28.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 354/8

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) solicită ca, la adoptarea Strategiei UE 2020, a Liniilor directoare pentru ocuparea forței de muncă și a Agendei sociale, să se includă un punct privitor la chestiunea handicapului, pentru a se asigura includerea în mod transversal și mai buna coordonare a acestuia în toate politicile comunitare.

1.2

CESE reamintește că includerea unor criterii care să consolideze politicile în materie de handicap în viitoarea Strategie UE 2020 va avea efecte pozitive asupra rentabilității economice a ansamblului societății și va marca progresul către incluziunea socială și nediscriminare.

1.3

CESE consideră necesară adoptarea unui Pact european pentru persoanele cu handicap, care să pună temeliile unei noi politici europene pentru persoanele cu handicap, în consonanță cu viitoarea Strategie a Comisiei pentru persoanele cu handicap, în cadrul Tratatului de la Lisabona și al Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH) - și al protocolului acesteia -, care trebuie să fie ratificată cât mai curând posibil de către Uniunea Europeană și statele membre.

1.4

CESE solicită politici care să încurajeze inovarea, să se bazeze pe date statistice și să pună în lumină persoanele cu handicap în toate statisticile europene și naționale pertinente.

1.5

CESE sprijină ideea unei piețe incluzive pentru toți și subliniază că abordarea politicilor de ocupare a forței de muncă destinate persoanelor cu handicap trebuie să acopere toate procesele legate de activitatea profesională de-a lungul vieții (lifestreaming), concentrându-se în special pe educație, încadrarea în muncă, menținerea locului de muncă și reinserția profesională. Politicile destinate tinerilor cu handicap, la fel ca și politicile aplicabile cazurilor de handicap dobândit, trebuie să fie prioritare în cadrul viitoarei Strategii UE 2020 și al noii Strategii a Comisiei pentru persoanele cu handicap.

1.6

CESE solicită Comisiei prezentarea, în termen de un an, a unui raport privind punerea în aplicare a dispozițiilor privitoare la handicap și ocuparea forței de muncă ale Directivei 2000/78/CE.

1.7

CESE reamintește că încadrarea în muncă într-un mediu profesional obișnuit necesită crearea unor servicii sociale adecvate, precum și a unor stimulente și motivări; de asemenea, recunoaște rolul întreprinderilor al căror personal este format în cea mai mare parte din persoane cu handicap și, în general, rolul întreprinderilor din economia socială și al IMM-urilor, care necesită și ele sprijinul serviciilor sociale și stimulentele corespunzătoare, subliniind în același timp importanța partenerilor sociali în acest domeniu.

1.8

CESE solicită politici de sensibilizare care să poată combate prejudecățile care persistă încă în privința lucrătorilor cu handicap și subliniază rolul mijloacelor de comunicare în acceptarea diversității.

1.9

CESE susține că accesibilitatea reprezintă un beneficiu pentru întreaga societate, nu numai pentru persoanele cu handicap, și implică o sporire a numărului de clienți pentru întreprinderi.

1.10

În materie de accesibilitate, CESE recomandă o implementare progresivă, prin intermediul unor obiective comune pe termen scurt, mediu și lung (care să includă o dată clară și definitivă pentru noile produse, servicii și infrastructuri, precum și pentru cele existente).

1.11

Comitetul sprijină instituirea unei Capitale europene a accesibilității universale.

1.12

CESE subliniază că prezentarea unei legislații în domeniul accesibilității electronice (e-accesibilitate) este urgentă, își reiterează angajamentul față de principiul „proiectare pentru toți” și de dezvoltarea de standarde de accesibilitate, solicită prezentarea unui plan de acțiune intensiv în acest domeniu înainte de 2011 și sprijină ideea creării unui „card european al persoanelor cu handicap”, care să faciliteze recunoașterea reciprocă a drepturilor, precum și deplasările transfrontaliere ale persoanelor cu handicap.

1.13

Pentru a pune capăt invizibilității și discriminării multiple de care suferă femeile și fetele cu handicap este necesară includerea aspectului privitor la egalitatea de gen, în mod transversal, în elaborarea, dezvoltarea, monitorizarea și evaluarea politicilor privind persoanele cu handicap.

1.14

CESE recunoaște importanța partenerilor sociali pentru a garanta persoanelor cu handicap egalitatea de tratament la locul de muncă, precum și condiții de muncă echitabile și favorabile.

1.15

Partenerii sociali trebuie să integreze dimensiunea handicapului în toate acțiunile și negocierile intersectoriale, sectoriale și la nivel de întreprindere, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, accesibilitatea și protecția socială.

1.16

CESE își reiterează adeziunea deplină la principiul „nimic pentru persoanele cu handicap fără persoanele cu handicap” și indică faptul că acest principiu trebuie aplicat în Strategia UE 2020, precum și în programele cu finanțare publică destinate persoanelor cu handicap.

1.17

UE și statele membre trebuie să asigure promovarea și garantarea finanțării în vederea dezvoltării societății civile, asigurând independența acesteia și capacitatea sa de participare la elaborarea de politici și/sau prestarea de servicii sociale.

2.1

CESE întâmpină cu satisfacție solicitarea Președinției spaniole de elaborare a unui aviz pe tema „Persoanele cu handicap: ocuparea forței de muncă și accesibilitatea pe etape pentru persoanele cu handicap din UE – Strategia de la Lisabona post-2010”.

2.2

CESE a construit, în mod transversal și permanent în avizele sale, un veritabil acquis de la primul său aviz specific din proprie inițiativă pe tema „Integrarea persoanelor cu handicap în societate”, adoptat în iulie 2002 (1), contribuind în acest fel la sprijinirea egalității de tratament și a nediscriminării persoanelor cu handicap și a familiilor acestora (2).

2.3

Persoanele cu handicap reprezintă peste 16 % din populație (cel puțin 80 de milioane) (3), procent aflat în creștere din cauza îmbătrânirii populației.

2.4

CESE recunoaște progresele în materie de legislație (4) și aplicare a politicilor europene (5) care, împreună cu Declarația de la Madrid din 2002 (6), au contribuit la sporirea incluziunii pentru persoanele cu handicap în UE. Cu toate acestea, este loc de mai bine, întrucât progresele au avut până în prezent un caracter sectorial și fragmentat, în absența unei strategii unificate, așa cum a fost confirmat de evaluarea intermediară a Planului de acțiune european 2003-2010 (7); de asemenea, este necesară consolidarea serviciilor Comisiei Europene responsabile cu politicile europene pentru persoanele cu handicap.

2.5

CESE atrage atenția asupra ultimelor rezultate ale Eurobarometrului din 2009 (8), care evidențiază o creștere semnificativă (de 8 % în ultimul an) a discriminării manifestate pe motiv de handicap (53 % în 2009, față de 45 % în 2008), peste 33 % din persoanele cu handicap declarând că au fost victime ale discriminării în 2009.

2.6

CESE recunoaște că progresele înregistrate în materie de handicap se datorează în mare parte muncii de conștientizare și presiunii mișcării europene pentru persoanele cu handicap și a organizațiilor aferente, unite în jurul Forumului european al persoanelor cu handicap (FEPH), precum și sprijinului partenerilor sociali.

2.7

CESE reamintește trioului prezidențial al Consiliului importanța luării în considerare a acestui aviz în cadrul președințiilor lor.

3.6.1.1

CESE solicită ca adoptarea Strategiei UE 2020 și a Agendei sociale să îmbunătățească coordonarea și efectul limitat ale actualei Strategii de la Lisabona și ale Agendei sociale reînnoite (12) și, de aceea, trebuie să includă o secțiune dedicată persoanelor cu handicap și familiilor acestora, care să abordeze, printre altele, încadrarea în muncă, educația, incluziunea, protecția socială și accesibilitatea, garantând prezența problemei handicapului în cele trei priorități principale ale strategiei (13).

3.6.1.2

CESE reamintește că includerea politicilor în materie de handicap în competențele UE în viitoarea Strategie UE 2020 va avea efecte pozitive asupra rentabilității economice a ansamblului societății și va marca progresul către incluziunea socială și nediscriminare, așa cum demonstrează studii recente de analiză costuri-beneficii (14).

3.6.1.3

Pactul european pentru persoanele cu handicap trebuie să se înscrie în linia viitoarei Strategii a Comisiei pentru persoanele cu handicap (15), care va înlocui actualul Plan de acțiune pentru persoanele cu handicap 2003-2010.

3.6.1.4

Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă și metoda deschisă de coordonare (MDC) în domeniul incluziunii sociale, al protecției sociale, al pensiilor, al educației, al tineretului și în alte domenii trebuie să continue să includă și să îmbunătățească – în liniile directoare și obiectivele comune adresate statelor membre – dimensiunea privitoare la handicap, pentru ca aceasta să fie reflectată în planurile naționale, sporind capacitatea analitică a acestora și incluzând rezultatele în rapoartele periodice.

3.6.1.5

Politicile europene vor sprijini eradicarea tuturor fenomenelor extreme de încălcare a drepturilor fundamentale, cum ar fi: internarea în marile instituții închise a persoanelor cu handicap, educația prin segregare, anularea capacității legale sau violența împotriva persoanelor cu handicap, cu circumstanța agravantă atunci când este vorba de femei sau fete cu handicap, precum și de persoanele cu necesități deosebite de sprijin (16).

3.6.1.6

Sunt necesare politici care să promoveze inovarea și care să se bazeze pe date statistice. Pactul va viza sporirea vizibilității persoanelor cu handicap în toate instrumentele statistice pertinente (17); pentru aceasta trebuie să se dispună de surse, indicatori și instrumente statistice armonizate, actualizate și corecte și să se creeze, în cadrul Anchetei europene privind forța de muncă (European Labour Force Survey), printre altele, un modul permanent privind handicapul, precum și un modul privind participarea socială a persoanelor cu handicap și să se includă chestiunile legate de handicap în modulele generale corespunzătoare.

3.6.1.7

CESE solicită includerea unei orientări privind drepturile persoanelor cu handicap, bazate pe CNUDPH, în Liniile directoare ale UE privind drepturile omului și legislația internațională umanitară, care vor fi adoptate de Consiliul UE.

3.6.2.1

CESE afirmă că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona aduce cu sine noi baze juridice. Reamintește, de asemenea, valoarea articolelor 10, 11 și 19, precum și articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale, care au valoare de tratat.

3.6.2.2

CNUDPH implică noi obligații pentru UE, drept care CESE solicită:

3.6.2.3

CESE salută prezentarea actualei propuneri de directivă privind nediscriminarea dincolo de locul de muncă (21), dar precizează că aceasta nu este adaptată suficient la CNUDPH. Această directivă, aflată în prezent în dezbatere la Consiliu, trebuie să garanteze, în ceea ce privește chestiunea discriminării, un tratament preferențial persoanelor cu handicap în anumite circumstanțe; acoperirea în termeni de protecție socială, sănătate și educație, cu mențiunea că educația prin segregare este discriminatorie; principiul accesibilității pentru persoanele cu handicap trebuie aplicat cu caracter general; de asemenea, amenajările corespunzătoare trebuie aplicate în toate domeniile, pentru ca efectuarea acestora să beneficieze de subvenții publice; accesibilitatea trebuie să se aplice tuturor bunurilor și serviciilor oferite publicului și, în sfârșit, în ceea ce privește punerea în aplicare, ar trebui specificate obligațiile UE în acest domeniu, cu o aplicare imediată în cazul noilor construcții și cu angajamente realiste în ce privește construcțiile existente.

3.6.3.1

CESE reamintește necesitatea de a menține și a întări, în viitoarea politică de coeziune, dispozițiile Regulamentului general al fondurilor structurale în ceea ce privește nediscriminarea și accesibilitatea pentru persoanele cu handicap, drept criterii de selecție și executare a proiectelor cofinanțate de UE (22); politica de coeziune va trebui să asigure acțiuni cu și pentru colectivul persoanelor cu handicap în toate statele membre, cu fonduri suficiente. Aceste principii trebuie extinse la bugetul european și la alte programe europene de cercetare, competitivitate, formare, ocupare a forței de muncă, afaceri sociale, cooperare pentru dezvoltare, printre altele, incluzând noile programe începând din 2014.

3.6.3.2

CESE recunoaște că participarea societății civile la gestionarea directă a FSE (în ceea ce privește formarea și ocuparea forței de muncă) și a FEDER a dat rezultate foarte satisfăcătoare și susține generalizarea acestui model în programele operative ale fondurilor structurale începând din 2013.

3.6.3.3

CESE consideră că menținerea sprijinului financiar în favoarea organizațiilor europene ale persoanelor cu handicap, în special FEPH, precum și a organismelor de integrare socială, prin intermediul Programului Progress, consolidează baza democratică a UE și structurarea societății civile.

4.1

Încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap trebuie integrată în Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă. Situația lucrătorilor europeni pe piața forței de muncă este complicată, și este cu atât mai dificilă în cazul lucrătorilor cu handicap; de aceea este necesară consolidarea unei piețe incluzive pentru toți.

4.2

CESE își exprimă îngrijorarea în legătură cu chestiunea șomajului în rândul persoanelor cu handicap întrucât, înainte de criză, 78 % din persoanele cu handicap sever nu aveau acces la piața forței de muncă, rata de inactivitate a acestora fiind dublă față de cea a restului populației, iar rata de ocupare era cu 20 % mai mică decât media persoanelor fără handicap (23).

4.3

Din cauza crizei (care a dus la o rată a șomajului de 10 % în UE (24), situația persoanelor cu handicap pe piața forței de muncă s-a înrăutățit în două privințe: pe de o parte, pentru că accesul acestora pe piața forței de muncă va fi mai dificil (25) și, pe de altă parte, pentru că guvernele vor avea tendința de a-și soluționa deficitul public prin reducerea ajutoarelor și pensiilor de orice fel. CESE atrage atenția asupra faptului că persoanele cu handicap nu trebuie să fie principalele victime ale crizei și se opune reducerii ajutoarelor destinate acestora (26).

4.4

Există pericolul ca această criză să sporească riscul de sărăcie al persoanelor cu handicap și al familiilor acestora. Dar criza poate reprezenta o ocazie pentru dezvoltarea unei activități antreprenoriale mai incluzive, cu stimulente, care să sporească productivitatea întreprinderilor, contribuind la creșterea economiei în ansamblul său.

4.5

Comitetul afirmă că unul din principalele obiective ale Strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă trebuie să fie promovarea angajării persoanelor cu handicap și solicită includerea în Liniile directoare pentru ocuparea forței de muncă a unui obiectiv care să reflecte concluzia 34 a Consiliului European din primăvara anului 2006 (27): „unul din obiectivele-cheie este sporirea participării la piața forței de muncă, în special (…) a persoanelor cu handicap (…). Pentru îndeplinirea acestor obiective este necesară o strânsă colaborare cu partenerii sociali.” Trebuie stabilite o serie de măsuri pe care statele să trebuiască să le aplice în planurile naționale.

4.6

Partenerii sociali joacă un rol crucial pentru a permite persoanelor cu handicap să intre pe piața forței de muncă, prin negocierea colectivă, și pentru a garanta inserția lor în întreprinderi. Aceștia contribuie, de asemenea, la dezvoltarea politicilor în domeniul diversității și, în acest fel, la negocierea de planuri de diversitate în acord cu întreprinzătorii, care trebuie să beneficieze de stimulente pentru a avansa pe această cale; în acest scop, aceștia pot utiliza politicile de responsabilitate socială a întreprinderilor. În acest sens, CESE felicită partenerii sociali care, în decembrie 2009, și-au încheiat cu succes negocierile pentru un nou acord autonom privind piețele forței de muncă incluzive.

4.7

CESE solicită prezentarea, în termen de un an, a unui raport privind punerea în aplicare a dispozițiilor privitoare la handicap și ocuparea forței de muncă ale Directivei 2000/78/CE (28).

4.8

CESE reiterează că persoanele cu handicap dispun, ca toate celelalte persoane, de competențe pentru a duce o viață profesională împlinită, iar capacitățile lor trebuie încurajate, și nu subapreciate. Persoanele cu handicap au același drept de a munci ca orice altă persoană.

4.9

CESE atrage atenția asupra faptului că, potrivit anchetei EUROFOUND, adâncirea problemelor de sănătate mintală face din acest handicap principala cauză de abandon prematur al pieței forței de muncă; în unele țări acesta este motivul a aproximativ 40 % (29) din pensionările anticipate. Este necesar să se producă o schimbare de mentalitate în legătură cu acești lucrători, prin sensibilizarea cetățenilor și autorităților.

4.10

CESE reamintește că recunoașterea acestor competențe presupune existența unor mecanisme de certificare a cunoștințelor dobândite, fie prin experiență (informală), fie prin educație formală. De aceea, CESE pledează pentru introducerea unui „pașaport al calificărilor” (30), care să le permită persoanelor cu handicap să beneficieze de mobilitate profesională în interiorul UE.

4.11

Politicile de ocupare a forței de muncă pentru persoanele cu handicap trebuie să acopere toate procesele legate de activitatea profesională de-a lungul vieții (lifestreaming  (31)), luând în considerare problema locuinței, educația elementară, formarea, gradul de îndatorare al familiei, dificultățile financiare, sănătatea, mediile neprielnice și economia locală, precum și angajarea, menținerea locului de muncă și reinserția.

4.12

Libera circulație constituie un principiu comunitar care nu este pe deplin aplicat pentru persoanele cu handicap; această situație are repercusiuni asupra deplasărilor în scopuri profesionale în interiorul UE, afectând și studiile, pensionarea sau orice altă activitate.

4.13

Printre barierele în calea liberei circulații se numără imposibilitatea exportării unor drepturi cum ar fi asistența personală, care ar putea deveni o realitate prin măsuri concrete de coordonare a sistemelor de securitate socială și prin campanii europene de conștientizare și formare.

4.14

CESE reamintește că „incluziunea activă” trebuie să fie conectată cu piața forței de muncă și să garanteze un nivel suficient de venituri și un acces la servicii sociale de calitate, care să se traducă printr-o îmbunătățire a condițiilor de viață, inclusiv pentru cei care nu au un loc de muncă (32).

4.15

CESE reamintește că angajarea în mediul de lucru obișnuit necesită servicii de ocupare a forței de muncă, de reabilitare profesională, servicii sociale și de sănătate, menținerea și gestionarea veniturilor, precum și stimulente (33).

4.16

CESE preconizează o adaptare a prestațiilor sociale și a fiscalității, pentru ca inserția în câmpul muncii să nu implice o scădere a puterii de cumpărare a persoanelor cu handicap și pentru ca aceste elemente să reprezinte o motivare pentru ocuparea unor locuri de muncă de calitate și remunerate corect. Comitetul pledează, de asemenea, pentru adoptarea de măsuri financiare de stimulare a întreprinderilor, pentru a favoriza angajarea, munca asistată pe piața forței de muncă, activitățile independente ale persoanelor cu handicap și spiritul întreprinzător al acestora, recurgând, printre altele, la microfinanțare (34); aceste măsuri ar viza și ONG-urile care oferă servicii de sprijin pentru lucrătorii cu handicap și familiile acestora.

4.17

Trebuie luate măsuri de menținere și reinserție a lucrătorilor cu handicap dobândit, pentru ca această circumstanță să nu determine un abandon prematur al pieței forței de muncă; de asemenea, trebuie adaptate locul și mediul de muncă (amenajări corespunzătoare) pentru persoanele cu handicap și să li se garanteze acestora programe de formare și adaptare profesionale care să le permită dezvoltarea carierei profesionale (35). În țările în care există sisteme de cote, trebuie să se vegheze la îndeplinirea obiectivelor de angajare prin mecanisme și ajutoare adecvate. De asemenea, introducerea unei dimensiuni sociale în procedurile de achiziții publice ar putea spori ocuparea forței de muncă cu handicap.

4.18

CESE crede cu tărie în avantajele pe care le aduce finanțarea ocupării forței de muncă în raport cu acordarea de ajutoare de șomaj, precum și în utilitatea măsurilor care să le motiveze pe persoanele cu handicap să ocupe un loc de muncă ca salariat sau independent, iar pe întreprinzători să le angajeze.

4.19

CESE este favorabil politicilor destinate tinerilor cu handicap, în care se include educația timpurie, menite să asigure tranziția acestora de la formare la primul loc de muncă, și politicilor destinate lucrătorilor care suferă de un handicap dobândit, menite să garanteze menținerea și reinserția în câmpul muncii. Aceste grupuri trebuie să fie prioritare în viitoarea Strategie UE 2020 și să fie luate în considerație la revizuirea Strategiei Comisiei pentru persoanele cu handicap. CESE reamintește avizul său SOC/349 în favoarea elaborării unei strategii nu numai PENTRU tineri, ci și CU CONTRIBUȚIA acestora (36).

4.20

CESE recunoaște rolul întreprinderilor care angajează o majoritate de persoane cu handicap, al celor mai active în acest domeniu și, în general, al întreprinderilor din economia socială, cum ar fi cooperativele, asociațiile mutuale, asociațiile sau fundațiile, care înlesnesc incluziunea socială și participarea la piața forței de muncă a persoanelor cu handicap cu aceleași drepturi profesionale și în regimul special de sprijin stabilit de statele membre.

4.21

CESE subliniază importanța sprijinirii IMM-urilor pentru ca acestea să adopte o perspectivă incluzivă asupra ocupării forței de muncă și să-și joace rolul fundamental pentru asigurarea eficienței măsurilor destinate încadrării în muncă a persoanelor cu handicap.

4.22

Instituțiile și organismele europene, precum și statele membre trebuie să cunoască situația și să dea un exemplu în ceea ce privește incluziunea lucrătorilor cu handicap în rândul personalului lor, prin intermediul unui plan de măsuri concrete care să îmbunătățească indicatorii de inserție profesională, care sunt în general foarte scăzuți.

4.23

CESE semnalează importanța conceptului de „flexicuritate” pentru persoanele cu handicap, și anume îmbunătățirea condițiilor de flexibilitate și adaptabilitate a resurselor umane în întreprinderi, împreună cu sporirea calității condițiilor de lucru și a siguranței la locul de muncă. Strategiile trebuie să asigure posibilitatea concilierii vieții profesionale cu cea personală, formarea de-a lungul vieții și procesele de tranziție între diverse situații posibile și resursele sociale și de ocupare a forței de muncă, pe parcursul întregii vieți a persoanelor cu handicap.

4.24

CESE sprijină avântul noilor sectoare de locuri de muncă ecologice și sociale, precum și promovarea accesibilității și proiectării pentru toți, întrucât acestea reprezintă o șansă de ocupare a unui loc de muncă pentru persoanele cu handicap.

4.25

CESE apără ajutoarele destinate lucrătorilor cu handicap care necesită asistență, precum și serviciile necesare pentru ca membrii familiei unei persoane cu handicap să poată continua să muncească.

4.26

Politicile de sensibilizare contracarează prejudecățile (37) legate de lucrătorii cu handicap; acestea trebuie să se adreseze partenerilor sociali, administratorilor și directorilor de întreprinderi, angajaților, personalului medical și celui din administrația publică (38).

4.27

Instrumentele de stimulare menționate trebuie să fie ușor de utilizat de către întreprinderi și lucrători și trebuie să fie promovate și utilizate în mod corespunzător de organismele publice.

4.28

Trebuie subliniat rolul mijloacelor de comunicare, în calitatea lor de agenți de sensibilizare și răspândire a elementelor-cheie pentru promovarea toleranței, a incluziunii sociale și a acceptării diversității în societatea europeană.

4.29

CESE sprijină lansarea de inițiative inovatoare, cum ar fi cele sus-menționate, „pașaportul competențelor” și lifestreaming și menționează următoarele exemple:

5.1

CESE reamintește Rezoluția Consiliului UE din 17 martie 2008, în care se afirmă că „accesibilitatea reprezintă nici mai mult nici mai puțin decât piatra de temelie a unei societăți incluzive, bazate pe nediscriminare” (42), cu un rol fundamental al partenerilor sociali, accesibilitatea fiind o condiție prealabilă pentru ocuparea forței de muncă.

5.2

CESE își reiterează poziția adoptată în Avizul său exploratoriu (43) privind egalitatea de șanse pentru persoanele cu handicap, care semnala că persoanele cu handicap au aceleași drepturi, dar necesități diferite și moduri diferite de acces la bunuri și servicii.

5.3

CESE recomandă o punere în aplicare progresivă, prin intermediul obiectivelor comune pe termen scurt, mediu și lung (cu un termen clar și definitiv pentru bunurile, serviciile și infrastructurile noi și pentru cele existente), care să implice statele membre utilizând, printre alte metode, potențialul achizițiilor publice.

5.4

CESE recunoaște că accesibilitatea este esențială pentru exercitarea drepturilor politice și civile cu aplicare imediată, iar aceasta trebuie să se concretizeze în planuri specifice de accesibilitate, cu norme și sancțiuni care să implice toate autoritățile publice și care să dea posibilitatea cetățenilor cu handicap să recurgă la mecanisme de apărare a drepturilor. Nu ar trebui să se desfășoare noi alegeri pentru PE fără a se garanta accesibilitatea în colegiile electorale și fără o participare corespunzătoare a persoanelor cu handicap pe listele electorale; de asemenea, trebuie luate măsurile adecvate la nivel național.

5.5

CESE subliniază efortul statelor membre și al Comisiei de asigurare a accesibilității, efort al cărui obiectiv trebuie să fie atingerea accesibilității universale (clădiri publice, edificii de interes public, întreprinderi private, bunuri și servicii, turism, comerț electronic, informații, transporturi, tehnologii și comunicații).

5.6

CESE subliniază că accesibilitatea este în avantajul tuturor (persoane în vârstă, femei însărcinate, persoane cu mobilitate redusă etc.). Întreprinderile accesibile vor avea noi clienți (15 % din consumatori). Produsele noi generează piețe noi și reprezintă o sursă de creștere durabilă a economiei.

5.7

De asemenea, CESE semnalează faptul că angajamentul în favoarea accesibilității reprezintă un angajament față de drepturile fundamentale ale cetățenilor europeni, așa cum afirma în Avizul său privind accesibilitatea electronică (44).

5.8

CESE reamintește instituțiilor europene – în special Comisiei – că numărul de clădiri și sisteme de informații electronice accesibile care le aparțin (de exemplu, pagina web, secțiunea de consultări publice a Comisiei) este restrâns. De aceea, este necesară prevederea unui plan de accesibilitate care să demonstreze angajamentul real față de persoanele cu handicap (45).

5.9

CESE solicită acordarea de ajutoare de stat (46) întreprinderilor și serviciilor private, pentru îndeplinirea obiectivului de amenajări corespunzătoare prevăzut de Directiva 2000/78/CE (47). Principiul accesibilității preventive trebuie să fie pus în practică în serviciile private.

5.10

Trebuie continuată elaborarea de standarde de accesibilitate pentru a sprijini legislația privitoare la achizițiile publice, urmând exemplul de succes al legislației americane. CESE reamintește importanța dialogului între instituții, industrie și societatea civilă în definirea acestor standarde (48).

5.11

Comitetul sprijină instituirea unei Capitale europene a accesibilității universale, pe baza unui sistem de atribuire de embleme de calitate, care să recunoască efortul orașelor și regiunilor europene pentru a face mai accesibile mediile, bunurile și serviciile lor și care să favorizeze dezvoltarea durabilă a colectivităților locale.

5.12

CESE speră ca noile reglementări privind transportul maritim, autobuzele urbane și interurbane și taxiurile să includă în mod satisfăcător diversele necesități ale persoanelor cu handicap, impunând adaptarea oricărui mijloc de transport și a locurilor de acces la aceste mijloace, după modelul actualelor regulamente privind transportul aerian și feroviar.

5.13

CESE a întâmpinat cu satisfacție Comunicarea Comisiei privind accesibilitatea electronică (e-accesibilitatea) (49) și a solicitat Uniunii Europene să integreze acțiunile propuse în cadrul strategic european al societății informaționale. Este urgentă prezentarea legislației în materie de e-accesibilitate, în domenii cum ar fi accesibilitatea paginilor web, comunicarea incluzivă, teleserviciile, telefonia mobilă, tehnologia digitală și bancomatele, printre altele. Aceste obiective figurau deja, în 2003, în Declarația ministerială de la Creta (50) și în Declarația de la Riga. În prezent, este puțin probabil ca aceste obiective să fie îndeplinite la termenele stabilite; Comitetul solicită aplicarea unui plan de acțiune intensiv înainte de 2011, pentru îndeplinirea obiectivelor.

5.14

CESE își reiterează angajamentul față de principiul „proiectare pentru toți” și consideră esențială includerea acestui concept în programele de învățământ, atât în materie de formare profesională, cât și universitară, pentru ca toți profesioniștii să aplice acest principiu.

5.15

CESE sprijină instituirea unui „card european al persoanelor cu handicap”, care să le garanteze persoanelor cu handicap în deplasările lor transfrontaliere recunoașterea reciprocă a drepturilor, inclusiv un acces egal la transporturi, cultură și activități recreative, după modelul cardului european de parcare.

6.1

CESE semnalează că, în Europa, din totalul persoanelor cu handicap, 60 % sunt femei, care nu sunt tratate egal, fiind în continuare discriminate în ceea ce privește recunoașterea drepturilor și accesul la bunuri și servicii (îngrijiri de sănătate, educație și prevenirea violenței de gen, printre altele).

6.2

În ultimul deceniu, nivelul de ocupare a forței de muncă feminine cu handicap a rămas neschimbat, cu un înalt procent de inactivitate și șomaj, salarii mai mici și dificultăți suplimentare în calea reinserției profesionale.

6.3

Trebuie acordat un caracter transversal dimensiunii de gen în conceperea, dezvoltarea, monitorizarea și evaluarea politicilor destinate persoanelor cu handicap. Sunt necesare măsuri și acțiuni specifice, menite să garanteze accesul la un loc de muncă și stimularea angajării de femei.

7.1

CESE lansează un apel partenerilor sociali pentru a asigura egalitatea de condiții la locul de muncă pentru persoanele cu handicap, condiții echitabile și favorabile și, în special, egalitatea de șanse și salariu egal pentru muncă egală, precum și posibilitatea de exercitare a drepturilor profesionale și sindicale; Comitetul încurajează persoanele cu handicap să facă parte din organizațiile profesionale și sindicale și solicită ca activitățile subcontractate să fie realizate în condiții egale de muncă (51) (articolul 27 din CNUDPH).

7.2

În materie de ocupare a forței de muncă, securitate socială, sănătate și siguranță la locul de muncă și în alte contexte, precum și în cadrul relațiilor profesionale în general, dialogul social este esențial pentru protecția drepturilor, egalitatea de șanse și nediscriminarea persoanelor cu handicap. Este fundamental pentru adoptarea de măsuri de acțiune pozitive în materie de ocupare a forței de muncă și accesibilitate, precum și în materie de formare, promovare și asistență pentru lucrătorii cu handicap.

7.3

Partenerii sociali trebuie să integreze dimensiunea handicapului în toate acțiunile și negocierile intersectoriale, sectoriale și la nivel de întreprindere, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, accesibilitatea și protecția socială, în colaborare cu societatea civilă organizată și cu persoanele cu handicap.

7.4

Partenerii sociali trebuie să participe la monitorizarea și aplicarea CNUDPH, în ceea ce privește relațiile profesionale și protecția socială.

8.1

CESE își reiterează adeziunea la principiul „nimic pentru persoanele cu handicap fără persoanele cu handicap” (52) și crede în politicile de responsabilizare individuală și de autoreprezentare.

8.2

CESE consideră că dialogul civil cu persoanele cu handicap și cu familiile lor reprezintă cadrul corespunzător pentru îmbunătățirea guvernanței la nivel comunitar, prin crearea de mecanisme și protocoale cu aplicare obligatorie și prin instituirea de organe ad-hoc de participare și consultare în cadrul UE.

8.3

Organizațiile persoanelor cu handicap trebuie să participe la întocmirea rapoartelor periodice de evaluare a politicilor privind ocuparea forței de muncă și accesibilitatea, a aplicării CNUDPH și a programelor și instrumentelor financiare ale Comisiei, pentru garantarea includerii punctului de vedere al societății civile, de exemplu prin rapoarte alternative.

8.4

UE și statele membre trebuie să asigure promovarea și garantarea finanțării în vederea dezvoltării societății civile, asigurând independența acesteia și capacitatea sa de participare la elaborarea de politici și/sau prestarea de servicii sociale.