(1)

Stabilitatea financiară este o condiție prealabilă pentru ca economia reală să ofere locuri de muncă, credite și creștere. Criza financiară a evidențiat importante lacune în domeniul supravegherii financiare, care nu a reușit să prevină acumularea de riscuri excesive în sectorul financiar. Criza are consecințe incomensurabile asupra contribuabililor, asupra multor cetățeni ai Uniunii care sunt în prezent șomeri și asupra multor întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri). Statele membre nu își pot permite să mai salveze instituțiile financiare în cazul unei noi crize de aceeași amploare fără a încălca normele Pactului de stabilitate și de creștere.

(1a)

Cu mult timp înaintea crizei financiare, Parlamentul European a solicitat în mod periodic aplicarea unor condiții de concurență cu adevărat echitabile pentru toți actorii din cadrul Uniunii și a subliniat existența unor lacune semnificative în ceea ce privește supravegherea exercitată de Uniune asupra unor piețe financiare din ce în ce mai integrate [în Rezoluția sa din 13 aprilie 2000 referitoare la Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului de acțiune privind piețele financiare: plan de acțiune  (6) , în Rezoluția sa din 21 noiembrie 2002 privind normele de supraveghere prudențială în Uniunea Europeană  (7) , în Rezoluția sa din 11 iulie 2007 privind politica în domeniul serviciilor financiare (2005-2010) – Cartea Albă  (8) , în Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind fondurile speculative („hedge funds”) și fondurile de capital privat („private equity”)  (9) , în Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind urmărirea rezultatelor procesului Lamfalussy: o viitoare structură de supraveghere  (10) , în Rezoluția sa din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind inițierea și exercitarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II)  (11) și în Rezoluția sa din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind agențiile de rating al creditelor  (12) ).

(2)

În noiembrie 2008, Comisia a însărcinat unui grup la nivel înalt prezidat de dl Jacques de Larosière („grupul de Larosière”) să formuleze recomandări cu privire la modul în care pot fi consolidate mecanismele europene de supraveghere, pentru a proteja mai bine cetățenii și pentru a reinstaura încrederea în sistemul financiar.

(3)

În raportul său final, prezentat la 25 februarie 2009 (raportul de Larosière) , grupul de Larosière a recomandat, printre altele, înființarea unui organism la nivelul Uniunii care să fie însărcinat cu supravegherea riscurilor din întregul sistem financiar.

(4)

În comunicarea sa intitulată „Stimularea redresării economice europene” din 4 martie 2009, Comisia a salutat și a oferit o largă susținere recomandărilor formulate de grupul de Larosière. În cadrul reuniunii sale din 19 și 20 martie 2009, Consiliul European a convenit asupra necesității de a îmbunătăți reglementarea și supravegherea instituțiilor financiare din cadrul UE și de a utiliza raportului grupului de Larosière ca bază de acțiune.

(5)

În comunicarea sa intitulată „Supravegherea financiară europeană” din 27 mai 2009, Comisia a inițiat o serie de reforme ale mecanismelor actuale de asigurare a stabilității financiare la nivelul Uniunii , în special crearea unui Comitet european pentru riscuri sistemice (CERS) responsabil cu supravegherea macroprudențială. Consiliul din 9 iunie 2009 și Consiliul European, în cadrul reuniunii din 18 și 19 iunie, au sprijinit opinia Comisiei și au salutat intenția acesteia de a înainta propuneri legislative prin care noul cadru să fie implementat în cursul anului 2010. În conformitate cu opiniile Comisiei, printre altele, Consiliul a concluzionat că BCE „ar trebui să ofere CERS sprijin analitic, statistic, administrativ și logistic, bazându-se și pe consiliere tehnică din partea băncilor centrale și a autorităților de supraveghere naționale”. Asistența acordată CERS de către BCE, precum și sarcinile încredințate și atribuite CERS nu ar trebui să aducă atingere principiului independenței BCE în îndeplinirea atribuțiilor sale, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(5a)

Având în vedere integrarea piețelor financiare internaționale, este necesar un angajament ferm din partea Uniunii la nivel global. CERS ar trebui să beneficieze de expertiza unui comitet științific la nivel înalt și să își asume toate responsabilitățile necesare la nivel mondial pentru a se asigura că vocea Uniunii se face auzită în problemele de stabilitate financiară, în special printr-o strânsă cooperare cu Fondul Monetar Internațional (FMI), Comitetul pentru servicii financiare (CSF) și toți partenerii grupului G20.

(5b)

CERS ar trebui să contribuie, printre altele, la punerea în aplicare a recomandărilor formulate de FMI, CSF și Banca Reglementelor Internaționale (BRI) către G20, într-o primă fază de luare în considerare a raportului acestora privind orientările pentru evaluarea importanței sistemice a instituțiilor, piețelor și instrumentelor financiare, publicat în octombrie 2009, în care se afirmă că un risc sistemic trebuie să fie dinamic pentru a lua în considerare evoluția sectorului financiar și a economiei mondiale. Un risc sistemic poate fi definit ca risc de perturbare a serviciilor financiare, cauzată de disfuncționalități ale întregului sistem financiar sau ale unor părți ale acestuia, și care are poate avea consecințe negative grave asupra economiei reale.

(5c)

Raportul privind orientările pentru evaluarea importanței sistemice a instituțiilor, piețelor și instrumentelor financiare prevede, de asemenea, că evaluarea riscurilor sistemice poate varia în funcție de mediul economic. Aceasta va depinde totodată de infrastructura financiară și de acordurile de gestionare a crizei, precum și de capacitatea de a face față deficiențelor în momentul apariției acestora. Instituțiile pot avea o importanță sistemică pentru sistemele financiare și economiile locale, naționale și internaționale. Criteriile principale pentru identificarea importanței sistemice a piețelor și a instituțiilor sunt mărimea (volumul de servicii financiare prestate de componentele individuale ale sistemului financiar), substituibilitatea (măsura în care alte componente ale sistemului pot presta aceleași servicii în cazul unei deficiențe) și interconectarea (legăturile cu celelalte componente ale sistemului). Evaluarea bazată pe aceste trei criterii ar trebui completată de indicarea vulnerabilităților financiare și a capacității cadrului instituțional de a face față deficiențelor financiare.

(5d)

Misiunea CERS ar trebui să fie aceea de a supraveghea și de a evalua riscurile sistemice în condiții normale în vederea diminuării expunerii sistemului la riscul de disfuncționalitate a componentelor sistemice și îmbunătățirii rezistenței sistemului financiar la șocuri. În această privință, CERS ar trebui să asigure stabilitatea financiară și să atenueze efectele negative asupra pieței interne și a economiei reale. Pentru a-și îndeplini obiectivele, CERS ar trebui să analizeze toate informațiile relevante, în special legislația aplicabilă care poate avea un impact asupra stabilității financiare, precum reglementările în domeniul contabilității, falimentului și planurilor de salvare.

(6)

Funcționarea corespunzătoare a sistemului financiar al Uniunii și a sistemului financiar mondial, precum și atenuarea eventualelor riscuri, necesită o creștere a coerenței dintre supravegherea microprudențială și cea macroprudențială. Așa cum se indica în raportul Turner, din martie 2009, intitulat „Un răspuns legislativ la criza bancară mondială”, pentru a se obține aranjamente mai solide este necesară fie creșterea competențelor naționale, care ar însemna existența unei piețe unice mai restrictive, fie un nivel mai ridicat de integrare europeană. Având în vedere contribuția unui sistem financiar solid la nivelul de competitivitate și la creșterea economică în Uniune, precum și impactul acestuia asupra economiei reale, instituțiile UE au optat pentru un grad mai mare de integrare europeană, după cum se recomandă în raportul de Larosière.

(6a)

Această structură nouă de supraveghere macroprudențială necesită un lider credibil și recunoscut. Astfel, dat fiind rolul său cheie și credibilitatea sa pe plan intern și internațional și în spiritul raportului de Larosière, președintele Băncii Centrale Europene ar trebui să fie și președintele CERS. În plus, sunt necesare cerințe mai stricte privind responsabilitatea și ar trebui extinsă componența organelor CERS, astfel încât să cuprindă o arie largă de expertiză, pregătire și opinii.

(6b)

Raportul de Larosière prevede, de asemenea, că supravegherea macroprudențială nu este pertinentă dacă nu are niciun efect asupra supravegherii la nivel microprudențial, iar supravegherea microprudențială nu poate să asigure în mod eficient stabilitatea financiară fără a lua în considerare în mod adecvat evoluțiile la nivel macroprudențial.

(6c)

Ar trebui instituit un Sistem european al supraveghetorilor financiari (SESF), care să reunească, sub forma unei rețele, toți actorii angajați în activități de supraveghere financiare atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii. Respectând principiul cooperării loiale în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, părțile la SESF ar trebui să coopereze pe bază de încredere și deplin respect reciproc, în special pentru a garanta că informațiile care circulă între ele sunt adecvate și fiabile. La nivelul Uniunii, rețeaua ar trebui să fie compusă din CERS și trei autorități de supraveghere microprudențială: Autoritatea europeană de supraveghere (sectorul bancar), instituită prin Regulamentul (UE) nr. …/2010, Autoritatea europeană de supraveghere (valori mobiliare și piețe), instituită prin Regulamentul (UE) nr. …/2010 și Autoritatea europeană de supraveghere (asigurări și pensii ocupaționale), instituită prin Regulamentul (UE) nr. …/2010.

▐

(7a)

CERS se compune dintr-un Consiliu general, un Comitet director, un secretariat și un Comitet consultativ științific.

(8)

Acolo unde este cazul, CERS ar trebui să emită și să publice avertismente și recomandări de natură generală privind întreaga Uniune , statele membre individuale sau un grup de state membre, cu un termen specific în care acestea să răspundă prin politici corespunzătoare. În cazurile în care astfel de avertismente sau recomandări sunt adresate unui stat membru individual sau unui grup de state membre, CERS poate să propună măsuri adecvate de asistență. Atunci când este cazul, Comisia, din proprie inițiativă sau la cererea CERS, a unei Autorități, a Parlamentului European sau a Consiliului, poate adopta o decizie adresată unei Autorități prin care stabilește existența unei situații de urgență.

(8a)

CERS ar trebui să decidă dacă o recomandare rămâne confidențială sau este făcută publică, ținând seama de faptul că publicarea poate contribui la respectarea recomandărilor, în anumite circumstanțe.

(8b)

CERS ar trebui să stabilească un cod de culori pentru a permite părților interesate să evalueze mai bine natura riscurilor.

(9)

În vederea sporirii importanței și legitimității lor, aceste avertismente și recomandări ar trebui transmise prin intermediul Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, destinatarilor și, acolo unde este cazul, prin intermediul AES .

(10)

De asemenea, CERS trebuie să monitorizeze respectarea recomandărilor sale, pe baza rapoartelor întocmite de destinatari, pentru a se asigura că avertismentelor și recomandărilor sale li se dă curs. Destinatarii recomandărilor ar trebui să justifice corespunzător orice nerespectare a recomandărilor CERS (mecanismul „acțiuni sau explicații”) , mai ales față de Parlamentul European . CERS ar trebui să dispună de mijloace de recurs înaintea Parlamentului European sau a Consiliului în cazurile în care nu este satisfăcut de modul în care destinatarii au urmat recomandările sale.

▐

(12)

CERS ar trebui să înainteze un raport Parlamentului European și Consiliului cel puțin anual și mai frecvent în caz de dificultăți financiare de amploare.

(13)

BCE și băncile centrale naționale ar trebui să dețină un rol principal în supravegherea macroprudențială, datorită competențelor și responsabilităților lor curente în domeniul stabilității financiare. Participarea autorităților însărcinate cu supravegherea microprudențială la lucrările CERS este esențială pentru garantarea faptului că evaluarea riscului macroprudențial se bazează pe informații complete și exacte cu privire la evoluțiile din sistemul financiar. În consecință, președinții Autorităților europene de supraveghere ar trebui să fie membri cu drept de vot. Din motive de transparență, Consiliul general ar trebui să includă șase membri independenți, care nu sunt membri AES, aleși pe baza competențelor lor generale și a angajamentului lor față de valorile Uniunii, precum și pe baza unei variate experiențe profesionale în mediile academice sau în sectorul privat, în special al IMM-urilor, sindicatelor sau ca prestatori sau consumatori de servicii financiare, și care oferă toate garanțiile de independență și confidențialitate. Un reprezentant al autorității naționale competente din fiecare stat membru ar trebui să participe la reuniunile Consiliului general ca membru fără drept de vot.

(14)

Participarea unui membru al Comisiei va contribui la stabilirea unei legături cu supravegherea macroeconomică și financiară a Uniunii , în timp ce prezența președintelui Comitetului economic și financiar reflectă rolul ministerelor de finanțe în asigurarea stabilității financiare.

(14a)

Întrucât băncile și instituțiile financiare din țări terțe care sunt membre ale Spațiului Economic European sau ale Asociației Europene a Liberului Schimb pot opera în cadrul Uniunii, ar trebui prevăzută posibilitatea invitării câte unui reprezentant la nivel înalt din fiecare dintre aceste state la reuniunile Consiliului general, cu condiția obținerii acordului țării de origine.

(15)

Este esențial ca membrii CERS să își exercite îndatoririle cu imparțialitate și să aibă în vedere numai stabilitatea financiară a întregii Uniuni Europene. În cazul în care nu se ajunge la un consens, voturile referitoare la avertismente și recomandări în cadrul CERS nu ar trebui ponderate, iar deciziile ar trebui luate, de regulă, cu majoritate simplă.

(16)

Interconectarea instituțiilor și a piețelor financiare presupune ca monitorizarea și evaluarea potențialelor riscuri sistemice să se bazeze pe o gamă largă de date și indicatori macroeconomici și microfinanciari relevanți. Aceste riscuri sistemice includ riscul de perturbare a serviciilor financiare care este cauzat de o disfuncționalitate importantă a întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părți a acestuia și care poate produce consecințe negative grave asupra pieței interne și asupra economiei reale. Toate tipurile de instituții, intermediari, piețe, infrastructuri și instrumente financiare pot avea o importanță sistemică. Prin urmare, CERS ar trebui să aibă acces la toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, păstrând în același timp confidențialitatea acestor date, conform necesităților.

(17)

Participanții la piață pot avea contribuții valoroase la înțelegerea evoluțiilor care influențează sistemul financiar. Atunci când este cazul, CERS ar trebui, prin urmare, să consulte părțile interesate din sectorul privat (reprezentanți ai sectorului financiar, asociații ale consumatorilor, grupuri de utilizatori din domeniul serviciilor financiare, înființate de Comisie sau de legislația Uniunii …) și să le ofere posibilitatea de a-și prezenta observațiile. Mai mult, dat fiind faptul că nu există nicio definiție strictă a riscurilor sistemice și că evaluarea riscurilor sistemice poate varia, în funcție de mediul economic, CERS ar trebui să asigure o arie extinsă de expertiză și competențe în rândul personalului și al consilierilor săi.

▐

(19)

Înființarea CERS ar trebui să contribuie direct la atingerea obiectivelor pieței interne. Supravegherea macroprudențială a sistemului financiar la nivelul Uniunii este o parte integrantă a noilor mecanisme generale de supraveghere în Uniune , deoarece aspectele macroprudențiale sunt strâns legate de atribuțiile de supraveghere microprudențială atribuite Autorităților europene de supraveghere. Toate părțile interesate vor putea avea încrederea necesară pentru a se implica în activități financiare transfrontaliere numai după ce se vor institui mecanisme care să țină cont într-o măsură suficientă de interdependența dintre riscurile microprudențiale și cele macroprudențiale. CERS ar trebui să monitorizeze și să evalueze riscurile la adresa stabilității financiare care sunt generate de evoluții care pot avea impact la nivel sectorial sau la nivelul sistemului financiar în ansamblul său. Prin abordarea acestor riscuri, CERS ar trebui să contribuie direct la o structură de supraveghere integrată la nivelul Uniunii , necesară pentru promovarea unor reacții politice oportune și coerente la nivelul statelor membre, prevenindu-se astfel abordările divergente și îmbunătățindu-se funcționarea pieței interne.

(20)

Deoarece la nivelul statelor membre nu se poate realiza într-o măsură suficientă o supraveghere macroprudențială eficientă a sistemului financiar al Uniunii din cauza integrării piețelor financiare europene, Uniunea poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat anterior, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

(20a)

După cum se sugerează în raportul de Larosière, este necesară o abordare în etape, iar Parlamentul European și Consiliul ar trebui să realizeze o reexaminare completă a SESF, CERS și AES până la …  (13) .

(a)

CERS;

(b)

Autoritatea europeană de supraveghere (valori mobiliare și piețe) instituită prin Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEVMP];

(c)

Autoritatea europeană de supraveghere (asigurări și pensii ocupaționale) instituită prin Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEAPO];

(d)

Autoritatea europeană de supraveghere (sectorul bancar) instituită prin Regulamentul (UE) nr. …/2010 [ABE];

(e)

Autoritatea europeană de supraveghere (Comitetul comun) prevăzută la articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. …/2010 [ABE], Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEVMP] și Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEAPO];

(f)

autoritățile din statele membre menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. …/2010 [ABE], Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEVMP] și Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEAPO];

(g)

Comisia, în scopul efectuării sarcinilor menționate la articolele 7 și 9 din Regulamentul (UE) nr. …/2010 [ABE], Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEVMP] și Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEAPO];

(a)

„instituție financiară” înseamnă orice întreprindere reglementată de legislația prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. …/2010 [ABE], Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEVMP] și Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEAPO], precum și orice altă întreprindere sau entitate care își desfășoară activitatea pe teritoriul Uniunii, a cărei activitate financiară poate să prezinte un risc sistemic, chiar dacă aceasta nu are legătură directă cu publicul larg;

(b)

„sistem financiar” înseamnă toate instituțiile financiare, piețele, produsele și infrastructurile piețelor ;

(ba)

„risc sistemic” înseamnă riscul de perturbare a sistemului financiar care poate genera consecințe negative grave pentru piața internă și economia reală. Toate tipurile de entități intermediare financiare, piețe și infrastructuri financiare pot fi importante din punct de vedere sistemic într-o anumită măsură.

(a)

să identifice și/sau să colecteze, după cum este cazul, și să analizeze toate informațiile relevante , inclusiv legislația cu un impact potențial asupra stabilității financiare, precum reglementările din domeniul contabilității, al restructurării și al dizolvării, pentru îndeplinirea obiectivelor descrise la alineatul (1);

(b)

să identifice și să clasifice riscurile sistemice în funcție de prioritate;

(c)

să emită avertismente atunci când riscurile sistemice sunt considerate importante și să le publice, după caz ;

(d)

să formuleze recomandări pentru acțiunile de remediere ca răspuns la riscurile identificate și să le publice, dacă este cazul;

(da)

să adreseze Comisiei un avertisment confidențial atunci când CERS consideră că poate apărea o situație de urgență, astfel cum este definită la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEVMP], Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEAPO] și Regulamentul (UE) nr. …/2010 [ABE]. CERS prezintă Comisiei o evaluare a situației, pentru ca aceasta să determine necesitatea de a adopta o decizie adresată AES prin care stabilește existența unei situații de urgență;

(e)

să monitorizeze acțiunile întreprinse ca urmare a avertismentelor și a recomandărilor;

(f)

să coopereze îndeaproape cu toate părțile la SESF și, dacă este cazul, să furnizeze AES informații referitoare la riscurile sistemice necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor acestora; îndeosebi CERS, în colaborare cu AES, elaborează un set comun de indicatori cantitativi și calitativi (tablou de riscuri) ce va servi drept bază pentru alocarea unui rating de supraveghere instituțiilor transfrontaliere ce ar putea prezenta un risc sistemic.

(fa)

să facă parte, atunci când este cazul, din Comitetul comun;

(g)

să își coordoneze activitatea cu organizațiile financiare internaționale, în special cu Fondul Monetar Internațional și cu Consiliul pentru Stabilitate Financiară, precum și cu organismele relevante din țări terțe, cu privire la chestiunile legate de supravegherea macroprudențială;

(h)

să îndeplinească alte atribuții conexe, în conformitate cu legislația Uniunii .

(a)

președintele și vicepreședintele BCE;

(b)

guvernatorii băncilor centrale naționale;

(c)

un membru al Comisiei Europene;

(d)

președintele Autorității bancare europene;

(e)

președintele Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale;

(f)

președintele Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe;

(fa)

șase persoane independente desemnate de către ceilalți membri cu drept de vot din Consiliul general la propunerea Comitetului comun; persoanele desemnate nu pot fi membri ai Autorităților europene de supraveghere și sunt aleși pe baza competențelor lor generale, precum și pe baza unei experiențe profesionale variate în mediile academice sau în alte sectoare, în special al întreprinderilor mici și mijlocii, sindicatelor sau ca prestatori sau consumatori de servicii financiare; în momentul numirii lor, Comitetul comun trebuie să indice care candidați vor face parte și din Comitetul director; în îndeplinirea atribuțiilor lor, persoanele numite nu trebuie să urmeze instrucțiunile niciunui guvern, instituții, organism, oficiu, entitate sau persoană fizică; persoanele numite se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor.

(a)

pentru fiecare stat membru, un reprezentant la nivel înalt al autorităților naționale de supraveghere competente , în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol ;

(b)

președintele Comitetului economic și financiar.

(a)

președintele CERS;

(b)

prim-vicepreședintele CERS;

(ba)

vicepreședintele BCE;

(c)

patru alți membri ai Consiliului general care sunt, de asemenea, membri ai Consiliului general al BCE , ținând seama de necesitatea unei reprezentări echilibrate a statelor membre, atât a celor care fac parte din zona euro, cât și a celor din afara acesteia. Aceștia sunt aleși de către și din rândul membrilor Consiliului general care sunt, de asemenea, membri ai Consiliului general al BCE, pentru o perioadă de trei ani.

(d)

un membru al Comisiei Europene;

(e)

președintele Autorității europene de supraveghere (sectorul bancar) ;

(f)

președintele Autorității europene de supraveghere ( asigurări și pensii ocupaționale ) ;

(g)

președintele Autorității europene de supraveghere ( valori mobiliare și piețe ) ;

▐

(ha)

trei dintre cele șase persoane independente menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (fa).

(a)

nouă experți cu competențe recunoscute și independență garantată, propuși de Comitetul director, care să reprezinte o arie extinsă de experiență și capacități și care sunt confirmați de Consiliul general pentru un mandat de patru ani, reînnoibil. În îndeplinirea atribuțiilor lor, persoanele numite nu trebuie să urmeze instrucțiunile niciunui guvern, instituții, organism, oficiu, entitate sau persoană fizică; persoanele numite se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor.

▐

(c)

un reprezentant al Autorității europene de supraveghere (sectorul bancar) ;

(d)

un reprezentant al Autorității europene de supraveghere ( asigurări și pensii ocupaționale ) ;

(e)

un reprezentant al Autorității europene de supraveghere ( valori mobiliare și piețe ) ;

(f)

doi reprezentanți ai Comisiei;

(g)

un reprezentant al Comitetului economic și financiar.

▐

(a)

este oportună simplificarea și consolidarea arhitecturii SESF, în vederea îmbunătățirii coerenței dintre nivelurile macro și micro, precum și între AES;

(b)

este oportună îmbunătățirea competențelor de reglementare ale AES;

(c)

evoluția SESF este coerentă cu evoluția la nivel mondial în acest domeniu;

(d)

există suficientă diversitate și excelență în cadrul SESF;

(e)

răspunderea asumată și nivelul de transparență cu privire la cerințele de publicare sunt adecvate.