COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR Internetul deschis și neutralitatea rețelei în Europa CUPRINS 1. Introducere 2 2. Dezbaterea pe tema neutralității rețelei 2 3. Dispozițiile cadrului de reglementare al UE referitoare la neutralitatea rețelei 4 3.1. Principiile concurenței 4 3.2. Cadrul modificat aplicabil telecomunicațiilor 4 4. Constatări până în prezent 6 4.1. Blocarea 6 4.2. Gestionarea traficului 7 4.3. Consumatorii și calitatea serviciilor 8 4.4. Contextul internațional 8 5. Concluzie 9 INTRODUCERE La finalizarea pachetului UE de reformă a telecomunicațiilor din 2009, Comisia Europeană și-a declarat[1] angajamentul în sensul „menținerii caracterului deschis și neutru al internetului, ținând seama pe deplin de actuala voință a colegiuitorilor de a consacra neutralitatea internetului drept obiectiv politic și principiu de reglementare care trebuie promovat de autoritățile naționale de reglementare.” Conform acestei declarații, pe lângă monitorizarea punerii în aplicare a dispozițiilor relevante referitoare la libertățile de pe internet, Comisia ar urma să monitorizeze impactul evoluției pieței și a tehnologiilor asupra libertăților de pe internet prezentând Parlamentului European și Consiliului, până la sfârșitul anului 2010, un raport cu privire la eventuala necesitate a unor orientări suplimentare. Prezenta comunicare urmărește respectarea acestui angajament, care a fost reamintit în comunicarea „O Agendă digitală pentru Europa”[2] și prezintă învățămintele pe care le-a tras Comisia ca urmare a proceselor sale de consultare și cercetare, precum și concluziile care se impun. Procedură În scopul fundamentării comunicării sale, Comisia a lansat o consultare publică pe tema „internetului deschis și a neutralității rețelei în Europa”, desfășurată între 30 iunie și 30 septembrie 2010. Consultarea a atras peste 300 de răspunsuri din partea unei game variate de părți interesate, inclusiv operatori de rețele, furnizori de conținut online, state membre, organizații ale consumatorilor și ale societății civile, precum și din partea unor persoane fizice. Lista completă a respondenților și răspunsurile neconfidențiale au fost publicate pe site-ul Comisiei dedicat acestui subiect[3], împreună cu un raport care furnizează o perspectivă de ansamblu concisă, neexhaustivă. În plus, Comisia și Parlamentul au organizat un summit comun la 11 noiembrie 2010[4], care a oferit unei mari diversități de părți interesate posibilitatea de a-și prezenta punctele de vedere și de a discuta pe tema neutralității rețelei într-un forum deschis și public. DEZBATEREA PE TEMA NEUTRALITățII REțELEI Evoluția internetului Internetul a căpătat dimensiunile unui fenomen global într-un ritm excepțional. În 15 ani, piața accesului la internet a crescut de la aproape zero la o cifră de afaceri de mai multe miliarde de euro. Dezvoltarea internetului a facilitat comerțul transfrontalier prin intermediul comerțului electronic, contribuind la consolidarea pieței interne și la dărâmarea barierelor dintre statele membre. Internetul este elementul central al economiei mondiale, fiind responsabil de atingerea unui nivel de inovare fără precedent. O mare parte din succesul internetului se datorează caracterului său deschis și ușor accesibil, în condițiile în care utilizatorul dispune de o conexiune la internet. Pentru a oferi conținuturi sau servicii, o persoană sau o societate nu se confruntă în prezent, cu excepția anumitor cerințe tehnice de bază, cu costuri mari de intrare pe piață sau cu alte obstacole caracteristice multor alte activități de rețea bine consolidate. Însăși lipsa acestor obstacole este factorul care a permis lansarea multor aplicații, în prezent cunoscute de toată lumea. La începutul existenței sale, accesul la internet se făcea prin linia de telefon (dial-up), dar odată cu înmulțirea aplicațiilor atractive – accesibile datorită unor conexiuni de bandă largă de viteze tot mai mari – internetul a devenit mult mai mult decât o simplă linie telefonică. „Rețeaua de rețele” este cea care a transformat modul în care comunicăm și facem afaceri, modul în care lucrăm, deschizând perspective excepționale în educație, cultură, comunicare, interacțiune socială, permițând realizarea unor progrese în domeniul științei și tehnologiei și, în sens mai larg, încurajând libertatea de exprimare și pluralismul mijloacelor de informare în masă. S-au investit miliarde de euro în modernizarea infrastructurii pentru a oferi consumatorilor servicii mai bune la prețuri mai mici. Combinate cu modelul proconcurențial al UE de reglementare a accesului en-gros și cu aplicarea normelor UE în domeniul concurenței, aceste investiții au stimulat concurența în aval, generând oferte competitive de pachete de acces de bandă largă care, alături de o gamă tentantă de conținut și servicii, au condus la creșterea cererii consumatorilor. Pentru a ține pasul cu explozia traficului de date, vor fi necesare mai multe investiții. În conformitate cu unele previziuni referitoare la trafic, acesta ar urma să crească, de la un an la altul, cu 35% în cazul rețelelor fixe și cu 107% în cazul celor mobile. În societatea contemporană, internetul a devenit un bun prețios al cărui potențial nu este încă valorificat pe deplin. Parametrii dezbaterii pe tema neutralității rețelei Deși nu s-a stabilit o definiție a „neutralității rețelei”, articolul 8 alineatul (4) litera (g) din directiva-cadru[5] impune autorităților naționale de reglementare să promoveze interesele cetățenilor Uniunii Europene promovând capacitatea utilizatorilor finali de a accesa și distribui informații sau de a utiliza aplicații și servicii la alegerea acestora. Aceasta face, desigur, obiectul legislației aplicabile și, prin urmare, nu aduce atingere dispozițiilor UE sau măsurilor naționale care urmăresc combaterea activităților ilegale, în special, lupta împotriva criminalității. Esența neutralității rețelei și problemele care stau la baza dezbaterii vizează în primul rând modalitățile optime de a păstra caracterul deschis al acestei platforme, de a garanta că aceasta poate continua să furnizeze servicii de înaltă calitate pentru toți, permițând dezvoltarea inovării și contribuind în același timp la respectarea și fructificarea drepturilor fundamentale, precum libertatea de exprimare și libertatea de a desfășura o activitate comercială. Dezbaterea pe tema neutralității rețelei se axează mai ales pe gestionarea traficului și pe ceea ce înseamnă o astfel de gestionare rezonabilă. Este unanim acceptat faptul că operatorii de rețele trebuie să adopte anumite practici de gestionare a traficului pentru a asigura o utilizare eficientă a rețelelor lor și că anumite servicii IP, cum ar fi, de exemplu, televiziunea pe bază de protocol internet (IPTV) și videoconferința în timp real, pot necesita o gestionare specială a traficului pentru a garanta o calitate înaltă predefinită a serviciilor. Cu toate acestea, faptul că, din motive care nu au legătură cu gestionarea traficului, unii operatori pot bloca sau degrada servicii legale (în special servicii de telefonie prin internet) care concurează cu cele oferite de ei poate fi considerat a fi în contradicție cu caracterul deschis al internetului. Transparența este, de asemenea, un aspect esențial al dezbaterii privind neutralitatea rețelei. Obținerea de informații adecvate cu privire la eventualele limitări sau la gestionarea traficului permite consumatorilor să facă alegeri în deplină cunoștință de cauză. Este necesar să se abordeze aceste aspecte legate de gestionarea traficului, de blocare și degradare, de calitatea serviciilor și de transparență. DISPOZIțIILE CADRULUI DE REGLEMENTARE AL UE REFERITOARE LA NEUTRALITATEA REțELEI Principiile concurenței Cadrul de reglementare al UE vizează promovarea unei concurențe reale, considerată a fi cea mai bună modalitate de a oferi bunuri și servicii de înaltă calitate la prețuri accesibile pentru consumatori. Pentru ca această concurență să funcționeze, consumatorii trebuie să aibă posibilitatea de a alege dintr-o varietate de oferte concurente pe baza unor informații clare și semnificative. Consumatorii trebuie, de asemenea, să aibă posibilitatea de a-și schimba furnizorul în cazul în care li se oferă un serviciu de o calitate mai bună și/sau un preț mai scăzut sau în cazul în care nu mai sunt satisfăcuți de serviciile primite, de exemplu, atunci când furnizorul actual impune restricții în privința anumitor servicii sau aplicații. Într-un mediu concurențial acest lucru stimulează operatorii să își adapteze prețurile și să se abțină de la impunerea de restricții în cazul unor aplicații care se dovedesc populare în rândul utilizatorilor, așa cum este cazul serviciilor de telefonie prin internet (VoIP). Importanța tipurilor de probleme care apar în dezbaterea pe tema neutralității rețelei este, prin urmare, corelată cu nivelul concurenței existente pe piață. În Europa, cadrul de reglementare a încurajat concurența, impunând operatorilor de rețele cu putere semnificativă pe piață să furnizeze acces en-gros și alocând frecvențele radio într-un mod favorabil concurenței. Accesul en-gros la rețelele mobile a fost [în mare măsură?] dereglementat pe baza dovezilor potrivit cărora acest acces este oferit în condiții de piață operatorilor de rețele mobile virtuale, care lărgesc gama de oferte comerciale. Aplicat în paralel cu cadru de reglementare ex ante , dreptul concurenței a contribuit la intrarea eficientă pe piață prin abordarea abuzurilor de poziție dominantă ale operatorilor reglementați. Ca urmare, prețul de vânzare cu amănuntul al accesului la internet fix și wireless (pe suport radio) nu este reglementat în UE, iar consumatorii beneficiază de o varietate de servicii la diferite puncte de preț, adaptate la nevoile lor (de exemplu, în ceea ce privește volumul, lărgimea de bandă). În același timp, caracterul adecvat al mediului concurențial ca garant al unui internet deschis poate fi afectat de posibilitatea unor eșecuri de piață, a unor practici de oligopol, a unor blocaje în furnizarea de servicii de înaltă calitate pentru consumatori și a unei asimetrii a informațiilor. Cadrul modificat aplicabil telecomunicațiilor Cadrul modificat aplicabil telecomunicațiilor adoptat în 2009 favorizează menținerea caracterului deschis și neutru al internetului. Conform normelor revizuite, autoritățile naționale de reglementare în domeniul telecomunicațiilor au obligația de a promova „capacitatea utilizatorilor finali de a accesa și distribui orice informații sau utiliza aplicații și servicii la alegerea acestora” [articolul 8 alineatul (4) litera (g) din directiva-cadru]. Acest lucru este susținut de noile cerințe privind transparența în ceea ce privește consumatorii (articolul 21 din Directiva privind serviciul universal). Mai exact, atunci când se abonează la un serviciu, precum și în cazul oricărei schimbări ulterioare, consumatorii trebuie informați cu privire la: - condițiile care limitează accesul la servicii și aplicații și/sau utilizarea acestora, în conformitate cu legislația Uniunii; și - procedurile instituite de furnizor pentru măsurarea și modelarea traficului în așa fel încât să se evite utilizarea conexiunii la capacitate maximă sau aglomerarea acesteia, precum și la modul în care acestea pot influența calitatea serviciilor. Aceste cerințe privind transparența sunt necesare pentru a informa consumatorii cu privire la calitatea serviciilor la care se pot aștepta. În ceea ce privește schimbarea furnizorului, consumatorii vor putea schimba operatorul , păstrându-și numerele de telefon, în termen de o zi lucrătoare. De asemenea, operatorii trebuie să le ofere utilizatorilor posibilitatea de a încheia un contract cu o durată de cel mult 12 luni. Noile norme garantează totodată că procedurile și condițiile de reziliere a contractului nu descurajează schimbarea furnizorului de servicii [articolul 30 alineatul (6) din Directiva privind serviciul universal]. În plus, autoritățile naționale de reglementare – după consultarea Comisiei – au puterea de a interveni prin stabilirea unor cerințe minime de calitate a serviciilor pentru serviciile de transmisie prin rețea [articolul 22 alineatul (3) din Directiva privind serviciul universal], garantând astfel un nivel solid de calitate a serviciilor. Toate aceste dispoziții, cuprinse în cadrul de reglementare revizuit al UE, vor trebui transpuse de statele membre până la 25 mai 2011. În plus, legislația UE[6] oferă protecție persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, inclusiv atunci când, pe baza prelucrării automate a acestor date, se iau decizii care le afectează în mod semnificativ. Prin urmare, orice activitate legată de blocarea sau gestionarea traficului efectuată pe o astfel de bază va trebui să îndeplinească cerințele privind protecția datelor. În final, la punerea în aplicare a dreptului UE, statele membre trebuie să respecte Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar această obligație este valabilă și în cazul implementării cadrului revizuit aplicabil telecomunicațiilor, care ar putea afecta exercitarea mai multor astfel de drepturi. CONSTATăRI PÂNă ÎN PREZENT Blocarea Blocarea sau strangularea traficului licit a fost una dintre principalele chestiuni ridicate în timpul consultărilor publice și al summitului pe tema neutralității rețelei. Blocarea poate lua forma îngreunării accesului sau chiar a restricționării anumitor servicii sau site-uri de pe internet. Un exemplu tipic în acest sens ar fi operatorii de internet mobil care blochează serviciile de telefonie prin internet (VoIP). Strangularea traficului, tehnică utilizată pentru gestionarea traficului și pentru reducerea congestionării, poate fi utilizată la degradarea (de exemplu încetinirea) unui anumit tip de trafic și, prin urmare, poate afecta calitatea conținutului, cum ar fi streamingul video, furnizat consumatorilor de un concurent. La nivel european, Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) a realizat un sondaj în rândul membrilor săi, la începutul anului 2010, pentru a evalua situația actuală din diferite state membre. În plus, la nivel național, înainte de lansarea consultării publice a Comisiei, atât ARCEP[7], cât și OFCOM[8], respectiv autoritățile naționale de reglementare din Franța și din Regatul Unit, au lansat propriile consultări. Ca urmare a consultării publice, OAREC a luat notă de faptul că au existat cazuri de tratament inegal al datelor de către anumiți operatori. Într-adevăr, OAREC a raportat unele preocupări exprimate atât de utilizatori, cât și de furnizorii de conținut: - limitarea vitezei („strangularea”) în cazul partajării fișierelor în rețele P2P („peer-to-peer”) sau al streamingului video de către anumiți furnizori în Franța, Grecia, Ungaria, Lituania, Polonia și Regatul Unit; - blocarea serviciilor VoIP în rețelele mobile sau perceperea unui tarif suplimentar pentru furnizarea acestor servicii de către anumiți operatori în Austria, Germania, Italia, Țările de Jos, Portugalia și România.. OAREC nu face însă distincție între cazurile de blocare efectivă și cele în care operatorii oferă serviciul, dar solicită plata unui tarif suplimentar și nu precizează cuantumul acestor plăți. Acestea sunt aspecte esențiale care necesită clarificări suplimentare. Va fi deci important să se obțină o perspectivă clară asupra situației din întreaga UE prin realizarea unei anchete mai complete. Organizațiile consumatorilor și ale societății civile au raportat la rândul lor o serie de presupuse cazuri de blocare sau strangulare a traficului. Constatările OAREC arată că multe dintre aceste probleme au fost soluționate în mod voluntar, adesea printr-o intervenție a ANR sau prin presiunea creată de mediatizarea nefavorabilă. S-au exprimat îngrijorări cu privire la faptul că blocarea, deși în prezent limitată în principal la serviciile VoIP, ar putea fi extinsă pe viitor la alte servicii, cum ar fi difuzarea programelor de televiziune prin internet. Printre alte potențiale aspecte subliniate de către respondenții la consultare se numără riscul ca structurile tarifare să favorizeze operatorii mari care își pot permite să plătească pentru a avea prioritate, în timp ce nou-intrații pe piață ar fi condamnați să se regăsească în ultimul pluton, ceea ce ar limita stimulentele pentru inovare. S-a menționat de asemenea riscul ca, în cazul în care diferiți operatori blochează sau degradează diferite servicii, consumatori care au un singur abonament la internet să aibă acces cu dificultate la serviciile pe care le aleg. În această fază, Comisia nu deține dovezi pentru a concluziona că aceste îngrijorări sunt justificate, dar acest lucru trebuie avut în vedere la realizarea unei anchete mai complete. Gestionarea traficului Având în vedere cererile tot mai mari cu care se confruntă rețelele de bandă largă, precum și diferitele servicii și aplicații care necesită schimb continuu de date, este necesar să se gestioneze traficul pentru a se asigura că experiența utilizatorului final nu este perturbată de congestionarea rețelei. Există diferite tehnici de gestionare a traficului: - diferențierea pachetelor permite tratarea diferită a claselor de trafic diferite, de exemplu pentru serviciile care necesită comunicare în timp real, precum streamingul audio sau video în direct și VoIP. Această diferențiere garantează utilizatorilor finali o anumită calitate minimă a serviciilor; - rutarea IP („IP routing”) permite furnizorilor de servicii internet (ISP) să ruteze pachetele de date către căi de comunicație diferite pentru a evita congestionarea sau pentru a oferi servicii mai bune. De exemplu, un furnizor de servicii de internet poate ruta pachetele de date către un server care conține o copie a informațiilor solicitate, amplasat fie în rețeaua sa, fie undeva în apropiere; - filtrarea permite unui furnizor de servicii de internet să facă distincție între traficul „sigur” și cel „prejudiciabil” și să îl blocheze pe acesta din urmă, înainte de a ajunge la destinația prevăzută. Experiența unui consumator nu este afectată în cazul în care un e-mail ajunge la el la câteva secunde după ce a fost trimis, în timp ce o astfel de întârziere în cazul unei comunicări vocale ar produce degradarea acesteia cel puțin în mod semnificativ, comunicarea putând chiar să-și piardă utilitatea. Dezbaterea pe tema neutralității rețelei se axează mai ales pe gestionarea traficului și pe ceea ce înseamnă o astfel de gestionare rezonabilă. Gestionarea traficului este considerată necesară în vederea asigurării fluidității traficului, în special atunci când rețelele devin congestionate. Mai mulți respondenți la consultarea publică au recunoscut că gestionarea traficului nu este o noutate în domeniul comunicațiilor electronice. De exemplu, operatorii au stabilit priorități în traficul vocal, în special în cazul telefoniei mobile. Unii respondenți susțin că, dacă sunt corect utilizate, astfel de tehnici de gestionare a traficului ar trebui să îmbunătățească experiența consumatorului. Chiar și respondenții din cadrul consultării publice care au adus în discuție blocarea serviciilor P2P sau VoIP au susținut că gestionarea traficului este un element necesar și esențial pentru funcționarea eficientă a internetului. Aceștia au fost de acord că utilizarea gestionării traficului în scopul rezolvării problemelor de congestionare și de securitate este pe deplin legitimă și nu contravine principiilor neutralității rețelei. Mai mulți respondenți și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu posibilele abuzuri în gestionarea traficului, de exemplu, în scopul acordării unui tratament preferențial unui serviciu în detrimentul altuia, practică pe care o consideră nejustificată dacă serviciile sunt de natură similară. S-a înregistrat un consens larg cu privire la faptul că operatorii și furnizorii de servicii de internet ar trebui să aibă posibilitatea de a-și stabili propriile modele de afaceri și înțelegeri comerciale, sub rezerva legilor aplicabile. Unii respondenți au invitat autoritățile naționale de reglementare și operatorii să colaboreze pentru a garanta o transparență semnificativă și reală pentru consumatori în ceea ce privește practicile de gestionare a traficului. Mai mulți respondenți au afirmat că gestionarea traficului ar trebui să se aplice atât rețelelor fixe, cât și celor mobile, în conformitate cu principiul neutralității tehnologice care stă la baza cadrului UE din domeniul comunicațiilor electronice. Împreună cu OAREC, Comisia va continua să monitorizeze acest aspect pentru a permite o gestionare rezonabilă și transparentă a traficului, ceea ce va sprijini obiectivele cadrului UE în domeniul telecomunicațiilor. Consumatorii și calitatea serviciilor Transparența este, de asemenea, un aspect esențial al dezbaterii pe tema neutralității rețelei. Obținerea de informații adecvate cu privire la eventualele limitări sau la gestionarea traficului permite consumatorilor să facă alegeri în deplină cunoștință de cauză. Conform OAREC, majoritatea ANR-urilor au primit plângeri din partea consumatorilor cu privire la diferența dintre viteza anunțată în reclame și viteza reală a unei conexiuni la internet. Părerea generală a fost că transparența cu privire la calitatea serviciilor este esențială. Date fiind complexitatea și natura tehnică a multitudinii de oferte de internet din perspectiva consumatorilor, numeroși respondenți consideră că trebuie să se ajungă la un echilibru între simplitate și furnizarea de informații utile și suficient de detaliate. Unele părți interesate au semnalat faptul că, în cadrul de reglementare, sunt deja prevăzute măsuri de garantare a menținerii caracterului deschis și neutru al internetului și că autoritățile naționale de reglementare ar trebui să facă uz de dispozițiile de la articolul 22 alineatul (3) din Directiva privind serviciul universal și să stabilească cerințe minime adecvate privind calitatea serviciilor, atunci când acestora li se aduc la cunoștință cazuri de degradare a serviciului și de obstrucționare sau încetinire a traficului în rețele. În cursul summitului din noiembrie 2010, îndemnul membrilor Parlamentului European a fost să se lucreze mai mult la indicatorii de calitate a serviciilor și să se apeleze la OAREC pentru a se afla cea mai bună modalitate de a proceda. Contextul internațional O serie de aspecte – de exemplu, dacă furnizorii de servicii de internet pot acorda prioritate unui tip de conținut în detrimentul altuia, dacă rețelele mobile și fixe ar trebui să fie supuse unor norme diferite – au provocat discuții intense și mari controverse în unele țări din afara UE. În Statele Unite , Federal Communications Commission (FCC) și-a afirmat periodic angajamentul de a menține caracterul deschis al internetului. În acest scop, FCC a adoptat în 2005 patru principii cheie care permit consumatorilor să utilizeze conținutul, aplicațiile, serviciile și dispozitivele alese de ei și care promovează concurența între furnizorii de rețele, de servicii și de conținut. Aceste idei corespund în mare măsură principiului „internetului deschis” consacrat în cadrul revizuit al UE în domeniul telecomunicațiilor. În decembrie 2010, FCC a emis un ordin prin care a introdus noi norme privind transparența, și a precizat tipurile de blocare permise pentru banda largă fixă și mobilă. În principiu, furnizorii de bandă largă fixă nu pot bloca conținutul licit, serviciile, dispozitivele și aplicațiile neprejudiciabile, și nici pe cele aflate în concurență cu serviciile proprii de telefonie video sau vocală. În cazul benzii largi mobile, abordarea este progresivă, în acest moment furnizorilor fiindu-le interzisă în mod expres numai blocarea site-urilor legale și a aplicațiilor VoIP sau de telefonie video aflate în concurență cu serviciile proprii de telefonie video sau vocală. Alte țări au adoptat orientări fără caracter obligatoriu cu privire la neutralitatea rețelei. În Norvegia , autoritatea norvegiană pentru poștă și telecomunicații (NPT), în colaborare cu o serie de părți interesate, a adoptat, în februarie 2009, un acord voluntar care permite utilizatorilor să aibă o conexiune la internet (i) cu o capacitate și calitate predefinite, (ii) care le permite să utilizeze conținutul, serviciile și aplicațiile alese de ei și (iii) care nu face discriminări între tipurile de aplicații, servicii sau conținuturi. Între timp, în Canada , Comisia canadiană de radiodifuziune și telecomunicații (CRTC) a publicat în octombrie 2009 un nou cadru privind neutralitatea rețelei care supune furnizorii de servicii de internet unor cerințe mai stricte cu privire la transparență și le permite să utilizeze tehnici de gestionare a traficului doar în ultimă instanță. Chile se dovedește a fi prima țară care abordează în mod direct principiul neutralității rețelei în legislația sa. În august 2010, parlamentul său a adoptat o nouă lege privind neutralitatea rețelei, care restrânge, în esență, drepturile furnizorilor de servicii de internet de a gestiona conținutul, sporind în același timp protecția furnizorilor de conținut și a utilizatorilor internetului. Comisia urmărește îndeaproape aceste evoluții la nivel internațional și va continua să țină seama de ele în cadrul procesului de reflecție asupra abordărilor posibile ale neutralității rețelei. CONCLUZIE Importanța menținerii unui internet deschis, subliniată în declarația Comisiei, s-a bucurat de un sprijin larg în cadrul consultării publice și a summitului comun Comisie-Parlament. Comisia își reafirmă angajamentul de a atinge acest obiectiv și de a asigura menținerea celui mai bun internet posibil, care să fie deopotrivă solid și accesibil tuturor. Comisia este de părere că normele privind transparența, schimbarea furnizorului și calitatea serviciilor care fac parte din cadrul revizuit al UE în domeniul comunicațiilor electronice trebuie să contribuie la obținerea unor rezultate competitive. Având în vedere că statele membre încă transpun în legislația națională cadrul revizuit al UE în domeniul comunicațiilor electronice, este important să se prevadă o perioadă de timp suficientă pentru punerea în aplicare a acestor dispoziții și pentru a observa cum vor funcționa în practică. În plus, după cum s-a arătat mai sus, datele obținute în urma consultării publice au fost incomplete sau imprecise în multe privințe care sunt esențiale pentru a înțelege situația actuală din Uniunea Europeană. Din acest motiv, Comisia, împreună cu OAREC, analizează în prezent o serie de probleme ridicate în cursul procesului de consultare, în speță, obstacolele la schimbarea furnizorului (de exemplu, după cât timp, în medie, un client poate să rupă un contract postplătit și care sunt eventualele sancțiuni), practicile de blocare, strangularea traficului și practicile comerciale cu efect echivalent, transparența și calitatea serviciilor, precum și problemele de concurență legate de neutralitatea rețelei (și anume, practicile discriminatorii ale unui jucător cu poziție dominantă). În această privință, Comisia își rezervă dreptul de a evalua, în temeiul articolelor 101 și 102 din TFUE, orice comportament legat de gestionarea traficului care ar putea limita sau denatura concurența. Etape viitoare Comisia va publica, până la sfârșitul anului, datele rezultate în urma anchetelor OAREC, inclusiv orice caz de blocare sau strangulare a anumitor tipuri de trafic. Pe baza acestor date și a implementării dispozițiilor cadrului aplicabil telecomunicațiilor, Comisia va lua, cu prioritate, o decizie referitoare la elaborarea unor îndrumări suplimentare în privința neutralității rețelei. În cazul în care se demonstrează existența unor probleme semnificative și persistente, iar sistemul în ansamblu – care cuprinde operatori variați – nu permite consumatorilor să aibă acces la conținutul, serviciile și aplicațiile alese de ei și să le distribuie prin intermediul unui singur abonament la internet, Comisia va evalua necesitatea unor măsuri mai stricte în favoarea concurenței și cu scopul de a oferi consumatorilor posibilitatea binemeritată de a alege. Transparența și posibilitatea de a schimba cu ușurință furnizorul sunt elemente cheie pentru consumatori la alegerea sau schimbarea unui furnizor de servicii de internet, însă s-ar putea ca acestea să nu fie instrumente adecvate pentru a aborda restricțiile generalizate la care sunt supuse serviciile sau aplicațiile licite. Măsurile suplimentare menționate pot lua forma unor orientări sau măsuri legislative generale pentru intensificarea concurenței și consolidarea dreptului consumatorilor de a alege, cum ar fi facilitarea schimbării furnizorului de către consumatori sau, în cazul în care acest lucru se dovedește a fi insuficient, impunerea unor obligații specifice în ceea ce privește diferențierea nejustificată a traficului pe internet, aplicabile tuturor furnizorilor de servicii de internet, indiferent de puterea de piață. Acestea ar putea include și interdicția de blocare a serviciilor licite. Neutralitatea rețelei vizează mai multe drepturi și principii consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE, în special în ceea ce privește respectarea vieții private și de familie, protecția datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare și de informare. Din acest motiv, orice propunere legislativă în acest domeniu va face obiectul unei evaluări aprofundate a impactului asupra drepturilor fundamentale și a conformității sale cu Carta drepturilor fundamentale a UE[9]. Orice reglementare suplimentară trebuie să evite descurajarea investițiilor sau a modelelor de afaceri inovatoare, trebuie să ducă la o utilizare mai eficientă a rețelelor și la crearea de noi posibilități de afaceri la diferite niveluri ale lanțului de valori al internetului, păstrând în același timp avantajul consumatorilor de a putea alege produse de acces la internet adaptate nevoilor lor. În paralel, Comisia va continua dialogul cu statele membre și cu părțile interesate pentru a asigura dezvoltarea rapidă a benzii largi, reducând astfel presiunea asupra traficului de date. [1] JO L 337, 18.12.2009. [2] COM(2010) 245. [3] http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm/library/public_consult/net_neutrality/index_en.htm. [4] http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm/library/public_consult/net_neutrality/index_en.htm. [5] Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 (Directivă-cadru). [6] De exemplu, Directiva privind protecția datelor (95/46/CE) și Directiva privind confidențialitatea electronică (2002/58/EC). [7] http://stakeholders.ofcom.org.uk/consultations/net-neutrality/?showResponses=true. [8] http://www.arcep.fr/uploads/tx_gspublication/net-neutralite-orientations-sept2010-eng.pdf. [9] În conformitate cu „Strategia pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană”, COM(2010)573 final, 19.10.2010.