Avizul Comitetului Economic și Social European privind drepturile de proprietate intelectuală în domeniul muzical (aviz din proprie inițiativă)

2011/C 318/05

Raportor: dl Panagiotis GKOFAS

La 17 ianuarie 2008, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Drepturile de proprietate intelectuală în domeniul muzical

(aviz din proprie inițiativă).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 26 mai 2011.

În cea de-a 473-a sesiune plenară, care a avut loc la 13 și 14 iulie 2011 (ședința din 14 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 119 voturi pentru, 51 de voturi împotrivă și 42 de abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Datele problemei

1.1.1   Drepturile creatorilor și drepturile conexe ale interpreților din domeniul muzical, precum și protecția lor, referitoare la produse nemateriale care se comercializează și se difuzează din ce în ce mai frecvent în format digital, constituie o temă care afectează în mod foarte direct societatea civilă.

1.1.2   Prezentul aviz este conceput în jurul a cinci axe principale. Prima constă în a identifica și a face deosebire, în materie muzicală, între prerogativele titularilor de drepturi și cele ale societăților de gestiune colectivă, dar și a obligațiilor care decurg din tranzacționarea drepturilor de proprietate intelectuală și a drepturilor conexe. A doua axă are ca obiect remunerația sau, mai concret, remunerația la care au dreptul autorii pentru utilizarea de către terți (consumatori) atât a drepturilor de proprietate intelectuală, cât și a drepturilor conexe. A treia temă privește determinarea modului de stabilire a acestei remunerații, precum și definirea sensului noțiunii de „execuție publică” sau a momentului de la care se poate vorbi de o astfel de „execuție publică”. Cea de-a patra provocare este cea a sancțiunilor aplicabile utilizatorilor pentru exploatarea ilegală a acestui drept. În sfârșit, a cincea temă se referă la modul de organizare și funcționare a organismelor de gestiune colectivă (OGC) sau a societăților de gestiune colectivă (SGC), în unele state membre, astfel încât să se asigure reprezentarea titularilor de drepturi.

1.1.3   Comitetul își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în absența armonizării dreptului Uniunii cu sistemele de drept naționale și din cauza diferențelor existente între ordinile juridice interne ale diferitelor state membre, ar putea fi perturbat echilibrul necesar între accesul cetățenilor la conținuturi culturale și de divertisment, libera circulație a bunurilor și a serviciilor și protecția drepturilor de proprietate intelectuală.

1.1.4   Punctul de plecare pentru elaborarea unui regulament al cărui scop va fi armonizarea legislațiilor statelor membre va trebui să constea în votarea și consacrarea, la nivelul Uniunii Europene, a câtorva „principii fundamentale” elementare, în conformitate cu convențiile internaționale existente, în special Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice, fără a aduce atingere drepturilor utilizatorilor și ținându-se seama de propunerile CESE.

1.1.5   Comitetul recomandă ca legislația statelor membre să facă obiectul unei armonizări a punctelor care pun probleme în viața civică a cetățenilor și care o influențează în mod direct, astfel încât drepturile dobândite ale acestora, recunoscute la nivel constituțional, să nu fie puse în pericol prin interpretări ale legii care pot fi uneori literale, concentrate pe cuvinte, alteori eronate sau parțiale, în detrimentul consumatorilor utilizatori. Comisiei îi revine sarcina de a aborda punctele controversate rezultând din interpretările juridice ale noțiunilor utilizate de diferite organe legislative, Comitetul considerând că este de datoria sa să le pună pe masa negocierilor, pentru a se ajunge la un rezultat corect. Protecția autorilor și a interpreților nu va trebui să constituie un obstacol în calea liberei circulații a operelor și trebuie să garanteze în același timp, prin modificarea dispozițiilor legale corespunzătoare, că consumatorii au acces liber la conținuturile electronice și beneficiază de o libertate de utilizare a acestora, menținându-și aceleași drepturi atât online, cât și în afara mediului online, cu respectarea proprietății intelectuale.

1.1.6   Comitetul propune ca, (a) pentru acordarea autorizației de reprezentare a titularilor de drepturi (b) în vederea încheierii de convenții pentru exploatarea drepturilor patrimoniale ale autorilor și (c) prevăzând, în caz de diferend sau dezacord, posibilitatea de a recurge la arbitraj, să se adopte o reglementare legislativă unică, care i-ar putea ajuta atât pe utilizatorii conținuturilor și pe consumatori, cât și pe autorii operelor de creație intelectuală și pe alți titulari de drepturi, să rezolve conflictele legate de exploatarea unei „opere”. Pentru aceasta, este necesară înființarea, la nivel național, a unui organism unic de mediere și soluționare a diferendelor dintre titularii de drepturi și utilizatorii conținuturilor.

1.1.7   Comitetul consideră posibilă realizarea acestui obiectiv, prin crearea unei instanțe naționale unice și independente care, pe lângă sarcinile sus-menționate, să aibă și responsabilitatea de a garanta transparența cu privire la vărsarea integrală către titularii de drepturi a retribuțiilor colectate prin intermediul OGC, în cazurile în care aceasta nu se întâmplă, cu prevederea, bineînțeles, a unor garanții care vor fi stabilite la nivel european, singura marjă de manevră de care se vor bucura statele membre urmând a fi posibilitatea de reglementare a modului de constituire, de organizare și de funcționare a organismului respectiv. Acesta ar putea veghea la: a) asigurarea aplicării stricte a legislației existente, fie ea comunitară sau internă, proprie statului membru respectiv, în vederea realizării obiectivului menționat, b) instaurarea unei transparențe totale în ceea ce privește colectarea și plata remunerațiilor datorate, rezultate în urma exploatării drepturilor patrimoniale ale autorilor și c) combaterea fraudei fiscale legate de plata către stat a sumelor datorate ca urmare a exploatării operelor respective.

1.1.8   Pentru a menține încrederea titularilor de drepturi și a utilizatorilor și pentru a facilita acordarea licențelor transnaționale, guvernanța și transparența gestionării colective a drepturilor trebuie îmbunătățite și adaptate progresului tehnologic. Soluții mai simple, mai uniforme și neutre din punct de vedere tehnologic pentru acordarea licențelor transnaționale și paneuropene în sectorul audiovizual vor stimula creativitatea și vor veni în ajutorul autorilor, producătorilor și al difuzorilor de conținut, în beneficiul consumatorilor europeni.

1.2   Gestionarea eficientă a drepturilor digitale (GDD)

1.2.1   De asemenea, Comitetul susține promovarea și îmbunătățirea ofertelor legale, precum Deezer, primul site de muzică la cerere gratuit și legal, sau Spotify, un serviciu de difuzare legală de muzică pe internet, autofinanțat prin publicitate, și consideră că acest tip de abordare trebuie să continue să se dezvolte în paralel cu activitatea legislativă.

1.2.2   Printre măsurile care ar trebui avute în vedere ar trebui să se numere și campaniile de educare și sensibilizare, adresate în special tinerilor.

1.2.3   Comitetul solicită Comisiei să aprofundeze principiile prezentate în recomandarea sa din 18 mai 2005, referitoare la gestionarea colectivă transfrontalieră a drepturilor de autor și a drepturilor conexe în serviciile legale de muzică online.

1.2.4   Comitetul solicită Comisiei să adopte cât mai curând posibil propunerea de directivă-cadru privind gestionarea colectivă a drepturilor, prevăzută în Agenda digitală.

2.   Introducere

2.1   Creatorii și interpreții obțin profit din sumele încasate ca urmare a utilizării creațiilor lor artistice pretutindeni în lume. Aceste sume sunt colectate, pe seama creatorilor, de societăți de gestiune colectivă, care au în competență toate domeniile artistice laolaltă.

2.2   Dimensiunea și competențele societăților de gestiune colectivă diferă de la un stat membru la altul: unele au dimensiuni modeste, în timp ce altele sunt atât de puternice încât ar putea deveni, în anumite cazuri, monopoluri de facto pentru exploatare. Serviciile pe care le oferă artiștilor variază, de asemenea, în funcție de acești parametri.

2.3   Putem să ne punem pe bună dreptate întrebarea, așa cum a făcut-o Comisia Europeană, dacă complexitatea sistemului actual îl face pe atât de eficient pe cât ar trebui și dacă protejează interesele titularilor de drepturi și, în același timp, pe cele ale utilizatorilor de conținuturi, ale cetățenilor și ale consumatorilor finali.

2.4   Nu ar trebui oare să considerăm problema ca fiind mai mult decât o „simplă” armonizare tehnică a dreptului de autor și a drepturilor conexe? Cum putem îmbunătăți gestionarea la nivel național a dreptului de autor și remedia inconvenientele cauzate de fragmentarea actuală a redevenței pentru copierea în scop privat a operelor, ca să nu menționăm decât una dintre probleme? Cum putem concilia eforturile în direcția unei „mai bune reglementări” cu gestionarea transfrontalieră eficientă a drepturilor colective? Este necesară reglementarea acestor aspecte.

2.5   Complexitatea situației și caracterul sensibil al problematicii pentru societatea civilă determină Comitetul să se sesizeze cu privire la acest subiect și să examineze posibilele direcții de reflecție.

2.6   Într-adevăr, ignoranța, dacă nu chiar indiferența sau ostilitatea publicului față de noțiunea de drepturi de proprietate intelectuală, necesită o reacție din partea societății civile.

2.7   Regimul în vigoare în materie de protecție a drepturilor patrimoniale (altele decât drepturile morale) ale creatorilor și a drepturilor conexe ale interpreților și producătorilor în domeniul muzical este definit printr-o serie de directive – cum ar fi, de exemplu, directivele Parlamentului European și Consiliului nr. 2006/115/CE, din 12 decembrie 2006, nr. 2006/116/CE, din 12 decembrie 2006 și 2001/29/CE, din 22 mai 2001 – care aveau ca obiectiv principal facilitarea liberei circulații a mărfurilor și ideilor, în condiții de concurență sănătoasă, dar și stabilirea unui echilibru și combaterea pirateriei. Întreaga armonizare a drepturilor de autor și a drepturilor conexe acestora se bazează pe un nivel ridicat de protecție, dat fiind că aceste drepturi sunt primordiale pentru creația intelectuală. Protecția contribuie la menținerea și dezvoltarea creativității, în interesul autorilor, al interpreților, al producătorilor, al consumatorilor, al utilizatorilor de conținuturi, al culturii, al industriei și al publicului în general. Prin urmare, proprietatea intelectuală a fost recunoscută ca parte integrantă a dreptului de proprietate și este protejată prin Carta europeană a drepturilor fundamentale, deoarece efortul creativ și artistic al autorilor, artiștilor și interpreților sau executanților presupune venituri suficiente, care să servească drept bază pentru noi lucrări creative și artistice. Numai o protecție juridică adecvată a titularilor de drepturi face posibilă garantarea eficientă a acestor venituri.

2.8   În unele țări, există legi foarte aspre împotriva oricărei forme de copiere și de schimb de fișiere protejate prin dreptul de proprietate intelectuală, indiferent dacă aceste schimburi au loc în cadru privat și limitat sau în scopuri comerciale (1).

2.9   Consumatorii europeni, ale căror organizații au denunțat faptul că au fost excluse de la negocierile cu privire la aceste aspecte ca reprezentând o practică netransparentă și antidemocratică, au avertizat că sub pretextul combaterii pirateriei nu se poate instaura un control polițienesc al tuturor schimburilor și comunicărilor realizate prin intermediul internetului, știrbindu-se dreptul la viața privată și la intimitate în cadrul corespondenței și al informațiilor transmise în acest mod. Comitetul dorește să fie la rândul său informat cu privire la discuțiile și propunerile existente și să își exprime punctul de vedere.

3.   Observații specifice

3.1   Proprietatea intelectuală: clarificări și distincții

3.1.1   Este de cea mai mare importanță să se înțeleagă bine să se facă distincția între noțiunile de drept de autor și de drepturi conexe. Ambele fac parte dintr-un concept care poate fi calificat sau denumit „proprietate intelectuală”. Noțiunea de proprietate intelectuală a fost stabilită la nivel internațional prin Convenția din 14 iulie 1967, prin care s-a instituit Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, iar ulterior a fost preluată de legislația comunitară, în special de Directiva 2006/115/CE, motiv pentru care este un concept consolidat în acquis-ul comunitar.

3.1.2   Comitetul consideră că autorii și interpreții trebuie să primească o remunerație adecvată pentru utilizarea operelor lor, pentru a-și putea continua munca creativă și artistică, la fel ca și producătorii, pentru a putea finanța această muncă. Investiția necesară pentru a crea produse ca fonograme, filme sau produse multimedia și servicii, cum ar fi „serviciile la cerere”, este considerabilă. Pentru a asigura o astfel de remunerație și pentru a obține un randament satisfăcător al investiției, este necesară o protecție juridică adecvată a drepturilor de proprietate intelectuală.

3.1.3   Comitetul solicită armonizarea anumitor transpuneri ale dreptului de autor și ale prerogativelor drepturilor conexe. Pentru armonizarea acestor domenii, va fi necesar să se țină seama de diversele rapoarte cu privire la aplicarea directivelor și a jurisprudenței Curții de Justiție în acest sens.

3.1.4   CESE își manifestă satisfacția cu privire la adoptarea recentei propuneri de directivă privind anumite utilizări autorizate ale operelor orfane [COM(2011) 289 final], asupra căreia se va pronunța într-un aviz viitor.

3.2   Remunerația

3.2.1   Remunerarea autorilor care dețin un drept intelectual în domeniul muzical (sub aspectul său patrimonial) constituie probabil unul dintre cele mai problematice puncte cu care se confruntă majoritatea statelor membre în raporturile contractuale dintre organismele de gestiune colectivă și utilizatori și care au fost rezolvate, în cea mai mare parte, de jurisprudența Curții de Justiție.

3.2.2   Comitetul consideră necesar să pledeze pentru aplicarea principiului egalității tuturor cetățenilor în fața legii, dar și să promoveze principiul proporționalității, în ceea ce privește garantarea atât a proprietății intelectuale a autorilor și a altor titulari, cât și a drepturilor utilizatorilor de conținuturi și ale consumatorilor finali. În prezent, drepturile de proprietate intelectuală în Europa sunt protejate prin tratatele „Internet” ale Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI), care au fost ratificate de UE și de statele membre în decembrie 2009, ceea ce, în principiu, unifică dreptul aplicabil, în ciuda faptului că diversele declarații naționale făcute cu ocazia ratificării pun sub semnul îndoielii o abordare unitară la nivel comunitar. Aceste tratate interzic copierea și contrafacerea în scopuri comerciale, după cum o face și Directiva privind dreptul de autor și drepturile conexe în societatea informațională.

3.3   Definiția noțiunilor de „remunerație” și de „execuție publică”

3.3.1   Trebuie acordată o atenție specială stabilirii momentului la care se poate afirma că se datorează o remunerație pentru utilizarea pieselor muzicale, a ceea ce înseamnă „execuție publică”, precum și a situațiilor în care putem vorbi despre exploatare, și nu despre utilizare.

3.3.2   Comitetul consideră că trebuie făcută o deosebire clară între exploatarea comercială și utilizarea privată, sub aspectul scopului acestor modalități de utilizare, dar și al sancțiunilor pe care le implică. În practică, tarifele organismelor de gestiune colectivă, convenite cu asociațiile reprezentative ale diferitelor categorii de utilizatori, țin deja seama de diferitele utilizări ale muzicii în localurile publice: nu plătesc aceleași sume localurile în care muzica joacă un rol esențial (cum ar fi o discotecă) ca acelea în care muzica are un rol accesoriu sau incidental, ca un coafor sau marile magazine.

3.3.3   Comitetul consideră că remunerarea pentru așa-numita „exploatare secundară”, prevăzută în Convenția de la Berna, este pe deplin justificată, deoarece proprietarii organismelor de difuzare și emisiunile de televiziune sau de radio sunt utilizatori secundari ai operelor conținute în emisiunile primare, care constituie punctul de plecare al „comunicării publice” a acestor opere și prestații în locurile menționate.

3.3.4   Trebuie reformat sistemul actual de remunerare a drepturilor de proprietate intelectuală, în ce privește retribuirea pentru reproducerea în scopul utilizării private, pentru a spori transparența în modul de calcul al „remunerației echitabile”, în colectarea și plata drepturilor. Remunerațiile vor trebui să reflecte și să se bazeze pe prejudiciul financiar real pe care îl suferă titularii de drepturi ca urmare a copierii în scopul utilizării private.

3.3.5   Comitetul preconizează că, pentru a facilita acordarea licențelor transnaționale, va trebui menținută libertatea contractuală a titularilor de drepturi. Aceștia nu ar urma să fie obligați să acorde licențe pentru întreg teritoriul european și nici să stabilească prin contract nivelul redevențelor pentru eliberarea licențelor.

3.3.6   Comitetul susține promovarea unor modele de afaceri mai inovatoare, prin care să se poată obțină acces la conținuturi în diferite moduri (gratis, premium, freemium) în funcție de viabilitatea ofertelor și de expectativele și atitudinea utilizatorilor finali, obținându-se un echilibru adecvat între remunerarea titularilor de drepturi și accesul consumatorilor și al publicului în general la conținuturi.

3.4   Sancțiuni și pedepse

3.4.1   Comitetul este convins că protecția operelor intelectuale constituie cu adevărat o provocare de o importanță capitală pentru dezvoltarea economică și culturală a Uniunii, în special în contextul evoluțiilor economice și tehnologice recente, pentru a garanta efortul creativ și artistic al autorilor și al artiștilor interpreți. În acest scop s-a stabilit un sistem de sancțiuni eficiente, disuasive și proporționale, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție.

3.4.2   Comitetul consideră că utilizarea a numeroase opere intelectuale, care nu este permisă decât ca derogare de la drepturile exclusive ale beneficiarilor, cu limitări impuse utilizatorilor, ar trebui să devină un drept pozitiv și general al cetățenilor. În plus, limitele la utilizarea acestora nu sunt nici foarte clare, nici definite cu precizie de lege, consumatorii întâmpinând dificultăți în ce privește identificarea practicilor permise de legislația în vigoare.

Protecția juridică și penală a proprietății intelectuale constituie o garanție esențială pentru apărarea și consolidarea ordinii sociale, culturale, economice și politice din țările dezvoltate.

CESE se opune utilizării sancțiunilor penale împotriva utilizatorilor fără scopuri lucrative.

3.4.3   Institutul pentru dreptul tehnologiei informațiilor din cadrul Universității din Amsterdam a realizat, la solicitarea DG Piața Internă a Comisiei Europene, un studiu consacrat punerii în aplicare a Directivei 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională, precum și influenței acesteia asupra legislației statelor membre (2). Capitolele din cea de-a doua parte a acestuia, care privesc aplicarea textului în celelalte state membre ale UE, arată că din cele 26 de țări analizate, doar șase aplică pedepse privative de libertate în acest domeniu.

3.4.4   Comitetul solicită completarea articolului 8 din Directiva 2001/29/CE, propunând introducerea unui alineat (4), în care să se prevadă, în ceea ce privește protecția juridică împotriva încălcării drepturilor și obligațiilor vizate în directivă, dezincriminarea utilizării de către utilizatorii consumatori de conținuturi pentru care exploatatorii difuzării lor publice nu au achitat la origine drepturile de proprietate intelectuală. În cazul punerii la dispoziția publicului, va rămâne de aplicabilitate doar răspunderea civilă și sancțiunile ce decurg din aceasta, (obligarea la plata unei despăgubiri proporționale cu remunerația datorată sub formă de drepturi patrimoniale titularilor dreptului de proprietate și ai drepturilor conexe). Sancțiunile penale pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală nu vor trebui să se aplice decât în cazuri clar definite de încălcare ale normelor comerciale sub forma criminalității organizate și a exploatării comerciale ilicite a drepturilor de proprietate intelectuală. În orice caz, măsurile de executare trebuie să respecte drepturile fundamentale ale consumatorilor.

3.5   Structura și rolul organismelor de gestiune colectivă (OGC)

3.5.1   Trebuie subliniat faptul că directivele existente supuse examinării se caracterizează printr-o lipsă totală de protecție a utilizatorilor consumatori, a căror soartă depinde de măsurile luate de SGC, a căror activitate nu este supusă vreunui control real. Comitetul solicită ca acest cadru juridic să recunoască, să protejeze și să garanteze drepturile cetățenilor consumatori, precum și egalitatea între cetățeni în fața legii, în ceea ce privește această protecție a utilizatorilor și a consumatorilor în raport cu autorii și titularii drepturilor conexe, în conformitate cu legislația din domeniul proprietății intelectuale, în special cu recomandarea Comisiei din 18.5.2005.

3.5.2   Comitetul solicită completarea articolului 5 din Directiva 2006/115/CE prin introducerea unui alineat (5), în care să se precizeze că SGC care primesc aviz sunt abilitate să colecteze sumele datorate și să-i reprezinte pe titularii de drepturi nu pot, în calitatea lor de organisme de gestiune colectivă, să se organizeze ca societăți de natură comercială, trebuind să fie entități fără scop lucrativ, cu caracter asociativ, și să fie constituite de titularii de drepturi de autori și de drepturi conexe.

3.5.3   Comitetul solicită completarea articolului 5 din Directiva 2006/115/CE, prin introducerea unui alineat (6) în care să se precizeze că societățile sau organismele de gestiune colectivă (SGC sau OGC) sunt supravegheate de un organism independent constituit la nivel național (organism național unic de gestiune), care poate fi același organism care le-a eliberat avizul în vederea colectării drepturilor artiștilor interpreți sau executanți. Cu alte cuvinte, organismul care eliberează avizele poate fi inclusiv organismul care va realiza supravegherea.

3.5.4   Comitetul solicită completarea articolului 5 din Directiva 2006/115/CE prin introducerea unui alineat (7), în cuprinsul căruia să se precizeze că autorii, interpreții sau executanții titulari de drepturi sunt abilitați să „cedeze” drepturile patrimoniale pe care le posedă în temeiul dreptului de proprietate intelectuală și să-și „transfere” dreptul de împrumut sau închiriere mai multor OGC (SGC) existente sau nou înființate. În măsura în care, într-un astfel de caz, ar exista mai multe OGC (SGC) ar exista riscul ca: a) redevențele datorate artiștilor să fie plătite de mai multe ori, de către mai multe OGC (SGC), antrenând riscul suplimentar ca b) utilizatorul să încheie contracte și să colaboreze mai degrabă cu mai multe dintre acestea, decât cu un singur OGC (SGC); c) să se plătească o remunerație dublă pentru utilizarea aceleiași opere. Organismul care emite avizele pentru OGC (SGC) va fi competent și responsabil și pentru distribuirea remunerațiilor colectate de acestea de la utilizatori între autori și titularii de drepturi conexe. Propunem instalarea în locurile respective a unor programe de calculator moderne, care să permită realizarea unui inventar al coordonatelor fonogramelor (autor, interpret, durată etc.) cu ocazia executării acestora, astfel încât utilizatorul să plătească pentru utilizarea drepturilor de autor în cauză, iar plata să fie proporțională. Organismul menționat își va asuma și responsabilitatea de a evita plățile multiple pentru remunerarea unei opere în ansamblul său. Statele membre în care nu există un organism responsabil de emiterea avizelor de funcționare către OGC (SGC) vor trebui să prevadă crearea unui astfel de organism, în conformitate cu legislația lor internă.

3.5.5   Comitetul solicită completarea articolului 5 din Directiva 2006/115/CE prin introducerea unui nou alineat (8), în cuprinsul căruia să se precizeze că OGC care îi reprezintă pe artiștii interpreți sau executanți vor trebui să elaboreze un bilanț și un raport financiar nominal cu privire la gestiunea și la distribuirea remunerațiilor colectate în numele titularilor de drepturi și să furnizeze orice altă informație care poate dovedi că „veniturile” respective au fost plătite acestora din urmă și că aceste „venituri” au fost „declarate” și impozitate de administrațiile fiscale ale statelor membre. Contabilitatea organismelor de gestiune a remunerațiilor și distribuirea efectivă a remunerațiilor colectate între diverșii titulari de drepturi vor trebui certificate de un auditor independent al cărui raport va trebui să fie public; acestea vor trebui să facă obiectul unui control periodic din partea unei autorități competente, cum ar fi o Curte de Conturi sau o autoritate publică independentă.

3.5.6   Comitetul solicită completarea articolului 5 din Directiva 2006/115/CE prin introducerea unui alineat (9), în care să se precizeze că, în cazul în care OGC nu plătesc titularilor de drepturi remunerațiile percepute sau nu respectă dispozițiile alineatelor (5) și (7) din acest articol, organismul care eliberează avizul va proceda la retragerea acestuia și, în consecință și în funcție de gravitatea încălcării, va iniția acțiuni în justiție împotriva lor în fața instanțelor naționale.

(1)  Sancțiunile sunt aceleași indiferent dacă este vorba de o utilizare privată sau de contrafacere în scopuri comerciale.

(2)  Studiu publicat în februarie 2007.