[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 11.4.2011

COM(2011) 175 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind punerea în aplicare, începând cu anul 2007, a Deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre {SEC(2011) 430 final}

CUPRINS

1. INTRODUCERE 3

2. ISTORICUL DOSARULUI 4

3. MODIFICĂRI ADUSE LEGISLAȚIEI ÎN STATELE MEMBRE DUPĂ 1 APRILIE 2007 5

4. MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE ȘI CONSOLIDAREA DREPTURILOR PROCEDURALE ALE PERSOANELOR SUSPECTATE SAU ACUZATE ÎN CADRUL PROCEDURILOR PENALE 6

5. CHESTIUNEA PROPORȚIONALITĂȚII 8

6. ACTIVITĂȚI VIITOARE 9

ANEXA 1 - Date statistice privind mandatul european de arestare 11

INTRODUCERE

Au trecut mai mult de șapte ani de la intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2004, a Deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare (denumit în continuare „MEA”) și procedurile de predare între statele membre[1] (denumită în continuare „decizia-cadru a Consiliului”). În statisticile disponibile pentru perioada cuprinsă între anii 2005 și 2009[2] (a se vedea anexa 1) sunt înregistrate 54 689 de MEA emise și 11 630 de MEA executate. În perioada respectivă, între 51% și 62% din persoanele căutate au consimțit, în medie, în termen de 14 - 17 zile, să se predea. Termenul mediu de predare a persoanelor care nu au consimțit a fost de 48 de zile. Acest lucru contrastează în mod favorabil cu situația anterioară existenței MEA, când termenul mediu de extrădare a persoanelor căutate era de un an și a consolidat, fără îndoială, libera circulație a persoanelor pe teritoriul UE, prin prevederea unui mecanism mai eficient care să asigure faptul că persoanele care încearcă să se sustragă justiției nu profită de frontierele deschise.

Cu toate acestea, ultimii șapte ani au arătat, de asemenea, că, în pofida bunei sale funcționări, sistemul mandatului european de arestare este departe de a fi perfect. Statele membre, parlamentarii europeni și naționali, grupuri din societatea civilă și cetățeni au exprimat anumite preocupări în ceea ce privește funcționarea MEA și, în special, efectul acestuia asupra drepturilor fundamentale. De asemenea, există deficiențe privind modul în care unele state membre pun în aplicare decizia-cadru a Consiliului.

Din decembrie 2009, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona și a caracterului obligatoriu din punct de vedere juridic al Cartei drepturilor fundamentale, prevederile Tratatului de la Lisabona care reglementează instrumentele legislative în domeniul cooperării polițienești și judiciare au modificat contextul în care funcționează MEA. În conformitate cu tratatul, ori de câte ori este modificat un instrument anterior acestuia, cum ar fi decizia-cadru a Consiliului, competența Comisiei de a iniția procedurile privind încălcarea dreptului comunitar și jurisdicția Curții Europene de Justiție devin aplicabile măsurii modificate. În orice caz, aceste competențe se vor aplica după 1 decembrie 2014, la sfârșitul perioadei de tranziție prevăzute în tratat. În plus, orice modificare a deciziei-cadru a Consiliului va determina aplicarea noilor norme introduse de Tratatul de la Lisabona pentru adoptarea de măsuri legislative în acest domeniu. Printre aceste norme figurează codecizia între Parlamentul European și Consiliu și posibilitatea ca unele state membre să nu participe[3].

În temeiul Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a UE[4] devine obligatorie din punct de vedere juridic[5], ceea ce reprezintă un alt efect important al acestuia. Mai mult, UE va deveni parte semnatară a Convenției Europene a Drepturilor Omului[6]. Comisia a adoptat recent o strategie pentru a asigura respectarea Cartei drepturilor fundamentale a UE[7], strategie care va sta la baza modului său de abordare a tuturor inițiativelor legislative și fără caracter legislativ noi și existente (inclusiv MEA), precum și a modului de abordare al statelor membre atunci când aplică sau execută decizia-cadru a Consiliului.

ISTORICUL DOSARULUI

Acest al treilea raport și documentul însoțitor de lucru al serviciilor Comisiei se bazează pe o serie de surse: rapoartele precedente ale Comisiei întocmite în 2006[8] și 2007[9] în temeiul articolului 34 din decizia-cadru a Consiliului; raportul final și recomandările celei de a patra runde de evaluări reciproce efectuate de Consiliul Uniunii Europene (denumite în continuare „recomandările Consiliului”)[10] și adoptate de Consiliu în iunie 2010[11]; rezultatul unei reuniuni de experți care a avut loc la 5 noiembrie 2009; răspunsurile furnizate, la 30 iunie 2009 și 25 iunie 2010, de statele membre la cererile Comisiei de informații actualizate, precum și jurisprudența aplicabilă, după caz. Informațiile obținute din partea statelor membre au variat din punct de vedere al conținutului și al calității, ceea ce a îngreunat realizarea unei analize cuprinzătoare și a unei comparații care să ia în considerare toate statele membre[12].

Documentul însoțitor de lucru al serviciilor Comisiei conține o cantitate mare de informații privind situația actuală privind MEA. Acest lucru ar trebui să fie util practicienilor în domeniu în general, precum și statelor membre în ceea ce privește acțiunile întreprinse în urma rundei de evaluări inter pares până la sfârșitul lunii iunie 2011, astfel cum a fost convenit de către Consiliu[13]. Partea I a documentului de lucru al serviciilor Comisiei conține o scurtă analiză descriptivă cu privire la statele membre care au adus modificări legislației începând cu aprilie 2007. Partea a II-a oferă o imagine de ansamblu a pozițiilor actuale ale statelor membre în ceea ce privește recomandările Consiliului. Partea a III-a oferă detalii privind o serie de instrumente legislative ale UE care modifică sau completează Decizia-cadru a Consiliului privind MEA. Părțile a IV-a și a V-a conțin unele informații actuale privind MEA și Sistemul de informații Schengen și, respectiv, Eurojust. Partea a VI-a prezintă deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene relevante pentru Decizia-cadru a Consiliului privind MEA. În partea a VII-a figurează numerele de referință ale rapoartelor individuale de evaluare a statelor membre întocmite de Consiliu, iar partea a VIII-a prevede tabele pentru fiecare stat membru, care conțin următoarele informații:

- recomandările prevăzute în rapoartele individuale de evaluare ale Consiliului și răspunsurile furnizate de statele membre, dacă este cazul; informații generale referitoare la punerea în aplicare a deciziei-cadru a Consiliului în fiecare stat membru, cu referire la problemele expuse în recomandările Consiliului;

- observațiile formulate în raportul de punere în aplicare prezentat de Comisie în 2007 și răspunsurile furnizate de statele membre, după caz.

Partea a IX-a conține date statistice suplimentare prezentate sub formă de grafic.

MODIFICĂRI ADUSE LEGISLAȚIEI ÎN STATELE MEMBRE DUPĂ 1 APRILIE 2007

Răspunsurile primite de Comisie la cererile de informații pe care le-a adresat statelor membre indică faptul că paisprezece state membre (AT, BG, CZ[14], EE, FR, HU, IE, LV, LT, PL, PT, RO, SK și SI) și-au modificat legislația de punere în aplicare. Comisia recunoaște și salută faptul că multe dintre modificări țin seama de recomandările Consiliului și ale Comisiei. Un stat membru (LU) a modificat un articol al legislației sale de transpunere în 2010, iar o propunere legislativă care abordează o serie de recomandări face în prezent obiectul unei proceduri parlamentare. Astfel cum reiese din tabelele care figurează în partea VIII-a a documentului de lucru al serviciilor Comisiei, gradul de îmbunătățire variază foarte mult de la un stat la altul și nu toate recomandările se reflectă în litera legii.

Douăsprezece state membre (BE, CY[15], DK, DE, EL, ES, FI, IT, MT, NL, SE, UK) nu au adus modificări legislațiilor lor, deși li s-a recomandat acest lucru în rapoartele anterioare ale Consiliului și ale Comisiei. Acest lucru este regretabil în special în cazul statelor membre care, în raportul din 2007 al Comisiei, au fost invitate în mod expres să depună eforturi în vederea respectării pe deplin a deciziei-cadru a Consiliului (CY, DK, IT, MT, NL, UK).

Pentru statele membre care au adoptat o nouă legislație, partea I a documentului însoțitor de lucru al serviciilor Comisiei cuprinde o scurtă analiză descriptivă a modificărilor. Poziția globală a tuturor statelor membre este prezentată în detaliu în tabelele din partea a VIII-a a documentului de lucru al serviciilor Comisiei.

Anumite recomandări prevedeau adoptarea de măsuri concrete mai degrabă decât dispoziții legislative și Comisia recunoaște activitatea desfășurată de statele membre în ceea ce privește simplificarea sistemelor MEA, precum și furnizarea de informații, de cursuri de formare și de puncte de contact. Cu toate acestea, aplicarea consecventă a MEA și încrederea reciprocă, esențială pentru funcționarea acestuia, depind într-o mare măsură de punerea acestuia în aplicare în conformitate cu decizia-cadru a Consiliului. Deficiențele actuale în materie de transpunere cu care se confruntă fiecare stat membru sunt prezentate într-un format accesibil în documentul însoțitor de lucru al serviciilor Comisiei. Comisia speră că acest lucru va constitui un instrument care va permite statelor membre respective să asigure conformitatea legislației lor de punere în aplicare a mandatului european de arestare cu decizia-cadru a Consiliului.

MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE ȘI CONSOLIDAREA DREPTURILOR PROCEDURALE ALE PERSOANELOR SUSPECTATE SAU ACUZATE ÎN CADRUL PROCEDURILOR PENALE

Comisia salută faptul că MEA este un instrument eficient de recunoaștere reciprocă în practică, fiind însă conștientă de unele imperfecțiuni ale acestuia, în special în ceea ce privește punerea acestuia în aplicare la nivel național. Comisia a primit reprezentanți ai parlamentarilor europeni și naționali, avocați ai apărării, cetățeni și grupuri ale societății civile care au subliniat o serie de probleme legate de funcționarea MEA: nu se recunoaște dreptul la reprezentare juridică în statul emitent în cursul procedurii de predare în statul de executare; condițiile de detenție în unele state membre, combinate uneori cu lungi perioade de detenție preventivă pentru persoanele predate și aplicarea neuniformă a unui control de proporționalitate de către statele emitente, determinând prezentarea unor cereri de predare pentru infracțiuni relativ minore care, în absența unui control de proporționalitate în statul de executare, trebuie să fie puse în executare.

Din problemele expuse în legătură cu funcționarea MEA ar reieși că, deși se aplică standardele Curții Europene a Drepturilor Omului pentru procedurile legislative și penale din toate statele membre, există adesea unele îndoieli cu privire la similaritatea standardelor în întreaga UE. Deși poate recurge la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a i se recunoaște drepturile care decurg din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate face acest lucru numai după comiterea unei presupuse încălcări și epuizarea tuturor căilor de atac interne. Acest lucru nu s-a dovedit a fi un mijloc eficace de a garanta că semnatarii respectă standardele Convenției. Această situație a stat la baza activităților pe care le întreprinde Comisia în materie de punere în aplicare a foii de parcurs[16] pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale. În această foaie de parcurs, adoptată de Consiliu la 30 noiembrie 2009, se recunoaște, în considerentul 10, că „s-au înregistrat progrese semnificative în domeniul cooperării judiciare și polițienești în ceea ce privește măsurile de facilitare a urmăririi penale. Acum este timpul să se ia măsuri pentru îmbunătățirea echilibrului dintre aceste măsuri și protecția drepturilor procedurale ale persoanelor.” Foaia de parcurs reține posibilitatea de a adăuga alte drepturi, identificând, în același timp, următoarele șase măsuri prioritare:

- dreptul la interpretare și traducere;

- dreptul la informare cu privire la drepturi (notă privind drepturile);

- consiliere juridică în faza premergătoare procesului și asistență juridică pe parcursul procesului;

- dreptul unei persoane deținute de a comunica atât cu membrii familiei, cât și cu angajatorii și cu autoritățile consulare;

- protecția persoanelor suspectate care sunt vulnerabile;

- o carte verde privind arestarea preventivă.

Prima măsură, o directivă privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale, a fost adoptată de către Parlamentul European și Consiliu în octombrie 2010[17]. A doua măsură[18] este dezbătută în prezent de Parlamentul European și Consiliu, iar celelalte măsuri fac obiectul unor activități pregătitoare ale Comisiei. Investigarea privind dreptul la consiliere juridică va examina problema reprezentării persoanelor căutate atât în statele de executare, cât și în cele emitente în cursul procedurilor de predare. Directivele deja propuse conțin articole care aplică în mod expres aceste drepturi la cauzele MEA. Directiva privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale propune, de asemenea, un model de notă privind drepturile în special pentru cauzele MEA.

O serie de hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului au pus în evidență deficiențele anumitor închisori din UE[19]. Instanța a declarat că unele condiții de detenție inacceptabile (care trebuie să atingă un nivel minim de severitate) pot constitui o încălcare a articolului 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, chiar dacă nu s-a demonstrat că a existat intenția clară de a umili sau înjosi deținutul. Este clar că Decizia-cadru a Consiliului privind MEA [care prevede la articolul 1 alineatul (3) că statele membre trebuie să respecte drepturile fundamentale și principiile juridice fundamentale, inclusiv articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului] nu impune predarea în cazul în care o autoritate judiciară de executare consideră, ținând seama de toate circumstanțele cauzei, că o astfel de predare ar duce la încălcarea drepturilor fundamentale ale unei persoane căutate, ca urmare a condițiilor inacceptabile de detenție.

Un alt aspect legat de cauzele MEA este faptul că cetățenii UE care nu sunt rezidenți în statul membru în care sunt suspectați de comiterea unei infracțiuni sunt adesea deținuți preventiv, în principal din cauza lipsei de legături cu comunitatea și a riscului de fugă. La 23 octombrie 2009, Consiliul a adoptat Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului[20] privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoașterii reciproce la deciziile privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă[21]. Prezenta decizie-cadru a Consiliului introduce posibilitatea de a transfera o măsură de supraveghere neprivativă de libertate de la statul membru în care persoana nerezidentă este suspectată de comiterea unei infracțiuni către statul membru în care aceasta își are în mod normal reședința. Acest lucru va permite unei persoane suspectate să facă obiectul unei măsuri de supraveghere în mediul său obișnuit pe perioada premergătoare procesului în statul membru străin.

CHESTIUNEA PROPORȚIONALITĂȚII

Încrederea în aplicarea MEA a fost subminată de utilizarea sistematică a MEA pentru predarea persoanelor căutate în legătură cu infracțiuni adesea foarte minore. În acest context, dezbaterile din Consiliu pe tema concluziilor rezultate din evaluările[22] statelor membre arată faptul că există un acord general între statele membre conform căruia este necesar un control de proporționalitate pentru a preveni utilizarea MEA pentru infracțiuni care, deși se încadrează în sfera de aplicare a articolului 2 alineatul (1)[23] din Decizia-cadru a Consiliului privind MEA, nu sunt suficient de grave pentru a justifica măsurile și cooperarea impuse de executarea unui MEA. Înainte de emiterea unui MEA ar trebui să se ia în considerare mai multe aspecte, inclusiv gravitatea infracțiunii, durata pedepsei, existența unei abordări alternative mai puțin oneroase atât pentru persoana căutată, cât și pentru autoritatea de executare și o analiză costuri/beneficii a executării MEA. Efectul asupra libertății persoanelor căutate este disproporționat atunci când se emit MEA pentru cauzele în care arestarea preventivă ar fi altfel neadecvată. În plus, un exces de astfel de cereri poate fi costisitor pentru statele membre de executare. Aceasta ar putea conduce, de asemenea, la o situație în care autoritățile judiciare de executare (spre deosebire de autoritățile emitente) ar avea tendința să aplice un test de proporționalitate, introducând astfel un motiv de refuz care nu este conform deciziei-cadru a Consiliului sau principiului recunoașterii reciproce pe care se bazează măsura.

În urma recomandărilor din raportul final privind a patra rundă de evaluări reciproce, Consiliul a inclus o modificare a Manualului privind MEA în ceea ce privește proporționalitatea[24]. Acest raport a fost adoptat de Consiliu în iunie 2010[25]. În prezent, manualul modificat stabilește factorii care trebuie evaluați atunci când se emite un MEA, precum și alternativele posibile care trebuie luate în considerare înainte de emiterea unui MEA[26]. În cazul în care statele membre respectă manualul modificat, aceasta va oferi o bază pentru o anume coerență în modul de aplicare a controlului proporționalității. Comisia sprijină această abordare și invită statele membre să ia măsuri pozitive pentru a se asigura că practicienii utilizează manualul modificat (coroborat cu dispozițiile lor statutare respective, dacă este cazul) drept linie directoare privind modul în care trebuie aplicat un test de proporționalitate.

Comisia consideră că, în contextul acordului general din cadrul Consiliului cu privire la avantajele unui test de proporționalitate și efectul negativ al neaplicării unui test de proporționalitate asupra încrederii în sistemul MEA, este esențial ca toate statele membre să aplice un test de proporționalitate, inclusiv jurisdicțiile în care urmărirea penală este obligatorie. Decizia-cadru a Consiliului este un instrument pe care statele membre îl pot utiliza atunci când consideră că este necesar ca o persoană să fie prezentă pe teritoriul lor pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal sau să poată face obiectul aplicării unei pedepse cu închisoarea. Manualul aprobat oferă orientări în ceea ce privește punerea în aplicare uniformă a acestui instrument. Articolul 2 alineatul (1) din decizia-cadru prevede a Consiliului că „Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte ...”. Aceasta este marja discreționară în care sunt discutate și convenite aspectele abordate în manual (inclusiv modul de funcționare a unui test de proporționalitate). Pentru a asigura încrederea reciprocă esențială în privința continuării funcționării MEA, autoritățile judiciare din toate statele membre trebuie să respecte acordurile obținute în această marjă discreționară.

ACTIVITĂȚI VIITOARE

Prezentul raport constituie o ocazie de a face bilanțul stadiului de punere în aplicare și de funcționare a MEA, care oferă efectiv un sistem de predare eficient și eficace necesar într-o Europă fără frontiere interne. Informațiile colectate pentru raport arată că, deși MEA este un instrument foarte util pentru statele membre în combaterea criminalității, se mai pot face îmbunătățiri în ceea ce privește transpunerea și aplicarea deciziei-cadru a Consiliului. Protecția drepturilor fundamentale, în special, trebuie să constituie un aspect esențial al funcționării sistemului MEA. Este necesar să se ia măsuri în următoarele domenii:

- Transpunere : statele membre ar trebui să ia măsuri legislative necesare pentru a interveni în domeniile (prezentate în detaliu în tabelele din partea a VIII-a a documentului însoțitor de lucru al serviciilor Comisiei) în care legislația lor de punere în aplicare nu respectă prevederile Deciziei-cadru a Consiliului privind MEA.

- Drepturile fundamentale : trebuie adoptate și puse în aplicare măsurile care rezultă din foaia de parcurs privind drepturile procedurale ale persoanelor suspectate și ale celor acuzate pentru a se asigura protecția drepturilor și a libertăților fundamentale și a îmbunătăți încrederea reciprocă, esențială pentru continuarea funcționării instrumentelor de recunoaștere reciprocă, precum Decizia-cadru a Consiliului privind MEA.

- Proporționalitate : autoritățile judiciare ar trebui să utilizeze sistemul MEA numai atunci când o cerere de predare este proporțională în toate circumstanțele cauzei și ar trebui să aplice un test de proporționalitate în mod uniform în toate statele membre. Statele membre trebuie să ia măsuri pozitive pentru a se asigura că practicienii utilizează manualul modificat (coroborat cu dispozițiile lor statutare, dacă este cazul) drept linie directoare privind modul în care trebuie aplicat un test de proporționalitate.

- Formare : comunicarea Comisiei planificată pentru septembrie 2011 privind formarea judiciară europeană vizează abordarea necesității unei formări specifice atât pentru autoritățile judiciare, cât și pentru practicienii în domeniul dreptului privind punerea în aplicare a MEA și noile măsuri pentru consolidarea drepturilor procedurale pentru suspecți și persoanele acuzate. Formarea autorităților judiciare este esențială pentru a garanta coerența în chestiuni cum ar fi aplicarea unui test de proporționalitate în toate statele membre. Comisia semnalează faptul că Rețeaua Judiciară Europeană va lansa un nou site internet în 2011, care va constitui un instrument util pentru a se asigura accesul autorităților judiciare la informațiile corespunzătoare privind MEA.

- Punerea în aplicare a instrumentelor complementare : din 2004 s-au depus eforturi considerabile pentru identificarea problemelor și îmbunătățirea sistemului MEA. Au fost adoptate patru decizii-cadru ale Consiliului (prezentate în detaliu în partea a III-a a documentului de lucru al serviciilor Comisiei) care afectează funcționarea MEA. Aceste măsuri vizează problemele legate de transferul pedepselor, hotărârile judecătorești pronunțate în contumacie, conflictele de competență și recunoașterea ordinelor de supraveghere. Punerea în aplicare rapidă de către statele membre a măsurilor respective, în viitorul apropiat, poate îmbunătăți funcționarea practică a MEA.

- Statistici: în prezent dispunem de date statistice obținute de mai mulți ani, care se bazează pe răspunsurile la chestionarul conceput de grupul de lucru al Consiliului privind cooperarea în materie penală în aprilie 2005[27]. Până în prezent, au fost centralizate și publicate răspunsurile la chestionar pentru anii 2005 - 2009 inclusiv[28] (a se vedea anexa 1 la prezentul raport și partea a IX-a din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Cu toate acestea, datele statistice disponibile pentru analiză prezintă deficiențe considerabile. Există mai multe motive pentru aceasta. Nu toate statele membre au furnizat date în mod sistematic, iar statele membre nu dispun de un instrument statistic comun. Mai mult, răspunsurile la chestionarul anual al Consiliului conțin interpretări diferite. De asemenea, există dovezi conform cărora nu toate încălcările termenelor prevăzute în decizia-cadru a Consiliului au fost raportate către Eurojust, în ciuda obligației de raportare prevăzută la articolul 17 (a se vedea partea a V-a din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Comisia invită statele membre să respecte obligația de raportare care le revine. Este esențial să se dispună de statistici cuprinzătoare pentru o evaluare corectă atât a reușitelor, cât și a deficiențelor MEA. Este imperativ ca statele membre să furnizeze date statistice complete, în special acele state care nu au făcut acest lucru până în prezent. Comisia va depune toate eforturile pentru a aborda deficiențele chestionarului privind statisticile MEA și va analiza modalitățile de îmbunătățire a colectării de date statistice.

Recunoscând atât succesul MEA, cât și imperfecțiunile sale, Comisia apreciază volumul de muncă întreprinsă pentru îmbunătățirea sistemului. Acesta un instrument inovator și dinamic. De la data intrării în vigoare, în 2004, acesta a oferit autorităților judiciare un mecanism accesibil și eficient care garantează faptul că infractorii nu se sustrag justiției oriunde s-ar putea ascunde pe teritoriul Uniunii Europene. Cu toate acestea, funcționarea sa necesită un control strict continuu. Comisia va continua să monitorizeze funcționarea instrumentului în ceea ce privește problemele discutate în prezentul raport și va lua în considerare toate opțiunile posibile, inclusiv legislația, în lumina experienței viitoare, în același timp ținând cont de noul context creat de Tratatul de la Lisabona.

ANEXA 1 - Date statistice privind mandatul european de arestare

(pe baza datelor extrase din COPEN 52 9005/5/06 REV 5, COPEN 106 11371/5/07 REV 5, COPEN 116 10330/2/08 REV 2, COPEN 87 9734/4/09 REV 4 și COPEN 64 REV 4 7551 / 7 / 10)

Durata medie a procedurilor de predare

În cauzele în care persoana a consimțit să se predea (intervalul de timp dintre arestare și decizia de predare a persoanei căutate), termenul mediu de predare a fost:

2005 : 14,7 zile. 2006 : 14,2 zile. 2007 : 17,1 zile. 2008: 16,5 zile. 2009: 16 zile.

În cauzele în care persoana nu a consimțit să se predea (intervalul de timp dintre arestare și decizia de predare a persoanei căutate), termenul mediu de predare a fost:

2005 : 47,2 zile. 2006 : 51 de zile. 2007 : 42,8 zile. 2008 : 51,7 zile. 2009 : 48,6 zile.

Procentajul predărilor „consimțite”

Procentajul persoanelor predate care au consimțit să se predea a fost:

2005 : 51 %. 2006 : 53 %. 2007 : 55 %. 2008 : 62 %. 2009 : 54 %.

Mandatul european de arestare în statele membre – numărul mandatelor europene de arestare emise („emise”) și numărul mandatelor europene de arestare care au condus la predarea efectivă a persoanei căutate („executate”) în perioada 2005 - 2009

| BE |BG |CZ

|DK |DE |EE |EL |ES |FR |IE |IT |CY |LV |LT |LU |HU |MT |NL |AT |PL |PT |RO |SI |SK |FI |SE |UK |TOTAL | | 2005 emise | | |4 |64 | |38 |38 |519 |1914 |29 |121 |44 |44 |500 |42 |42 |1 |373 |975 |1448 |200 | |81 |56 |86 |144 |131 |6894 | | 2005 executate | | |0 |19 | |10 |12 |54 |162 |6 |57 |3 |10 |69 |24 |23 |0 |30 |73 |112 |38 | |10 |14 |37 |10 |63 |836 | | 2006 emise | | |168 |52 | |42 |53 |450 |1552 |43 | |20 |65 |538 |35 |115 |4 |325 |391 |2421 |102 | |67 |111 |69 |137 |129 |6889 | | 2006 executate | | |125 |19 | |15 |4 |62 |237 |20 | |2 |14 |57 |22 |55 |3 |47 |67 |235 |52 | |14 |23 |37 |27 |86 |1223 | | 2007 emise | | |435 | |1785 |31 |83 |588 |1028 |35 | |20 |97 |316 |44 |373 |3 |403 |495 |3473 |117 |856 |54 |208 |84 |170 |185 |10883 | | 2007 executate | | |66 | |506 |14 |16 |59 |345 |14 | |4 |16 |60 |15 |84 |1 |17 |47 |434 |45 |235 |8 |71 |43 |22 |99 |2221 | | 2008 emise | | |494 |52 |2149 |46 |119 |623 |1184 |40 | |16 |140 |348 |40 |975 |2 | |461 |4829 | |2000 |39 |342 |107 |190 | |14196 | | 2008 executate | | |141 |26 |624 |22 |10 |93 |400 |13 | |3 |22 |68 |22 |205 |1 | |28 |617 | |448 |11 |81 |44 |40 | |2919 | | 2009 emise | 508 | |439 |96 |2433 |46 |116 |489 |1240 |33 | |17 |171 |354 |46 |1038 |7 |530 |292 |4844 |104 |1900 |27 |485 |129 |263 |220 |15827 | | 2009 executate | 73 | |67 |51 |777 |21 |19 |99 |420 |16 | |3 |40 |84 |26 |149 |2 |0 |37 |1367 |63 |877 |6 |79 |47 |28 |80 |4431 | |

[1] JO L 190, 18.7.2002, p. 1.

[2] Consiliu 9005/5/06 COPEN 52; 11371/5/07 COPEN 106; 10330/2/08 COPEN 116; 9743/4/09 COPEN 87; 7551/7/10 COPEN 64.

[3] În temeiul protocoalelor 21 și 22 la Tratatul de la Lisabona, UK, IE și DK nu participă la măsuri în domeniul justiției și al afacerilor interne. UK și IE pot opta să participe la o măsură.

[4] JO C364, 18.12.2000, p. 1.

[5] Articolul 6 alineatul (1) din TUE.

[6] Articolul 6 alineatul (3) din TUE.

[7] COM(2010) 573 final. 19.10.2010.

[8] COM(2005) 63 și SEC(2005) 267 din 23.2.2005, revizuite prin COM(2006) 8 și SEC(2006) 79 din 24.1.2006.

[9] COM(2007)407 și SEC(2007) 979 din 12.7.2007.

[10] Consiliu 8302/4/09 COPEN 68; 7361/10 COPEN 59; 8465/2/10 COPEN 95.

[11] Consiliu 10630/1/10 Presses 161 p. 33.

[12] Ca răspuns la cererile sale de informații adresate în 2009 și 2010, Comisia a primit foarte puține informații, sau niciuna, din partea Ciprului, a Maltei și a Regatului Unit.

[13] Consiliu 10630/1/10 Presse 161 p.33 și 8302/4/09 COPEN 68 p.23 — Recomandarea 20.

[14] În prezent, în CZ sunt în curs de elaborare modificări legislative suplimentare.

[15] Conform ultimelor informații primite de la CY în august 2009, au fost prezentate noi propuneri legislative.

[16] Rezoluția Consiliului din 30 noiembrie 2009. JO C 295, 4.12.2009, p. 1.

[17] Directiva 2010/64/UE, JO L 280, 26.10.2010.

[18] COM(2010) 392 final, 20.7.2010.

[19] A se vedea, printre altele, hotărârile în cauzele Peers / Grecia (19 aprilie 2001), Salejmanovic / Italia (16 iulie 2009), Orchowski / Polonia (22 ianuarie 2010).

[20] JO L 294, 11.11.2009, p. 20.

[21] Data punerii în aplicare: 1 decembrie 2012.

[22] Consiliu 8302/4/09 COPEN 68; 7361/10 COPEN 59; 8465/2/10 COPEN 95. 10630/1/10 Presses 161 p.33.

[23] Articolul 2 alineatul (1): „Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privative de libertate a căror durată maximă este de cel puțin douăsprezece luni sau, atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunțat o măsură de siguranță, pentru condamnări pronunțate cu o durată de cel puțin patru luni.”

[24] Consiliul 8436/2/10 COPEN p.3.

[25] Consiliu 10630/1/10 PRESSE 161.

[26] Consiliu 8302/4/09 COPEN 68 p. 15; 7361/10 COPEN 59 p. 4; 8436/2/10 COPEN p. 3.

[27] Consiliu 8111/05 COPEN 75.

[28] Consiliu 9005/5/06 COPEN 52; 11371/5/07 COPEN 106; 10330/2/08 COPEN 116; 9743/4/09 COPEN 87; 7551/7/10 COPEN 64.