52011DC0321

/* COM/2011/0321 final - */ RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CĂTRE CONSILIU referitor la punerea în aplicare a Directivei privind zgomotul ambiental în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2002/49/CE RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CĂTRE CONSILIU referitor la punerea în aplicare a Directivei privind zgomotul ambiental în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2002/49/CE


RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CĂTRE CONSILIU

referitor la punerea în aplicare a Directivei privind zgomotul ambiental în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2002/49/CE

INTRODUCERE

La 25 iunie 2002, a fost adoptată Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental, denumită în continuare „Directiva privind zgomotul ambiental” (DZA). Acest lucru a reprezentat un pas în direcția elaborării politicii UE în materie de zgomot.

Scopul prezentei directive este de „ a stabili o abordare comună în vederea evitării, prevenirii sau reducerii, cu prioritate, a efectelor nocive, inclusiv a disconfortului, provocate de zgomotul ambiental .”

Pentru atingerea acestuia, directiva cere statelor membre să ia un număr de măsuri, între care, în special:

1. să determine expunerea la zgomotul ambiental, prin cartografiere acustică;

2. să adopte planuri de acțiune pe baza rezultatelor obținute prin cartografierea zgomotului, precum și

3. să garanteze faptul că informațiile privind zgomotul ambiental sunt puse la dispoziția publicului.

Totodată, directiva oferă baza pentru elaborarea în continuare de către UE a altor măsuri pentru reducerea zgomotului emis de diferite surse. Raportul referitor la punerea în aplicare a fost pregătit în conformitate cu articolul 11 din DZA, care cere Comisiei să evalueze în special[1]:

- nevoia de acțiuni viitoare din partea UE în ceea ce privește zgomotul ambiental [articolul 11 alineatul (2)] și

- analiza calității acustice a mediului în UE pe baza datelor raportate de statele membre [articolul 11 alineatul (3)].

Pentru elaborarea prezentului raport, Comisia a primit contribuții din partea AEM[2] și a realizat o serie de studii ajutătoare[3], în care se pot găsi informații suplimentare.

ZGOMOTUL AMBIENTAL șI EFECTELE ACESTUIA

Zgomotul ambiental reprezintă o problemă de mediu semnificativă în întreaga UE. Devin disponibile din ce în ce mai multe informații cu privire la efectele zgomotului asupra sănătății. De exemplu, cea mai recentă publicație[4] a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și a Centrului Comun de Cercetare al Comisiei arată că zgomotul produs de trafic poate fi considerat responsabil de pierderea anuală a peste un milion de ani de viață sănătoasă în statele membre UE și în alte țări din Europa Occidentală.

În plus, „Orientările privind zgomotul în UE”[5] ale OMS confirmă că efectele zgomotului ambiental, inclusiv disconfortul, reprezintă o problemă gravă de sănătate. În „Orientările OMS privind zgomotul de noapte în Europa”[6] se propune ca valoare orientativă pentru nivelurile de zgomot pe timpul nopții o valoare de numai 40 decibeli (dB, Lnight). Pe lângă aceasta, UE a finanțat în perioada 2009-2011 o amplă acțiune de coordonare la care au participat 33 de institute din Europa[7]. Studii recente[8] au arătat că zgomotul ambiental reprezintă unul dintre riscurile de mediu importante care amenință sănătatea publică și că expunerea la zgomot în Europa prezintă o tendință de creștere prin comparație cu alți factori de stres. Urbanizarea, cererea crescândă de transporturi motorizate și planificarea urbană ineficientă sunt principalele forțe responsabile de expunerea la zgomot ambiental. Mai mult, poluarea sonoră este adesea asociată unor zone urbane în care și calitatea aerului poate fi o problemă.

Poluarea sonoră poate să deranjeze, să perturbe somnul, să afecteze funcțiile cognitive la copiii de vârstă școlară, să provoace reacții de stres fiziologic și, totodată, să conducă la afecțiuni cardiovasculare la subiecții expuși în mod cronic la zgomot[9]. Stresul poate declanșa producerea anumitor hormoni care pot avea efecte intermediare variate, inclusiv creșterea tensiunii arteriale. În cazul expunerii pe o perioadă îndelungată, aceste efecte pot, la rândul lor, să conducă la creșterea riscului de afecțiuni cardiovasculare și la tulburări psihice. OMS a propus mai multe niveluri limită5, 6 , de la 32 (LAmax[10], inside) la 42 (Lnight, outside) dB cu referire la aceste efecte negative asupra sănătății.

Costurile economice ale poluării sonore includ scăderea valorii locuințelor, pierderi de productivitate din cauza efectelor asupra sănătății și a efectelor distributive. Costurile sociale sunt legate de moartea prematură sau de morbiditate (concentrare redusă, oboseală, probleme de auz). Costurile sociale ale zgomotului produs de traficul rutier și de cale ferată în întreaga UE a fost estimat recent la 40 de miliarde euro pe an, dintre care 90% sunt asociate vehiculelor de transport de persoane și vehiculelor de marfă. Aceasta reprezintă aproximativ 0,4% din PIB-ul UE[11], inclusiv costurile de îngrijire a sănătății. Conform Cărții albe a Comisiei privind transporturile din 2011, dacă nu se întreprind măsuri, costurile externe aferente zgomotului ale transporturilor ar urma să crească până la aproximativ 20 de miliarde euro până în 2050.

TRANSPUNEREA LEGISLATIVă

DZA trebuia să fie transpusă până la 18 iulie 2004. Comisia a înregistrat cazuri de necomunicare pentru 14 state membre UE[12]. Toate celelalte state membre au transpus în termen dispozițiile DZA în legislația națională. Toate cazurile de necomunicare au fost închise până în octombrie 2007.

În ansamblu, calitatea transpunerii legislative a fost satisfăcătoare. Până în prezent, Comisia a identificat două state membre[13] care nu au transpus în mod adecvat articolele 4, 5, 6, 7 și 8. Se așteaptă încă validarea evaluării neconformității. Dacă se confirmă constatările inițiale, Comisia va lua măsuri în mod corespunzător.

PUNEREA ÎN APLICARE A DIRECTIVEI

Conform DZA, statele membre au o serie de obligații și, de asemenea, trebuie să raporteze Comisiei Europene anumite informații. Termenele pentru fiecare dintre cerințe conduc la un ciclu ambițios de punere în aplicare și raportare periodică (a se vedea tabelul 1 de mai jos).

Termen-limită de punere în aplicare | Obiect | Trimitere | Actualizări |

30 iunie 2005 | Informații privind drumurile principale, căile ferate principale, aeroporturile și aglomerările principale conform valorilor limită superioare stabilite de statele membre și vizate de prima rundă de cartografiere | Articolul 7 alineatul (1) | Obligatoriu la fiecare 5 ani |

18 iulie 2005 | Înființarea de organisme competente pentru hărțile acustice strategice, planurile de acțiune și colectarea de date | Articolul 4 alineatul (2) | Posibil în orice moment |

18 iulie 2005 | Valorile limită ale zgomotului în vigoare sau preconizate și informațiile asociate | Articolul 5 alineatul (4) | Posibil în orice moment |

30 iunie 2007 | Hărțile acustice strategice pentru drumurile, căile ferate, aeroporturile și aglomerările principale conform valorilor limită superioare | Articolul 7 alineatul (1) |

18 iulie 2008 | Planuri de acțiune pentru drumurile, căile ferate, aeroporturile și aglomerările principale | Articolul 8 alineatul (1) | Obligatoriu la fiecare 5 ani |

31 decembrie 2008 | Informații privind drumurile principale, căile ferate principale, aeroporturile și aglomerările principale conform valorilor limită inferioare stabilite de statele membre și vizate de cea de-a doua rundă de cartografiere | Articolul 7 alineatul (2) | Posibil în orice moment |

30 iunie 2012 | Hărțile acustice strategice pentru drumurile, căile ferate, aeroporturile și aglomerările principale conform valorilor limită inferioare | Articolul 7 alineatul (2) | Obligatoriu la fiecare 5 ani |

Desemnarea organismelor administrative

Cele mai multe state membre au raportat la timp Comisie și toate statele membre au conferit organismelor administrative pertinente competențele legate de punerea în aplicare a DZA. Caracterul transsectorial al domeniului de aplicare al DZA a condus la participarea mai multor agenții guvernamentale diferite, precum și a unor actori din sfera privată la gestionarea infrastructurii în unele state membre. Mai multe state membre au raportat probleme asociate cu coordonarea organismelor implicate, atât în stadiul inițial de colectare a datelor, cât și în stadiile ulterioare de planificare a măsurilor și a punerii în aplicare.

Indicatorii și valorile limită pentru zgomot

Articolul 5 din DZA introduce indicatorii de zgomot pentru raportare, dar nu stabilește valori limită sau obiective obligatorii din punct de vederea juridic la nivelul UE. Li s-a cerut statelor membre să raporteze valorile limită naționale în vigoare sau în curs de pregătire.

Statele membre au o gamă largă de abordări. Cele mai multe dintre ele[14] au stabilit valori limită de zgomot obligatorii din punct de vedere juridic sau revizuiesc în prezent valorile respective[15]. În altele[16], sunt în vigoare valori limită orientative.

Hărțile acustice au arătat că valorile limită de zgomot erau adesea depășite fără a se aplica măsuri suficiente. S-a demonstrat că aplicarea măsurilor de controlare a zgomotului sau de izolare a populațiilor expuse, în anumite țări, nu a depins de caracterul obligatoriu sau nu al valorilor limită.

Un alt aspect îl reprezintă plaja largă a valorilor limită, a valorilor de prag și a valorilor orientative. Numai un număr limitat de state membre[17] au precizat că au utilizat evaluări bazate pe aspectele de sănătate sau că s-au bazat pe evaluările OMS la stabilirea valorilor limită pentru zgomot. A fost dificil să se realizeze o sinteză și să se compare diferitele niveluri din statele membre[18] din cauza bazelor, conceptelor și nivelurilor de precizie adesea diferite.

Evaluarea zgomotului

În general, eforturile de raportare ale statelor membre au permis Comisiei și AEM să creeze o bază de informații care nu exista anterior la nivelul UE. Cu toate acestea, calitatea rapoartelor și momentul prezentării lor au variat considerabil și au constituit un obstacol pentru procesul de evaluare a conformității.

DZA nu stabilește detaliile privind raportarea diferitelor fluxuri de date. Sunt definite numai cerințele tehnice minime (a se vedea anexa VI la DZA).

În consecință, Comisia și AEM au elaborat mecanismul de raportare pentru DZA (MRDZA)[19], care a facilitat și raționalizat colectarea datelor, controlul calității și evaluarea conformității. În 2007, Comitetul privind zgomotul a convenit asupra utilizării MRDZA pe bază voluntară. Asocierea, în plus, cu instrumentul „Reportnet” al AEM[20] a contribuit la creșterea eficacității MRDZA.

Aglomerări, drumuri, căi ferate și aeroporturi principale

Statelor membre li s-a cerut să informeze Comisia, până în 2005, cu privire la drumurile principale, căile ferate principale, aeroporturile și aglomerările principale de pe teritoriile lor, în conformitate cu valorile limită superioare[21]. O primă actualizare trebuia transmisă până la 30 iunie 2008 cu privire la valorile limită inferioare[22]. Începând din 2010, statelor membre li se cere ca la fiecare cinci ani să actualizeze lista pentru ambele valori limită.

Experiența dobândită în procesul de raportare a condus treptat la o raportare mai punctuală, în termeni comparabili și mai ușor de gestionat. În timp ce ultimul raport al unui stat membru pentru 2005 a înregistrat o întârziere de aproape doi ani, în 2010, intervalul s-a redus la cinci luni. În 2010, 18 state membre au raportat la timp, iar opt cu întârziere. Numai Italia nu a prezentat încă raportul.

Cartografierea acustică strategică

Statelor membre li s-a cerut să elaboreze, până la 30 iunie 2007, hărți acustice strategice [articolul 7 alineatul (1)]. Aceste cerințe se aplică din nou pentru termenul de 30 iunie 2012 și, în continuare, pentru fiecare perioadă de cinci ani. Conform articolului 7 alineatul (1), trebuie elaborate astfel de hărți acustice pentru toate drumurile, căile ferate, aeroporturile și aglomerările principale identificate în anul calendaristic precedent (a se vedea 4.3.1)[23].

Hărțile acustice strategice urmează a fi folosite de autoritățile competente pentru a identifica prioritățile în vederea planificării măsurilor și de către Comisie pentru a evalua numărul de persoane expuse la zgomot.

Douăsprezece state membre[24] au furnizat toate datele obligatorii pentru toate sursele, unsprezece[25] au furnizat datele pentru toate sursele cu unele neajunsuri minore și trei[26] au furnizate date pentru unele surse. Până în prezent, numai Malta nu a transmis Comisiei raportul, iar Comisia a lansat în acest caz o procedură de constatare a încălcării obligațiilor.

Evaluarea pe baza primei etape de cartografiere acustică sugerează că aproape 40 de milioane de persoane din întreaga UE sunt expuse pe timpul nopții la zgomot de peste 50 dB provenind de la drumuri din interiorul aglomerărilor (a se vedea tabelul 2). Peste 25 de milioane de persoane sunt expuse la același nivel de zgomot provenind de la drumurile principale din afara aglomerărilor. Se așteaptă ca aceste cifre să crească pe măsură ce se primesc și/sau se evaluează și alte hărți acustice.

Tabelul 2: Sinteza numărului total de persoane expuse la zgomot ambiental pe baza datelor furnizate de statele membre în cadrul primei etape de cartografiere acustică

Domeniul de aplicare | Numărul de persoane expuse la un nivel de zgomot de peste Lden[27] > 55 dB [milioane] | Numărul de persoane expuse la un nivel de zgomot de peste Lnight > 50 dB [milioane] |

În interiorul aglomerărilor (163 de aglomerări în UE > 250 000 locuitori) |

Toate drumurile | 55,8 | 40,1 |

Toate căile ferate | 6,3 | 4,5 |

Toate aeroporturile | 3,3 | 1,8 |

Amplasamentele industriale | 0,8 | 0,5 |

Infrastructuri majore, în afara aglomerărilor |

Drumuri principale | 34 | 25,4 |

Căi ferate principale | 5,4 | 4,5 |

Aeroporturi principale | 1 | 0,3 |

Comisia a analizat și sarcina administrativă și costurile pe care le implică producerea hărților acustice. Aspectele care necesită cele mai multe resurse sunt obținerea de date privind sursele de zgomot, topografia, clădirile înconjurătoare și populația. Costurile aferente cartografierii acustice au variat între 0,33-1,16 euro/locuitor, cu o medie de 0,84 euro/locuitor[28].

Metode armonizate de evaluare a hărților

Conform articolului 6 din DZA, Comisia a fost mandatată să stabilească metode comune de evaluare pentru determinarea indicatorilor de zgomot. Directiva nu prevede însă un termen sau un calendar în acest sens. Directiva stabilește metode intermediare care să fie folosite până când vor fi disponibile metode armonizate, dar statele membre au și posibilitatea de a folosi propriile metode.

Comisia a întreprins o analiză a gradului de comparabilitate a rezultatelor obținute prin diferite metode. Concluzia a fost că, în 13 state membre, metodele naționale de evaluare diferă de metodele intermediare. Drept rezultat, în anul 2008, Comisia a început elaborarea de metode armonizate de evaluare (CNOSSOS-EU) (cf. 0).

Planuri de acțiune

Conform articolului 8, statele membre se asigură că autoritățile competente elaborează planurile de acțiune menite să gestioneze poluarea sonoră și efectele zgomotului, inclusiv prin reducerea zgomotului, în cazul în care este necesar. Măsurile din cadrul planurilor sunt la latitudinea autorităților competente, câtă vreme îndeplinesc cerințele minime din anexa V.

Până în prezent, 20 de state membre au transmis sinteze ale planurilor de acțiune. Cinci state membre[29] au furnizat la timp datele cerute de DZA[30]. Opt[31] au transmis aceste date cu o întârziere de 6 luni și șapte[32] le-au transmis la peste un an după trecerea termenului. Următoarele șapte state membre nu au transmis până în prezent planuri de acțiune: DK, FR, EL, HU, IT, MT și SI.

Informațiile furnizate de statele membre erau foarte diverse, iar datele erau dispersate. În consecință, analiza cuprinzătoare a planurilor de acțiune s-a dovedit a fi o întreprindere dificilă, care este încă în curs.

Zone liniștite

Zonele liniștite au o contribuție benefică la sănătatea publică, în special pentru persoanele care trăiesc în zone urbane zgomotoase. Statelor membre li s-a cerut să introducă măsuri specifice și să elaboreze planuri de acțiune care să protejeze de creșterea nivelului de zgomot zonele liniștite din aglomerări. Conform DZA, delimitarea acestor zone este în mare măsură la latitudinea statelor membre.

Consecința acestui lucru este că la nivelul UE se întâlnesc abordări foarte divergente. În vreme ce majoritatea statelor membre au stabilit zone liniștite în aglomerări, multe dintre ele nu au făcut încă acest lucru nici în zonele rurale.

Informarea și consultarea publică și gestionarea datelor

În conformitate cu articolele 8 și 9, statele membre se asigură că publicul este consultat în legătură cu planurile de acțiune și că acestea sunt diseminate și puse la dispoziția publicului în conformitate cu Directiva privind accesul public la informațiile de mediu[33]. Conform articolului 10 alineatul 3 din directivă, Comisia creează o bază de date cu informațiile privind hărțile acustice strategice pentru a facilita elaborarea raportului prevăzut la articolul 11, precum și a altor lucrări tehnice.

În acest scop, Comisia pune la dispoziția publicului toate rapoartele prezentate de statele membre până în decembrie 2010[34]. De asemenea, utilizarea instrumentului „Reportnet” al AEM a facilitat gestionarea informațiilor și a redus timpul necesar pentru evaluarea rapoartelor. Deși acest lucru se face pe bază voluntară, aproximativ 80% din rapoartele statelor membre au fost publicate pe „Reportnet”. Mai mult, în octombrie 2009, AEM a lansat Noise Observation and Information Service for Europe (N.O.I.S.E. - Serviciul de informații și de observare a zgomotului în Europa)[35] în scopul informării publicului cu privire la poluarea sonoră în Europa.

ACțIUNI POSIBILE PE TERMEN SCURT șI MEDIU

DZA a permis progresul în direcția tratării problemei poluării sonore la nivelul UE. Prezentul raport identifică un număr de realizări și provocările care trebuie încă abordate în ceea ce privește punerea în aplicare a directivei.

Realizările nu au fost recunoscute doar în analiza Comisiei. Într-o evaluare, Eurocities[36] a ajuns la concluzia că directiva „a adus beneficii reale”.

În primul rând, directiva a introdus un sistem de gestionare a zgomotului ambiant în toate statele membre. Unele state membre dezvoltaseră deja astfel de sisteme și aveau experiență, în timp ce altele abordau pentru prima dată aceste chestiuni în mod sistematic. În vreme ce, în mod tradițional, competențele în ceea ce privește gestionarea zgomotului se situau la nivelul mai multor autorități și la diferite niveluri ale administrației din statele membre, unele state membre au profitat de punerea în aplicare a DZA pentru a înființa structuri corespunzătoare de cooperare și coordonare.

Alte realizări au fost, în special:

- progresul în cartografierea și evaluarea poluării sonore în UE, ceea ce a condus, pentru prima dată, la o imagine de ansamblu asupra amplorii problemelor legate de poluarea sonoră;

- noi pași în direcția îmbunătățirii comparabilității cartografierii acustice strategice, inclusiv stabilirea de indicatori comuni și instituirea unui set cuprinzător de date privind zgomotul la nivelul UE, care nu existaseră până atunci.

- elaborarea la nivelul UE de planuri de acțiune în materie de zgomot privind punctele critice ( hot spots ) de zgomot, identificate de statele membre;

- identificarea lacunelor din legislația UE privind sursele de zgomot (de exemplu vehicule, căi ferate, aeronave) (a se vedea punctul 5.2).

În același timp, pe parcursul ultimilor ani au fost identificate mai multe probleme legate de punerea în aplicare, precum și alte neajunsuri care trebuie soluționate pe viitor. Aceste provocări au fost grupate în două mari domenii de acțiuni subsecvente posibile, îndeosebi îmbunătățirea punerii în aplicare și elaborarea în continuare a legislației care reglementează sursele de zgomot.

Îmbunătățirea punerii în aplicare

Analiza primei etape de punere în aplicare a DZA a relevat domenii potențiale de îmbunătățire care ar putea fi tratate direct și imediat de către Comisie și statele membre. În acest scop, Comisia intenționează să prezinte Comitetului privind zgomotul programul de lucru menționat la articolul 13 din directivă, în care sunt incluse câteva dintre elementele identificate mai jos. Acolo unde este cazul, Comisia va examina posibilitatea de a se lua măsuri legale pentru a completa aplicarea în mod proactiv a activităților enumerate mai jos.

Finalizarea cadrului armonizat al metodelor de cartografiere

În pofida îmbunătățirii comparabilității în materie de cartografiere acustică strategică, situația este departe de a fi ideală. Analizele în curs au arătat că este în continuare dificil să se prezinte cifre comparabile în privința numărului de persoane expuse la niveluri excesive de zgomot. Dificultățile sunt legate, între altele, de metodele diferite de colectare a datelor, de calitatea și de disponibilitatea acestora, precum și de metodele de evaluare utilizate. Din acest motiv, rezultatele obținute variază în funcție de statul membru. Un cadru metodologic armonizat, care să reflecte totodată într-o măsură suficientă specificitățile sectoriale, va conduce în cele din urmă la nivelul necesar de comparabilitate.

În 2008, Comisia a început să lucreze în direcția elaborării de metode armonizate pentru evaluarea expunerii la zgomot [conform articolului 6 alineatul (2)]. Un proiect intitulat CONOSSOS-EU ( Common Noise Assessment Methods in Europe – Metode comune de evaluare a zgomotului în Europa), coordonat de Centrul Comun de Cercetare, va oferi suportul tehnic pentru pregătirea unei decizii de punere în aplicare a Comisiei. Cu condiția ca partea tehnică a activităților să poată fi finalizată în 2011, Comisia are în vedere o posibilă revizuire a anexei II la DZA la începutul anului 2012 (în urma unui aviz al comitetului în 2011). Cadrul metodologic armonizat ar putea să se concentreze asupra cartografierii strategice și ar urma să găsească o cale de mijloc între armonizarea pe baza principiului proporționalității și luarea în considerare a specificităților sectoriale, de exemplu în privința cerințelor privind datele. Comisia intenționează să propună, ca parte a acestei decizii, un program de lucru comun Comisie/AEM/state membre pentru implementarea proiectului CNOSSOS-EU în perioada 2012-2015 astfel încât acesta să devină operațional în cel de-al treilea ciclu de raportare în 2017.

Dezvoltarea de orientări privind punerea în aplicare la nivelul UE

Directiva lasă numeroase aspecte fără o descriere detaliată sau lasă o anumită marjă de manevră pentru diferite interpretări și modalități de punere în aplicare. Multe state membre au sugerat ca aceste aspecte să fie tratate printr-o măsură specifică de sprijin pentru punerea în aplicare și conformitate la nivelul UE, cum ar fi elaborarea unor documente de orientare, schimbul de informații privind cele mai bune practici sau organizarea de workshopuri sau cursuri de formare dedicate. Au fost identificate următoarele aspecte care să facă obiectul unor astfel de măsuri: metodele și cele mai bune practici de cartografiere, valorile predictive pentru hărțile acustice, relațiile doză-răspuns, calcularea în cazul expunerii multiple, elaborarea planurilor de acțiune, precum și valorile de prag sau țintă.

În privința planurilor de acțiune, multe state membre au sentimentul că cerințele minime stabilite în anexa V nu sunt suficiente pentru a permite elaborarea acestor planuri. Acest lucru include, în special, aspectul stabilirii zonelor liniștite (a se vedea 4.3.5).

De asemenea, activitățile de punere în aplicare preconizate a fi incluse în programul de lucru vor trebui să contribuie la îmbunătățirea mecanismelor de cooperare și de coordonare în cadrul statelor membre.

Îmbunătățirea sinergiilor dintre calitatea aerului și gestionarea zgomotului

S-a făcut adesea referire la potențialul de coordonare mai strânsă și de integrare a aspectelor legate de calitatea aerului și de gestionarea zgomotului. Punerea în aplicare a Directivei privind calitatea aerului ambiant (Directiva 2008/50/CE) și actele care au precedat-o presupun elemente similare, de exemplu, colectarea de date referitoare la aglomerări, îmbunătățirea metodelor de evaluare, pregătirea de planuri de acțiune, informații pentru public și raportarea către Comisie. Unele state membre au raportat experiențe pozitive legate de integrarea punerii în aplicare a aspectelor privind calitatea aerului și gestionarea zgomotului, de exemplu prin planificarea integrată a acțiunilor legate, în special, de punctele critice ( hot spots ) rutiere care prezintă atât probleme de zgomot, cât și de calitate a aerului. Aceste aspecte ar putea face obiectul unei reflecții aprofundate în scopul stimulării sinergiilor și îmbogățirii experienței.

Aspecte legate de facilitarea raportării

Directiva prevede mai multe obligații ciclice de raportare care, în anumite cazuri, creează o sarcină administrativă suplimentară, fără a aduce neapărat o valoare adăugată necesară a acțiunii la nivelul UE. Aceste obligații ar putea fi raționalizate, iar procedeele de raportare pe cale electronică ar putea fi optimizate și ar putea deveni obligatorii. Alte neajunsuri evidențiate de statele membre au fost, în special, cerințele de comunicare a datelor, în special în ceea ce privește coordonarea, colectarea și accesibilitatea datelor, lipsa de date și de orientare în materie de cerințe de calitate, problemele legate de înălțimea la care se realizează evaluarea. Activitățile de punere în aplicare din cadrul Directivei INSPIRE[37] (de exemplu cu privire la infrastructura comună de date privind zgomotul) pot conduce la examinarea unor alte alinieri.

Legislația de reglementare a surselor de zgomot

La nivelul UE, zgomotul ambiental este tratat cu ajutorul unei game largi de instrumente, de la prevederi privind cerințele legate de accesul pe piață pentru anumite vehicule și echipamente până la specificații privind interoperabilitatea căilor ferate[38], inclusiv norme privind restricțiile de operare pentru aeroporturi. În plus față de diferitele măsuri și îmbunătățiri la nivelul legislației UE în acest domeniu din ultimul deceniu[39], Comisia examinează posibilitatea aprofundării acestor măsuri în sensul reducerii expunerii la zgomot și a poluării sonore în UE. În programul de lucru al Comisiei pe anul 2011 au fost incluse un număr important de inițiative în ceea ce privește zgomotul, în special:

- Cartea albă privind transporturile [40], care stabilește o foaie de parcurs până în 2050 care își propune, între multe alte obiective, să contribuie la reducerea poluării sonore generate de transporturi (de exemplu măsuri în direcția dezvoltării de „standarde privind nivelul emisiilor sonore/zgomotelor pentru vehicule”);

- Revizuirea Directivei 2002/30/CE privind zgomotul produs de aeroporturi care, ca parte a pachetului privind aeroporturile, va îmbunătăți cartografierea zgomotului pe baza unei metode și a unor date recunoscute pe plan internațional și va conduce la adoptarea unor măsuri rentabile de reducere a zgomotului, luându-se în considerare standarde convenite pe plan internațional în vederea raționalizării relației dintre directiva privind zgomotul produs de aeroporturi și DZA. Totodată, se va actualiza definiția aeronavei care produce zgomot („aeronavă cu o marjă mică de conformitate”) în concordanță cu actuala componență a flotei de aeronave.

- Viitoarea revizuire a definiției zgomotului produs de autovehicule cu cel puțin patru roți, pe baza unei proceduri îmbunătățite de testare, va evalua posibilitățile de introducere a unor limite mai stricte care să asigure introducerea efectivă pe piață a unor vehicule mai silențioase. Aceasta ar putea include o propunere de regulament privind nivelul de zgomot admis și sistemul de evacuare al autovehiculelor. Obiectivul principal al inițiativei este acela de a viza reducerea impactului negativ al expunerii la zgomot a cetățenilor europeni ca urmare a traficului autovehiculelor.

- Revizuirea Directivei privind zgomotul exterior [41] va evalua domeniul de aplicare al echipamentelor vizate și va modifica cerințele privind zgomotul în scopul de a ține seama de realizările tehnologice actuale. În același timp, se vor simplifica cerințele administrative aferente.

În plus, Comisia intenționează să continue să analizeze alte măsuri potențiale menite să reducă poluarea sonoră la nivelul UE, precum suprafețele de drum cu emisii sonore reduse, și va înainta propuneri, după caz.

Aspecte care trebuie aprofundate

Ca parte a evaluării, activitatea pregătitoare a cercetat și elementele care ar trebui luate în considerare pentru a se realiza o legislație eficientă și eficace la nivelul UE în materie de zgomot ambiental, în special:

- Valori de prag sau valori țintă : Statele membre au introdus o mare varietate de abordări și niveluri de ambiție care au împiedicat convergența către un nivel de cerințe uniform pe piața internă, instituind totodată niveluri de protecție diferite în mod semnificativ pentru cetățeni în întreaga Uniune Europeană (a se vedea 4.2). Acestea fiind spuse, stabilirea unor valori limită/țintă obligatorii la nivelul UE ar atinge aspecte legate de subsidiaritate prin limitarea flexibilității de care ar dispune autoritățile naționale și locale pentru a adapta nivelul de protecție și planul/măsurile lor de acțiune la situațiile lor specifice. Alte opțiuni ar putea fi stabilirea la nivelul UE a unor valori de prag, cerințe minime sau recomandări privind zgomotul. Aceste abordări ar putea avea rolul de praguri minime pentru declanșarea de măsuri privind zgomotul, dar nu ar împiedica statele membre să stabilească cerințe mai stricte acolo unde este necesar.

- Indicatori de zgomot: Actuala directivă cere statelor membre să utilizeze anumiți indicatori de zgomot, Lden și Lnight, și să raporteze cu privire la expunerea populației la un nivel de zgomot de 55 dB și, respectiv, de 50 dB sau mai mare (a se vedea punctul 4.2.). Cu toate acestea, în raportarea actuală se neglijează faptul că există o proporție considerabilă a populației UE care este expusă la niveluri de poluare sonoră susceptibile de a avea efecte dăunătoare asupra sănătății (a se vedea punctul 2). În conformitate cu cele mai recente recomandări ale OMS, limitele de raportare pentru valorile indicatorului Lnight trebuie coborâte la 40 dB pentru a se realiza o evaluare mai realistă a efectelor poluării sonore în Uniunea Europeană.

- Aplicare: Nu există un dispozitiv precis de aplicare a directivei, în care planurile de acțiune să fie legate direct de depășirea nivelurilor de zgomot și de eventuale sancțiuni. Chiar și în cazul statelor membre care dispun de valori limită la nivel național obligatorii din punct de vedere legal, evaluarea pe baza hărților acustice a pus în evidență faptul că valorile limită ale zgomotului erau adesea depășite fără ca acest lucru să aibă consecințe. Ar putea fi avută în vederea clarificarea obiectivelor, a conținutului și a aplicării planurilor de acțiune, având permanent în vedere respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității.

- Definiții, cerințe și concepte tehnice: Au fost identificate un număr de îmbunătățiri tehnice posibile, inclusiv clarificarea definițiilor și a obligațiilor aferente aglomerărilor, zonelor liniștite, drumurilor principale, zgomotului industrial și planurilor de acțiune. Mai mult, chestiunea punctelor de măsurare a rămas o sursă de preocupare, în special în ceea ce privește înălțimea la care se efectuează măsurătorile în anumite state membre din cauza unor caracteristici arhitecturale. În fine, ar fi utilă clarificarea și armonizarea în ceea ce privește prezentarea valorilor și a rezultatelor evaluării.

- Sarcina administrativă și armonizarea aspectelor legislative: Este posibil să se raționalizeze și să se faciliteze calendarul raportărilor. Unele elemente de raportare[42] au trebuit raportate de mai multe ori. De asemenea, în DZA nu se preciza cu suficientă claritate faptul că diferitele etape ale cadrului de evaluare (cum ar fi cartografierea acustică și planificarea măsurilor) se bazau unele pe celelalte. Mai mult, intervalul de timp scurt dintre cartografierea acustică strategică și finalizarea planurilor de acțiune a fost semnalat ca fiind unul dintre principalele obstacole pentru desfășurarea unei consultări publice corespunzătoare. În final, acolo unde este cazul, prevederile pertinente ale DZA ar trebui aliniate cu noul sistem de acte delegate și de punere în aplicare (articolele 290 și 291 din TFUE).

CONCLUZII

Zgomotul ambiental rămâne o problemă semnificativă la nivelul întregii UE, cu efecte semnificative asupra sănătății. Pe baza informațiilor disponibile cu privire la efectele zgomotului asupra sănătății, rezultă că trebuie avute în vedere noi măsuri pentru reducerea numărului de persoane afectate de nivelurile dăunătoare de zgomot.

Punerea în aplicare a DZA a intrat recent într-o fază activă în ceea ce privește cartografierea acustică și planificarea acțiunilor. Primul raport privind punerea în aplicare identifică realizări importante, dar și mai multe dificultăți și domenii în care sunt necesare îmbunătățiri. Cu toate acestea, nu s-a realizat încă întregul potențial al DZA. Planurile de acțiune abia încep să fie aplicate și adesea nu au produs (încă) efectele scontate.

Astfel cum se arată în prezentul raport, Comisia va examina în continuare acțiuni legate de îmbunătățirea punerii în aplicare și posibile măsuri privind reducerea surselor de zgomot. În plus față de acest lucru, este în curs de pregătire cadrul metodologic de evaluare. Ca parte a revizuirii, activitatea pregătitoare (conform punctului 5.3) a luat în considerare și elemente precum indicatorii și mecanismele consolidate de aplicare care ar trebui avute în vedere pe viitor pentru elaborarea unei legislații eficace și eficiente în materie de zgomot ambiental.

Prezentul raport va constitui baza pentru discuțiile viitoare cu statele membre și cu alte părți interesate în scopul studierii posibilităților de îmbunătățire a eficacității legislației în materie de zgomot.

Independent de acest proces de consultare, trebuie avut în vedere că o evaluare mai cuprinzătoare și mai realistă a eficacității DZA nu poate fi realizată decât după o a doua etapă de cartografiere acustică, atunci când cunoștințele cu privire la poluarea sonoră se vor fi îmbunătățit.

[1] Raportul a fost întârziat din mai multe motive, în special din cauza întârzierii punerii în aplicare, a lipsei de date suficiente și a complexității procesului de evaluare.

[2] http://www.eea.europa.eu/themes/noise

[3] http://www.milieu.be/noise/index.html

[4] WHO-JRC, 2011; Report on “Burden of disease from environmental noise” , http://www.euro.who.int/en/what-we-do/health-topics/environmental-health/noise

[5] OMS 1999. http://whqlibdoc.who.int/hq/1999/a68672.pdf

[6] OMS, 2009. http://www.euro.who.int/en/what-we-do/health-topics/environmental-health/noise/publications

[7] ENNAH, www.ennah.eu

[8] Proiectul Environmental Burden of Disease in Europe a clasificat zgomotul pe locul al doilea între factorii de stres ambientali. Proiectul a introdus o metodologie generală care utilizează DALY ( Disability-adjusted life years – „Corecția anilor de viață luând în considerare handicapul”) ca metoda de evaluare cea mai utilizată; http://en.opasnet.org/w/Ebode

[9] Babisch 2006, 2008; Miedema & Vos 2007; OMS Europe 2009, 2010.

[10] LAmax – nivelul maxim rezonabil al tensiunii.

[11] EC Delft, 2007, http://www.transportenvironment.org/docs/Publications/2008/2008-02_traffic_noise_ce_delft_report.pdf

[12] AT, BE, CZ, DE, EL, FI, FR, IE, IT, LU, PT, SE, SL, UK.

[13] LV, PL.

[14] AT, BG, BE, CZ, DK, EE, ES, FR, DE, EL, IT, LV, LT, LU NL, PL, PT, SL, SI.

[15] LT, LV, RO.

[16] IT, IE, SE, UK.

[17] EE, LU, PT, SL și administrația Regiunii Bruxelles din BE.

[18] Pentru mai multe detalii, a se vedea EEA Technical report No. 11/2010 și studiul raport (a se vedea nota de subsol 2).

[19] http://eea.eionet.europa.eu/Public/irc/eionet-circle/eione_noise/library

[20] http://www.eionet.europa.eu/reportnet

[21] Limitele superioare: drumuri principale > 6 milioane de treceri ale vehiculelor anual; căi ferate principale > 60 000 de treceri ale trenurilor anual; aeroporturi principale > 50 000 de mișcări pe an; aglomerări principale>250 000 locuitori.

[22] Limitele inferioare: drumuri principale > 3 milioane de treceri ale vehiculelor anual; căi ferate principale > 30 000 de treceri ale trenurilor anual; și aglomerări principale > 100 000 locuitori.

[23] A se nota că articolul 7 prevede că lista aglomerărilor, drumurilor, căilor ferate și aeroporturilor principale raportată în 2005 trebuie revizuită atunci când se elaborează prima hartă acustică strategică, adică se ia în considerare situația cea mai recentă din 2006. În mod similar, în etapele următoare ale procesului de cartografiere acustică trebuie actualizate listele transmise deja Comisiei pentru a nu se omite niciunul din punctele importante care au trecut între timp pragul stabilit.

[24] BG, CZ, EE, HU, IE, LT, LV, LU, PL, PT, SI, UK.

[25] AT, BE CY, DK, FI, DE, NL, RO, ES, SE, SK.

[26] FR, EL, IT.

[27] Lden – indicatorul de zgomot de zi-seară-noapte ( day-evening-night ).

[28] European Commission – Cost study on noise mapping and action planning ; P-44581-W, 2000.

[29] DE, IE, LT, SE, UK.

[30] 18/01/2009.

[31] CY, CZ, EE, ES, FI, LU, PL, SL.

[32] AT, BE, BG, LV, NL, PT, RO.

[33] 2003/4/CE (JO L 41, 14.2.2003, p. 26-32).

[34] http://circa.europa.eu/Public/irc/env/d_2002_49/library

[35] http://noise.eionet.europa.eu/

[36] Eurocities WG Noise (2009): http://workinggroupnoise.web-log.nl/

[37] JO L 108, 25.4.2007, p. 1-14.

[38] Decizia Comisiei 2006/66/CE privind specificația tehnică de interoperabilitate cu privire la subsistemul „material rulant – zgomot” al sistemului feroviar transeuropean convențional.

[39] În special, revizuirea politicii în materie de zgomot privind căile ferate pe baza Comunicării din 2008 „Măsuri de reducere a zgomotului feroviar la nivelul parcului existent” și a propunerilor subsecvente ale Comisiei precum Directiva 2001/43/CE privind zgomotul pneurilor și propunerile legate de zgomot pentru vehiculele de categoria L reglementate de Directiva 97/24/CE.

[40] COM(2011) 144 final.

[41] Directiva 2000/14/CE privind zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior.

[42] De exemplu, privind aglomerările, drumurile principale, căile ferate și aeroporturile principale.