele.

(8) La 8 martie 2011, Comisia a adoptat Planul 2011 pentru eficienţă energetică[21]. Acesta a confirmat că Uniunea nu îşi poate îndeplini obiectivul privind eficienţa energetică. Pentru a remedia acest aspect, Comisia a elaborat o serie de politici şi măsuri în ceea ce priveşte eficienţa energetică care reglementează întregul lanţ energetic, inclusiv generarea, transportul şi distribuţia energiei; rolul principal al sectorului public în ceea ce priveşte eficienţa energetică; clădirile şi aparatele; industria şi necesitatea de a autoriza consumatorii finali să-şi gestioneze propriul consum de energie. Eficienţa energetică în sectorul transportului a fost analizată în paralel în Cartea albă privind transporturile, adoptată la 28 martie 2011[22]. În particular, iniţiativa 26 din cartea albă solicită standarde corespunzătoare pentru emisiile de CO2 produse de vehiculele din toate formele de transport care să fie completate, după caz, de cerinţe privind randamentul energetic pentru a aborda toate tipurile de sisteme de propulsie.

(9) La 8 martie 2011, Comisia a adoptat, de asemenea, Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon în 2050[23], prin care identifica, din această perspectivă, necesitatea de a se acorda o atenţie sporită eficienţei energetice.

(10) În acest context, este necesară actualizarea cadrului juridic al Uniunii pentru eficienţă energetică cu o directivă care urmăreşte obiectivul global al UE de reducere cu 20% a consumului de energie primară până în 2020 şi îmbunătăţiri ulterioare în materie de eficienţă energetică după 2020. În acest scop, aceasta ar trebui să stabilească un cadru comun pentru promovarea eficienţei energetice în cadrul Uniunii, precum şi acţiuni specifice de punere în aplicare a unora dintre propunerile incluse în Planul 2011 pentru eficienţă energetică şi de îndeplinire a potenţialului semnificativ nerealizat de economisire a energiei pe care îl identifică.

(11) Decizia privind partajarea eforturilor (nr. 406/2009/CE)[24] solicită Comisiei să evalueze şi să raporteze până în 2012 progresul înregistrat de Uniune şi de statele sale membre în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivului de reducere cu 20% a consumului de energie până în 2020 în raport cu previziunile. De asemenea, decizia prevede că, pentru a ajuta statele membre să îndeplinească angajamentele Uniunii în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, Comisia ar trebui să propună, până la 31 decembrie 2012, măsuri noi sau consolidate pentru a spori eficienţa energetică. Prezenta directivă răspunde cerinţei în cauză. De asemenea, aceasta contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon în 2050, în special prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul energiei şi la atingerea până în 2050 a obiectivului de producere de energie electrică cu emisii zero.

(12) Trebuie adoptată o abordare integrată pentru a valorifica întregul potenţial existent de economisire a energiei, care include economiile din sectorul aprovizionării cu energie şi, respectiv, din sectorul utilizatorilor finali. În acelaşi timp, ar trebui consolidate dispoziţiile Directivei 2004/8/CE privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a energiei[25] şi ale Directivei 2006/32/CE privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice[26].

(13) Ar fi preferabilă îndeplinirea obiectivului de 20% în materie de eficienţă energetică ca rezultat al punerii în aplicare cumulative a măsurilor naţionale şi europene specifice care promovează eficienţa energetică în diferite domenii. Dacă abordarea în cauză nu reuşeşte acest lucru, s-ar impune totuşi consolidarea cadrului politic prin adăugarea unui sistem de obiective obligatorii. Prin urmare, într-o primă etapă, statele membre trebuie să-şi stabilească obiectivele, schemele şi programele naţionale în materie de eficienţă energetică. Acestea ar trebui să decidă singure dacă obiectivele respective ar trebui să aibă caracter obligatoriu sau indicativ pe teritoriul lor. Într-o a doua etapă, obiectivele respective şi eforturile individuale ale fiecărui stat membru ar trebui evaluate de către Comisie, împreună cu datele privind progresul înregistrat, pentru a evalua probabilitatea îndeplinirii obiectivului global al Uniunii şi măsura în care eforturile individuale sunt suficiente pentru realizarea obiectivului comun. Prin urmare, Comisia ar trebui să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a programelor naţionale de eficienţă energetică prin intermediul cadrului său legislativ revizuit şi în contextul procesului Europa 2020. În cazul în care această evaluare va indica că realizarea obiectivului global al Uniunii este improbabilă, Comisia ar trebui să propună obiective naţionale obligatorii pentru 2020, luând în considerare punctele de plecare individuale ale statelor membre, performanţa economică şi măsurile iniţiale adoptate de către acestea.

(14) Volumul total al cheltuielilor publice reprezintă 19% din produsul intern brut al Uniunii. Din acest motiv, sectorul public constituie un stimulent important pentru orientarea pieţei către produse, clădiri şi servicii mai eficiente din punct de vedere energetic, precum şi în favoarea modificării comportamentului de consum energetic al cetăţenilor şi întreprinderilor. De asemenea, reducerea consumului energetic prin intermediul măsurilor de eficienţă energetică poate elibera resursele publice în alte scopuri. Organismele publice de la nivel naţional, regional şi local ar trebui să îndeplinească un rol exemplar în ceea ce priveşte eficienţa energetică.

(15) Rata renovărilor de clădiri trebuie să crească deoarece doar stocul existent de clădiri constituie sectorul cu cel mai mare potenţial de economisire a energiei. În plus, clădirile reprezintă un element esenţial în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivului UE de reducere cu 80-95% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050 în raport cu 1990. Clădirile deţinute de organismele publice reprezintă o pondere semnificativă din stocul de clădiri şi au o vizibilitate ridicată în viaţa publică. Prin urmare, se recomandă stabilirea unei rate anuale a renovărilor pentru toate clădirile deţinute de organismele publice pentru actualizarea performanţei energetice a acestora. Rata renovărilor nu ar trebui să aducă atingere obligaţiilor privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, prevăzute de Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor[27]. Obligaţia de renovare a clădirilor publice completează dispoziţiile directivei în cauză, care solicită statelor membre să se asigure că, atunci când clădirile existente suferă renovări majore, randamentul enegetic al acestora este actualizat astfel încât să îndeplinească cerinţele minime privind performanţa energetică.

(16) O serie de municipalităţi şi de alte organisme publice din statele membre au pus deja în aplicare abordări integrate în ceea ce priveşte economiile de energie şi aprovizionarea cu energie, de exemplu, prin intermediul planurilor durabile de acţiune în domeniul energiei cum ar fi cele dezvoltate în temeiul iniţiativei Pactul primarilor şi abordările urbane integrate care depăşesc intervenţiile individuale referitoare la clădiri sau moduri de transport. Statele membre ar trebui să încurajeze municipalităţile şi alte organisme publice să adopte planuri integrate şi durabile în materie de eficienţă energetică cu obiective clare, să implice cetăţenii în elaborarea şi punerea în aplicare a acestora şi să îi informeze în mod corespunzător în legătură cu conţinutul acestora şi progresul înregistrat în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor stabilite. Astfel de planuri pot genera economii semnificative de energie, în special dacă sunt puse în aplicare prin sistemele de gestionare a energiei care permit organismelor publice vizate să-şi gestioneze mai bine propriul consum energetic. Ar trebui încurajat schimbul de experienţă între oraşe şi alte organisme publice cu privire la experienţe mai inovatoare.

(17) În ceea ce priveşte achiziţionarea anumitor produse şi servicii, precum şi achiziţionarea şi închirierea clădirilor, organismele publice care încheie contracte de achiziţii publice de lucrări, bunuri sau servicii trebuie să ofere un exemplu şi să ia decizii de cumpărare eficiente din punct de vedere energetic. Cu toate acestea, nu trebuie să se aducă atingere dispoziţiilor directivelor UE privind achiziţiile publice.

(18) Evaluarea posibilităţii de stabilire a unui sistem de „certificate albe” la nivelul Uniunii a demonstrat că, în situaţia actuală, un astfel de sistem ar genera costuri administrative excesive, existând riscul ca economiile de energie să fie concentrate exclusiv într-un anumit număr de state membre şi să nu fie introduse uniform pe întreg teritoriul Uniunii. Cel de-al doilea obiectiv poate fi realizat mai bine, cel puţin la acest nivel, prin intermediul sistemelor naţionale de obligaţii în ceea ce priveşte economiile de energie sau al altor măsuri alternative care să atingă aceeași cantitate de economii de energie. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să definească, prin intermediul unui act delegat, condiţiile în care un stat membru poate recunoaşte pe viitor economiile de energie înregistrate într-un alt stat membru. Ar fi indicat ca nivelul de ambiţie al acestor sisteme să fie stabilit într-un cadru comun la nivelul Uniunii, oferindu-se în acelaşi timp statelor membre o flexibilitate considerabilă pentru a ţine pe deplin seama de organizarea naţională a actorilor pieţei, contextul specific al sectorului energiei şi obiceiurile consumatorilor finali. Cadrul comun ar trebui să ofere utilităţilor energetice posibilitatea de a furniza servicii energetice tuturor consumatorilor finali, nu doar celor cărora le vând energie. Aceasta ar creşte concurenţa pe piaţa energetică deoarece utilităţile energetice îşi pot diferenţia produsele prin furnizarea de servicii energetice complementare. Cadrul comun ar trebui să permită statelor membre să includă cerinţele în sistemul lor naţional care urmăreşte un scop social, în special pentru a asigura că consumatorii vulnerabili beneficiază de un randament energetic mai ridicat. Acesta ar trebui să permită, de asemenea, statelor membre să scutească societăţile mici de obligaţia în ceea ce priveşte eficienţa energetică. Comunicarea Comisiei „Small Business Act”[28] stabileşte principiile care trebuie luate în considerare de către statele membre care decid să se abţină de la aplicarea acestei posibilități.

(19) Pentru a valorifica potenţialul de economisire a energiei în anumite segmente ale pieţei unde auditurile energetice nu sunt în general oferite din punct de vedere comercial (cum ar fi gospodăriile sau întreprinderile mici şi mijlocii), statele membre trebuie să se asigure că astfel de audituri energetice sunt disponibile. Auditurile energetice trebuie să să aibă un caracter obligatoriu şi regulat pentru întreprinderile mari, întrucât economiile de energie pot fi semnificative.

(20) Aceste audituri trebuie să fie efectuate în mod independent şi rentabil. Cerinţa de independenţă permite ca auditurile să fie efectuate de către experţi interni, cu condiţia ca aceștia să fie calificaţi sau acreditați, să nu fie direct implicați în activitatea auditată, şi ca statul membru să fi instituit un sistem de asigurare şi control a calităţii acestora, care să aplice sancţiuni atunci când este necesar.

(21) La elaborarea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice, trebuie luate în considerare câștigurile în materie de eficiență și economiile obţinute prin aplicarea la scară largă a inovaţiilor tehnologice rentabile, cum ar fi contoarele inteligente. Pentru a maximiza beneficiile economiei de energie în cazul acestor inovaţii, consumatorii finali ar trebui să aibă posibilitatea de a vizualiza indicatorii de cost şi consum şi să primească facturi individuale periodice pe baza consumului real.

(22) La elaborarea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice, statele membre trebuie să ţină seama de necesitatea de a se asigura buna funcţionare a pieţei interne şi punerea în aplicare coerentă a acquis-ului, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene.

(23) Cogenerarea cu randament ridicat (PCCE) şi reţeaua de încălzire şi răcire centralizată deţin un potenţial semnificativ de economisire a energiei primare care este în general nevalorificat în Uniune. Statele membre ar trebui să elaboreze planuri naţionale de dezvoltare a cogenerării cu randament ridicat de căldură şi electricitate şi a reţelei centralizate de încălzire şi răcire. Planurile trebuie să acopere o perioadă de timp suficient de lungă pentru a se pune la dispoziţia investitorilor informaţii privind planurile naţionale de dezvoltare şi pentru a contribui la un mediu de investiţii stabil şi încurajator. Noile instalaţii de generare a energiei electrice şi instalaţiile existente substanţial renovate sau al căror permis ori autorizaţie de funcţionare este actualizată trebuie echipate cu unităţi de cogenerare cu randament ridicat care să recupereze căldura reziduală rezultată în urma producţiei de energie electrică. Căldura reziduală poate fi ulterior transportată acolo unde este solicitată prin intermediul reţelelor de încălzire centralizată. În acest scop, statele membre trebuie să adopte criterii de autorizare pentru a asigura amplasarea instalaţiilor în siturile apropiate de punctele cu cerere de energie termică. Cu toate acestea, statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a stabili condiţii de scutire de la aceste obligaţii în cazul în care au fost îndeplinite anumite condiţii.

(24) Cogenerarea cu randament ridicat ar trebui să fie definită de economiile de energie obţinute din producţia combinată în locul producţiei separate de căldură şi electricitate. Definiţiile cogenerării şi ale cogenerării cu randament ridicat utilizate în legislaţia europeană nu ar trebui să aducă atingere utilizării diferitelor definiţii din legislaţia naţională în alte scopuri decât cele vizate de legislaţia europeană. Pentru a se maximiza economiile de energie şi pentru a se evita pierderea oportunităţilor de economisire a energiei, ar trebui acordată cea mai mare atenţie condiţiilor de exploatare a unităţilor de cogenerare.

(25) Pentru a se spori transparenţa pentru consumatorii finali cu scopul ca aceştia să poată alege între energia electrică produsă prin cogenerare şi energia electrică produsă prin alte tehnici, originea cogenerării cu randament ridicat ar trebui garantată pe baza valorilor de referinţă armonizate privind randamentul energetic. Sistemele privind garanţiile de origine nu implică în sine dreptul de a beneficia de pe urma mecanismelor naţionale de sprijin. Este important ca toate formele de energie electrică produsă prin cogenerare cu randament ridicat să fie reglementate de garanţiile de origine. Garanţiile de origine ar trebui să fie diferenţiate de certificatele care pot fi preschimbate.

(26) Ar trebui luată în considerare structura specifică a cogenerării şi a sectoarelor de încălzire şi răcire centralizată, care includ numeroşi producători mici şi mijlocii, în special în momentul reexaminării procedurilor administrative pentru obţinerea permisiunii de a construi capacitatea de cogenerare sau reţele asociate, în aplicarea principiului „Gândiţi mai întâi la scară mică”.

(27) Majoritatea întreprinderilor UE sunt întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri). Acestea prezintă un potenţial enorm de economisire a energiei pentru UE. Pentru a le ajuta să adopte măsuri privind eficienţa energetică, statele membre ar trebui să stabilească un cadru favorabil menit să ofere IMM-urilor asistenţă tehnică şi informaţii mai bine orientate.

(28) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale[29] include eficienţa energetică printre criteriile de determinare a celor mai bune tehnici disponibile care servesc drept referinţă pentru stabilirea condiţiilor de autorizare a instalaţiilor care se încadrează în domeniul său de aplicare, inclusiv instalaţiile de ardere cu o putere termică nominală totală de 50 MW sau mai mare. Cu toate acestea, directiva în cauză oferă statelor membre opţiunea de a nu impune cerinţe referitoare la eficienţa energetică unităţilor de ardere sau altor unităţi care eliberează dioxid de carbon în cadrul sitului pentru activităţile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii[30]. Pentru a se asigura obţinerea de îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte randamentul energetic al instalaţiilor de generare a energiei electrice şi termice și al rafinăriilor de uleiuri minerale şi gaze naturale, nivelurile reale de eficienţă energetică trebuie monitorizate şi comparate cu nivelurile relevante privind eficienţa energetică asociate cu aplicarea celor mai bune tehnici disponibile. Comisia trebuie să compare nivelurile de eficienţă energetică şi să ia în considerare propunerea de măsuri suplimentare dacă există discrepanţe semnificative între nivelurile reale de eficienţă energetică şi nivelurile asociate cu aplicarea celor mai bune tehnici disponibile. De asemenea, informaţiile colectate cu privire la valorile reale de eficienţă energetică ar trebui utilizate în procesul de reexaminare a valorilor de referinţă armonizate privind randamentul energetic pentru producerea separată de căldură şi electricitate, prevăzute în Decizia 2007/74/CE a Comisiei din 21 decembrie 2006[31].

(29) Pe baza criteriilor obiective, transparente şi nediscriminatorii, statele membre ar trebui să stabilească norme care să reglementeze susţinerea şi împărţirea costurilor privind conectările la reţea şi consolidările de reţea, precum şi adaptările tehnice necesare pentru a integra noii producători de energie electrică produsă prin cogenerare cu randament ridicat, luând în considerare orientările şi codurile dezvoltate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003[32] şi Regulamentul (CE) 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (EC) nr. 1775/2005[33]. Producătorii de energie electrică produsă prin cogenerare cu randament ridicat ar trebui să aibă posibilitatea de a emite o invitaţie la licitaţie pentru lucrările de conectare. Ar trebui facilitat accesul la sistemul reţelei pentru energia electrică produsă prin cogenerare cu randament ridicat, în special pentru unităţile de cogenerare la scară redusă sau pentru unităţile de microgenerare.

(30) Ar trebui să fie disponibil un număr suficient de profesionişti competenţi în domeniul eficienţei energetice care să asigure punerea în aplicare eficientă şi în timp util a prezentei directive, de exemplu, în legătură cu respectarea cerinţelor privind auditurile energetice şi punerea în aplicare a sistemelor de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică. Prin urmare, statele membre ar trebui să pună în aplicare sisteme de certificare pentru furnizorii de servicii energetice, audituri energetice şi alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice.

(31) Este necesar să se continue dezvoltarea pieţei pentru servicii energetice pentru a se asigura disponibilitatea cererii şi ofertei de servicii energetice. Transparenţa, de exemplu, prin intermediul listelor cu furnizorii de servicii energetice, poate contribui la aceasta. De asemenea, contractele şi orientările tip, în special pentru contractarea performanţei energetice, pot contribui la stimularea cererii. Ca şi în alte forme ale acordurilor de finanţare din partea terţilor, în cazul unui contract privind performanţa energetică, beneficiarul serviciilor energetice evită costurile pentru investiţii prin utilizarea unei părţi din valoarea financiară a economiilor de energie pentru a rambursa integral sau parţial investiţiile efectuate de către un terţ.

(32) Trebuie identificate şi eliminate barierele de reglementare, precum și cele de altă natură, apărute în calea utilizării contractelor privind performanţa energetică şi a altor acorduri de finanţare din partea terţilor pentru economiile de energie. Acestea includ normele şi practicile contabile care împiedică reflectarea corespunzătoare în conturi a investiţiilor de capital şi a economiilor financiare anuale rezultate în urma adoptării măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice pentru întreaga durată de viaţă a investiţiilor. De asemenea, ar trebui atenuate la nivel naţional obstacolele din calea renovării stocului existent de clădiri bazate pe fragmentarea motivațiilor între diferiţii actori vizaţi.

(33) Statele membre şi regiunile ar trebui încurajate să exploateze la maximum fondurile structurale şi fondul de coeziune pentru a stimula investiţiile în ceea ce priveşte măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice. Investiţiile în materie de eficienţă energetică au potenţialul de a contribui la creşterea economică, crearea de locuri de muncă, inovare şi reducerea sărăciei energetice în gospodării, având, prin urmare, o contribuţie pozitivă la coeziunea economică, socială şi teritorială. Zonele cu potenţial de finanţare includ măsurile privind eficienţa energetică în clădirile publice şi locuinţele sociale şi furnizarea de noi competenţe pentru promovarea locurilor de muncă în sectorul eficienţei energetice.

(34) La punerea în aplicare a obiectivului de 20% în materie de eficienţă energetică, Comisia va trebui să monitorizeze impactul noilor măsuri asupra Directivei 2003/87/CE, stabilind directiva UE privind comercializarea cotelor de emisii (ETS), pentru a menţine stimulentele din sistemul de comercializare a emisiilor pentru investiţiile cu emisii scăzute de carbon şi pentru a pregăti sectoarele ETS în vederea inovaţiilor necesare în viitor.

(35) Directiva 2006/32/CE solicită statelor membre să adopte şi să încerce să atingă obiectivul indicativ naţional global de 9% în ceea ce priveşte reducerea consumului de energie până în 2016 prin punerea în aplicare a serviciilor energetice şi a altor măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice. Directiva în cauză prevede că cel de-al doilea plan pentru eficienţă energetică adoptat de către statele membre trebuie să fie urmat în mod corespunzător, după caz, de propunerile Comisiei pentru măsuri suplimentare, inclusiv extinderea perioadei de aplicare a obiectivelor. Dacă raportul concluzionează că nu s-a înregistrat un progres suficient către atingerea obiectivelor indicative naţionale prevăzute de directiva în cauză, propunerile respective trebuie să abordeze nivelul şi natura obiectivelor. Conform evaluării impactului care însoţeşte prezenta directivă, statele membre urmează să realizeze obiectivul de 9%, care este o opţiune mai puţin ambiţioasă decât obiectivul de 20% adoptat ulterior privind reducerea consumului de energie până în 2020, prin urmare, nu este necesară abordarea nivelului obiectivelor.

(36) Deşi prezenta directivă abrogă Directiva 2006/32/CE, articolul 4 din Directiva 2006/32/CE ar trebui să fie aplicat în continuare până la termenul limită de realizare a obiectivului de 9%.

(37) Întrucât scopul prezentei directive, care constă în atingerea obiectivului UE de reducere cu 20% a consumului de energie primară până în 2020 şi în a deschide calea pentru viitoarea creştere a eficienţei energetice după 2020, nu va putea fi realizat de către statele membre fără adoptarea de măsuri suplimentare privind eficienţa energetică şi având în vedere că acesta poate fi îndeplinit cu mai mare eficienţă la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta anumite măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut în articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului în cauză.

(38) Pentru a permite adaptarea la progresul şi modificările tehnice privind distribuţia surselor de energie, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ar trebuie delegată Comisiei în ceea ce priveşte anumite aspecte. Este extrem de important ca Comisia să desfăşoare consultări pe parcursul lucrărilor pregătitoare, inclusiv la nivel de experţi.

(39) Toate dispoziţiile de fond ale Directivei 2004/8/CE şi ale Directivei 2006/32/CE, cu excepţia articolului 4 alineatele (1) - (4) şi a anexelor I, III şi IV la cea de-a doua directivă, trebuie abrogate de urgenţă. De asemenea, trebuie abrogat articolul 9 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2010/30/UE din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse al produselor cu impact energetic[34], care prevede obligaţia statelor membre de a depune eforturi să achiziţioneze numai produsele care aparţin clasei cele mai ridicate de eficienţă energetică.

(40) Obligaţia de a transpune prezenta directivă în legislaţia naţională ar trebui limitată la dispoziţiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu Directivele 2004/8/CE şi 2006/32/CE. Obligaţia de transpunere a dispoziţiilor nemodificate decurge din directivele anterioare.

(41) Este necesar ca prezenta directivă să nu aducă atingere obligaţiilor statelor membre legate de termenele de transpunere în legislaţia naţională şi de aplicare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I Obiectul, domeniul de aplicare, definiţii şi obiective de eficienţă energetică

Articolul 1 Obiectul şi domeniul de aplicare

1.           Prezenta directivă prevede un cadru comun pentru promovarea eficienţei energetice pe teritoriul Uniunii cu scopul de a se asigura atingerea obiectivului UE privind reducerea cu 20% a consumului de energie până în 2020 şi de a deschide calea pentru viitoarea creştere a eficienţei energetice după această dată.       

              Prezenta directivă prevede norme menite să elimine barierele existente pe piaţa energiei şi să depăşească disfuncţionalităţile pieţei care împiedică eficienţa în ceea ce priveşte aprovizionarea şi utilizarea energiei, stabilind obiectivele naţionale în materie de eficienţă energetică pentru 2020.

2.           Cerinţele prevăzute de prezenta directivă sunt cerinţe minime şi nu împiedică niciun stat membru să menţină sau să introducă măsuri mai stricte. Astfel de măsuri trebuie să fie compatibile cu legislaţia Uniunii. Legislaţiile naţionale care prevăd măsuri mai stricte sunt notificate Comisiei.

Articolul 2 Definiţii

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:

1.           „energie” înseamnă toate formele de produse energetice, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 1099/2008[35];

2.           „consum de energie primară” înseamnă consumul intern brut, cu excepţia utilizărilor neenergetice;

3.           „serviciu energetic” înseamnă beneficiu fizic, utilitate sau bun obţinut dintr-o combinaţie de energie cu o tehnologie sau acţiune eficientă din punct de vedere energetic care poate include activităţile de exploatare, întreţinere şi control necesare pentru prestarea serviciului, care este furnizat pe baza unui contract şi care, în condiţii normale, s-a dovedit că duce la o îmbunătăţire a eficienţei energetice sau economii de energie primară, în condiţii verificabile şi măsurabile sau estimabile;

4.           „organisme publice” înseamnă „autorități contractante” așa cum sunt definite în Directiva 2004/18/CE;

5.           „sistem de gestionare a energiei” înseamnă un set de elemente legate între ele sau care interacţionează între ele aparţinând unui plan care stabileşte obiectivul de eficienţă energetică şi strategia de atingere a acestui obiectiv;

6.           „părţi obligate” înseamnă distribuitorii de energie sau societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei pentru care sunt obligatorii sistemele naţionale de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică, prevăzute la articolul 6;         

7.           „distribuitor de energie” înseamnă o persoană fizică sau juridică, inclusiv un operator de distribuţie, responsabilă de transportul energiei în vederea livrării acesteia la consumatorii finali sau la staţiile de distribuţie care vând energie consumatorilor finali;

8.           „operator de distribuţie” înseamnă „operator de distribuţie” așa cum este definit în Directiva2009/72/CE și Directiva 2009/73/CE;

9.           „societate de vânzare cu amănuntul a energiei” înseamnă o persoană fizică sau juridică care vinde energie consumatorilor finali;

10.         „consumator final” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce achiziţionează energie pentru propriul său consum final;

11.         „furnizor de servicii energetice” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce furnizează servicii energetice sau alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice către facilitatea sau sediul consumatorului final;

12.         „audit energetic” înseamnă o procedură sistematică de obţinere a unor cunoştinţe corespunzătoare despre profilul consumului energetic existent al unei clădiri sau al unui grup de clădiri, al unei operaţiuni sau instalaţii industriale sau comerciale sau al unui serviciu privat sau public, de identificare şi de cuantificare a oportunităţilor rentabile de economisire a energiei şi de raportare a rezultatelor;

13.         „contract de performanţă energetică” înseamnă un acord contractual între beneficiarul şi furnizorul unei măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, conform căruia investiţiile în această măsură sunt plătite de către furnizor proporţional cu un nivel al îmbunătăţirii eficienţei energetice convenit prin contract sau cu alte criterii convenite privind performanţa energetică, cum ar fi economiile financiare;

14.         „operator de sistem de transport” înseamnă „operator de sistem de transport” așa cum este definit în Directiva 2009/72/CE[36] și Directiva 2009/73/CE[37];

15.         „cogenerare” înseamnă producerea simultană, în acelaşi proces, a energiei electrice şi a energiei termice sau mecanice;

16.         „cerere justificată din punct de vedere economic” înseamnă cererea care nu depăşeşte necesarul de încălzire sau răcire şi care ar putea fi satisfăcută altfel în condiţiile pieţei, prin alte procese de producere a energiei, în afară de cogenerare;

17.         „energie termică utilă” înseamnă energia termică produsă într-un proces de cogenerare, pentru a satisface o cerere de încălzire sau răcire, justificată din punct de vedere economic;

18.         „energie electrică produsă prin cogenerare” înseamnă energia electrică produsă într-un proces legat de producerea de energie termică utilă şi calculată în conformitate cu metodologia prezentată în anexa I;

19.         „cogenerare cu randament ridicat” înseamnă cogenerarea care îndeplineşte criteriile stabilite în anexa II;

20.         „randament global” înseamnă suma anuală a producţiei de energie electrică şi mecanică şi a producţiei de energie termică utilă, împărţită la cantitatea de combustibil folosită pentru producerea energiei termice într-un proces de cogenerare şi în producţia brută de energie electrică şi mecanică;

21.         „raportul dintre energia electrică şi energia termică” înseamnă raportul dintre energia electrică produsă prin cogenerare şi energia termică utilă la funcţionare exclusiv în regim de cogenerare, utilizând datele operaţionale ale unei unităţi specifice;

22.         „unitate de cogenerare” înseamnă acea unitate care poate funcţiona în regim de cogenerare;

23.         „cogenerare la scară redusă” înseamnă unităţi de cogenerare cu capacitate instalată mai mică de 1 MWe;

24.         „unitate de microgenerare” înseamnă o unitate de cogenerare cu o capacitate maximă mai mică de 50 kWe;

25.         „raportul dintre suprafeţe” înseamnă raportul dintre suprafaţa terenului şi suprafaţa totală a clădirilor dintr-un anumit teritoriu;

26.         „încălzire şi răcire centralizată eficientă” înseamnă un sistem de încălzire sau răcire centralizată care utilizează cel puţin 50% energie termică din surse regenerabile, căldură reziduală sau energie termică cogenerată sau o combinaţie între acestea şi care are un factor de energie primară, astfel cum se menţionează în Directiva 2010/31/UE, de cel puţin 0,8;

27.         „renovare substanţială” înseamnă renovarea a cărei costuri depăşesc 50% din costurile de investiţii pentru o nouă unitate comparabilă, în conformitate cu Decizia 2007/74/CE, sau care necesită actualizarea autorizaţiei acordate în temeiul Directivei 2010/75/UE.

Articolul 3 Obiective de eficienţă energetică

1.           Statele membre stabilesc un obiectiv naţional în materie de eficienţă energetică exprimat ca nivel absolut al consumului de energie primară până în 2020. În momentul stabiliri acestor obiective, statele membre iau în considerare obiectivul UE de reducere cu 20 % a consumului de energie, măsurile prevăzute de prezenta directivă, măsurile adoptate în vederea realizării obiectivelor naţionale privind economiile de energie adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2006/32/CE şi alte măsuri de promovare a eficienţei energetice în cadrul statelor membre şi la nivelul Uniunii.

2.           Până la 30 iunie 2014, Comisia evaluează dacă obiectivul Uniunii privind reducerea cu 20 % a consumului de energie primară până în 2020 este realizabil, necesitând reducerea cu 368 Mtep a acestui consum până în 2020, luând în considerare seria de obiective naţionale prevăzute la alineatul (1) şi evaluarea menţionată la articolul 19 alineatul (4).

CAPITOLUL II Consumul energetic eficient

Articolul 4 Organisme publice

1.           Fără a aduce atingerea articolului 7 din Directiva 2010/31/UE, statele membre se asigură că, începând cu 1 ianuarie 2014, 3% din suprafaţa totală a clădirilor deţinute de organismele publice este renovată anual pentru a îndeplini cel puţin cerinţele minime în materie de performanţă energetică stabilite de statul membru în cauză cu privire la punerea în aplicare a articolului 4 din Directiva 2010/31/UE. Ponderea de 3% se calculează la suprafaţa totală a clădirilor cu o suprafață totală utilă de peste 250 m2, deţinute de organismele publice ale statului membru în cauză, neîndeplinind la data de 1 ianuarie a fiecărui an cerinţele naţionale minime privind eficienţa energetică prevăzute pentru punerea în aplicare a articolului 4 din Directiva 2010/31/UE.

2.           Statele membre pot permite organismelor lor publice să contabilizeze, din rata lor de renovare anuală, excedentul suprafeței totale a clădirilor renovate într-un anumit an, ca și cum acest excedent ar fi fost renovat în oricare din cei doi ani anteriori sau următori.

3.           În sensul alineatului (1), până la 1 ianuarie 2014, statele membre stabilesc şi pun la dispoziţia publicului un inventar al clădirilor deţinute de organismele lor publice, care indică:

(a)     suprafaţa totală în m2; şi

(b)     performanţa energetică a fiecărei clădiri în parte.

4.           Statele membre încurajează organismele publice:

(a)     să adopte un plan pentru eficienţă energetică, de sine stătător sau ca parte a unui plan cuprinzător privind clima sau mediul, care să conţină obiective specifice privind economia de energie în vederea creşterii continue a eficienţei energetice a organismelor în cauză;

(b)     să pună în aplicare un sistem de gestionare a energiei ca parte din punerea în aplicare a planului lor.

Articolul 5 Achiziţii efectuate de organismele publice

Statele membre se asigură că organismele publice achiziţionează doar produse, servicii şi clădiri cu performanțe înalte de eficienţă energetică, astfel cum se menţionează în anexa III.

Articolul 6 Sisteme de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică

1.           Fiecare stat membru stabileşte un sistem de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică.     Acest sistem asigură că distribuitorii de energie sau societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul statelor membre realizează economii anuale de energie egale cu 1,5%, în volum, din cota de piaţă a acestora în anul calendaristic precedent în statul membru în cauză, cu excepţia energiei folosite în transport.          Această cantitate a economiilor de energie trebuie realizată, de către părţile obligate, în rândul consumatorilor finali.  

2.           Statele membre exprimă cantitatea de economii de energie solicitată din partea fiecărei părţi obligate în ceea ce priveşte consumul de energie finală sau primară al acestora. Metoda selectată pentru exprimarea cantităţii solicitate de economii de energie trebuie utilizată, de asemenea, pentru calcularea economiilor solicitate de părţile obligate. Se aplică factorii de conversie de la anexa IV.

3.           Măsurile care vizează economiile pe termen scurt, astfel cum sunt definite la anexa V alineatul (1), nu reprezintă mai mult de 10% din cantitatea de economii de energie solicitată din partea fiecărei părţi obligate şi sunt eligibile doar în măsura în care contribuie la îndeplinirea obligaţiei menţionate la alineatul (1) în combinaţie cu măsurile la care sunt atribuite economiile de energie pe termen lung.

4.           Statele membre          se asigură că economiile solicitate de către părţile obligate sunt calculate în conformitate cu anexa V alineatul (2). Acestea pun în aplicare sisteme de control în temeiul cărora se verifică în mod independent cel puţin o parte semnificativă din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice puse în practică de către părţile obligate.

5.           În cadrul sistemului de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică, statele membre pot:

(a)     să includă cerinţe cu scop social în cadrul obligaţiilor de economisire a energiei pe care le impun, solicitând ca măsurile să fie puse în aplicare în gospodăriile afectate de sărăcia energetică sau în locuinţele sociale;

(b)     să permită părţilor obligate să-şi îndeplinească obligaţia privind economiile certificate de energie înregistrate de furnizorii de servicii energetice sau de alte părţi terţe; în acest caz, acestea ar trebui să stabilească un proces de acreditare clar, transparent şi deschis pentru toţi actorii de pe piaţă, vizând reducerea la minimum a costurilor de certificare;

(c)     să permită părţilor obligate să contabilizeze economiile obţinute într-un anumit an ca şi când acestea ar fi fost obţinute în oricare dintre ultimii sau următorii doi ani.

6.           Statele membre publică economiile de energie realizate de fiecare parte obligată şi datele privind tendinţa anuală a economiilor de energie în cadrul sistemului. În vederea publicării şi verificării economiilor de energie realizate, statele membre solicită părţilor obligate să le fie înaintate cel puţin următoarele date:

a)      economiile de energie realizate;

b)      informaţiile statistice agregate referitoare la consumatorii lor finali (identificând modificările semnificative ale informaţiilor transmise anterior); şi

c)      informaţiile curente privind consumul de energie la consumatorul final, inclusiv, după caz, profilurile de sarcină, segmentarea consumatorilor şi localizarea geografică a consumatorilor, păstrând, în acelaşi timp, integritatea şi confidenţialitatea informaţiilor cu caracter privat sau confidenţial din punct de vedere comercial în conformitate cu legislaţia aplicabilă a Uniunii Europene.

7.           Statele membre se asigură că actorii de pe piaţă se abţin de la orice activităţi care pot împiedica cererea şi furnizarea de servicii energetice sau alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice sau care pot împiedica dezvoltarea pieţelor pentru serviciile energetice sau alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, inclusiv blocarea pieţelor pentru concurenţi sau abuzul de poziţie dominantă.

8.           Statele membre pot scuti de la aplicarea prezentului articol distribuitorii mici de energie şi societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei, şi anume cele care distribuie sau comercializează mai puţin decât echivalentul a 75 GWh de energie pe an, au mai puţin de 10 angajați sau a căror cifră de afaceri anuală sau total al bilanțului anual nu depășește 2 000 000 EUR. Energia produsă pentru utilizare proprie nu este luată în considerare pentru aceste praguri.

9.           Ca alternativă la alineatul 1, statele membre pot opta să adopte alte măsuri pentru a atinge economii de energie în rândul consumatorilor finali. Valoarea anuală a economiilor de energie realizate prin această abordare trebuie să fie echivalentă cu valoarea economiilor de energie prevăzute la alineatul 1.

Statele membre care aleg această opţiune notifică Comisiei, până la 1 ianuarie 2013 cel târziu, măsurile alternative pe care intenţionează să le adopte, inclusiv normele privind sancţiunile prevăzute la articolul 9, indicând modul în care acestea vor realiza cantitatea necesară de economii. Comisia poate să refuze aceste măsuri sau să facă sugestii de modificare în termen de 3 luni de la notificare. În acest caz, abordarea alternativă nu se aplică de către statul membru în cauză decât după acceptarea expresă de către Comisie a măsurilor retrimise sau modificate.

10.         Dacă este cazul, Comisia stabileşte, pe baza unui act delegat în conformitate cu articolul 18, un sistem de recunoaştere reciprocă a economiilor de energie realizate în cadrul sistemelor naţionale de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică. Un astfel de sistem autorizează părţile obligate să contabilizeze economiile de energie realizate şi certificate într-un anumit stat membru pentru obligaţiile lor din alt stat membru.

Articolul 7 Audituri energetice şi sisteme de gestionare a energiei

1.           Statele membre promovează pentru toţi consumatorii finali disponibilitatea auditurilor energetice accesibile şi efectuate într-o manieră independentă de către experţii calificaţi sau acreditaţi.

Statele membre dezvoltă programe pentru a încuraja gospodăriile şi întreprinderile mici şi mijlocii să se supună auditurilor energetice.

Statele membre aduc în atenţia întreprinderilor mici şi mijlocii exemple concrete privind modul în care sistemele de gestionare a energiei le pot îmbunătăţi activitatea.

2.           Statele membre se asigură că întreprinderile care nu sunt incluse la alineatul (1) al doilea paragraf fac obiectul unui audit energetic efectuat într-o manieră independentă şi rentabilă din punct de vedere al costurilor de către experţii calificaţi sau acreditaţi cel mai târziu până la 30 iunie 2014 şi la fiecare trei ani de la data ultimului audit energetic.

3.           Auditurile energetice efectuate în mod independent rezultate din sistemele de gestionare a energiei sau puse în aplicare în temeiul acordurilor voluntare încheiate între anumite organizaţii ale părţilor interesate şi un organism numit şi supravegheat de către statul membru în cauză sau de către Comisie sunt considerate ca îndeplinind cerinţele de la alineatul (2).

4.           Auditurile energetice pot fi de sine stătătoare sau pot face parte dintr-un audit de mediu mai vast.

Articolul 8 Contorizarea şi facturarea detaliată a consumului de energie

1.           Statele membre se asigură că consumatorii finali de energie electrică, gaze naturale, servicii de încălzire sau răcire centralizată şi apă caldă menajeră centralizată sunt dotaţi cu contoare individuale care indică exact consumul real de energie al consumatorilor finali şi care furnizează informaţii despre timpul efectiv de utilizare, în conformitate cu anexa VI.

Atunci când statele membre pun în aplicare introducerea generalizată a contorizării inteligente prevăzută de Directivele 2009/72/CE şi 2009/73/CE privind piaţa de energie electrică şi de gaze, acestea trebuie să se asigure că obiectivele privind eficienţa energetică şi beneficiile pentru consumatorii finali sunt luate în considerare pe deplin în momentul stabilirii funcţionalităţilor minime de contorizare şi a obligaţiilor impuse participanţilor de pe piaţă.

În ceea ce priveşte energia electrică şi la cererea consumatorului final, operatorii contoarelor se asigură că acestea contorizează energia electrică produsă pe teritoriul consumatorului final şi exportată către reţea. Statele membre se asigură că, la cererea consumatorilor finali, datele contoarelor privind producţia sau consumul în timp real al acestora sunt puse la dispoziţia unei părţi terţe care acţionează în numele consumatorilor finali.

În ceea ce priveşte serviciile de încălzire şi răcire, în cazul în care o clădire este aprovizionată de o reţea de încălzire centralizată, se instalează un contor de energie termică la intrarea în clădire. În ceea ce priveşte clădirile cu mai multe apartamente, se instalează, de asemenea, contoare care măsoară consumul individual de căldură sau răcire pentru fiecare apartament. În cazul în care utilizarea de contoare care măsoară consumul individual de energie termică nu este fiabilă din punct de vedere tehnic, se utilizează repartitoare individuale de costuri pentru energia termică, în conformitate cu specificaţiile de la anexa VI punctul 1.2, pentru măsurarea consumului de energie termică al fiecărui radiator.

Statele membre introduc norme privind alocarea costurilor pentru consumul de energie termică în clădirile cu mai multe apartamente aprovizionate cu încălzire sau răcire centralizată. Normele respective includ orientări privind factorii de corecţie pentru a reflecta caracteristicile clădirilor, cum ar fi transferurile de energie termică între apartamente.

2.           În afara obligaţiilor care rezultă din Directiva 2009/72/CE şi Directiva 2009/73/CE cu privire la facturare, statele membre se asigură, cel mai târziu până la 1 ianuarie 2015, că facturarea este exactă şi că aceasta are la bază consumul real în cazul tuturor sectoarelor reglementate de prezenta directivă, inclusiv distribuitorii de energie, operatorii de sisteme de distribuţie şi societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei, în conformitate cu frecvenţa minimă stabilită în anexa VI punctul 2.1: Împreună cu factura sunt puse la dispoziţie informaţii adecvate pentru a oferi consumatorilor finali o perspectivă cuprinzătoare asupra costurilor actuale ale energiei, în conformitate cu anexa VI punctul 2.2.

Statele membre se asigură că consumatorii finali pot alege să primească fie o factură electronică, fie o factură pe hârtie şi că aceştia pot accesa cu uşurinţă informaţiile suplimentare care permit autoverificarea detaliată a consumului anterior, astfel cum se prevede la punctul 1.1 din anexa VI.

La cererea consumatorului final, statele membre solicită ca informaţiile privind facturile la energie şi consumul anterior al acestora să fie puse la dispoziţia unui furnizor de servicii energetice numit de către consumatorul final.

3.           Informaţiile privind contorizarea şi facturarea consumului individual de energie, precum şi celelalte informaţii menţionate la alineatele (1), (2), (3) şi în anexa VI sunt furnizate consumatorilor finali în mod gratuit.

Articolul 9 Sancţiuni

Statele membre stabilesc norme privind sancţiunile aplicabile în caz de nerespectare a dispoziţiilor naţionale adoptate în conformitate cu articolele 6 – 8 şi iau măsurile necesare pentru a asigura aplicarea dispoziţiilor respective. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre notifică dispoziţiile menţionate anterior Comisiei până la [12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive] şi orice modificare ulterioară a acestora în cel mai scurt timp.

CAPITOLUL III Eficienţa aprovizionării cu energie

Articolul 10 Promovarea eficienţei energetice în ceea ce priveşte serviciile de încălzire şi răcire

1.           Până la 1 ianuarie 2014, statele membre elaborează şi comunică Comisiei planul naţional de încălzire şi răcire pentru dezvoltarea potenţialului de punere în aplicare a cogenerării cu randament ridicat şi a serviciilor eficiente de încălzire şi răcire centralizată, care să conţină informaţiile prevăzute în anexa VII. Planurile trebuie actualizate şi notificate Comisiei la fiecare cinci ani. Statele membre se asigură, prin intermediul cadrului reglementativ, că planurile naţionale de încălzire şi răcire sunt luate în considerare în cadrul planurilor locale şi regionale de dezvoltare, inclusiv în cadrul planurilor urbane şi rurale de amenajare a teritoriului, şi că acestea îndeplinesc criteriile de proiectare din anexa VII.

2.           Statele membre iau măsurile necesare în vederea dezvoltării infrastructurii eficiente de încălzire şi răcire centralizată cu scopul de a favoriza cogenerarea cu randament ridicat şi serviciile de încălzire şi răcire rezultate din căldura reziduală şi sursele de energie regenerabilă în conformitate cu alineatele (1), (3), (6) şi (7). În momentul dezvoltării infrastructurii de încălzire şi răcire centralizată, acestea trebuie, în măsura în care acest lucru este posibil, să opteze pentru cogenerarea cu randament ridicat în detrimentul generării simple de energie termică.

3.           Statele membre se asigură că toate instalaţiile noi de generare a energiei termice şi electrice cu o putere termică totală mai mare de 20 MW:

a)      sunt dotate cu echipamente care permit valorificarea căldurii reziduale prin intermediul unităţii de cogenerare cu randament ridicat; şi

b)      sunt amplasate într-un loc în care căldura reziduală poate fi utilizată de punctele cu cerere de energie termică.

Statele membre adoptă criteriile de autorizare menţionate la articolul 7 din Directiva 2009/72/CE sau criteriile echivalente de certificare pentru a asigura îndeplinirea dispoziţiilor de la primul paragraf. În special, acestea se asigură că locaţia noilor instalaţii ia în considerare disponibilitatea sarcinilor termice corespunzătoare pentru cogenerare în conformitate cu anexa VIII.

4.           Statele membre pot stabili condiţii de scutire de la dispoziţiile alineatului (3) în cazul în care:

a)      nu sunt îndeplinite condiţiile privind pragurile aplicabile în legătură cu disponibilitatea sarcinii termice prevăzute la punctul 1 din anexa VIII;

b)      cerinţa de la alineatul (3) litera (b) referitoare la locaţia instalaţiei nu poate fi îndeplinită din cauza necesităţii de a amplasa instalaţia în apropierea sitului de stocare geologică autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE; or

c)      o analiză consturi-beneficii arată că costurile sunt mai mari decât beneficiile în raport cu costurile întregului ciclu de viaţă, inclusiv investiţiile în infrastructură, privind furnizarea aceleiaşi cantităţi de energie electrică şi termică cu încălzire sau răcire separată.

Statele membre notifică Comisiei condiţiile de scutire până la 1 ianuarie 2014. Comisia poate refuza condiţiile sau poate face propuneri de modificare în termen de 6 luni de la data notificării. În astfel de cazuri, condiţiile de exceptare nu se aplică de către statul membru în cauză decât după acceptarea expresă de către Comisie a măsurilor retrimise sau modificate.

5.           Statele membre se asigură că regulamentele naţionale privind amenajarea teritoriului urban şi rural sunt adaptate la criteriile de autorizare menţionate la alineatul (3) şi că acestea sunt compatibile cu planurile naţionale de încălzire şi răcire prevăzute la alineatul (1).

6.           Statele membre se asigură că, atunci când instalaţia existentă care generează energie electrică cu o putere termică nominală totală mai mare de 20 MW este renovată substanţial sau dacă, în conformitate cu articolul 21 din Directiva 2010/75/CE, permisul său de funcţionare este actualizat, conversia care permite exploatarea acesteia ca instalaţie de cogenerare cu randament ridicat este stabilită drept condiţie în permisul sau autorizaţia nouă sau actualizată, cu condiţia ca instalaţia să fie amplasată într-o locaţie în care căldura reziduală poate fi utilizată de punctele cu cerere de căldură în conformitate cu punctul 1 de la anexa VIII.

Echiparea instalaţiilor de generare a electricităţii cu facilităţi de captare şi stocare a carbonului nu trebuie considerate renovări în sensul prezentelor dispoziţii.

7.           Statele membre pot stabili condiţii de scutire de la dispoziţiile alineatului (6) în cazul în care:

a)      nu sunt îndeplinite condiţiile privind pragurile aplicabile în legătură cu disponibilitatea sarcinii termice prevăzute la punctul 1 din anexa VIII; sau

b)      o analiză consturi-beneficii arată că costurile sunt mai mari decât beneficiile în raport cu costurile întregului ciclu de viaţă, inclusiv investiţiile în infrastructură, privind furnizarea aceleiaşi cantităţi de energie electrică şi termică cu încălzire sau răcire separată.

Statele membre notifică Comisiei condiţiile de scutire până la 1 ianuarie 2014. Comisia poate refuza condiţiile sau poate face propuneri de modificare în termen de 6 luni de la data notificării. În astfel de cazuri, condiţiile de scutire nu se aplică de către statul membru în cauză decât după acceptarea expresă de către Comisie a măsurilor retrimise sau modificate.

8.           Statele membre adoptă criterii de autorizare sau criterii echivalente de certificare pentru a se asigura că instalaţiile industriale cu o putere termică totală mai mare de 20 MW care generează căldură reziduală şi care sunt construite sau renovate substanţial după [intrarea în vigoare a prezentei directive] captează şi utilizează căldura reziduală produsă.

Statele membre stabilesc mecanisme pentru a asigura conectarea acestor instalaţii la reţelele de încălzire şi răcire centralizate. Acestea pot solicita ca instalaţiile respective să suporte costurile de conectare şi costurile de dezvoltare a reţelelor de încălzire şi răcire centralizată necesare pentru transportarea căldurii reziduale către consumatori.

Statele membre pot stabili condiţii de scutire de la dispoziţiile menţionate la primul paragraf în cazul în care:

a)      nu sunt îndeplinite condiţiile privind pragurile aplicabile în legătură cu disponibilitatea sarcinii termice prevăzute la punctul 2 din anexa VIII; sau

b)      o analiză costuri-beneficii arată că costurile sunt mai mari decât beneficiile în raport cu costurile întregului ciclu de viaţă, inclusiv investiţiile în infrastructură, furnizând aceeaşi cantitate de energie termică cu încălzire sau răcire separată.

Statele membre notifică Comisiei condiţiile de scutire până la 1 ianuarie 2014. Comisia poate refuza condiţiile sau poate face propuneri de modificare în termen de 6 luni de la data notificării. În astfel de cazuri, condiţiile de scutire nu se aplică de către statul membru în cauză decât după acceptarea expresă de către Comisie a măsurilor retrimise sau modificate.

9.           Comisia stabileşte până la 1 ianuarie 2013, prin intermediul unui act delegat în conformitate cu articolul 18, o metodologie privind analiza costuri-beneficii menţionată la alineatul (4) litera (c), alineatul (7) litera (b) şi alineatul (8) litera (b).

10.         Pe baza valorilor de referinţă armonizate ale randamentului menţionate în anexa II litera (f), statele membre se asigură că originea energiei electrice produse prin cogenerare cu randament ridicat poate fi garantată în conformitate cu criteriile obiective, transparente şi nediscriminatorii stabilite de fiecare stat membru în parte. Statele membre se asigură că garanţia de origine respectă cerinţele şi conţine cel puţin informaţiile prevăzute în anexa IX.

Statele membre îşi recunosc reciproc garanţiile de origine, exclusiv ca dovadă a elementelor prevăzute în prezentul alineat. Orice refuz de recunoaştere a garanţiei de origine ca dovadă, în special din motive ce ţin de prevenirea fraudelor, trebuie să se bazeze pe criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii. Statele membre notifică Comisiei un astfel de refuz şi motivele acestuia. În cazul unui refuz de a recunoaşte o garanţie de origine, Comisia poate obliga partea în cauză să o recunoască, ţinând cont, în special, de criteriile obiective, transparente şi nediscriminatorii pe care se bazează această recunoaştere.

Comisia este împuternicită să reexamineze, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 18, valorile de referinţă armonizate ale randamentului prevăzute în Decizia Comisiei [numărul deciziei], în temeiul Directivei 2004/8/CE, prima dată până la 1 ianuarie 2015, iar ulterior la fiecare zece ani.

11.         Statele membre se asigură că orice sprijin disponibil pentru cogenerare face obiectul energiei electrice produsă prin cogenerare cu randament ridicat şi că căldura reziduală este utilizată în mod eficient pentru realizarea economiilor de energie primară. Acestea nu fac diferenţa între electricitatea consumată în cadrul sitului şi electricitatea exportată către reţea. După caz, sprijinul public pentru cogenerare, precum şi generarea şi reţelele de încălzire centralizată fac obiectul normelor privind ajutoarele de stat.

Articolul 11 Transformarea energiei

Statele membre elaborează un inventar de date, în conformitate cu anexa X, pentru toate instalaţiile care se ocupă cu arderea combustibililor cu o putere termică nominală totală de 50 MW sau mai mare şi pentru cele care rafinează uleiuri minerale şi gaze naturale pe teritoriul naţional. Acesta este actualizat o dată la trei ani. Datele anuale specifice instalaţiilor incluse în inventarele respective sunt puse la dispoziţia Comisiei, la cerere. Statele membre includ un rezumat neconfidenţial care conţine informaţii agregate ale inventarelor în rapoartele menţionate la articolul 19 alineatul (2).

Articolul 12 Transportul şi distribuţia energiei

1.           Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare în domeniul energiei acordă atenţia cuvenită eficienţei energetice în deciziile adoptate cu privire la exploatarea infrastructurii de gaze naturale şi energie electrică. Acestea se asigură, în special, că tarifele şi regulamentele privind reţeaua stimulează operatorii de reţea să ofere servicii de sistem utilizatorilor de reţea care le permit să pună în aplicare măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice în contextul dezvoltării continue a reţelelor inteligente.

Statele membre se asigură că regulamentele privind reţeaua şi tarifele de reţea stabilite sau aprobate de către autorităţile de reglementare în domeniul energiei îndeplinesc criteriile de la anexa XI, luându-se în considerare orientările şi codurile dezvoltate în conformitate cu Regulamentele nr. 714/2009 şi 715/2009.

2.           Până la 30 iunie 2013, statele membre adoptă planuri:

a)      care evaluează potenţialul de eficienţă energetică al infrastructurii naţionale de gaze, electricitate şi încălzire şi răcire centralizată, în special în ceea ce priveşte transportul, distribuţia, gestiunea sarcinii şi interoperabilitatea, precum şi conectarea la instalaţiile care generează energie electrică;

b)      care identifică măsuri şi investiţii concrete pentru introducerea unor îmbunătăţiri ale randamentului energetic rentabile din punct de vedere al costurilor în cadrul infrastructurii reţelei, cu un orar detaliat.

3.           Statele membre pot permite componente de sisteme şi structuri tarifare cu scop social pentru transportul şi distribuţia energiei furnizate în reţea, cu condiţia ca orice efecte de subminare asupra sistemului de transport şi distribuţie să fie păstrate la nivelul minim necesar şi să nu fie disproporţionate în raport cu obiectivul social.

4.           Statele membre asigură eliminarea stimulentelor în ceea ce priveşte tarifele de transport şi distribuţie care conduc la creşterea nejustificată a volumului de energie distribuită sau transportată. În această privinţă, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72/CE şi articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/73/CE, statele membre pot impune obligaţii de serviciu public legate de eficienţa energetică a întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul electricităţii, respectiv în sectorul gazului.

5.           Statele membre se asigură că, în temeiul cerinţelor referitoare la menţinerea fiabilităţii şi securităţii reţelei, bazate pe criteriile transparente şi nediscriminatorii definite de către autorităţile naţionale competente, operatorii de sisteme de transport şi operatorii de sisteme de distribuţie din teritoriu:

a)      garantează transportul şi distribuţia energiei electrice produse prin cogenerare cu randament ridicat;

b)      oferă acces prioritar sau garantat la reţeaua de energie electrică produsă prin cogenerare cu randament ridicat;

c)      în momentul repartizării instalaţiilor de generare a energiei electrice, acordă prioritate repartizării de energie electrică produsă prin cogenerare cu randament ridicat. 

              Pe lângă obligaţiile prevăzute la primul paragraf, operatorii de sisteme de transport şi operatorii de sisteme de distribuţie respectă cerinţele prevăzute în anexa XII.

În special, statele membre pot facilita conectarea la sistemul de reţea al energiei electrice produse prin cogenerare cu randament ridicat în unităţi de cogenerare la scară mică sau în unităţi de microgenerare.

6.           Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că operatorii instalaţiilor de cogenerare cu randament ridicat pot oferi servicii echilibrate şi alte servicii operaţionale la nivelul operatorilor de sisteme de transport sau al operatorilor de sisteme de distribuţie dacă acestea sunt compatibile cu modul de operare al instalaţiilor de cogenerare cu randament ridicat. Operatorii de sisteme de transport şi operatorii de sisteme de distribuţie se asigură că aceste servicii fac parte dintr-un proces de atribuire a serviciilor transparent şi care permite efectuarea de controale.

După caz, statele membre pot solicita operatorilor de sisteme de transport şi operatorilor de sisteme de distribuţie să încurajeze amplasarea cogenerării cu randament ridicat în apropierea zonelor cu necesităţi prin reducerea taxelor privind conectarea şi utilizarea sistemului.

7.           Statele membre pot permite producătorilor de energie electrică produsă prin cogenerare cu randament ridicat care doresc să fie conectaţi la reţea să emită o invitaţie la licitaţie pentru lucrările de conectare.

CAPITOLUL IV Dispoziţii orizontale

Articolul 13 Disponibilitatea sistemelor de certificare

1.           În vederea atingerii unui nivel ridicat de competenţă tehnică, obiectivitate şi fiabilitate, statele membre asigură, până la 1 ianuarie 2014, disponibilitatea sistemelor de certificare sau a unor sisteme echivalente de calificare pentru furnizorii de servicii energetice, audituri energetice şi măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, inclusiv pentru instalatorii de elemente de clădiri, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (9) din Directiva 2010/31/UE.

2.           Statele membre pun la dispoziţia publicului sistemele de certificare sau sistemele echivalente de calificare menţionate la alineatul (1) şi cooperează între ele şi cu Comisia în vederea comparării şi recunoaşterii acestor sisteme.

Articolul 14 Servicii energetice

Statele membre promovează piaţa serviciilor energetice şi accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la această piaţă prin:

a)           punerea la dispoziţia publicului, verificarea şi actualizarea periodică a listei cu furnizorii disponibili de servicii energetice şi serviciile energetice pe care le oferă aceştia;

b)           furnizarea de contracte-tip pentru contractele de performanţă energetică în sectorul public; acestea trebuie să includă cel puţin elementele menţionate în anexa XIII;

c)           diseminarea informaţiilor privind contractele disponibile de servicii energetice şi clauzele care trebuie incluse în aceste contracte pentru a se garanta economiile de energie şi drepturile consumatorilor finali;

d)           încurajarea dezvoltării etichetelor de calitate voluntare;

e)           diseminarea informaţiilor privind instrumentele financiare, stimulentele, granturile şi împrumuturile menite să susţină proiectele de servicii energetice.

Articolul 15 Alte măsuri de promovare a eficienţei energetice

1.           Statele membre evaluează şi iau măsurile adecvate pentru eliminarea barierelor de reglementare, precum și a celor de altă natură apărute în calea eficienţei energetice, în special cu privire la:

a)      fragmentarea motivațiilor între proprietarul şi chiriaşul unei clădiri sau între proprietari, pentru a se evita ca aceste părți să renunțe la efectuarea de investiţii de îmbunătăţire a eficienţei energetice, pe care le-ar fi efectuat în alte condiții, din cauza faptului că nu vor obţine beneficii individuale complete sau din cauza absenţei normelor privind împărţirea costurilor şi a beneficiilor între ele;

b)      dispoziţiile juridice şi reglementative şi practicile administrative privind achiziţiile publice şi bugetele şi exerciţiile financiare anuale, cu scopul de a se asigura că organismele publice individuale nu sunt împiedicate să facă investiţii menite să îmbunătăţească eficienţa energetică.

Măsurile de eliminare a barierelor pot include furnizarea de stimulente, abrogarea sau modificarea dispoziţiilor juridice sau reglementative sau adoptarea orientărilor şi a comunicărilor interpretative. Aceste măsuri pot fi combinate cu dispoziţia privind educarea, formarea profesională şi informaţiile specifice, precum şi asistenţa tehnică în materie de eficienţă energetică.

2.           Evaluarea barierelor şi a măsurilor menţionate la alineatul (1) sunt notificate Comisiei în primul raport suplimentar prevăzut la articolul 19 alineatul (2).

Articolul 16 Factori de conversie

În vederea comparării economiilor de energie şi a conversiei într-o unitate comparativă, se aplică factorii de conversie prevăzuţi în anexa IV, cu excepţia cazului în care se poate justifica folosirea altor factori de conversie.

CAPITOLUL V Dispoziţii finale

Articolul 17 Acte delegate şi adaptarea anexelor

1.           Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 18 pentru a stabili sistemul de recunoaştere reciprocă a economiilor de energie realizate în temeiul sistemelor naţionale de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică menţionate la articolul 6 alineatul (9).

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 18 pentru a stabili metodologia analizei costuri-beneficii menţionate la articolul 10 alineatul (9).

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 18 pentru a stabili metodologia analizei costuri-beneficii menţionate la articolul 10 alineatul (10) a treia liniuță.

2.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18 pentru a adapta la progresul tehnic valorile, metodele de calcul, coeficientul de energie primară implicit şi cerinţele menționate la anexele I-XV şi pentru a adapta la condiţiile de concurenţă cerinţele de performanţă din anexa III.

.

Articolul 18 Exercitarea dreptului de delegare

1.           Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în temeiul condiţiilor prevăzute în prezentul articol.

2.           Delegarea competenţei prevăzute la articolul 17 este conferită Comisiei pentru o perioadă nedeterminată, începând de la [data intrării în vigoare a prezentei directive].

3.           Delegarea competenţei prevăzute la articolul 17 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare anulează dreptul de delegare a competenţei specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu afectează validitatea actelor delegate aflate deja în vigoare.

4            De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.

5.           Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 17 intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu formulează obiecţii în termen de 2 luni de la notificarea actului respectiv sau dacă, înainte de expirarea perioadei în cauză, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor prezenta obiecţii. Perioada de obiecţii se extinde cu 2 luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 19 Reexaminarea şi monitorizarea punerii în aplicare

1.           Până la data de 30 aprilie a fiecărui an, statele membre prezintă un raport privind progresul înregistrat în legătură cu îndeplinirea obiectivelor de eficienţă energetică, în conformitate cu anexa XIV punctul 1.

2.           Până la 30 aprilie 2014, iar ulterior la fiecare trei ani după această dată, statele membre prezintă rapoarte suplimentare care conţin informaţii privind politicile naţionale de eficienţă energetică, planurile de acţiune, programele şi măsurile puse în aplicare sau planificate la nivel naţional, regional şi local pentru a îmbunătăţi eficienţa energetică în vederea atingerii obiectivelor naţionale în materie de eficienţă energetică prevăzute la articolul 3 alineatul (1). Rapoartele respective vor fi completate cu estimări actualizate privind consumul global de energie primară preconizat pentru 2020, precum şi nivelurile estimate ale consumului de energie primară în sectoarele menţionate în anexa XIV punctul 1.

Comisia furnizează, până la 1 ianuarie 2014, un model orientativ pentru rapoartele suplimentare. Acest model se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 20 (2). În orice caz, rapoartele suplimentare includ informaţiile prevăzute în anexa XIV.

3.           Rapoartele menţionate la alineatul (1) pot face parte din programele naţionale de reformă prevăzute în Recomandarea Consiliului 2010/410/UE.

4.           Comisia analizează rapoartele anuale şi rapoartele suplimentare şi evaluează măsura în care statele membre au progresat în ceea ce priveşte obiectivele naţionale în materie de eficienţă energetică solicitate în temeiul articolului 3 alineatul (1) şi în ceea ce priveşte prezenta directivă. Comisia transmite evaluarea Parlamentului European şi Consiliului. Pe baza evaluării rapoartelor, Comisia poate emite recomandări către statele membre.

5.           Evaluarea Comisiei privind primul raport suplimentar include o evaluare a nivelurilor de eficienţă energetică ale instalaţiilor actuale şi noi care se ocupă cu arderea combustibililor cu o putere termică nominală totală de 50 MW sau mai mare şi ale instalaţiilor care se ocupă cu rafinarea uleiurilor minerale şi a gazelor în lumina celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum au fost dezvoltate în conformitate cu Directiva 2010/75/UE şi Directiva 2008/1/CE. În cazul în care evaluarea identifică discrepanţe semnificative între nivelurile reale de eficienţă energetică ale instalaţiilor şi nivelurile de eficienţă energetică asociate cu aplicarea celor mai bune tehnici relevante disponibile, Comisia propune, după caz, cerinţe privind îmbunătăţirea nivelurilor de eficienţă energetică realizate de instalaţiile în cauză sau ca utilizarea acestor tehnici să devină în viitor o condiţie privind autorizarea noilor instalaţii şi reexaminarea periodică a permiselor de funcţionare pentru instalaţiile existente.

De asemenea, Comisia monitorizează impactul punerii în aplicare a prezentei directive asupra Directivelor 2003/87/CE și 2009/28/CE, precum și asupra Directivei 2010/31/CE.

6.           Statele membre înaintează Comisiei, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, statistici privind producţia naţională de energie electrică şi termică din cogenerarea cu randament ridicat şi scăzut, în conformitate cu metodologia menţionată la anexa I, în legătură cu capacităţile totale de energie termică şi electrică. De asemenea, acestea înaintează statistici anuale privind capacităţile de cogenerare a energiei termice şi electrice şi combustibilii folosiţi pentru cogenerare, precum şi producţia şi capacitatea de încălzire şi răcire centralizată în legătură cu capacităţile totale de energie termică şi electrică. Statele membre înaintează statistici privind economiile de energie primară realizate prin aplicarea cogenerării în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa II.

7.           Până la 30 iunie 2014, Comisia înaintează Parlamentului European şi Consiliului evaluarea prevăzută la articolul 3 alineatul (2), urmată, după caz, de o propunere legislativă care stabileşte obiective naţionale obligatorii.

8.           Până la 30 iunie 2018, Comisia înaintează Parlamentului European şi Consiliului un raport privind punerea în aplicare a articolului 6. Raportul este urmat, după caz, de o propunere legislativă pentru unul sau mai multe din scopurile următoare:

a)      modificarea ratei de economisire a energiei prevăzută la articolul 6 alineatul (1);

b)      stabilirea unor cerinţe comune suplimentare, în special în ceea ce priveşte aspectele prevăzute la articolul 6 alineatul (5).

9.           Până la 30 iunie 2018, Comisia evaluează progresul înregistrat de statele membre în ceea ce priveşte eliminarea barierelor de reglementare şi de altă natură menţionate la articolul 15 alineatul (1); evaluarea este urmată, după caz, de o propunere legislativă.

10.         Comisia pune la dispoziţia publicului rapoartele menţionate la alineatele (1) şi (2).

Articolul 20

Procedura comitetului

1.           Comisia este asistată de un comitet.

2.           În cazul în se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3, 4 și 9 din Regulamentul 182/2011/UE, având în vedere dispozițiile articolului 11.

Articolul 21 Abrogare

Directiva 2006/32/CE se abrogă de la [data termenului de transpunere a prezentei directive], cu excepţia articolului 4 alineatele (1)-(4) şi a anexelor I, III şi IV, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre referitoare la termenul de transpunere în legislaţia naţională. Articolul 4 alineatele (1) - (4) şi anexele I, III şi IV la Directiva 2006/32/CE se abrogă de la 1 ianuarie 2017.

Directiva 2004/8/CE se abrogă de la [data termenului de transpunere a prezentei directive], fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre referitoare la termenul de transpunere în legislaţia naţională.

Articolul 9 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2010/30/UE se abrogă de la [data termenului de transpunere a prezentei directive].

Trimiterile la Directiva 2006/32/EC şi Directiva 2004/8/CE se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa XV.

Articolul 22 Transpunere

1.           Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel târziu până la [12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele acestor acte, precum şi un tabel de corespondenţă între actele respective şi prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2.           Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 23 Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 24 Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles

Pentru Parlamentul European,                     Pentru Consiliu,

Preşedintele                                                   Preşedintele                                                                       

ANEXA I Principii generale pentru calculul energiei electrice produse prin cogenerare

PARTEA I. Principii generale

Valorile folosite pentru calculul energiei electrice produse prin cogenerare se determină pe baza exploatării estimate sau efective a unităţii în condiţii normale de utilizare. Pentru unităţile de microcogenerare, calculul se poate baza pe valori certificate.

(a)          Producţia de energie electrică din cogenerare se consideră egală cu producţia totală anuală de energie electrică a unităţii respective, măsurată la ieşirea din generatoarele principale.

(i)      în unităţile de cogenerare de tip (b), (d), (e), (f), (g) şi (h) menţionate în partea II, cu un randament global anual stabilit de statele membre la un nivel minim de cel puţin 75%, şi

(ii)     în unităţi de cogenerare de tip (a) şi (c) menţionate în partea II, cu un randament global anual stabilit de statele membre la un nivel de minim 80%.

(b)          În unităţile de cogenerare cu un randament global anual mai mic decât valoarea prevăzută la litera (a) punctul (i) [unităţi de cogenerare de tipul (b), (d), (e), (f), (g) şi (h) menţionate în partea II] sau cu un randament global anual sub valoarea menţionată la litera (a) punctul (ii) [unităţi de cogenerare de tip (a) şi (c) menţionate în partea II], cogenerarea se calculează cu următoarea formulă:

ECHP=HCHP*C

unde:

ECHP este cantitatea de energie electrică produsă prin cogenerare

C este raportul dintre energia electrică şi energia termică

HCHP este cantitatea de energie termică utilă produsă prin cogenerare (calculată, în acest sens, ca producţia totală de energie termică minus orice cantitate de energie termică produsă în cazane separate sau prin extracţie de abur viu din generatorul de abur, înainte de turbină).

Calculul energiei electrice produse prin cogenerare trebuie să aibă la bază raportul efectiv dintre energia electrică şi energia termică. Dacă nu se cunoaşte raportul efectiv dintre energia electrică şi energia termică a unei unităţi de cogenerare, se pot folosi următoarele valori implicite, în special pentru scopuri statistice, pentru unităţi de tip (a), (b), (c), (d) şi (e) menţionate în partea II, cu condiţia ca energia electrică produsă în cogenerare să fie mai mică sau egală cu producţia de energie electrică totală a unităţii:

Tipul unităţii || Raportul energie electrică/energie termică, C (valori implicite)

Turbină de gaz în ciclu combinat, cu recuperare de căldură || 0,95

Turbină de abur cu contrapresiune || 0,45

Turbină de abur cu condensaţie || 0,45

Turbină de gaz cu recuperare de căldură || 0,55

Motor cu ardere internă || 0,75

Dacă statele membre introduc valori implicite pentru raportul dintre energia electrică şi energia termică pentru unităţile de tipul (f), (g), (h), (i), (j) şi (k) menţionate în partea II, aceste valori implicite trebuie să fie publicate şi notificate Comisiei.

(d)          Dacă o parte din conţinutul de energie al consumului de combustibil din procesul de cogenerare este recuperată sub formă de produse chimice şi reciclată, această parte poate fi scăzută din consumul de combustibil înainte de calcularea randamentului global utilizat la literele (a) şi (b).

(e)          Statele membre pot determina raportul dintre energia electrică şi energia termică utilă în cazul funcţionării în regim de cogenerare la o capacitate scăzută, utilizând datele operaţionale ale unei unităţi specifice.

(f)           Statele membre pot utiliza alte perioade de raportare în afară de cea anuală, pentru calculele de la literele (a) şi (b).

PARTEA II Tehnologii de cogenerare care intră sub incidenţa prezentei directive

(a)          Turbină de gaz în ciclu combinat, cu recuperare de căldură

(b)          Turbină de abur cu contrapresiune

(c)          Turbină de abur cu condensaţie

(d)          Turbină de gaz cu recuperare de căldură

(e)          Motor cu ardere internă

(f)           Microturbine

(g)          Motoare Stirling

(h)          Pile de combustie

(i)           Motoare cu abur

(j)           Cicluri Rankine pentru biomasă

(k)        Orice alt tip de tehnologie sau combinaţii ale acestora, care intră sub incidenţa definiţiei stabilite la articolul 2 alineatul (19).    

PARTEA III Principii detaliate

În momentul punerii în aplicare a principiilor generale pentru calcularea energiei electrice produsă prin cogenerare, statele membre utilizează orientările detaliate prevăzute în Decizia 2008/952/CE[38].

ANEXA II Metodologia de determinare a randamentului procesului de cogenerare

Valorile utilizate pentru calculul randamentului cogenerării şi al economiilor de energie primară se determină pe baza exploatării estimate sau efective a unităţii, în condiţii normale de utilizare.

(a)          Cogenerarea cu randament ridicat

În sensul prezentei directive, cogenerarea cu randament ridicat îndeplineşte următoarele criterii:

– producţia în sistem de cogenerare de la unităţile de cogenerare asigură economii de energie primară calculate în conformitate cu litera (b) de cel puţin 10%, comparativ cu valorile de referinţă pentru producerea separată de energie electrică şi termică,

– producţia de la unităţile la scară redusă şi de la unităţile de microcogenerare care asigură economii de energie primară poate fi considerată drept cogenerare cu randament ridicat.

(b)          Calculul economiilor de energie primară

Cantitatea de economii de energie primară rezultată în urma producerii în sistem de cogenerare, definită în conformitate cu anexa I, se calculează pe baza următoarei formule:

unde:

PES reprezintă economiile de energie primară.

CHP Hη reprezintă randamentul termic al producţiei prin cogenerare, definit ca raport între producţia anuală de energie termică utilă şi consumul de combustibil utilizat pentru producerea de energie termică utilă şi energie electrică din cogenerare.

Ref Hη reprezintă valoarea de referinţă a randamentului pentru producerea separată de energie termică.

CHP Eη reprezintă randamentul electric al producţiei prin cogenerare, definit ca raport între producţia anuală de energie electrică produsă prin cogenerare şi consumul de combustibil utilizat pentru producerea sumei dintre producţia de energie termică utilă şi energie electrică din cogenerare. În cazul în care o unitate de cogenerare produce energie mecanică, cantitatea anuală de energie electrică produsă prin cogenerare poate fi mărită cu un factor suplimentar, care reprezintă cantitatea de energie electrică echivalentă cu cea de energie mecanică. Acest element suplimentar nu va crea dreptul de emitere a garanţiilor de origine, în conformitate cu articolul 10 litera (10).

Ref Eη reprezintă valoarea de referinţă a randamentului pentru producerea separată de energie electrică.

(c)          Calculul economiilor de energie primară în cazul utilizării metodei de calcul alternativ

Statele membre pot calcula economiile de energie primară rezultate ca urmare a producerii de energie termică şi energie electrică şi mecanică după exemplul de mai jos fără a utiliza anexa I pentru a exclude din acest proces cantităţile de energie termică şi energie electrică ce nu sunt rezultate din cogenerare. O astfel de producţie poate fi considerată ca fiind cogenerare cu randament ridicat, cu condiţia să îndeplinească criteriile de randament stabilite la litera (a) din prezenta anexă şi – pentru unităţile de cogenerare cu capacitate electrică mai mare de 25 MW – randamentul global să fie peste 70%. Cu toate acestea, specificarea cantităţii de energie electrică produsă prin cogenerare în contextul acestei producţii, pentru emiterea unei garanţii de origine şi în scop statistic, se determină în conformitate cu anexa I.

Dacă economiile de energie primară pentru un proces se calculează utilizând metoda de calcul alternativ de mai sus, economiile de energie primară se calculează pe baza formulei menţionate la litera (b) din prezenta anexă, înlocuind: „CHP Hη” cu „Hη” și „CHP Eη” cu „Eη”, unde:

Hη reprezintă randamentul termic al procesului, definit ca raport între producţia anuală de energie termică şi consumul de combustibil utilizat pentru producerea sumei dintre producţia de energie termică şi producţia de energie electrică.

Eη reprezintă randamentul electric al procesului, definit ca raport între producţia anuală de energie electrică şi consumul de combustibil utilizat pentru producerea sumei dintre producţia de energie termică şi producţia de energie electrică. În cazul în care o unitate de cogenerare generează energie mecanică, energia electrică produsă anual prin cogenerare poate fi mărită printr-un element suplimentar, care reprezintă cantitatea de energie electrică echivalentă cu cea de energie mecanică. Acest element suplimentar nu va crea dreptul de emitere a garanţiilor de origine, în conformitate cu articolul 10 litera (10).

(d)          Statele membre pot utiliza alte perioade de raportare, în afară de cea anuală, pentru calculele efectuate în conformitate cu literele (b) și (c) din prezenta anexă.

(e)          Pentru unităţi de microcogenerare, calculul economiilor de energie primară se poate baza pe date certificate.

(f)           Valorile de referinţă ale randamentului pentru producerea separată de energie electrică şi termică

Aceste valori de referinţă armonizate ale randamentului constau dintr-o matrice de valori diferenţiate prin factori relevanţi, printre care anul construcţiei şi tipurile de combustibil şi trebuie să se bazeze pe o analiză bine fundamentată care să ia în considerare, între altele, datele de exploatare în condiţii realiste, combinaţia de combustibili şi condiţiile climatice, precum şi tehnologiile de cogenerare aplicate.

Valorile de referinţă ale randamentului pentru producerea separată de energie termică şi electrică în conformitate cu formula prezentată la litera (b) stabilesc randamentul de exploatare a producerii separate de energie termică şi electrică pe care cogenerarea intenţionează să o înlocuiască.

Valorile de referinţă ale randamentului se calculează în conformitate cu principiile următoare:

1.           Pentru unităţile de cogenerare definite la articolul 2 alineatul (24), compararea cu producerea separată de energie electrică trebuie să aibă la bază principiul comparării aceloraşi tipuri de combustibil.

2.           Fiecare unitate de cogenerare se compară cu tehnologia cea mai bună şi justificabilă din punct de vedere economic pentru producerea separată de energie termică şi electrică disponibilă pe piaţă în anul construirii unităţii de cogenerare.

3.           Valorile de referinţă ale randamentului pentru unităţile de cogenerare mai vechi de 10 ani se stabilesc pe baza valorilor de referinţă pentru unităţile cu vechime de 10 ani.

4.           Valorile de referinţă ale randamentului pentru producerea separată de energie electrică şi termică reflectă diferenţele climatice dintre statele membre.

ANEXA III Cerințele de eficienţă energetică pentru achiziţionarea de produse, servicii şi clădiri de către organismele publice

Organismele publice care achiziţionează produse, servicii sau clădiri trebuie:

a)           în cazul în care un produs este reglementat de un act delegat adoptat în temeiul Directivei 2010/30/EU sau în temeiul Directivei Comisiei de punere în aplicare a Directivei 92/75/CEE, să achiziționeze numai produsele care respectă criteriul de apartenenţă la cea mai înaltă clasă de eficienţă energetică, ţinând cont de raportul cost-eficacitate, de fezabilitatea economică şi de adecvarea tehnică, precum şi de concurenţa suficientă;

b)           b) în cazul în care un produs nereglementat în conformitate cu litera a) este reglementat de o măsură de punere în aplicare în temeiul Directivei 2009/125/CE adoptate după intrarea în vigoare a prezentei directive, să achiziționeze numai produse care respectă valorile de referință privind eficiența energetică specificate în respectiva măsură de punere în aplicare;

c)           să achiziţioneze numai produsele reprezentând echipamente de birou reglementate de Decizia Consiliului [2006/1005/CE[39]] care respectă cerinţele privind eficienţa energetică şi care să fie la fel de stricte precum cele enumerate în anexa C la acordul ataşat la decizia în cauză;

d)           să achiziţioneze numai pneurile care îndeplinesc criteriul de apartenență la clasa cea mai ridicată de eficienţă a consumului de combustibil, în conformitate cu definiţia din Regulamentul (CE) nr. 1222/2009[40]. Această cerinţă nu împiedică organismele publice să achiziţioneze pneuri cu cea mai ridicată clasă de aderenţă sau clasă de zgomot exterior de rulare justificată prin motive de siguranţă şi de sănătate publică;

e)           să solicite în cadrul licitaţiilor pentru contracte de servicii ca furnizorii de servicii să utilizeze, în cadrul furnizării serviciilor în cauză, doar produse care îndeplinesc cerinţele menţionate la literele (a) - (d) în momentul furnizării serviciilor respective;

f)            să achiziţioneze sau să închirieze doar clădirile care îndeplinesc cel puţin cerinţele minime privind randamentul energetic, menţionate la articolul 4 alineatul (1). Gradul de respectare a acestor cerinţe se verifică pe baza certificatelor de randament energetic menţionate la articolul 11 din Directiva 2010/31/UE.

ANEXA IV Conţinutul energetic al combustibililor selectaţi pentru utilizare finală – tabel de conversie[41]

Produs energetic || kJ (NCV) || kgoe (NCV) || kWh (NCV)

1 kg cocs || 28500 || 0,676 || 7,917

1 kg antracit || 17200 — 30700 || 0,411 — 0,733 || 4,778 — 8,528

1 kg brichete lignit || 20000 || 0,478 || 5,556

1 kg lignit superior || 10500 — 21000 || 0,251 — 0,502 || 2,917 — 5,833

1 kg lignit || 5600 — 10500 || 0,134 — 0,251 || 1,556 — 2,917

1 kg şisturi bituminoase || 8000 — 9000 || 0,191 — 0,215 || 2,222 — 2,500

1 kg turbă || 7800 — 13800 || 0,186 — 0,330 || 2,167 — 3,833

1 kg brichete turbă || 16000 — 16800 || 0,382 — 0,401 || 4,444 — 4,667

1 kg ţiţei greu || 40000 || 0,955 || 11,111

1 kg păcură || 42300 || 1,010 || 11,750

1 kg benzină || 44000 || 1,051 || 12,222

1 kg parafină || 40000 || 0,955 || 11,111

1 kg gaz petrolier lichefiat || 46000 || 1,099 || 12,778

1 kg gaz natural[1] || 47200 || 1,126 || 13,10

1 kg gaz natural lichefiat || 45190 || 1,079 || 12,553

1 kg lemn (umiditate 25 %)[2] || 13800 || 0,330 || 3,833

1 kg pelete/brichete din lemn || 16800 || 0,401 || 4,667

1 kg deşeuri || 7400 — 10700 || 0,177 — 0,256 || 2,056 — 2,972

1 MJ căldură derivată || 1000 || 0,024 || 0,278

1 kWh energie electrică || 3600 || 0,086 || 1 [3]

Sursa: Eurostat.

[1]              93 % metan.

[2]              Statele membre pot aplica alte valori, în funcţie de tipul de lemn utilizat cel mai mult în statul membru respectiv.

[3]              Aplicabil în cazul în care economiile de energie sunt calculate ca energie primară prin intermediul unei abordări ascendente bazate pe consumul energetic final. Pentru economiile de electricitate în kWh, statele membre pot aplica un coeficient implicit de 2,5. Statele membre pot aplica un alt coeficient, cu condiţia de a putea justifica valoarea acestuia.

ANEXA V Sisteme de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică

1.         Măsuri care vizează economiile de energie pe termen scurt

Următoarele măsuri trebuie considerate drept economii de energie vizate pe termen scurt:

a) distribuţia sau instalarea de becuri fluorescente compacte eficiente din punct de vedere energetic;

b) distribuţia sau instalarea de duze de duş eficiente din punct de vedere energetic;

c) audituri energetice;

d) campanii de informare.

2.           Calculul economiilor de energie

Calculul economiilor de energie din cadrul sistemelor naţionale de obligaţii în ceea ce priveşte eficienţa energetică trebuie să ia în considerare durata de viaţă a măsurilor. În cazul în care nu există valori naţionale pentru fixarea duratei de viaţă a măsurilor, se aplică valorile standard menţionate la punctul 4.

Părţile obligate pot utiliza una sau mai multe dintre următoarele metode de calcul al economiilor de energie în scopul articolului 6 alineatul (2):

a)           estimări tehnice;

b)           contorizare;

c)           valorile standard şi duratele de viaţă adoptate de statele membre pe o bază clară şi solidă. Aceste valori se notifică Comisiei. Comisia poate solicita modificarea valorilor respective în cazul în care există posibilitatea ca acestea să denatureze concurenţa sau dacă acestea se dovedesc a fi mai puţin ambiţioase decât valorile standard şi duratele de viaţă de la punctele 3 şi 4.

d)           valorile standard şi duratele de viaţă de la punctele 3 şi 4, în cazul în care nu s-au stabilit valori standard şi durate de viaţă la nivel naţional;

3.           Valori europene standard în funcţie de tipul de echipament

3.1. Aparate de uz casnic

a. CONGELATOARE ŞI Frigidere și congelatoare combinate DIFERENŢIATE

|| Frigidere și congelatoare combinate || Congelatoare

*Clasa A+ economii preconizate (kWh/an) || 64 || 62

**Clasa A+ economii preconizate (kWh/an) || 76 || 73

Clasa A++ economii preconizate (kWh/an) || 129 || 123

Clasa A+++ economii preconizate (kWh/an) || 193 || 185

b. CONGELATOARE ŞI FRIGIDERE ȘI CONGELATOARE COMBINATE NEDIFERENŢIATE

|| Frigidere și congelatoare combinate şi congelatoare ||

*Clasa A+ economii preconizate (kWh/an) || 64 ||

**Clasa A+ economii preconizate (kWh/an) || 75 ||

Clasa A++ economii preconizate (kWh/an) || 128 ||

Clasa A+++ economii preconizate (kWh/an) || 191 ||

c. MAŞINI DE SPĂLAT DE UZ CASNIC

*Până la 30 noiembrie 2013 ||

Clasa A+ economii preconizate (kWh/an) || 26

Clasa A++ economii preconizate (kWh/an) || 46

Clasa A+++ economii preconizate (kWh/an) || 63

*De la 1 decembrie 2013 ||

Clasa A++ economii preconizate (kWh/an) || 20 ||

Clasa A+++ economii preconizate (kWh/an) || 37 ||

* De la 1 decembrie 2013 Pentru toate maşinile de spălat de uz casnic cu o capacitate nominală egală cu sau mai mare de 4 kg, indicele de eficienţă energetică (EEI) trebuie să fie mai mic de 59 [a se vedea anexa I la Regulamentul Comisiei (UE) nr. 1015/2010].

d. MAŞINI DE SPĂLAT VASE DE UZ CASNIC

Până la 30 noiembrie 2013** ||

Clasa A+ economii preconizate (kWh/an) || 37

Clasa A++ economii preconizate (kWh/an) || 69

Clasa A+++ economii preconizate (kWh/an) || 97

**De la 1 decembrie 2013 ||

Clasa A++ economii preconizate (kWh/an) || 32 ||

Clasa A+++ economii preconizate (kWh/an) || 60 ||

**De la 1 decembrie 2013 Pentru toate maşinile de spălat vase de uz casnic cu o capacitate nominală egală cu sau mai mare de 11 seturi şi pentru cele cu o capacitate nominală de 10 seturi şi o lăţime mai mare de 45 cm, indicele de eficienţă energetică (EEI) trebuie să fie mai mic de 63 [a se vedea anexa I la REGULAMENTUL COMISIEI (UE) nr. 1016/2010].

3.2.        Iluminat rezidenţial

Economii de energie unitare de la GLS[42] la CFL            16 kWh/an

Economii de energie unitare de la GLS[43] la LED            17 kWh/an

4.           Durate de viaţă standard

Măsură de îmbunătăţire a eficienţei energetice prin înlocuirea componentei || Durate standard de viaţă în ani ||

Boiler – condensare || 20 ||

Boiler – evacuare directă || 20 ||

Duze de injecţie, petrol şi gaze || 10 ||

Echipamente de control || 15-20 ||

Sistem de control – central || 15-25 ||

Sistem de control – cameră de comandă || 15-25 ||

Comenzi ale sistemelor de încălzire: supape de comandă, automate || 10 ||

Contoare || 10 ||

ANEXA VI Cerinţe minime pentru contorizarea consumului individual de energie şi frecvenţa facturării pe baza consumului real

1.           Cerinţe minime pentru contorizarea consumului individual de energie

1.1.        Contoare individuale

În momentul instalării unui contor individual, statele membre se asigură că acesta este conectat la o interfaţă care oferă consumatorului final o comunicare securizată, permiţând contorului să exporte date metrologice private către consumatorul final sau către o parte terţă desemnată de consumatorul final.

Interfaţa furnizează informaţii private care permit consumatorilor finali să îşi controleze cu o mai mare eficienţă consumul individual de energie şi să utilizeze informaţiile respective pentru o posibilă viitoare analiză. Aceste informaţii trebuie să indice cel puţin rata actuală a consumului (de exemplu, kWh, kJ, m3) şi costurile aferente și să fie comunicate într-un format care să promoveze acțiunile consumatorilor în materie de eficiență energetică.

Autoritatea naţională de reglementare se asigură că interfaţa furnizează, de asemenea, date publice care permit consumatorului final să consulte şi să utilizeze tarifele aplicabile duratei utilizării, cu tarifare în timp real, tarifare la orele de vârf şi reduceri pentru orele de vârf.

Datele private exportate prin intermediul interfeţei oferă consumatorului final posibilitatea de a-şi consulta nivelurile de consum anterioare (în monedă naţională şi în kWh, kJ sau m3):

a)           din ultimele şapte zile, zilnic;

b)           din ultima săptămână completă;

c)           din ultima lună completă;

d)           din aceeaşi lună completă a anului precedent;

e)           din ultimul an complet.

Perioadele anterioare corespund perioadelor de facturare pentru a fi compatibile cu facturile casnice.

Informaţiile suplimentare privind consumul anterior (orice zi, săptămână, lună, an de la începutul contorizării inteligente) şi alte informaţii utile care permit consumatorului să efectueze pe cont propriu verificări mai detaliate (de exemplu, evoluţia grafică a consumului individual; informaţii etalon, consumul/economiile/cheltuielile cumulative pentru începutul fiecărui contract, ponderea consumului individual din surse de energie regenerabilă şi economiile conexe de CO2 etc.) sunt puse la dispoziţia consumatorului fie prin intermediul interfeţei, fie prin intermediul internetului.

1.2.        Repartitoare de costuri pentru energie termică

Repartitoarele de costuri pentru energie termică sunt dotate cu afişaje uşor de citit care permit consumatorului final să consulte rata actuală a consumului, precum şi nivelurile de consum anterioare. Perioadele anterioare afişate de repartitoarele de costuri pentru energie termică trebuie să corespundă perioadelor de facturare.

2.           Cerinţe minime pentru facturare

2.1         Frecvenţa facturării pe baza consumului real

Pentru a permite consumatorilor finali să-şi regleze propriul consum de energie, facturarea pe baza consumului real se efectuează cu următoarea frecvenţă:

a)           Lunar pentru consumul de energie electrică.

b)           La cel puţin fiecare două luni pentru consumul de gaze naturale. În cazul în care sunt utilizate gaze pentru încălzirea individuală, facturile sunt furnizate lunar.

c)           În cazul încălzirii şi răcirii centralizate, facturile sunt furnizate lunar în timpul anotimpului cald/rece.

d)           La cel puţin fiecare două luni pentru facturarea apei calde.

Facturarea care are la bază măsurarea consumului de energie termică care utilizează repartitoare de costuri pentru energie termică este însoţită de explicaţii privind numerele disponibile pe afişajul repartitoarelor de costuri pentru energie termică, luându-se în considerare caracteristicile standard ale repartitoarelor de costuri pentru energie termică (EN 834)[44].

2.2.        Informaţii minime incluse în factură

Statele membre se asigură că următoarele informaţii sunt puse la dispoziţia consumatorilor finali, într-o formă clară şi uşor de înţeles, prin intermediul facturilor, contractelor, tranzacţiilor şi chitanţelor emise în staţiile de distribuţie:

(a)          preţurile reale actuale şi consumul real de energie;

(b)          comparaţii între consumul actual de energie al consumatorului final şi consumul corespunzător aceleiaşi perioade a anului anterior, preferabil sub formă grafică;

(c)          comparaţii cu un utilizator mediu de energie normalizat sau etalonat, din aceeaşi categorie de consum;

(d)          informaţii de contact pentru organizaţiile consumatorilor finali, agenţiile pentru energie sau organisme similare, inclusiv adrese de site-uri internet de unde se pot obţine informaţii privind măsurile disponibile de îmbunătăţire a randamentului energetic, profiluri comparative ale utilizatorilor finali şi specificaţii tehnice obiective privind echipamentele energetice.

2.3         Consiliere cu privire la eficienţa facturilor însoţitoare şi alte forme de feedback pentru consumatorii finali

În momentul trimiterii contractelor şi a modificărilor aduse acestora, precum şi în facturile trimise consumatorilor sau prin intermediul site-urilor internet care se adresează consumatorilor individuali, distribuitorii de energie, operatorii de sisteme de distribuţie şi societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei notifică clienţilor, într-o manieră cât mai clară şi uşor de înţeles, informaţiile de contact privind centrele de consiliere a consumatorilor independenţi, agenţiile energetice sau alte instituţii similare, inclusiv adresele de internet ale acestora, unde consumatorii pot obţine consiliere cu privire la măsurile disponibile în materie de eficienţă energetică, profilurile de referinţă privind consumul individual de energie şi alte specificaţii tehnice ale aparatelor energetice care pot contribui la reducerea consumului energetic al aparatelor.

ANEXA VII Planificarea eficienţei energetice în ceea ce priveşte serviciile de încălzire şi răcire

1.           Planurile naţionale de încălzire şi răcire menţionate la articolul 10 alineatul (1) trebuie să includă:

(a)     o descriere a necesităţii de încălzire şi răcire;

(b)     o previziune privind modul în care această necesitate se va modifica în următorii 10 ani, luându-se în considerare în special evoluţia necesităţii de încălzire şi răcire a clădirilor şi diferitele sectoare industriale;

(c)     o hartă a teritoriului naţional, în care sunt identificate:

(i)      punctele cu necesitate de încălzire şi răcire, inclusiv:

– municipalităţile şi conurbaţiile cu un raport al suprafeţelor de cel puţin 0,3; şi

– zonele industriale cu un consum anual total pentru încălzire şi răcire de peste 20 GWh;

(ii)      infrastructura existentă şi planificată de încălzire şi răcire centralizată;

(iii)     punctele potenţiale cu surse de încălzire şi răcire, inclusiv:

– instalaţiile de generare a energiei electrice cu o producţie energetică anuală totală de peste 20 GWh; şi

– instalaţiile de incinerare a deşeurilor;

– instalaţiile de cogenerare existente şi planificate, clasificate în conformitate cu anexa VII, şi instalaţiile de încălzire centralizată.

(d)     identificarea necesităţii de încălzire şi răcire care poate fi satisfăcută prin cogenerare cu randament ridicat, inclusiv prin microcogenerare rezidenţială, şi prin intermediul reţelei de încălzire şi răcire centralizată;

(e)     identificarea potenţialului de cogenerare suplimentară cu randament ridicat, inclusiv în urma renovării instalaţiilor industriale şi de generare existente şi a construirii de noi astfel de instalaţii sau a altor facilităţi care generează căldură reziduală;

(f)      măsuri care urmează să fie adoptate până în 2020 şi 2030 cu scopul de a se realiza potenţialul menţionat la litera (e) şi de a se îndeplini cererea de la litera (d), inclusiv:

(i)      măsuri de creştere a ponderii cogenerării în ceea ce priveşte sistemele de încălzire şi răcire şi producţia de energie electrică; şi

(ii)      măsuri de dezvoltare a infrastructurii de încălzire şi răcire centralizată eficientă din punct de vedere energetic pentru a se permite dezvoltarea cogenerării cu randament ridicat şi utilizarea serviciilor de încălzire şi răcire rezultate din căldura reziduală şi sursele de energie regenerabilă;

(g)     ponderea cogenerării cu randament ridicat şi a potenţialului stabilit, precum şi a progresului înregistrat în temeiul Directivei 2004/8/CE.

(h)     o estimare a energiei primare care urmează să fie economisită;

(i)      o estimare a măsurilor de susţinere publică pentru serviciile de încălzire şi răcire, dacă acestea există, cu menţionarea bugetului anual şi identificarea potenţialului element de sprijin. Aceasta nu aduce atingere unei notificări separate a sistemelor de sprijin public pentru evaluarea ajutoarelor de stat.

2.           În mod corespunzător, planul poate fi alcătuit dintr-un ansamblu de planuri regionale sau locale.

3.           Amenajarea teritoriului urban trebuie proiectată astfel încât să se asigure că:

a)      noile instalaţii de generare a energiei termice şi electrice şi instalaţiile industriale care produc căldură reziduală sunt localizate în situri unde se recuperează cantitatea maximă de căldură reziduală disponibilă pentru a se îndeplini necesitatea existentă sau preconizată de încălzire şi răcire;

b)      noile zone rezidenţiale sau noile instalaţii industriale care consumă căldură în cadrul proceselor de producţie sunt localizate în situri unde o cantitate maximă din cererea de energie termică este îndeplinită pe baza căldurii reziduale disponibile, astfel cum se prevede în planurile naţionale de încălzire şi răcire. Pentru a asigura corespondenţa optimă între cererea şi oferta de servicii de încălzire şi răcire, amenajarea teritoriului trebuie să favorizeze înfiinţarea mai multor instalaţii industriale în aceeaşi locaţie;

c)      instalaţiile de generare a energiei termice şi electrice, instalaţiile industriale care produc căldură reziduală, instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi alte instalaţii de transformare a deşeurilor în energie sunt conectate la reţeaua locală de încălzire sau răcire centralizată;

d)      zonele rezidenţiale şi instalaţiile industriale care consumă căldură în procesele de producţie sunt conectate la reţeaua locală de încălzire sau răcire centralizată.

ANEXA VIII Orientări privind amplasarea instalaţiilor de producere a energiei termice şi electrice şi a instalaţiilor industriale

1. Amplasarea instalaţiilor de producere a energiei termice şi electrice, în conformitate cu articolul 10 alineatele (3) şi (6)

În cazul în care există un punct cu cerere de energie termică cu capacitatea prevăzută în coloana C sau dacă există un punct cu cerere potenţială de energie termică, centrala energetică trebuie amplasată la o distanţă mai mică decât distanţa corespunzătoare din coloana A. Un punct cu cerere potenţială de energie termică este definit drept un punct care poate fi construit în mod rezonabil, de exemplu prin construirea unei reţele de încălzire centralizată. De exemplu, dacă prin intermediul tehnicilor standard de estimare se poate demonstra că există o sarcină termică agregată în exces de 15 MW / km2, aceasta este considerată drept un punct cu cerere de energie termică. Suma totală a acestor sarcini în kilometri pătraţi care pot fi conectate se consideră a fi capacitatea cererii de astfel de puncte cu cerere de energie termică.

Distanţa A este o rută de conducte, nu o linie dreaptă, de-a lungul căreia experţii ingineri care utilizează tehnicile standard de estimare, cum ar fi studiul privind cantităţile şi costurile, consideră că ar fi fiabilă construirea unei conducte de apă de dimensiune corespunzătoare la un cost moderat. Aceasta exclude obstacole cum ar fi lanţuri muntoase, zone centrale, traversarea dificilă de râuri sau mări etc.

A || B || C

Distanţa maximă între instalaţia propusă de producere a energiei electrice şi punctul cu cerere de energie termică || Capacitatea electrică a centralei energetice || Consumul anual estimat al punctului cu cerere de energie termică

< 100 km || > 1999* MWe || > 7500 TJ/an

< 65 km || >500 || > 1875 TJ/an

< 15 km || > 20 MW || > 50 TJ/an

* Noua instalaţie va opera în general la un coeficient de sarcină de 90%.

2. Amplasarea surselor industriale de căldură reziduală menţionate la articolul 10 alineatul (8).

A || B || C

Distanţa maximă între instalaţia industrială propusă şi punctul cu cerere de energie termică || Capacitate || Consumul anual estimat al punctului cu cerere de energie termică

< 75 km || > 75 MW (cu un coeficient de sarcină de 60-70%) || > 1600 TJ/an

< 60 km || > 50 MW cu un coeficient de sarcină de 60% || > 1000 TJ/an

< 25 km || > 50 MW (> 85% coeficient de sarcină ) || > 400 TJ/an

< 15 km || > 20 MW || > 100 TJ/an

ANEXA IX Garanţia de origine privind energia electrică produsă prin cogenerare cu randament ridicat

a)           Statele membre adoptă măsuri pentru a se asigura că:

i)       garanţia de origine a energiei electrice produsă prin cogenerare cu randament ridicat:

– permite producătorilor să demonstreze că energia electrică pe care o vând este produsă prin cogenerare cu randament ridicat şi este emisă în acest scop ca răspuns la o solicitare din partea producătorului;

– este corectă, fiabilă şi rezistentă la contrafacere;

– este emisă, transferată şi anulată electronic;

ii)       o unitate de energie produsă prin cogenerare cu randament ridicat este luată în considerare o singură dată.

b)           Garanţia de origine menţionată la articolul 10 alineatul (7) trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

– identitatea, amplasarea, tipul şi capacitatea (termică şi electrică) a instalaţiei unde a fost produsă energia în cauză;

– data şi locul producţiei;

– puterea calorifică inferioară a sursei de combustibil din care a fost produsă energia electrică;

– cantitatea de energie termică generată împreună cu energia electrică şi utilizarea acesteia;

– cantitatea de energie electrică produsă prin cogenerare cu randament ridicat, în conformitate cu anexa II, pe care o reprezintă garanţia;

– economiile de energie primară calculate în conformitate cu anexa II pe baza valorilor de referinţă armonizate ale randamentului menţionate la anexa II litera (f);

– randamentul nominal de producere a energiei electrice şi termice al instalaţiei;

– dacă şi în ce măsură instalaţia a beneficiat de sprijin pentru investiţii;

– dacă şi în ce măsură unitatea de energie a beneficiat în orice alt mod de o schemă de sprijin naţional şi tipul schemei de sprijin;

– data la care instalaţia a fost dată în exploatare; şi

– data şi ţara emiterii şi un număr de identificare unic.

Garanţia de origine trebuie să aibă dimensiunea standard de 1 MWh. Aceasta face referire la producţia brută de energie electrică măsurată în cadrul staţiei şi exportată către reţea.

ANEXA X Inventarul datelor privind eficienţa energetică pentru instalațiile de transformare a energiei

Inventarul menţionat la articolul 11 alineatul include:

a)           o listă nenominală a instalaţiilor care generează exclusiv energie electrică cu o putere termică nominală de 50 MW sau mai mare, care indică pentru fiecare în parte:

– producţia de energie electrică medie anuală a instalaţiei (MWe) şi puterea termică nominală totală (MWth);

– media anuală de combustibili primari şi combinaţia de combustibili (după caz);

– tipul instalaţiei şi tehnologia utilizată în cadrul acesteia;

– randamentul nominal şi condiţiile sale;

– data începerii exploatării;

– data ultimei renovări substanţiale;

– numărul orelor de exploatare medii anuale;

– randamentul operaţional brut mediu anual.

b)           o listă nenominală a instalaţiilor care generează exclusiv energie termică cu o putere termică nominală de 50 MW sau mai mare, care indică pentru fiecare în parte:

– producţia de energie termică medie anuală a instalației şi puterea termică nominală totală (MWth);

– media anuală de combustibili primari şi combinaţia de combustibili (după caz);

– tipul instalaţiei şi tehnologia utilizată în cadrul acesteia;

– randamentul nominal şi condiţiile sale;

– configurarea sarcinii termice;

– data începerii exploatării;

– data ultimei renovări substanţiale;

– numărul orelor de exploatare medii anuale;

– randamentul operaţional brut mediu anual;

c)           o listă nenominală a instalaţiilor de cogenerare cu o putere termică nominală de 50 MW sau mai mare, care indică pentru fiecare în parte:

– producţia de energie termică şi electrică medie anuală a instalaţiilor (MWe și MWth) şi capacitatea puterii termice nominale totale (MWth);

– media anuală de combustibili primari şi combinaţia de combustibili, în conformitate cu Decizia 2007/74/CE privind valorile de referinţă armonizate, după caz;

– tipul instalaţiei şi tehnologia utilizată în cadrul acesteia, în conformitate cu anexa VII;

– randamentul nominal şi condiţiile sale;

– randamentele nominale indicate separat pentru energia electrică şi pentru energia termică;

– raportul mediu anual dintre energia electrică şi energia termică;

– data începerii exploatării;

– data ultimei renovări substanţiale;

– numărul orelor de exploatare medii anuale;

– randamentul operaţional brut mediu anual.

d)           o listă nenominală a instalaţiilor care rafinează uleiuri minerale şi gaze naturale, care indică pentru fiecare în parte:

– consumul de energie mediu anual al instalaţiei (MWth);

– producţia de energie medie anuală a instalaţiei (conţinutul energetic al amestecului de combustibili MWth);

– materiile prime medii anuale;

– tipul instalaţiei şi tehnologia utilizată în cadrul acesteia;

– randamentul nominal (teoretic);

– data începerii exploatării;

– data ultimei renovări substanţiale;

– numărul orelor de exploatare medii anuale;

– randamentul operaţional brut mediu anual.

ANEXA XI Criterii de eficienţă energetică pentru reglementarea reţelelor energetice şi pentru tarifele de reţea stabilite sau aprobate de către autorităţile de reglementare în domeniul energiei

1.           Tarifele de reţea reflectă cu exactitate economiile de energie electrică şi de costuri în reţele rezultate în urma măsurilor de gestionare a cererii şi a răspunsului la cerere, precum şi a generării distribuite, inclusiv economiile rezultate în urma scăderii preţurilor de livrare sau a investiţiilor în reţea şi a unei exploatări mai eficiente a reţelei.

2.           Reglementările privind reţelele şi tarifele permit operatorilor de reţea să ofere servicii de sistem şi tarife de sistem pentru măsurile de gestionare a răspunsului la cerere, gestionarea cererii şi generarea distribuită privind pieţele organizate de energie electrică, în special:

a)      trecerea sarcinii din perioadele de vârf în cele mai puţin aglomerate de către consumatorii finali, luându-se în considerare disponibilitatea energiei regenerabile, energia din cogenerare şi generarea distribuită;

b)      economiile de energie din răspunsul la cerere al consumatorilor distribuiţi de către agregatorii energetici;

c)      reducerea cererii din măsurile de eficienţă energetică adoptate de către furnizorii de servicii energetice, inclusiv companiile de furnizare a serviciilor energetice;

d)      conectarea şi repartizarea surselor de generare la tensiuni mai scăzute;

e)      conectarea surselor de generare dintr-o locaţie mai apropiată la consum; şi

f)       stocarea energiei.

În sensul prezentei dispoziţii, termenul „pieţe organizate de energie electrică” include pieţele nereglementate şi schimburile de energie electrică pentru comercializarea energiei, capacităţii, compensaţiilor şi serviciilor de sprijin în toate intervalurile de timp, inclusiv pieţele de transport, pieţele pentru ziua următoare şi pieţele din aceeaşi zi.

3.           Trebuie să fie disponibile tarife de reţea care sprijină preţurile dinamice pentru măsurile de gestionare a răspunsului la cerere adoptate de către consumatorii finali, inclusiv:

a)      tarifele corespunzătoare duratei de utilizare;

b)      preţurile din momentele esenţiale;

c)      preţurile în timp real; şi

d)      reducerile de preţ pentru perioadele de vârf.

ANEXA XII Cerinţe de eficienţă energetică pentru operatorii sistemelor de transport şi operatorii sistemelor de distribuţie

Operatorii sistemelor de transport şi distribuţie trebuie:

a)      să stabilească şi să facă publice normele standard referitoare la suportarea şi punerea în comun a costurilor adaptărilor tehnice, cum ar fi conectările la reţea şi consolidările reţelei, exploatarea mai eficientă a reţelei şi normele privind punerea în aplicare nediscriminatorie a codurilor de reţea, care sunt necesare pentru integrarea noilor producători de energie rezultată din cogenerarea cu randament ridicat în cadrul reţelei interconectate;

b)      să pună la dispoziţia noilor producători de energie electrică rezultată din cogenerarea cu randament ridicat care doresc să se conecteze la sistem informaţiile cuprinzătoare şi necesare solicitate de către aceştia, inclusiv:

(i)      o estimare cuprinzătoare şi detaliată a costurilor asociate cu conectarea;

(ii)      un orar rezonabil şi precis pentru primirea şi prelucrarea cererii în ceea ce priveşte conectarea la reţea;

(iii)     un orar indicativ rezonabil pentru orice propunere de conectare la reţea. Procesul global care urmează să fie conectat la reţea nu trebuie să dureze mai mult de 12 luni.

(c)     furnizarea de proceduri standard şi simplificate în ceea ce priveşte conectarea producătorilor distribuiţi de energie electrică produsă prin cogenerare cu randament ridicat cu scopul de a facilita conectarea acestora la reţea.

Normele standard prevăzute la litera (a) se bazează pe criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii, ţinându-se în special seama de costurile şi beneficiile asociate cu conectarea producătorilor respectivi la reţea. Aceste norme pot prevedea diferite tipuri de conectare la reţea.

ANEXA XIII Lista minimă de elemente care trebuie incluse în contractele privind performanţa energetică încheiate cu sectorul public

· Lista clară şi transparentă a măsurilor privind eficienţa energetică care urmează să fie puse în aplicare

· Economiile garantate care urmează să fie realizate prin punerea în aplicare a măsurilor contractului.

· Durata şi etapele de referinţă ale contractului, termenii şi perioada de preaviz.

· Lista clară şi transparentă a obligaţiilor fiecărei părţi contractante.

· Data (datele) de referinţă care stabileşte (stabilesc) economiile realizate.

· Lista clară şi transparentă a etapelor care urmează să fie efectuate pentru a se pune în aplicare măsurile şi costurile asociate.

· Obligaţia de îndeplinire în totalitate a măsurilor prevăzute în contract şi de documentare a tuturor schimbărilor efectuate pe parcursul proiectului.

· Reglementările care specifică includerea părţilor terţe (subcontractare).

· Afişarea clară şi transparentă a implicaţiilor financiare ale proiectului şi distribuirea contribuţiei fiecărei părţi la economiile monetare realizate (şi anume, remunerarea furnizorilor de servicii).

· Dispoziţii clare şi transparente privind măsurarea şi verificarea economiilor garantate obţinute, verificările şi garanţiile privind calitatea.

· Dispoziţii care clarifică procedura de abordare a condiţiilor de modificare a cadrului care afectează conţinutul şi rezultatele contractului (şi anume, modificarea preţurilor la energie, intensitatea utilizării unei instalaţii).

· Informaţii detaliate privind obligaţiile fiecărei părţi contractante.

ANEXA XIV Cadrul general pentru raportare

PARTEA 1.    Cadrul general pentru rapoartele anuale

Rapoartele anuale prevăzute la articolul 19 alineatul (1) constituie baza pentru monitorizarea progresului spre obiectivele naţionale pentru anul 2020. Statele membre se asigură că rapoartele includ următoarele informaţii minime:

a)      o estimare a următorilor indicatori pentru anul precedent:

(i)      consumul de energie primară, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2)

(ii)      consumul energetic final total

(iii)     consumul energetic final în sectorul

· industriei

· transporturilor (împărţite între transportul de persoane şi de mărfuri)

· gospodăriilor

· serviciilor

(iv)     valoarea adăugată brută în sectorul

· industriei

· serviciilor

(v)     venitul total disponibil al gospodăriilor

(vi)     produsul intern brut (PIB)

(vii)    generarea electricităţii pe baza generării de energie termică

(viii)   generarea căldurii pe baza generării de energie termică

(ix)     consumul de combustibil pentru generarea energiei termice

(x)     călători-kilometri (pkm)

(xi)     tone-kilometri (tkm)

(xii)    populaţie

În sectoarele în care consumul energetic rămâne stabil sau indică o anumită creştere, statele membre analizează cauzele şi ataşează evaluarea la estimări.

b)      actualizări ale principalelor măsuri legislative şi fără caracter legislativ puse în aplicare în anul precedent care contribuie la îndeplinirea obiectivelor naţionale generale în materie de eficiencţă energetică pentru 2020.

c)      suprafaţa totală a clădirilor cu o suprafață totală utilă de peste 250 m2 deţinute de către organismele publice care, la data de 1 ianuarie a anului în care trebuie prezentat raportul, nu au respectat cerinţele privind randamentul energetic menţionate la articolul 4 alineatul (1);

d)      suprafaţa totală a clădirilor deţinute de către organismele publice ale statelor membre, renovate în anul precedent.

e)      economiile de energie obţinute prin intermediul sistemelor naţionale de obligaţii în ceea ce priveşte randamentul energetic, menţionate la articolul 6 alineatul (1) sau măsurile alternative adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (9).

Primul raport trebuie să includă, de asemenea, obiectivul naţional menţionat la articolul 3 alineatul (1).

PARTEA 2. Cadrul general pentru rapoarte suplimentare

Rapoartele menţionate la articolul 19 alineatul (2) trebuie să furnizeze un cadru pentru dezvoltarea strategiilor naţionale de eficienţă energetică.

Rapoartele acoperă măsurile semnificative de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi economiile de energie preconizate/înregistrate, inclusiv cele privind aprovizionarea, transportul şi distribuţia de energie, precum şi eficienţa energetică la utilizatorii finali. Statele membre se asigură că rapoartele includ următoarele informaţii minime:

1.         Obiective şi strategii

-             Obiectivul naţional de eficienţă energetică pentru 2020, solicitat în temeiul articolului 3 alineatul (1);

-             Obiectivul indicativ naţional privind economiile de energie, prevăzut la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/32/CE;

-             Alte obiective existente în materie de eficienţă energetică care vizează întreaga economie sau sectoare specifice.

2.         Măsuri şi economii de energie

Rapoartele furnizează informaţii referitoare la măsurile adoptate sau care urmează să fie adoptate în vederea punerii în aplicare a principalelor elemente ale prezentei directive şi la economiile care au legătură cu acestea.

a)         Economii de energie primară

Rapoartele enumeră măsurile şi acţiunile semnificative adoptate în vederea economisirii energiei primare în toate sectoarele economiei. Se furnizează estimările privind măsurile sau pachetele de măsuri/acţiuni privind economiile preconizate pentru 2020 şi economiile realizate până la momentul redactării raportului.

După caz, se furnizează informaţii privind alte impacturi/beneficii ale măsurilor (reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătăţirea calităţii aerului, crearea de locuri de muncă etc.) şi bugetul pentru punerea în aplicare.

b)         Economii de energie finală

Primul şi cel de-al doilea raport trebuie să includă rezultatele referitoare la îndeplinirea obiectivului final privind economiile de energie prevăzut la articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2006/32/CE. În cazul în care nu este posibilă calcularea/estimarea economiilor pentru fiecare măsură în parte, trebuie precizată reducerea consumului de energie la nivel de sector pe baza (combinării) măsurilor.

De asemenea, primul şi cel de-al doilea raport trebuie să includă metodologia de măsurare şi/sau calcul necesară pentru calcularea economiilor de energie. Dacă se aplică „metodologia recomandată”[45], raportul trebuie să facă trimiteri la aceasta.

3.         Informaţii specifice referitoare la dispoziţiile prezentei directive

3.1.      Organisme publice (articolul 4)

Rapoartele suplimentare trebuie să includă lista organismelor publice care au elaborat un plan de eficienţă energetică în conformitate cu articolul 4 alineatul (3).

3.2.      Obligaţii în ceea ce privește eficienţa energetică (articolul 6)

Rapoartele suplimentare trebuie să includă coeficienţii naţionali selectaţi în conformitate cu anexa IV.

Primul raport suplimentar trebuie să includă o scurtă descriere a sistemului naţional menţionat la articolul 6 alineatul (1) sau măsurile alternative adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (9).

.

3.3.      Audituri energetice şi sisteme de gestionare (articolul 7)

Rapoartele suplimentare trebuie să includă:

a)           numărul de audituri energetice desfăşurate în ultimii 3 ani;

b)           numărul de audituri energetice desfăşurate în întreprinderile mari în ultimii 3 ani;

c)           numărul de întreprinderi mari din teritoriul lor, cu indicarea numărului de audituri pentru care se aplică articolul 7 alineatul (3).

3.4.      Promovarea serviciilor eficiente de încălzire şi răcire (articolul 10)

Rapoartele suplimentare trebuie să includă o evaluare a progreselor întregistrate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a planului naţional de încălzire şi răcire menţionat la articolul 10 alineatul (1).

3.5.        Transformarea energiei (articolul 11)

-             Rapoartele suplimentare trebuie să includă un rezumat neconfidenţial al inventarelor de date menţionat la articolul 11, în conformitate cu cerinţele prevăzute la anexa X.

3.6.        Transportul şi distribuţia energiei (articolul 12)

-             Primul raport suplimentar şi rapoartele ulterioare care trebuie întocmite la fiecare 10 ani trebuie să includă planurile privind potenţialul de eficienţă energetică al infrastructurii de gaze naturale şi energie electrică menţionată la articolul 12 alineatul (2).

3.7.      Disponibilitatea sistemelor de certificare (articolul 13)

Rapoartele suplimentare trebuie să includă informaţii referitoare la sistemele naţionale de certificare disponibile sau la sistemele echivalente de calificare pentru furnizorii de servicii energetice, auditurile energetice şi măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice.

3.8.      Servicii energetice (articolul 14)

Rapoartele suplimentare trebuie să includă un link internet către site-ul web unde pot fi accesate listele şi registrele naţionale cu furnizorii de servicii energetice menţionate la articolul 14.

3.9.      Alte măsuri de promovare a eficienţei energetice (articolul 15)

Primul raport suplimentar trebuie să includă o listă cu măsurile menţionate la articolul 15 alineatul (2).

ANEXA XV Tabel de corespondenţă

Directiva 2006/32/CE || Prezenta directivă

Articolul 1 || Articolul 1

Articolul 2 || Articolul 1

Articolul 3 litera (a) || Articolul 1 punctul 1

Articolul 3 litera (b) || --

Articolul 3 litera (c) || --

Articolul 3 litera (d) || --

-- || Articolul 2 punctul 2

Articolul 3 litera (e) || Articolul 2 punctul 3

Articolul 3 litera (f) || --

Articolul 3 litera (g) || --

Articolul 3 litera (h) || --

Articolul 3 litera (i) || --

-- || Articolul 2 punctul 4

-- || Articolul 2 punctul 5

-- || Articolul 2 punctul 6

Articolul 3 litera (j) || Articolul 2 punctul 13

Articolul 3 litera (k) || --

Articolul 3 litera (l) || Articolul 2 punctul 12

Articolul 3 litera (m) || --

Articolul 3 litera (n) || Articolul 2 punctul 10

Articolul 3 litera (o) || Articolul 2 punctul 7

Articolul 3 litera (p) || Articolul 2 punctul 8

Articolul 3 litera (q) || Articolul 2 punctul 9

Articolul 3 litera (r) || --

Articolul 3 litera (s) || --

-- || Articolul 2 punctul 11

-- || Articolul 2 punctul 14

-- || Articolul 3

Articolul 4 || --

Articolul 5 || Articolul 4, articolul 5

Articolul 6 alineatul (1) litera (a) || Articolul 6 alineatul (6) literele (b) și (c)

Articolul 6 alineatul (1) litera (b) || Articolul 6 alineatul (7)

Articolul 6 alineatul (2) || Articolul 6 alineatele (1)-(5), alineatul (6) litera (a), alineatele (8)-(10)

Articolul 7 alineatul (1) || --

Articolul 7 alineatul (2) || Articolul 15 alineatul (1) ultima liniuță

Articolul 7 alineatul (3) || --

Articolul 8 || Articolul 13 alineatul (1)

-- || Articolul 13 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (1) || --

Articolul 9 alineatul (2) || Articolul 14 literele (b), (c) și (e)

Articolul 10 alineatul (1) || Articolul 12 alineatul (4)

Articolul 10 alineatul (2) || Articolul 12 alineatul (3)

Articolul 11 || --

Articolul 12 alineatul (1) || Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 12 alineatul (2) || --

-- || Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 12 alineatul (3) || Articolul 7 alineatul (3)

Articolul 13 alineatul (1) || Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (2) || Articolul 8 alineatul (2)

-- || Articolul 9

-- || Articolul 11

-- || Articolul 12 alineatele (1) și (2)

-- || Articolul 14 literele (a) și (d)

-- || Articolul 15 alineatul (1) literele (a) și (b)

-- || Articolul 15 alineatul (2)

-- || Articolul 16

Articolul 14 alineatele (1) și (2) || Articolul 19 alineatele (1)-(3)

Articolul 14 alineatul (3) || --

Articolul 14 alineatele (4) și (5) || Articolul 19 alineatele (4) și (5)

-- || Articolul 17 alineatul (1)

Articolul 15 alineatul (1) || Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 15 alineatul (2) || --

Articolul 15 alineatul (3) || --

Articolul 15 alineatul (4) || --

-- || Articolul 18

-- || Articolul 19 alineatul (7)

-- || Articolul 19 alineatul (8)

-- || Articolul 19 alineatul (9)

-- || Articolul 19 alineatul (10)

Articolul 16 || Articolul 20

Articolul 17 || Articolul 21

Articolul 18 || Articolul 22

Articolul 19 || Articolul 23

Articolul 20 || Articolul 24

Anexa I || --

Anexa II || Anexa IV

Anexa III || --

Anexa IV || --

Anexa V || --

Anexa VI || Anexa III

-- || Anexa V

-- || Anexa VI

-- || Anexa VII

-- || Anexa VIII

-- || Anexa IX

-- || Anexa X

-- || Anexa XI

-- || Anexa XII

-- || Anexa XIII

-- || Anexa XIV

-- || Anexa XV

Directiva 2004/8/CE || Prezenta directivă

Articolul 1 || Articolul 1

Articolul 2 || Articolul 1

Articolul 3 litera (a) || Articolul 2 punctul 15

Articolul 3 litera (b) || Articolul 2 punctul 17

Articolul 3 litera (c) || Articolul 2 punctul 16

Articolul 3 litera (d) || Articolul 2 punctul 18

Articolul 3 litera (e) || --

Articolul 3 litera (f) || --

Articolul 3 litera (g) || Articolul 2 punctul 20

Articolul 3 litera (h) || --

Articolul 3 litera (i) || Articolul 2 punctul 19

Articolul 3 litera (j) || --

Articolul 3 litera (k) || Articolul 2 punctul 21

Articolul 3 litera (l) || Articolul 2 punctul 22

Articolul 3 litera (m) || Articolul 2 punctul 24

Articolul 3 litera (n) || Articolul 2 punctul 23

Articolul 3 litera (o) || --

-- || Articolul 2 punctul 25

-- || Articolul 2 punctul 26

-- || Articolul 2 punctul 27

Articolul 4 alineatul (1) || Anexa II litera (f) prima liniuță

-- || Articolul 10 alineatele (1)-(9)

Articolul 4 alineatul (2) || Articolul 10 alineatul (10) a treia liniuță

Articolul 4 alineatul (3) || --

Articolul 5 || Articolul 10 alineatul (10) prima și a doua liniuță

Articolul 6 || --

Articolul 7 alineatul (1) || Articolul 10 alineatul (11)

Articolul 7 alineatul (2) || --

Articolul 7 alineatul (3) || --

Articolul 8 || Articolul 12 alineatul (5)

-- || Articolul 12 alineatul (6)

-- || Articolul 12 alineatul (7)

Articolul 9 || --

Articolul 10 alineatele (1) și (2) || --

Articolul 10 alineatul (3) || Articolul 19 alineatul (6)

Articolul 11 || --

Articolul 12 || --

Articolul 13 || Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 14 || --

Articolul 15 || Articolul 22

Articolul 16 || --

Articolul 17 || Articolul 23

Articolul 18 || Articolul 24

Anexa I || Anexa I partea II

Anexa II || Anexa I partea I

-- || Anexa I partea III

Anexa III || Anexa II

Anexa IV || --

FIŞĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ PENTRU PROPUNERI

1.           CADRUL PROPUNERII/INIŢIATIVEI

1.1.        Denumirea propunerii/iniţiativei

Directiva Parlamentului European şi a Consiliului privind eficienţa energetică şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE

1.2.        Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB[46]

ENERGIE [32]

1.3.        Tipul propunerii/iniţiativei

¨  Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune nouă

¨  Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare[47]

¨  Propunere/inițiativă care se referă la prelungirea unei acțiuni existente

x  Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune reorientată către o acțiune nouă.

1.4.        Obiective

1.4.1.     Obiectiv(e) strategic(e) multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/iniţiativă

Prezenta propunere îşi are originea în Strategia Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Aceasta contribuie în mod direct la atingerea unuia dintre cele cinci obiective principale ale strategiei, în special îndeplinirea obiectivului de 20% în materie de eficienţă energetică în 2020.

1.4.2.     Obiectiv(e) specific(e) şi activitatea (activităţile) ABM/ABB în cauză

Obiectivul specific nr.:

Nr. 3: Realizarea obiectivului de reducere cu 20% a consumului de energie al UE

Nr. 4: Promovarea energiilor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice în sectorul transporturilor, rezidenţial/terţiar şi industrial prin abordarea barierelor netehnologice (programul „Energie inteligentă - Europa”)

Activitatea (activităţile) ABM/ABB în cauză:

Nr. 3: 32 04 03

Nr. 4: 32 04 06

1.4.3.     Rezultatul (rezultatele) şi impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/iniţiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizaţi/grupurilor vizate.

Propunerea va avea efecte pozitive în ceea ce priveşte securitatea aprovizionării în Europa, va contribui la atenuarea schimbărilor climatice şi va avea un impact pozitiv cu privire la creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. Economiile de energie eliberează resurse financiare care pot fi reinvestite în alte sectoare ale economiei şi care pot reduce tensiunea asupra bugetelor publice. Pentru cetăţeni, eficienţa energetică echivalează cu facturi mai mici la energie. De asemenea, eficienţa energetică furnizează măsuri de combatere a problemei privind sărăcia energetică. În cele din urmă, o producţie mai mare cu un consum mai mic ar trebui să contribuie la îmbunătăţirea competitivităţii industriilor UE şi să le plaseze într-o poziţie de lider pe pieţele globale ale tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic.

1.4.4.     Indicatori de rezultat şi de impact

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii/iniţiativei.

În temeiul prezentei propuneri, statele membre vor înainta Comisiei un raport anual privind progresul întregistrat cu privire la punerea în aplicare a directivei pe baza unui număr de indicatori (de exemplu, consumul de energie primară, indicatorii de activitate dintr-o serie de sectoare, cum ar fi sectorul industrial, rezidenţial şi terţiar, sectorul transporturilor, aprovizionarea cu energie, suprafaţa totală de clădiri deţinute şi renovate de către organismele publice într-un anumit an). De asemenea, statele membre trebuie să prezinte, la fiecare trei ani, un raport privind diferiți indicatori de punere în aplicare.

1.5.        Motivele propunerii/iniţiativei

1.5.1.     Cerințe de îndeplinit pe termen scurt sau lung

Obiectivul pe termen scurt al prezentei propuneri constă în contribuţia semnificativă la obiectivul UE privind eficienţa energetică pentru 2020 şi îndeplinirea Strategiei UE 2020. Propunerea are, de asemenea, un obiectiv pe termen lung, şi anume creşterea eficienţei energetice pe teritoriul UE după 2020.

1.5.2.     Valoarea adăugată a implicării UE

Uniunea şi-a stabilit ca obiectiv pentru anul 2020 reducerea consumului său de energie primară cu 20 %, iar acest obiectiv a fost identificat drept unul dintre cele cinci obiective esenţiale pentru Strategia Europa 2020. Cadrul politic actual la nivelul UE și al statelor membre nu a reuşit să valorifice potenţialul existent de economisire a energiei.

Provocările din domeniul energetic abordate de prezenta propunere (securitatea aprovizionării cu energie, durabilitatea şi schimbările climatice, precum şi competitivitatea UE) preocupă întreaga comunitate europeană şi, prin urmare, este necesar un răspuns colectiv la nivelul UE pentru a se asigura coordonarea acţiunilor şi îndeplinirea cât mai eficientă a obiectivelor comune.

1.5.3.     Învăţăminte desprinse din experienţele anterioare similare

Cadrul actual în materie de eficienţă energetică abrogat de prezenta directivă, și anume Directiva privind serviciile energetice şi Directiva privind cogenerarea, nu a reuşit să valorifice pe deplin potenţialul existent în ceea ce priveşte economiile de energie din cauza formulării prea permisive. Prezenta propunere vizează să remedieze lacunele şi neajunsurile celor două directive prin consolidarea şi clarificarea conţinutului şi stabilirea de obligaţii clare.

1.5.4.     Coerenţa şi posibila sinergie cu alte instrumente relevante

Propunerea are legătură directă cu strategia şi iniţitativa emblematică Europa 2020 pentru o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor. Aceasta este compatibilă şi completează politicile climatice, energetice şi sociale ale UE.

1.6.        Durata acţiunii şi a impactului financiar al acesteia

¨  Propunere/iniţiativă cu durată limitată

– ¨  Propunere/iniţiativă în vigoare de la [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

– ¨  Impact financiar din AAAA până în AAAA

x  Propunere/iniţiativă cu durată nelimitată

– punerea în aplicare va începe probabil în 2012, în funcţie de evoluția procesului legislativ

– urmată de o perioadă de funcţionare în regim de croazieră.

1.7.        Tipul (tipurile) de gestiune preconizat(e)[48]

x  Gestiune centralizată directă de către Comisie

¨  Gestiune centralizată indirectă, prin delegarea sarcinilor de execuție:

– ¨  agenţilor executive

– ¨  organismelor instituite de Comunităţi[49]

– ¨  organismelor publice naţionale/organismelor cu misiune de serviciu public

– ¨  persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană, identificate în actul de bază relevant în sensul articolului 49 din Regulamentul financiar

¨ Gestiune partajată cu state membre

¨ Gestiune descentralizată împreună cu ţări terţe

¨ Gestiune în comun cu organizaţii internaţionale (de precizat)

Dacă se indică mai multe tipuri de gestiune, se furnizează detalii suplimentare în secţiunea „Observaţii”.

Observaţii

Rolul principal privind punerea în aplicare a prezentei propuneri revine statelor membre. Comisia va efectua o serie de studii şi evaluări şi va monitoriza şi sprijini (printr-un număr de iniţiative de cooperare cum ar fi proiectul „Acţiune concertată”) punerea în aplicare la nivel naţional.

2.           MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.        Dispoziţii în materie de monitorizare şi raportare

A se preciza frecvenţa şi condiţiile.

Statele membre trebuie să furnizeze: (i) un raport anual privind anumiți indicatori de bază privind energia şi punerea în aplicare; şi (ii) un raport pe trei ani privind informaţii mai detaliate referitoare la punerea în aplicare a directivei, precum şi la măsurile şi strategiile naţionale în materie de eficienţă energetică.

2.2.        Sistemul de gestiune şi control

2.2.1.     Riscul (riscurile) identificat(e)

Riscurile referitoare la punerea în aplicare a directivei sunt identificate în planul de punere în aplicare care însoţeşte propunerea. Acestea vizează atât riscurile privind etapa de transpunere şi de punere în aplicare, cât şi riscurile interne şi externe.

2.2.2.     Metoda (metodele) de control preconizată(e)

Planul de punere în aplicare prevede măsuri corective pentru a face faţă riscurilor identificate. Acesta include, de exemplu, dialogul şi cooperarea consolidată cu statele membre, inclusiv în contextul „Acţiunii concertate” şi la nivel bilateral, cerinţe privind tabelele de corespondenţă, stabilirea de sancţiuni în cazul nerespectării. Planul prevede, de asemenea, o evaluare de către Comisie a rapoartelor naţionale anuale şi trienale. De asemenea, Comisia poate face recomandări.

2.3.        Măsuri de prevenire a fraudelor şi a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire şi de protecţie existente sau preconizate.

Prezenta propunere nu are niciun impact asupra părţii operaţionale a bugetului UE. Nu au fost identificate riscuri.

3.           IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIŢIATIVEI

3.1.        Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual şi linia bugetară (liniile bugetare) afectată (afectate)

· Linii bugetare de cheltuieli existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Natura cheltuielilor || Contribuţie

Număr [Descriere…………………...……….] || CD/CND ([50]) || Țări AELS[51] || Țări candidate[52] || Țări terţe || În sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul Financiar

1A || 32.04.03 [Activităţi de sprijinire a politicii europene în domeniul energiei şi a pieţei interne a energiei] || CD || NU || NU || NU || NU

1A || 32.04.06 [[Programul-cadru pentru competitivitate şi inovaţie — programul „Energie inteligentă - Europa”] || CD || DA || DA || NU || NU

· Noi linii bugetare solicitate – NU

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Natura cheltuielilor || Contribuţie

Număr [Rubrică……………………………………..] || CD/CND || Țări AELS || Țări candidate || Țări terţe || În sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul Financiar

|| [XX.YY.YY.YY] || || DA/NU || DA/NU || DA/NU || DA/NU

3.2.        Impactul estimat asupra cheltuielilor

3.2.1.     Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

PROPUNEREA VA FI PUSĂ ÎN APLICARE ÎN BAZA BUGETULUI EXISTENT ŞI NU ARE IMPLICAŢII BUGETARE ASUPRA CADRULUI FINANCIAR MULTIANUAL.

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Rubrica din cadrul financiar multianual: || Număr || [Rubrica 1A]

DG: <ENER> || || || Anul N[53] || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL

Ÿ Credite operaționale || || || || || || || ||

Numărul liniei bugetare 32.04.03 || Angajamente || (1) || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 1,4

Plăţi || (2) || 0,06 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 0,2 || 1,26

Numărul liniei bugetare 32.04.06 || Angajamente || (1a) || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 33,6

Plăţi || (2a) || 1,44 || 3,36 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 4,8 || 28,8

Credite cu caracter administrativ finanţate din bugetul anumitor programe[54] || || || || || || || ||

Numărul liniei bugetare 32010406 || || (3) || || || || || || || ||

TOTAL credite pentru DG <ENER> || Angajamente || =1+1a +3 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 35,0

Plăţi || =2+2a +3 || 1,5 || 3,56 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 30,06

Ÿ TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 35,0

Plăţi || (5) || 1,5 || 3,56 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 30,06

Ÿ TOTAL credite cu caracter administrativ finanţate din bugetul anumitor programe || (6) || || || || || || || ||

TOTAL credite în cadrul RUBRICII <1A> din cadrul financiar multianual || Angajamente || =4+ 6 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 35,0

Plăţi || =5+ 6 || 1,5 || 3,56 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 30,06

În cazul în care propunerea / iniţiativa afectează mai multe rubrici:

Ÿ TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || || || || || || || ||

Plăţi || (5) || || || || || || || ||

Ÿ TOTAL credite cu caracter administrativ finanţate din bugetul anumitor programe || (6) || || || || || || || ||

TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1 - 4 din cadrul financiar multianual (suma de referinţă) || Angajamente || =4+ 6 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 35,0

Plăţi || =5+ 6 || 1,5 || 3,56 || 5 || 5 || 5 || 5 || 5 || 30,06

Rubrica din cadrul financiar multianual: || 5 || „Cheltuieli administrative”

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| || || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL

DG: <ENER> ||

Ÿ Resurse umane || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 5,089

Ÿ Alte cheltuieli administrative || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,602

TOTAL DG <ENER> || Credite || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 5,691

TOTAL credite în cadrul RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || (Total angajamente = Total plăţi) || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 5,691

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| || || Anul N[55] || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL

TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1 - 5 din cadrul financiar multianual || Angajamente || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 40,691

Plăţi || 2,313 || 4,373 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 5,813 || 35,751

3.2.2.     Impactul estimat asupra creditelor operaţionale

– x Propunerea/iniţiativa nu implică utilizarea de credite operaţionale noi (iniţiativa face parte din cadrul financiar actual)

– ¨  Propunerea/iniţiativa implică utilizarea de credite operaţionale, conform explicaţiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale)

Obiectivele şi realizările ò || || || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL

REALIZĂRI

Tipul realizării[56] || Costul mediu al realizării || Nr. realizări || Costuri || Nr. realizări || Costuri || Nr. realizări || Costuri || Nr. realizări || Costuri || Nr. realizări || Costuri || Nr. realizări || Costuri || Nr. realizări || Costuri || Număr total de realizări || Costuri totale

OBIECTIVUL SPECIFIC nr. 3 Reducerea cu 20 % a consumului de energie în UE în raport cu previziunile PRIMES 2007 pentru 2020

- Realizare || studiu || 1 || 1 || 0,2 || 1 || 0,2 || 1 || 0,2 || 1 || 0,2 || 1 || 0,2 || 1 || 0,2 || 1 || 0,2 || 7 || 1,4

Subtotalul pentru obiectivul specific nr. 3 || || 0,2 || || 0,2 || || 0,2 || || 0,2 || || 0,2 || || 0,2 || || 0,2 || 7 || 1,4

OBIECTIVUL SPECIFIC nr. 4 – Promovarea energiilor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice în sectorul transporturilor, rezidenţial/terţiar şi industrial prin abordarea barierelor netehnologice (programul „Energie inteligentă - Europa”)…

- Realizare || studiu || 1,4 || 2 || 2,8 || 2 || 2,8 || 2 || 2,8 || 2 || 2,8 || 2 || 2,8 || 2 || 2,8 || 2 || 2,8 || 14 || 19,6

- Realizare || Acţiune concertată || 2 || 0.3 || 2 || 0.3 || 2 || 0,3 || 2 || 0,3 || 2 || 0,3 || 2 || 0,3 || 2 || 0,3 || 2 || 2,1 || 14

Subtotalul pentru obiectivul specific nr. 4 || 2.3 || 4,8 || 2.3 || 4,8 || 2,3 || 4,8 || 2,3 || 4,8 || 2,3 || 4,8 || 2,3 || 4,8 || 2,3 || 4,8 || 16,1 || 33,6

COSTURI TOTALE || || 5 || || 5 || || 5 || || 5 || || 5 || || 5 || || 5 || || 35

3.2.3.     Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.3.1.  Rezumat

– ¨  Propunerea/iniţiativa nu implică utilizarea de credite administrative

– x Propunerea/iniţiativa implică utilizarea de credite administrative, conform explicaţiilor de mai jos: (iniţiativa face parte din cadrul financiar actual)

Necesarul de credite administrative se asigură în cadrul alocării deja acordate pentru gestionarea acestei acțiuni și/sau redistribuite în cadrul DG, completată, dacă este cazul, cu orice alocare suplimentară care ar putea fi acordată DG responsabile cu gestionarea în cadrul procedurii de alocare anuală, ținând seama de constrângerile bugetare.

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| Anul N[57] || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL

RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || || ||

Resurse umane || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 5,089

Alte cheltuieli administrative || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,086 || 0,602

Subtotal RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 5,691

În afara RUBRICII 5[58] din cadrul financiar multianual || || || || || || || ||

Resurse umane || || || || || || || ||

Alte cheltuieli cu caracter administrativ || || || || || || || ||

Subtotal în afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || || ||

TOTAL || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 0,813 || 5,691

3.2.3.2.  Necesarul de resurse umane estimat

– ¨  Propunerea/iniţiativa nu implică utilizarea de resurse umane

– x Propunerea/iniţiativa implică utilizarea de resurse umane alocate în prezent, conform explicaţiilor de mai jos:

Estimarea trebuie exprimată în valoare întreagă (sau cel mult cu o zecimală)

|| || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6)

Ÿ Posturi din schema de personal (posturi de funcționari și de agenți temporari) ||

|| XX 01 01 01 (la sediu şi în birourile de reprezentare ale Comisiei) || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727

|| XX 01 01 02 (în delegaţii) || || || || || || ||

|| XX 01 05 01 (cercetare indirectă) || || || || || || ||

|| 10 01 05 01 (cercetare directă) || || || || || || ||

|| Ÿ Personal extern (în echivalent normă întreagă: ENI)[59] ||

|| XX 01 02 01 (AC, INT, END din „pachetul global”) || || || || || || ||

|| XX 01 02 02 (AC, INT, JED, AL şi END în delegaţii) || || || || || || ||

|| XX 01 04 yy[60] || - la sediu[61] || || || || || || ||

|| - în delegaţii || || || || || || ||

|| XX 01 05 02 (AC, INT, END în cadrul cercetării indirecte) || || || || || || ||

|| 10 01 05 02 (AC, INT, END în cadrul cercetării directe) || || || || || || ||

|| Altă linie bugetară (a se preciza) || || || || || || ||

|| TOTAL || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727 || 0,727

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi acoperit de efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja gestionării acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare, care ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și luând în considerare constrângerile bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

Funcţionari şi agenţi temporari || Adoptarea măsurilor corespunzătoare pentru punerea în aplicare a diverselor cerinţe care revin Comisiei (de exemplu, revizuirea rapoartelor statelor membre, iniţierea şi supravegherea studiilor, efectuarea de analize, dezvoltarea programelor de sprijin privind punerea în aplicare, monitorizarea punerii în aplicare)

Personal extern ||

3.2.4.     Compatibilitatea cu cadru financiar multianual actual

– x Propunerea/iniţiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual existent.

– ¨  Propunerea/iniţiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

A se explica reprogramarea necesară, precizându-se liniile bugetare în cauză și sumele aferente.

….

– ¨  Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual[62].

A se explica necesitatea efectuării acestei acțiuni, precizând rubricile și liniile bugetare în cauză, precum și sumele aferente.

……..

3.2.5.     Participarea terţilor la finanţare

– x Propunerea/iniţiativa nu prevede cofinanţare din partea terţilor

– Propunerea/iniţiativa prevede cofinanţare, estimată în cele ce urmează:

Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … a se introduce numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || Total

A se preciza organismul care asigură cofinanţarea || || || || || || || ||

TOTAL credite cofinanţate || || || || || || || ||

3.3.        Impactul estimat asupra veniturilor

– x Propunerea/iniţiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

– ¨  Propunerea/iniţiativa are următorul impact financiar:

– ¨         asupra resurselor proprii

– ¨         asupra diverselor venituri

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Linia bugetară pentru venituri: || Credite disponibile pentru exerciţiul bugetar în curs || Impactul propunerii/iniţiativei[63]

Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || … se introduce numărul de coloane necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6)

Articolul …………. || || || || || || || ||

Pentru diversele venituri alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

….

A se preciza metoda de calcul a impactului asupra veniturilor.

….

[1]               7224/1/07, REV 1.

[2]               COM(2010)2020.

[3]               SEC(2011)277.

[4]               EUCO 2/1/11.

[5]               2010/2107(INI).

[6]               COM(2011)21.

[7]               COM(2011)112.

[8]               JO L 144, 27.4.2008, p. 64.

[9]               JO L 153, 18.6.2010, p. 1.

[10]             EUCO 13/10.

[11]             JO L 140, 23.4.2009, p. 16.

[12]             Pentru mai multe detalii, a se consulta secţiunea 1.2 din evaluarea impactului, precum şi anexele I şi II.

[13]             Proiectele de raport sunt disponibile la: http://ec.europa.eu/energy/efficiency/bucharest.

[14]             JO C , , p. .

[15]             JO C , , p. .

[16]             JO C , , p. .

[17]             Previziunile din 2007 au indicat un consum de energie primară de 1842 Mtep până în 2020. Rezultă o reducere de 20% echivalentă cu 1474 Mtep până în 2020, şi anume o reducere de 368 Mtep în raport cu previziunile.

[18]             COM/2010/0639 final.

[19]             2010/2107(INI).

[20]             COM(2011)21.

[21]             COM(2011) 109 final.

[22]             COM(2011) 144 final.

[23]             COM(2011) 112 final

[24]             JO L 140, 5.6.2009, p.136.    

[25]             JO L 52, 21.2.2004, p. 50.

[26]             JO L 144, 27.4.2008, p. 64.

[27]             JO L 153, 18.6.2010, p. 13.

[28]             COM(2008) 394 Final.

[29]             JO L 334, 17.12.2010, p.17.

[30]             JO L 275, 25.10.2003, p. 32.

[31]             JO L 32, 6.2.2007, p. 183.

[32]             JO L 211, 14.8.2009, p. 15.

[33]             JO L 309, 24.11.2009, p. 87.

[34]             JO L 153, 18.6.2010, p. 1.

[35]             JO L 304, 14.11.2008, p. 1.

[36]             JO L 211, 14.8.2009, p. 55.

[37]             JO L 211, 14.8.2009, p. 94.

[38]             JO L 338, 17.12.2008, p. 55.

[39]             JO L 381, 28.12.2006, p. 24.

[40]             JO L 342, 22.12.2009, p. 46.

[41]             Statele membre pot aplica factori de conversie diferiţi, în cazul în care aceştia pot fi justificaţi.

[42]             Serviciu de iluminat general (GLS) sau lămpi cu filament din tungsten (CFL)

[43]             Serviciu de iluminat general (GLS) sau lămpi cu filament din tungsten (CFL)

[44]             Standardul EN 834 privind repartitoarele de costuri pentru energie termică necesar pentru determinarea consumului radiatoarelor domestice de încălzire – aparate care funcţionează exclusiv pe bază de energie electrică.

[45]             Recomandări privind metodele de măsurare şi verificare din cadrul Directivei 2006/32/CE privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice.

[46]             ABM: gestiune pe activităţi – ABB: întocmirea bugetului pe activităţi.

[47]             Astfel cum sunt menţionate la articolul 49 alineatul (6) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

[48]             Explicațiile privind tipurile de gestiune, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html

[49]             Astfel cum sunt menţionate la articolul 185 din Regulamentul financiar.

[50]             CD= credite diferențiate / CND = credite nediferențiate.

[51]             AELS: Asociaţia Europeană a Liberului Schimb.

[52]             Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii de Vest.

[53]             Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/iniţiativei.

[54]             Asistenţă tehnică şi/sau administrativă şi cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor şi/sau a acţiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă şi cercetare directă.

[55]             Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/iniţiativei.

[56]             Realizările se referă la produsele și serviciile care vor fi furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de străzi construiți etc.).

[57]             Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/iniţiativei.

[58]             Asistenţă tehnică şi/sau administrativă şi cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor şi/sau a acţiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă şi cercetare directă.

[59]             AC= agent contractual; INT= personal interimar ("Intérimaire"); JED= „Jeune Expert en Délégation” (expert tânăr în delegaţii); AL= agent local; END = expert naţional detaşat.

[60]             Sub plafonul pentru personal extern din credite operaţionale (fostele linii „BA”).

[61]             În special pentru fonduri structurale, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi Fondul european pentru pescuit (FEP).

[62]             A se vedea punctele 19 şi 24 din Acordul Interinstituţional.

[63]             În ceea ce priveşte resursele proprii tradiţionale (taxe vamale, cotizaţii pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, şi anume sume brute după deducerea a 25% pentru costuri de colectare.