Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro

și propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice

La 1 decembrie 2010, în conformitate cu articolele 136 și 121 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul Uniunii Europene a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 8 aprilie 2011.

În cea de-a 471-a sesiune plenară, care a avut loc la 4 și 5 mai 2011 (ședința din 5 mai), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 189 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 11 abțineri.

1.1 Comitetul Economic și Social European (CESE) întâmpină cu satisfacție faptul că, în contextul consolidării guvernanței economice, Comisia Europeană a avut în vedere necesitatea de a acorda o atenție sporită dezechilibrelor macroeconomice – ca și deficitelor bugetare publice –, considerate drept factori de instabilitate economică, financiară și socială în economiile statelor membre (SM) ale Uniunii Europene (UE).

1.2 CESE recunoaște că, într-adevăr, actuala criză economică a pus la grea încercare capacitatea economică, socială și chiar politică a UE, în general, și a Uniunii economice și monetare (UEM), în special. Pentru prevenirea crizei, s-a dovedit că nu este suficient să se ia în considerare doar dimensiunea cantitativă a creșterii economice a unei țări, ci ar fi trebuit evaluată și calitatea acestei creșteri, prin identificarea factorilor macroeconomici pe care se întemeiază, în mai mică sau în mai mare măsură, sustenabilitatea acestei dinamici.

1.3 CESE recomandă să se realizeze consolidarea guvernanței economice europene, acordându-se o atenție la fel de mare exigențelor de stabilitate și de creștere generatoare de noi locuri de muncă.

1.4 De aceea, CESE speră ca consolidarea guvernanței economice, piatră de temelie a politicilor economice, sociale și de coeziune ale UE, să fie de un real folos în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ale noii politici de coeziune europene.

1.5 CESE își propune să contribuie la găsirea consensului larg care este necesar pentru consolidarea eficientă a guvernanței economice, punând în evidență, pe de o parte, unele limite și riscuri intrinseci ale abordării Comisiei și, pe de altă parte, potențialul său remarcabil.

1.6 În cazul în care, după cum a subliniat Comisia (1), apariția și perpetuarea dezechilibrelor macroeconomice între statele membre pot fi puse pe seama unor factori de competitivitate și dacă prin competitivitate se înțelege, potrivit definiției formulate de Comisie, „capacitatea unei economii de a asigura în mod durabil, pentru populația sa, un nivel ridicat de trai, în continuă creștere, precum și o rată înaltă de ocupare a forței de muncă” (2), rezultă că trebuie să se țină seama de o gamă mai largă de factori economici, financiari și sociali pentru evaluarea acestor dezechilibre, iar CESE subliniază această cerință.

1.7 De aceea, CESE consideră că tabloul de bord pentru evaluarea dezechilibrelor ar trebui să cuprindă indicatori economici, financiari și sociali. În acest context, CESE atrage atenția asupra necesității de a fi luate în considerare dezechilibrele care decurg din inegalități de distribuție grave, tot mai accentuate, din interiorul statelor membre, care s-au numărat printre cauzele crizei economice și financiare recente (3).

1.8 Diferențele macroeconomice nu sunt doar o consecință a uniunii monetare, ci și rezultatul deschiderii pieței interne comune. Diviziunea transfrontalieră a muncii se bazează pe diferitele avantaje și dezavantaje concurențiale de pe fiecare piață în parte. De aceea, măsurile avute în vedere nu trebuie să urmărească nivelarea diferențelor, dacă acestea derivă din dinamicile pieței interne și nu au efecte negative.

1.9 În ceea ce privește evaluarea dezechilibrelor macroeconomice, CESE subliniază că este necesar să se ajungă la o evaluare corectă și echitabilă atât a factorilor de competitivitate corelați cu prețurile, cât și a celor care nu au legătură cu prețurile.

1.10 CESE recomandă ca procesul de reflecție asupra indicatorilor care vor face parte din tabloul de bord prevăzut de Comisie să fie extins, astfel încât să fie implicați – la nivel european și național – un număr mare de actori instituționali și organisme reprezentante ale societății civile, printre care CESE însuși și Comitetul Regiunilor.

1.11 În opinia CESE, tabloul de bord propus de Comisie în cadrul mecanismului de alertă trebuie considerat în esență un instrument de primă evaluare din cauza problemelor tehnice intrinseci ale abordării (stabilirea unor praguri de alertă, ponderea care trebuie atribuită diferitelor surse de dezechilibru, perioada care trebuie avută în vedere). Prin urmare, tabloul va trebui să fie urmat, în orice caz, de o evaluare economică mai amplă și mai aprofundată a dezechilibrelor statului membru respectiv.

1.12 CESE atrage atenția asupra pericolului de a considera de la sine înțeleasă relația dintre identificarea dezechilibrelor, aplicarea măsurilor de corecție și revenirea la situația de echilibru într-un interval rezonabil. În acest context, intră în discuție factori care determină întârzieri, precum: a) relațiile complexe dintre obiective și instrumente macroeconomice; b) controlul indirect al instrumentelor de către decidenții politici; c) posibila ineficiență a sistemului de sancțiuni propus pentru țările din cadrul UEM.

1.13 CESE atrage atenția asupra riscului ca eventualele măsuri restrictive de reechilibrare să conducă la politici prociclice, amplificând și prelungind astfel actuala fază de contracție economică. Este posibil chiar ca mixul de politici economice recomandate diferitelor state membre ca fiind necesare pentru corectarea dezechilibrelor interne să se dovedească a fi inadecvat UE în ansamblu.

1.14 CESE consideră că, referitor la măsurile de prevenire a dezechilibrelor macroeconomice strâns legate de expunerile excesive în materie de creanțe ale sectorului privat, a fost subevaluată capacitatea de supraveghere și control pe care o pot exercita Banca Centrală Europeană (BCE), Sistemul European al Băncilor Centrale, Comitetul european pentru riscuri sistemice și Autoritatea bancară europeană. De aceea, CESE solicită ca – prin coordonarea organismelor sus-menționate – să se asigure condițiile necesare pentru garantarea unei supravegheri directe sau indirecte eficiente a sistemului bancar, odată cu intervențiile de reglementare a creditului care se impun. Criteriile (de reglementare) trebuie să fie definite în mod adecvat.

1.15 CESE subliniază că, din pachetul legislativ pentru prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, lipsește o necesară reflecție asupra bugetului UE. Existența unor șocuri asimetrice asupra statelor membre ale zonei euro face necesară utilizarea unor instrumente de reechilibrare a sistemului macroeconomic. În acest context, CESE atrage atenția asupra caracterului oportun al unei evaluări a potențialului pe care l-ar putea avea un sistem bugetar mai flexibil și care să dispună de mai multe resurse decât cel actual. Astfel, s-ar putea efectua transferurile necesare dinspre zonele avantajate de șocuri către cele afectate de acestea, fie prin stabilizatori automați, fie prin finanțarea unor proiecte de investiții la nivelul întregii Uniuni (de exemplu, prin emisiunea de euroobligațiuni) (4).

1.16 CESE subliniază că o coordonare eficientă a politicilor economice europene – care să le insufle o puternică legitimitate democratică cetățenilor europeni – trebuie să treacă neapărat printr-un rol mai incisiv al Parlamentului European (PE), al CESE și al Comitetului Regiunilor, ca instituții reprezentative pentru cetățeni, partenerii sociali și societatea civilă (5).

1.17 CESE consideră că Parlamentul European poate juca un rol decisiv în ceea ce privește acceptarea cadrului macroeconomic de referință, ordinea de priorități a problemelor de abordat și identificarea politicilor economice care trebuie puse în aplicare. În acest context, PE își asumă rolul capital de loc în care se ajunge la un acord – alături de celelalte organe instituționale europene – asupra unei strategii comune care să nu se limiteze la enunțarea unor reguli și proceduri formale, ci să intre în detaliile politicilor concrete, pentru a spori încrederea cetățenilor europeni și pentru a răspunde așteptărilor acestora.

1.18 CESE salută concluziile Consiliului European din 24-25 martie 2011, conform cărora CESE va fi implicat într-o „cooperare strânsă” în punerea în aplicare a semestrului european, pentru „a asigura o implicare largă”. Comitetul își declară așadar deplina disponibilitate de a colabora și speră să poată fi inițiate rapid discuții cu Consiliul pe această temă.

1.19 CESE ar putea – tocmai în calitatea sa de forum al societății civile – să lanseze o sesiune anuală specială (toamna) pentru discutarea recomandărilor adresate statelor membre, inițiind o dezbatere cu participarea respectivelor consilii economice și sociale naționale, a parlamentelor naționale și a PE, contribuind astfel la evaluarea strategiilor adoptate, precum și la difuzarea și acceptarea acestora la nivel național.

1.20 CESE speră într-o utilizare mai intensivă a dialogului macroeconomic (DME), astfel încât prevenirea și corectarea dezechilibrelor să nu rămână numai în sarcina Comisiei și a guvernelor statelor membre. DME ar deveni așadar un instrument de evaluare în comun, de către guverne și partenerii sociali, a situației economice de la nivelul UE și a acțiunilor care trebuie întreprinse, în strânsă legătură cu procesele de dialog social și de concertare la nivel național, pentru ca dinamicile UE în ansamblu să fie în concordanță cu ale statelor membre.

2. Acțiunea de corectare a dezechilibrelor macroeconomice interne propusă de Comisia Europeană în comunicările COM(2010) 525 final și COM(2010) 527 final

2.1 La 30 iunie 2010, Comisia Europeană a prezentat comunicarea pe tema „Consolidarea coordonării politicilor economice pentru stabilitate, creștere și locuri de muncă – Instrumente pentru o mai bună guvernanță economică în UE” (6). Prin această comunicare, Comisia a intenționat să continue considerațiile din comunicarea „Consolidarea coordonării politicilor economice” (Reinforcing economic policy coordination) (7).

2.2 În contextul crizei financiare internaționale, Comisia și grupul operativ al președintelui Van Rompuy recunosc că, pentru garantarea stabilității UEM, nu este suficient să fie respectați (și, ulterior, consolidați în contextul reformei guvernanței) parametrii fiscali ai Pactului de stabilitate și de creștere (PSC). De asemenea, prezența dezechilibrelor macroeconomice în SM riscă să afecteze în mod negativ sistemul economic european în ansamblu, contribuind atât la deteriorarea finanțelor publice, cât și la apariția unor tensiuni pe piețele financiare.

În acest context, Comisia a prezentat la 29 septembrie 2010 un pachet legislativ compus din șase propuneri (8), având drept scop stabilirea unui cadru de reglementare pentru prevenirea și corectarea în SM atât a dezechilibrelor bugetare (în relație cu PSC) (9), cât și a celor de natură macroeconomică. Prezentul aviz are ca obiect propunerea Comisiei privind supravegherea dezechilibrelor macroeconomice, bazată pe COM(2010) 525 și 527 final, care abordează procedura pentru dezechilibre excesive în SM, cu sancțiuni care se limitează doar la țările din cadrul UEM, respectiv mecanismul de alertă, pentru toate SM.

2.3.2 Procedura de dezechilibru excesiv prevede prezentarea unui plan de acțiuni de corecție de către SM Consiliului UE. Dacă măsurile de corecție sunt apreciate drept corespunzătoare, procedura se suspendă până când planul de corecție asupra căruia s-a căzut de acord este pus în aplicare, dar SM va trebui să raporteze periodic Consiliului ECOFIN progresele înregistrate. Procedura se va închide doar după ce Consiliul va stabili, pe baza unei recomandări a Comisiei, că dezechilibrul respectiv a fost redus îndeajuns pentru a nu mai fi considerat drept excesiv.

2.3.3 Doar în cazul țărilor din UEM, dacă nu se iau măsuri pentru combaterea dezechilibrelor excesive, se aplică sancțiuni (maximum 0,1 % din PIB), dacă, de două ori la rând, SM nu prezintă la termen un plan de acțiuni de corecție corespunzător sau nu pune în aplicare măsurile prevăzute.

2.4 Instrumentul de bază pentru activarea mecanismului de alertă privind dezechilibrele macroeconomice este tabloul de bord propus de Comisie, alături de o analiză specifică a situației economice din SM. Caracteristicile sale sunt următoarele:

2.4.1 Din primele lucrări ale Comisiei privind alegerea indicatorilor pentru tabloul de bord (10) rezultă că printre aceștia s-ar putea număra următorii, dintre care primii trei se referă la situația statului membru pe plan extern, iar ultimii patru se referă la situația internă:

3.1 Prezența unor dezechilibre macroeconomice în interiorul SM este corelată cu discrepanțele persistente dintre cererea agregată și oferta agregată, care duc la un surplus sau la un deficit sistematic în economiile de ansamblu din cadrul unei economii date. Aceasta derivă dintr-o multitudine de factori care influențează cererea globală și oferta globală și tinde să aibă efecte negative asupra bunei funcționări a economiei SM, a UEM și a Uniunii în ansamblu.

3.2 Trebuie așadar apreciată atenția pe care Comisia înțelege să o acorde din nou dezechilibrelor de natură macroeconomică din SM, precum și deficitelor bugetare publice, ca factori de instabilitate economică și financiară pentru UE în ansamblu.

3.3 La mai mult de un deceniu de când Comisia a pus sub supraveghere, în interiorul UEM, doar echilibrul bugetelor publice, este lansată o abordare care permite o evaluare a performanțelor naționale în mod cert mai completă și extinsă la toate SM. Este din ce în ce mai evident că nu este suficient să se țină seama doar de dimensiunea cantitativă a creșterii economice a unei țări, ci trebuie evaluată și calitatea acestei creșteri, prin identificarea factorilor macroeconomici aflați la baza sustenabilității – în mai mare sau în mai mică măsură – a unei astfel de dinamici.

3.4 Odată cu constituirea UEM, s-a crezut, în mod greșit, că decalajele de competitivitate dintre SM ar fi temporare. Pe lângă faptul că a relevat caracterul persistent al acestor divergențe, experiența monedei euro a evidențiat modul în care acestea subminează înseși fundamentele UEM, generând poziții dificil de susținut, după cum demonstrează și crizele financiare din ultimele luni.

3.4.1 În special pe parcursul ultimului deceniu care a precedat criza economică s-a manifestat o divergență de productivitate persistentă între țările care fac parte din zona euro, exprimată sub forma ratelor de schimb reale efective, precum și de competitivitate (rezultatele la export) (figurile 1 și 2 din anexă) (11). Caracterul excepțional al acestei situații nu rezidă atât în forma de manifestare, cât în durată, dat fiind că, în cazurile precedente (deceniile 1970 și 1980), discrepanțele erau resorbite prompt prin realinierea ratelor de schimb nominale din țările respective.

3.4.2 Aceste discrepanțe au avut repercusiuni asupra balanțelor comerciale ale SM. În cazul balanței comerciale a Germaniei și a grupului de țări „periferice”, alcătuit din Portugalia, Italia, Grecia și Spania, se manifestă o tendință opusă, deficitele părând echivalente excedentelor (12) (figurile 3 și 4 din anexă). Dinamica nu pare să aibă caracter temporar, de la constituirea UEM se constată o tendință de adâncire a decalajelor, deși criza din 2008 pare să le fi redus.

3.4.3 Perpetuarea acestor discrepanțe în materie de competitivitate și de export tinde să se reflecte în balanțele de plăți curente și în poziția netă față de activele străine (figurile 5 și 6 din anexă), creând astfel situații care sunt dificil de susținut pe termen mediu pentru unele SM din zona euro.

4.1 Într-un astfel de context foarte problematic, care reclamă soluții energice, pe măsură, persistă încă unele semne de întrebare referitoare la reformele propuse de Comisie și la posibilele riscuri aferente acestora.

4.2 În cazul în care, după cum a subliniat Comisia (13), apariția și perpetuarea dezechilibrelor interne cu caracter macroeconomic trebuie puse pe seama unor factori de competitivitate și dacă prin competitivitate se înțelege – potrivit definiției formulate de Comisie „capacitatea unei economii de a asigura în mod durabil, pentru populația sa, un nivel ridicat de trai, în continuă creștere, precum și o rată înaltă de ocupare a forței de muncă” (14), CESE consideră că ar trebui să se țină seama de o gamă largă de factori economici, financiari și sociali care stau la baza acestor dezechilibre macroeconomice și, în consecință, de indicatorii în măsură să semnaleze potențialele dezechilibre macroeconomice pe care trebuie să-i cuprindă tabloul de bord.

4.2.1 Printre factorii de competitivitate se numără factorii aferenți prețurilor (care se reflectă, sintetic, în cursul de schimb real efectiv), precum și factori care nu țin de prețuri, dar care sunt la fel de importanți. Din această a doua categorie fac parte diferențierea produselor, conținutul tehnologic al bunurilor produse, calitatea ofertei de produse, calitatea serviciilor corelate cu produsul (servicii de asistență) etc. Acestea reprezintă o serie întreagă de elemente determinante în definirea competitivității unui sistem de producție care, cu toate că sunt greu de cuantificat într-un singur indicator, ar reclama totuși un bine-venit efort de identificare a unor variabile în măsură să semnaleze nivelul și dinamica UEM din interiorul SM.

4.2.2 Din primele analize ale Comisiei cu privire la alegerea indicatorilor pare să rezulte o subevaluare a impactului pe care l-au avut asupra apariției dezechilibrelor, într-o perioadă îndelungată de timp (cel puțin în ultimii douăzeci de ani), discrepanțele mari dintre SM în materie de distribuire a resurselor și de retribuire, care s-au adâncit tot mai mult. Ne referim mai ales la rolul acestora în declanșarea crizei economice și financiare, din cauza dezechilibrelor dintre expansiunea ofertei de bunuri și servicii la nivel mondial și scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor (15).

4.2.3 Setul de indicatori care urmează a fi inclus în tabloul de bord trebuie să fie în măsură să identifice factorii care pot genera dezechilibre în ceea ce privește cererea globală și oferta globală și care sunt induși de fenomene de natură macroeconomică, financiară și socială. De exemplu, ar putea fi utilă introducerea în tabloul de bord atât a coeficientului de concentrare Gini, care prezintă valori deosebit de ridicate în cazul țărilor mediteraneene și anglo-saxone (16), cât și a diferenței dintre producția actuală și cea potențială a unei țări (output gap), ceea ce ar permite să se țină cont de ciclul său economic.

4.2.4 Este așadar de dorit ca procesul de reflecție privind indicatorii de introdus în tabelul de bord să fie extins, astfel încât să implice, la nivel național și european, un număr cât mai mare de actori instituționali și de organisme reprezentative ale societății civile organizate, printre care și CESE și Comitetul Regiunilor.

4.3 În plus, în abordarea Comisiei, legătura dintre guvernanța fiscală și guvernanța macroeconomică pare slabă și neîntemeiată din punct de vedere științific. Deși există, într-adevăr, suficiente motive pentru a ține sub control politica fiscală a SM din cadrul UEM (17), în ceea ce privește dezechilibrele macroeconomice interne, cu toate că procedura de supraveghere este rezultatul unor exigențe concrete, motivele și modalitățile coordonării par cu mult mai controversate (18).

4.3.1 Date fiind cauzele multiple de dezechilibru, factorii care trebuie monitorizați în comun sunt numeroși (comerț exterior, costuri de producție, discrepanțe de distribuție, factori de productivitate care au sau nu legătură cu prețurile, bule speculative imobiliare și financiare etc.) și interacționează cu elemente culturale și sociale din afara sistemului de producție (de exemplu, preferințele și comportamentele consumatorilor și ale depunătorilor). Pe lângă problemele de identificare și de alegere a acestor factori, se pun atât problema stabilirii unor praguri de alertă, cât și cea a evaluării diferitelor surse de dezechilibru (19).

4.3.2 Trebuie adăugat la aceasta că, după identificarea dezechilibrelor (prin intermediul pragurilor de alertă) și intervenția măsurilor de corecție, nu se produce neapărat de la sine revenirea la situația de echilibru, într-un interval rezonabil. Nu este cert că intervenția menită să asigure reechilibrarea macroeconomică contribuie la identificarea celor mai potrivite răspunsuri de politică economică. Dimpotrivă, deciziile greșite ar putea favoriza politici prociclice, intensificând și prelungind faza actuală, de contracție macroeconomică, prin acțiuni restrictive, când ar fi necesare de fapt acțiuni care să vizeze expansiunea, în beneficiul cererii. Este posibil chiar ca mixul de politici economice prescrise diferitelor state membre, necesare pentru contracararea dezechilibrelor interne, să se dovedească inadecvat UE în ansamblu.

4.3.3 Indicatorii pentru care pare să opteze Comisia în vederea supravegherii – în special prețurile și salariile și deci competitivitatea – depind în primul rând de actori din exteriorul sferei publice (întreprinderile și sindicatele), fiind controlați așadar doar indirect și cu întârziere de politica economică, prin stimulente, reglementarea concurenței și dialogul social. Rezultă de aici că astfel de variabile nu prea se pretează automatismelor și intervențiilor rapide: nu întâmplător face apel propunerea Comisiei la nevoia de flexibilitate în aplicarea noilor reguli și la continua evoluție a acestora.

4.4 Mai mult, din pachetul legislativ propus lipsește o reflecție asupra politicii monetare și de credit, care ar fi bine-venită, deoarece ar constitui un teren mai fertil pentru asigurarea unei mai bune coordonări în domeniul supravegherii financiare și al controlului acumulării de datorii excesive (și, în paralel, de credite) în sectorul privat (20), în legătură cu care CESE a formulat deja unele propuneri (21). Nu este menționat deloc rolul de stabilitate economică pe care l-ar putea juca – cu respectarea autonomiei statutare de care în mod justificat se bucură – Banca Centrală Europeană (BCE), împreună cu Sistemul Băncilor Centrale și cu instituții recent înființate, precum Comitetul european pentru riscuri sistemice și Autoritatea bancară europeană.

4.4.1 Acestea din urmă par a fi în măsură să instaureze o politică europeană de supraveghere a creditelor mai prudentă și mai atentă decât în trecut, când reguli și practici necorespunzătoare au dus la apariția unor excese, provocând intrarea în criză a unor SM și punând în pericol stabilitatea întregii UEM. Trebuie amintit că, într-adevăr, țări care astăzi sunt în dificultate, precum Irlanda și Spania, răspundeau, până în 2007, exigențelor Pactului de stabilitate și de creștere, având bugete echilibrate și datorii publice scăzute, în vreme ce extinderea ofertei pe seama creditelor a alimentat boom-ul imobiliar, fără ca autoritățile monetare ale UE să se ocupe de această proliferare a creditelor. Asemenea probleme sunt legate și de rolul agențiilor de rating și, în special, de impactul deciziilor acestora asupra finanțelor publice ale SM, cu privire la care CESE și-a exprimat deja preocuparea (22).

4.4.2 Din acest motiv, considerăm oportun ca, la nivelul UE, să se atribuie competențe specifice de supraveghere și reglementare care să împiedice proliferarea creditelor în SM, în special a creditelor ipotecare (23). Într-o zonă financiară integrată cum este UEM ar fi de dorit să fie încredințate competențele de supraveghere și reglementare nu autorităților naționale, ci unui organism terț. Chiar noilor autorități financiare europene le-ar putea fi încredințate competențe și prerogative prin care să asigure o eficientă supraveghere directă sau indirectă a sistemului bancar, precum și intervenții de reglementare a creditelor. Criteriile (de reglementare) trebuie să fie definite în mod adecvat.

4.5 În final, din pachetul legislativ propus lipsește și o reflecție asupra bugetului UE. Dată fiind posibila apariție a unor șocuri asimetrice în SM din zona euro, sub forma variațiilor cererii sau ofertei pozitive în unele țări și negative în altele, acestea nefiind în măsură să utilizeze nici rata de schimb, nici rata dobânzii (24), trebuie utilizate alte instrumente de ajustare a sistemului economic. Lăsând deoparte prețurile și salariile care, în general, sunt prea puțin flexibile, potrivit teoriei economice unicul instrument eficient într-o astfel de situație este prezența unui sistem bugetar mai flexibil și mai bine dotat decât cel actual. Astfel, s-ar putea efectua transferurile necesare dinspre zonele avantajate de șocuri către cele afectate de acestea, fie prin stabilizatori automați, fie prin finanțarea unor proiecte de investiții la nivelul întregii Uniuni (de exemplu, prin emisia de euroobligațiuni) (25).

4.6 Pentru a contribui la găsirea unui echilibru între stimulente și sancțiuni în ceea ce privește corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro, CESE recomandă ca amenzile încasate să nu se distribuie statelor membre în funcție de valoarea venitului lor național brut (VNB), după cum propune Comisia, ci să fie destinate Mecanismului european de stabilitate.

4.7 Și în prezentul aviz CESE subliniază (26) că regulile și automatismele riscă nu numai să fie prea puțin eficace în prevenirea crizelor grave, acestea decurgând aproape întotdeauna din evenimente extraordinare și imprevizibile, ci chiar să înrăutățească situația. Pe de o parte, ele pot diminua încrederea în instituțiile UE care, în ochii cetățenilor europeni, se eschivează de la alegerile politice, lasându-le pe seama „tehnocraților de la Bruxelles”, după cum arată sondajele Eurobarometru (27). Pe de altă parte, ele cristalizează o abordare tradițională pentru rezolvarea problemelor, care lasă pe planul al doilea temele creșterii, echității sociale și degradării mediului, riscând astfel să sugrume din fașă ambițiile Strategiei Europa 2020.

4.8 Se pare că în prezent se profilează, ca linie directoare în politica europeană (28), aceeași perspectivă „de termen scurt”, care condiționează activitățile financiare și care părea să fi fost identificată drept factor latent al crizei. Intervențiile punctuale sunt cele care predomină, atât în instituțiile UE, cât și la nivel interguvernamental (29), ca răspuns la situațiile critice, care reclamă decizii rapide, sau în paralel cu evoluțiile opiniei publice din statele membre cele mai importante, pe care oamenii politici le urmăresc cu îngrijorare, mai ales la scadențe electorale.

5. Posibilități de intervenție vizând combaterea dezechilibrelor macroeconomice

5.1 O coordonare eficientă a politicilor economice europene, care să nu se lase influențată de dinamicile electorale și de schimbările bruște ale opiniei publice, trece printr-un rol mai incisiv al Parlamentului European (PE), al Comitetului Regiunilor și al CESE, adică al instituțiilor reprezentative pentru cetățeni și societatea civilă. Ele pot reprezenta o sursă de puternică legitimitate democratică pentru procedurile de prevenție și de corecție ale parcursului de coordonare prevăzut de Comisie, acesta găsind astfel amplul consens necesar pentru a fi pus în aplicare în mod eficient.

5.2 În cadrul semestrului european, așa cum este conceput în prezent, trebuie subliniat că PE îi revine un rol secundar, limitat la faza inițială, de dezbatere și de primă orientare a parcursului de coordonare. PE ar putea însă juca un rol mai util și mai eficient dacă s-ar coordona cu activitatea parlamentelor naționale în faza de dezbatere și de aprobare a bugetelor diferitelor SM. Mai mult decât atât, rolul PE ar putea fi decisiv în acceptarea cadrului macroeconomic de referință, a ordinii de prioritate a problemelor care urmează a fi abordate, a identificării politicilor economice care trebuie adoptate. PE poate fi locul în care să se ajungă la un acord asupra unei strategii comune care să nu se limiteze la enunțarea unor reguli și proceduri formale, ci să intre în detaliile politicilor concrete, pentru a spori încrederea cetățenilor europeni și pentru a răspunde așteptărilor acestora.

5.3 Concentrarea asupra dezechilibrelor de competitivitate presupune să se acorde o atenție sporită negocierilor dintre guverne, partenerii sociali și societatea civilă, în special în cadrul zonei euro, unde SM nu mai au posibilitatea de a ajusta rata de schimb. Relațiile dintre guverne, partenerii din cadrul dialogului social (sindicate și asociațiile patronale) și societatea civilă ar trebui așadar să facă parte integrantă din strategia elaborată de Comisie.

5.4 Acesta este cadrul în care CESE, cu respectarea rolului său de organism consultativ al instituțiilor europene, poate contribui la consolidarea guvernanței economice a UE, în calitate de forum în măsură să promoveze dialogul dintre organizațiile reprezentative ale societății civile. Valoarea adăugată a CESE constă chiar în reprezentarea, în cadrul său, a organizațiilor care pot susține – după o atentă evaluare – consensul asupra politicilor economice din SM. Astfel, Comitetul poate contribui semnificativ la implicarea și responsabilizarea nu numai a liderilor politici, ci și, mai ales, a cetățenilor din SM și a țesutului de producție, social și civil din care este alcătuită UE.

5.4.1 CESE ar putea să lanseze o sesiune anuală specială pentru a discuta recomandările și modul în care se poate ajunge la un consens asupra reformelor de la nivel național, ținând cont de impactul social al măsurilor adoptate (30). Această discuție poate fi purtată în toamnă, după adoptarea oficială a recomandărilor de către statele membre, iar concluziile ei ar putea constitui o bază de dezbatere cu consiliile economice și sociale respective, cu parlamentele naționale și cu PE, fiind astfel posibile atât evaluarea strategiilor adoptate, precum și difuzarea și acceptarea acestora la nivel național.

5.5 În plus, ar trebui promovată utilizarea mai intensă și funcțională a dialogului macroeconomic (DME). Printr-un salt calitativ, el ar deveni un instrument de evaluare în comun, de către guverne și partenerii sociali, a situației economice de la nivelul UE și a acțiunilor care trebuie întreprinse, în strânsă legătură cu procesele de dialog social și de concertare la nivel național, astfel încât dinamicile UE să concorde cu cele naționale, cu respectarea compatibilităților sociale.

5.5.1 Prevenirea și corectarea dezechilibrelor nu pot fi lăsate doar pe seama Comisiei și a guvernelor SM (31). Procesul de formare a salariilor și a prețurilor reprezintă un aspect esențial al întregului mecanism de monitorizare a dezechilibrelor macroeconomice, fiind așadar necesar ca orice acțiune politică să fie întreprinsă în conformitate cu articolul 153 alineatul (5) din tratat și să implice partenerii sociali atât la nivel național, cât și european. În acest context, la nivel european DME poate fi intensificat printr-o structură și o organizare stabile, iar la nivel național poate fi mai bine îmbinat cu dialogurile sociale și cu instituțiile de resort. Guvernele naționale ar trebui să susțină și să stimuleze prezența întreprinderilor și sindicatelor în cadrul acestor organisme, precum și formele de negociere colectivă care au loc în acest context. Pentru a se face față complexității dezechilibrelor și întârzierilor înregistrate în corectarea acestora prin reforme naționale, intensificarea DME ar putea reprezenta un instrument mai eficient, oportun și coordonat, care să mențină corespondența dintre problematicile macroeconomice și dinamicile de pe piața forței de muncă.

Bruxelles, 5 mai 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) Comisia Europeană, DG ECFIN, The impact of the global crisis on competitiveness and current account divergences in the euro area, Quarterly Report on the Euro Area, 1/2010.

(3) OIM-FMI, The Challenges of Growth, Employment and Social Cohesion (Provocările creșterii, ocupării forței de muncă și coeziunii sociale), document de discuție pentru Conferința comună OIM-FMI, Oslo, 13 septembrie 2010, p. 67-73.

(4) Monti M., A New Strategy for the Single Market. At the Service of Europe’s Economy and Society, Report to the President of the European Commission, mai 2010. Delors J., Fernandes S., Mermet E., Le semestre européen: un essai à transformer. Notre Europe, Les Brefs, nr. 22, februarie 2011. Amato A., Baldwin R., Gros D., Micossi S., Padoan P., A new political deal for Eurozone sustainable growth: An open letter to the President of the European Council, VoxEU.org, decembrie 2010, disponibil on-line la adresa: www.voxeu.org/index.php?q=node/5893.

(5) La punctele 1.15-1.18 sunt reluate recomandările din Avizul ECO/282 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Consolidarea coordonării politicilor economice pentru stabilitate, creștere și locuri de muncă – Instrumente pentru o mai bună guvernanță economică în UE, JO C 107, 6.4.2011, p. 7.

(6) COM(2010) 367 final, cu privire la care a fost elaborat Avizul CESE privind consolidarea coordonării politicilor economice, JO C 107, 6.4.2011, p. 7.

http://ec.europa.eu/economy_finance/articles/eu_economic_situation/2010-09-eu_economic_governance_proposals_en.htm

(9) Avizul CESE privind supravegherea bugetară în zona euro (A se vedea pagina 46 din prezentul Jurnal Oficial).

(10) Comisia Europeană – DG ECFIN: A structured framework to prevent and correct macroeconomic imbalances: operationalising the alert mechanism și A structured surveillance procedure to prevent and correct harmful macroeconomic imbalances: An explanation of the Commission's proposal of 29 September 2010, Notă în atenția Comitetului pentru politică economică și a supleanților Comitetului economic și financiar, 11 noiembrie 2010 (cf. Centro Europa Ricerche – CER, 2011, Vincoli Esteri).

(11) Comisia Europeană – DG ECFIN, Surveillance of Intra-Euro-Area Competitiveness and Imbalances, European Economy, n. 1/2010.

(12) Altomonte C., Marzinotto B., Monitoring Macroeconomic Imbalances in Europe: Proposal for a Refined Analytical Framework, Notă în atenția Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European, septembrie 2010.

(13) Comisia Europeană, DG ECFIN, The impact of the global crisis on competitiveness and current account divergences in the euro area, Quarterly Report on the Euro Area, nr. 1/2010.

(14) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind politica industrială într-o Europă extinsă, COM(2002) 714 final.

(15) OIM-FMI, The Challenges of Growth, Employment and Social Cohesion (Provocările creșterii, ocupării forței de muncă și coeziunii sociale), document de discuție pentru Conferința comună OIM-FMI, Oslo, 13 septembrie 2010, p. 67-73.

(16) OCDE, Growing Unequal? Income Distribution and Poverty in OECD Countries, octombrie 2008.

(17) Este vorba despre efectele negative de contagiune (spillover) care se exercită asupra țărilor cu comportament corespunzător, generate, în cadrul uniunii monetare, de țările cu datorii mari, prin intermediul unei rate a dobânzii comune. De Grauwe P., Economics of Monetary Union, Oxford University Press, 2009, capitolul 10 (Economia Uniunii Monetare, Il Mulino, 2009).

(18) Tabellini G., Reforming the Stability Pact: Focus on financial supervision, VoxEU.org, octombrie 2010, disponibil on-line la adresa www.voxeu.org/index.php?q=node/5622.

(19) Belke A., Reinforcing EU Governance in Times of Crisis: The Commission Proposal and beyond, Deutsches Institut fur Wirtschaftsforschung (Institutul german de cercetare în domeniul economiei) – Documente de discuție ale DIW, Berlin, noiembrie 2010.

(20) De Grauwe P., Why a tougher Stability and Growth Pact is a bad idea, VoxEU.org, octombrie 2010, disponibil on-line la adresa www.voxeu.com/index.php?q=node/5615. Giavazzi F., Spaventa L., The European Commission's proposals: Empty and useless, VoxEU.org, octombrie 2010, disponibil on-line www.voxeu.org/index.php?q=node/5680. Tabellini G., Reforming the Stability Pact: Focus on financial supervision, VoxEU.org, octombrie 2010, disponibil on-line la adresa www.voxeu.org/index.php?q=node/5622.

(21) Avizul CESE privind consecințele crizei datoriei publice asupra guvernanței UE, JO 2011/C 51/03, p. 15.

(23) Spaventa L., How to prevent excessive current account imbalances, EuroIntelligence, septembrie 2010, disponibil on-line la adresa http://www.eurointelligence.com/index.php?id=581&tx_ttnews%5Btt_news%5D=2909&tx_ttnews%5BbackPid%5D=901&cHash=b44c8f9ae0.

(24) În cazul în care variațiile pozitive și negative se compensează la nivelul uniunii monetare, banca centrală a Uniunii nu va avea motive să intervină asupra politicii monetare (cf. De Grauwe P., Economics of Monetary Union, op. cit., cap. 1).

(25) Monti M., A New Strategy for the Single Market. At the Service of Europe’s Economy and Society, Report to the President of the European Commission, mai 2010. Delors J., Fernandes S., Mermet E., Le semestre européen: un essai à transformer. Notre Europe, Les Brefs, nr. 22, februarie 2011. Amato A., Baldwin R., Gros D., Micossi S., Padoan P., A new political deal for Eurozone sustainable growth: An open letter to the President of the European Council, VoxEU.org, decembrie 2010, disponibil on-line la adresa www.voxeu.org/index.php?q=node/5893.

(26) După cum s-a afirmat în Avizul CESE privind consolidarea coordonării politicilor economice, JO 2011/C 107/02, p. 7.

(27) Încrederea scade nu atât în instituțiile europene ca atare, cât în ceea ce privește utilitatea apartenenței la UE. Date extrase din Eurobarometru 73 – Primele rezultate, întrebările QA9a și QA10a.

(28) Monti M., Europe must buck short-term tendencies, Financial Times, 13 decembrie 2010.

(29) De exemplu, pactul de competitivitate prezentat de guvernele Franței și Germaniei la 4 februarie 2011.

(30) Conform propunerii formulate în Avizul CESE privind consolidarea coordonării politicilor economice, JO C 107, 6.4.2011, p. 7.

(31) Watt A., Economic Governance in Europe: A Change of Course only after ramming the Ice, Social Europe Journal, 30 iulie 2010, disponibil online la adresa www.social-europe.eu/2010/07/economic-governance-in-europe-a-change-of-course-only-after-ramming-the-ice. Watt A., European economic governance: what reforms are to be expected and what are needed?, articol pentru European Alternatives, 2010, disponibil on-line la adresa www.euroalter.com/wp-content/uploads/2010/11/Watt-ENG.pdf.