Propunere de decizie a Consiliului privind încheierea de către Comunitatea Europeană a convenţiei privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei /* COM/2009/0373 final - CNS 2009/0100 */

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 28.7.2009

COM(2009) 373 final

2009/0100 (CNS)

PROPUNERE DE

DECIZIE A CONSILIULUI

PRIVIND ÎNCHEIEREA DE CĂTRE COMUNITATEA EUROPEANĂ A CONVENȚIEI PRIVIND OBȚINEREA PENSIEI DE ÎNTREȚINERE ÎN STRĂINĂTATE PENTRU COPII ȘI ALȚI MEMBRI AI FAMILIEI

PROPUNERE DE

DECIZIE A CONSILIULUI

PRIVIND ÎNCHEIEREA DE CĂTRE COMUNITATEA EUROPEANĂ A CONVENȚIEI PRIVIND OBȚINEREA PENSIEI DE ÎNTREȚINERE ÎN STRĂINĂTATE PENTRU COPII ȘI ALȚI MEMBRI AI FAMILIEI

EXPUNERE DE MOTIVE

1. OBIECTIV

La 23 noiembrie 2007 au fost încheiate două instrumente internaționale în temeiul Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat, și anume, Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei și Protocolul privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere.

Protocolul este menit să ofere o mai mare securitate și predictibilitate juridică creditorilor și debitorilor obligațiilor de întreținere. La 23 februarie 2009, Comisia a adoptat o propunere de decizie a Consiliului privind încheierea de către Comunitatea Europeană a protocolului[1].

Obiectivul convenției este de a asigura eficacitatea obținerii pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei. Întrucât o vastă majoritate a cererilor de întreținere au ca obiect copiii, convenția este, în primul rând, o măsură de protecție a copiilor. Prezenta propunere vizează încheierea de către Comunitatea Europeană a convenției.

2. DEZVOLTAREA UNUI SPAțIU JUDICIAR COMUN ÎN CADRUL COMUNITățII

Comunitatea Europeană și-a stabilit obiectivul de a crea un veritabil spațiu judiciar bazat pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești.

La 18 decembrie 2008, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere[2]. Încheierea de către Comunitate a convenției ar consolida normele comunitare existente privind recunoașterea și executarea hotărârilor în materie de obligații de întreținere și cooperarea administrativă între autoritățile centrale, prin crearea în cadrul Comunității a unui set armonizat de norme aplicabil țărilor terțe care vor deveni păți contractante la convenție.

3. CONVENțIA DIN 2007 PRIVIND OBțINEREA PENSIEI DE ÎNTREțINERE ÎN STRăINăTATE PENTRU COPII șI ALțI MEMBRI AI FAMILIEI

Comisia Europeană a negociat convenția în baza directivelor de negociere formulate de Consiliu. Convenția care a rezultat este conformă cu aceste directive de negociere.

Obiectivul convenției, de a asigura eficacitatea obținerii pensiei de întreținere pentru membrii familiei, este urmărit printr-o combinație de mijloace care includ: (1) un sistem cuprinzător de cooperare între autoritățile statelor contractate în tratarea cererilor internaționale, (2) obligația statelor contractante de a permite depunerea de cereri pentru obținerea și modificarea unor hotărâri în materie de întreținere, (3) dispoziții care asigură accesul efectiv la proceduri transfrontaliere în materie de întreținere, (4) un sistem de recunoaștere și executare a hotărârilor în materie de întreținere pronunțate în statele contractante, (5) proceduri accelerate și simplificate de recunoaștere și executare și (6) obligația luării unor măsuri eficace în vederea unei executări rapide.

Convenția acoperă multe aspecte practice care pot afecta modul în care sunt tratate creanțele internaționale - de exemplu dispozițiile privind regimul lingvistic, formularele tip și schimbul de informații privind legile naționale. De asemenea, încurajează utilizarea noilor tehnologii pentru a se reduce coturile și întârzierile.

Convenția se aplică în întregime, în mod obligatoriu, cazurilor de întreținere pentru copii. De asemenea, toate capitolele se aplică cererilor de recunoaștere și executare a obligației de întreținere a soțului (soției) atunci când acestea sunt introduse în același timp cu o cerere pentru întreținerea copiilor. Alte cereri de recunoaștere și executare a obligației de întreținere a soțului (soției) intră în mod obligatoriu sub incidența convenției, dar nu beneficiază de dispozițiile capitolelor II și III, care instituie sistemul de cooperare administrativă prin intermediul autorităților centrale și care conțin, de asemenea, dispoziții în materie de asistență în cazuri de întreținere pentru copii. Un stat contractant poate declara că aplică întreaga convenție sau o parte din aceasta în cazul oricăror altor obligații de întreținere care decurg dintr-o relație de familie, filiație, căsătorie sau afinitate.

Convenția prevede posibilitatea ca o organizație de integrare economică regională să devină parte la aceasta (articolul 59).

Articolul 51 alineatul (4) prevede o clauză de separare conform căreia convenția nu afectează aplicarea instrumentelor unei organizații regionale de integrare economică care este parte la prezenta convenție, adoptate după încheierea convenției, privind chestiunile reglementate de convenție, cu condiția ca aceste instrumente să nu aducă atingere, în relația statelor membre ale organizației regionale de integrare economică cu alte state contractante, aplicării dispozițiilor convenției. În ceea ce privește recunoașterea sau executarea hotărârilor între statele membre ale organizației regionale de integrare economică, convenția nu afectează regulile organizației regionale de integrare economică, indiferent dacă au fost adoptate înainte sau după încheierea convenției.

Articolul 62 prevede posibilitatea de a formula rezerve, iar articolul 63 posibilitatea de a face declarații în legătură cu anumite articole.

4. PROPUNERILE COMISIEI

În conformitate cu jurisprudența[3] Curții de Justiție, Comunitatea are competență externă exclusivă în domeniile reglementate de Regulamentul (CE) nr. 4/2009. Domeniul de aplicare al acestui regulament acoperă toate domeniile prevăzute în convenție. Având în vedere jurisprudența menționată anterior, aspectele privind recunoașterea și executarea intră în sfera competenței exclusive a Comunității. Comisia consideră că această cooperare administrativă, precum și normele privind asistența judiciară intră, de asemenea, în sfera competenței exclusive a Comunității deoarece aceste norme ale convenției ar afecta și normele comunitare.

În cazul în care nu ar exista norme privind cooperarea administrativă în cadrul Comunității, s-ar aplica normele din convenție. Normele comunitare privind aspecte acoperite de convenție, inclusiv cooperarea administrativă, sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 4/2009, iar aplicarea normelor din convenție între statele membre ar aduce atingere acestor norme. Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 4/2009 în Comunitate, inclusiv normele privind cooperarea administrativă, este garantată de o clauză de separare [articolul 51 alineatul (4) din convenție]. O astfel de cauză nu exclude potențialul impact al convenției asupra legislației comunitare. Dimpotrivă, includerea unei clauze de separare în acord poate indica faptul că normele comunitare sunt afectate (a se vedea Opinia 1/03 CEJ). De asemenea, trebuie notat faptul că obiectivul convenției, în ansamblul său, este de a asigura eficacitatea obținerii pensiei de întreținere; normele privind cooperarea administrativă există doar în scopul obținerii și executării hotărârilor în materie de întreținere. În plus, normele privind cooperarea administrativă prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 4/2009 se pot aplica hotărârilor pronunțate în țări terțe. Prin urmare, Comisia propune încheierea de către Comunitate doar a convenției.

Articolul 62 alineatul (1) le permite statelor contractante, cel târziu în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să formuleze una sau mai multe rezerve prevăzute la articolul 2 alineatul (2), la articolul 20 alineatul (2), la articolul 30 alineatul (8), la articolul 44 alineatul (3) și la articolul 55 alineatul (3).

Se propune să nu se formuleze nicio rezervă. Convenția ar trebui să se aplice ca atare și nu există niciun motiv pentru a se limita sfera de aplicare în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) sau recunoașterea și executarea în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) și articolul 30 alineatul (8). De asemenea, Comisia consideră că autoritățile centrale ale statelor membre ar trebui să accepte să comunice cu celelalte autorități centrale în engleză și în franceză în plus față de limba oficială a statului membru solicitat. În consecință, nu ar trebui formulată nicio rezervă de tipul celor prevăzute la articolul 44 alineatul (3). În prezent, nu este nevoie să se reflecteze asupra rezervei prevăzute la articolul 55 alineatul (3).

Articolul 63 alineatul (1) prevede posibilitatea de a se face declarațiile menționate la articolul 2 alineatul (3), articolul 11 alineatul (1) litera (g), articolul 16 alineatul (1), articolul 24 alineatul (1), articolul 30 alineatul (7), articolul 44 alineatele (1) și (2), articolul 59 alineatul (3) și articolul 61 alineatul (1). Toate declarațiile ar trebui făcute de Comunitate deoarece se propune ca doar Comunitatea să fie parte a Convenției.

Articolul 59 alineatul (3) îi permite Comunității Europene sa facă o declarație în momentul semnării, acceptării, aprobării sau aderării cu privire la faptul că aceasta este competentă în privința tuturor aspectelor reglementate de convenție și că statele sale membre care i-au transferat competența sunt obligate să respecte dispozițiile convenției. Comisia propune efectuarea unei astfel de declarații.

Aplicarea convenției ar trebui să se facă în mod uniform pe tot teritoriul Comunității. În ceea ce privește aspectele principale, precum sfera de aplicare, această cerință ar trebui respectată fără nicio excepție. În temeiul articolului 2 alineatul (3), orice stat contractant poate declara că va extinde aplicarea întregii convenții sau a oricărei părți a acesteia la orice obligație de întreținere care decurge dintr-o relație de familie, filiație, căsătorie sau afinitate, inclusiv, în special, obligațiile față de persoanele vulnerabile. Orice astfel de declarație dă naștere la obligații între cele două state contractante numai în măsura în care declarațiile lor se referă la aceleași obligații de întreținere și părți ale convenției.

Comisia propune ca sfera de aplicare a întregii convenții să fie extinsă la toate obligațiile de întreținere care decurg dintr-o relație de familie, filiație, căsătorie sau afinitate, ceea ce ar însemna că sfera de aplicare ar fi aceeași cu sfera de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 4/2009. Regulamentul (CE) nr. 4/2009 are o sferă largă de aplicare pentru a garanta tratamentul egal pentru toți creditorii obligației de întreținere. În mod similar, faptul că obligațiile de întreținere care nu implică copii sau soți (soții) sunt rare vine în sprijinul raționamentului conform căruia este logic să se utilizeze aceleași norme pentru toate creanțele de întreținere. De asemenea, pledează în favoarea extinderii sferei de aplicare a convenției. În plus, unele state membre recunosc și execută hotărâri referitoare la obligații de întreținere în temeiul Convenției de la Haga din 2 octombrie 1973 privind recunoașterea și executarea hotărârilor în materie de obligații de întreținere fără niciuna din rezervele permise de articolul 26 din respectiva convenția. În cazul în care sfera de aplicare nu ar fi extinsă, ar însemna că acele state membre ar regresa în relațiile cu anumite țări terțe.

Este clar că nu ar trebui să facă declarații de către Comunitate cu privire la utilizarea unei verificări pentru a evalua mijloacele de întreținere a copilului în temeiul articolului 16 alineatul (1). De asemenea, este evident că nu ar trebui făcute declarații privind o procedură alternativă în temeiul articolului 24 alineatul (1), deoarece, în cursul negocierilor, Comisia s-a declarat în favoarea procedurii mai eficace privind cererea de recunoaștere și executare prevăzută la articolul 23. În mod similar, depunerea de cereri de recunoaștere și executare a unei convenții de întreținere nu ar trebui limitată în temeiul articolului 30 alineatul (7).

O declarație cu privire la sistemele de drept neunitare prevăzută la articolul 61 alineatul (1) nu este necesară deoarece convenția ar trebui să se aplice în orice stat membru și în orice unitate teritorială. De asemenea, articolul 61 alineatul (3) prevede că, dacă nu este făcută nicio declarație în temeiul articolului 61, convenția se aplică în toate unitățile teritoriale ale respectivului stat.

În anumite situații speciale în care există motive obiective și serioase pentru o aplicare diferențiată a convenției, statele membre ar putea indica faptul că doresc să aplice declarațiile pozitive prevăzute de convenție.

În temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (g), pentru orice cerere, cu excepția unei cererii de recunoaștere și executare a unei hotărâri de întreținere în temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (a) și articolului 10 alineatul (2) litera (a), un stat contractant poate furniza, printr-o declarație, orice informații sau documente suplimentare solicitate de autoritatea sa centrală pentru a trata cererea sau de către autoritățile sale judiciare sau administrative pentru a realiza procedurile necesare. Comisia nu se va opune dacă vreun stat membru dorește să utilizeze posibilitatea prevăzută de acest articol, deoarece, în anumite cazuri, informații suplimentare ar putea fi necesare în interesul unei aplicări eficiente a convenției.

În temeiul articolului 44 alineatul (1), orice cerere și documente conexe se completează în limba originală și trebuie însoțite de o traducere într-o limbă oficială a statului solicitat sau în altă limbă oficială pe care statul solicitat a indicat printr-o declarație că o acceptă, cu excepția cazului în care autoritatea competentă a statului respectiv renunță la traducere. Se propune să se permită statelor membre să accepte traduceri chiar și în alte limbi decât limba lor oficială deoarece acest lucru ar facilita aplicarea convenției.

În temeiul articolului 44 alineatul (2), un stat contractant care are mai multe limbi oficiale și nu poate, din rațiuni de drept intern, să accepte pe tot teritoriul său documente redactate într-una din aceste limbi, trebuie să precizeze, printr-o declarație, limba în care aceste documente sau traducerile acestora trebuie redactate în vederea prezentării lor în părțile respective ale teritoriului său. Se propune să se permită această posibilitate pentru statele membre în care diferite limbi sunt oficiale numai într-o parte a teritoriului (precum Belgia).

Statele membre care doresc să utilizeze posibilitățile prevăzute în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (g), articolului 44 alineatul (1) sau articolului 44 alineatul (2) ar trebui să comunice aceste informații Comisiei și, de asemenea, să notifice conținutul declarațiilor lor, furnizând o motivație obiectivă și serioasă. În cazul în care vreun stat membru dorește, ulterior, să modifice sau să retragă o declarație care îl privește, ar trebui să comunice aceste informații Comisiei, care le va notifica ulterior depozitarului.

Întrucât se propune ca doar Comisia să fie parte la convenție, statele membre ar trebui să comunice Comisiei informațiile privind desemnarea autorității sau autorităților centrale menționate la articolul 4, împreună cu orice informații privind legile, procedurile și serviciile prevăzute la articolul 57. Comisia ar comunica aceste informații Biroului permanent al Conferinței de la Haga, la momentul încheierii convenției.

Se propune ca statele membre să comunice Comisiei toate informațiile până la 18 septembrie 2010, dată care reprezintă și termenul-limită pentru comunicarea către Comisie a informațiilor privind detaliile de contact și limbile în temeiul articolul 71 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009.

2009/0100 (CNS)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, și în special articolul 61 litera (c), coroborat cu articolul 300 alineatele (2) și (3),

având în vedere propunerea Comisiei[4],

având în vedere avizul Parlamentului European[5],

întrucât:

(1) Comunitatea depune eforturi pentru crearea unui spațiu judiciar comun bazat pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor.

(2) Convenția de la 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei (denumită în continuare „convenția”) constituie un bun temei pentru un sistem mondial de cooperare și pentru recunoașterea și executarea în materie de obligații de întreținere, prevăzând acordarea unei asistențe juridice practic gratuite în cazurile de întreținere a copiilor și o procedură simplificată de recunoaștere și executare.

(3) Chestiunile reglementate de convenție sunt tratate și de Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere. Comunitatea are competență exclusivă asupra tuturor chestiunilor reglementate de convenție și, prin urmare, ar trebui să încheie singură convenția. Convenția va fi obligatorie pentru statele membre datorită încheierii acesteia de către Comunitate. Articolul 59 din convenție permite Comunității să semneze, să accepte, să aprobe sau să adere la convenție.

(4) Nu ar trebui să se admită nicio rezervă la prezenta convenție. Toate declarațiile necesare ar trebui făcute de Comunitate, astfel cum trebuie făcute orice modificări și retrageri ulterioare ale acestor declarații.

(5) Sfera de aplicare a convenției ar trebui extinsă printr-o declarație, astfel încât întreaga convenție să se aplice tuturor obligațiilor de întreținere care decurg dintr-o relație de familie, filiație, căsătorie sau afinitate pentru a garanta eficacitatea recuperării pensiei de întreținere în raport cu orice parte contractantă în măsura în care declarațiile lor acoperă aceleași obligații de întreținere și aceleași părți ale convenției.

(6) Statele membre trebuie să notifice, până la 18 septembrie 2010, Comisiei dacă doresc să fie făcute declarațiile menționate la articolul 11 alineatul (1) litera (g) și articolul 44 alineatele (1) și (2) din Convenție și notifică conținutul oricărei astfel de declarații care trebuie să se întemeieze pe o motivație obiectivă și serioasă. În cazul în care un stat membru dorește, ulterior, ca o declarație să fie modificată sau retrasă, acesta trebuie să informeze Comisia pentru ca aceasta să poată notifica depozitarul.

(7) De asemenea, statele membre trebuie să notifice, până la 18 septembrie 2010, Comisia în legătură cu autoritatea sau autoritățile lor centrale, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (3) din convenție. Comisia trebuie să comunice aceste informații Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat în momentul depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare, astfel cum este prevăzut de convenție. În cazul în care autoritatea centrală se schimbă, state membre trebuie să comunice aceste informații Comisiei, care le va transmite apoi Biroului permanent.

(8) Statele membre trebuie să comunice, până la 18 septembrie 2010, Comisiei informațiile privind legile, procedurile și serviciile menționate la articolul 57 din convenție. Comisia furnizează Biroului permanent aceste informații până la data încheierii convenției de către Comunitate.

(9) În temeiul articolului 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, [Regatul Unit și Irlanda participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii].

(10) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru Danemarca și nu i se aplică,

DECIDE:

Articolul 1

Convenția de la 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei este aprobată în numele Comunității.

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana sau persoanele împuternicite să depună în numele Comunității Europene instrumentul menționat la articolul 58 alineatul (2) din convenție.

Textul convenției este anexat la prezenta decizie.

Articolul 2

La încheierea convenției, Comunitatea face declarațiile prevăzute în anexa 1 la prezenta decizie.

Declarațiile privind articolul 11 alineatul (1) litera (g) și articolul 44 alineatul (1) din convenție privesc acele statele membre care au informat Comisia, până la 18 septembrie 2010, în legătură cu dorința lor de a face astfel de declarații și cu conținutul acestora.

Declarația privind articolul 44 alineatul (2) privește Belgia, care trebuie să informeze Comisia în legătură cu conținutul declarației care urmează să fie făcute, până la 18 septembrie 2010.

Articolul 3

Statele membre notifică, până la 18 septembrie 2010, Comisia în legătură cu autoritatea sau autoritățile lor centrale, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (3) din convenție. Comisia comunică aceste informații Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat în momentul depunerii instrumentului menționat la articolul 58 alineatul (2) din convenție.

Statele membre comunică, până la 18 septembrie 2010, Comisiei informațiile privind legile, procedurile și serviciile menționate la articolul 57 din convenție. Comisia va furniza aceste informații Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat până la momentul depunerii instrumentului menționat la articolul 58 alineatul (2) din convenție.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Consiliu

Președintele

…

ANEXA 1

Declarații care urmează să fie făcute de Comisie la momentul încheierii Convenției privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei (denumită în continuare „convenția”) în conformitate cu articolul 63 din această convenție

I. Declarație în temeiul articolului 59 alineatul (3) privind competența Comunității Europene asupra chestiunilor reglementate de convenție

1. Comunitatea Europeană declară, în conformitate cu articolul 59 alineatul (3) din convenție, că își exercită competența asupra tuturor chestiunilor reglementate de Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei (denumită în continuare „convenția”). Statele sale membre nu vor semna, accepta, aproba sau adera la convenție, ci aceasta va fi obligatorie pentru ele în temeiul încheierii acesteia de către Comunitatea Europeană.

2. Membrii actuali ai Comunități Europene sunt Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

3. Cu toate acestea, prezenta declarație nu se aplică în cazul Regatului Danemarcei, în conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, atașat tratatelor.

4. Prezenta declarație nu se aplică teritoriilor statelor membre în care nu se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene și nu aduce atingere actelor sau pozițiilor care pot fi adoptate în temeiul convenției de către statele membre respective în numele și în interesul acestor teritorii.

II. Declarații privind anumite dispoziții și chestiuni

5. Comunitatea Europeană declară, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din convenție, că aplică întreaga convenție la obligațiile de întreținere care decurg dintr-o relație de familie, filiație, căsătorie sau afinitate.

6. Comunitatea Europeană declară, în conformitate cu articolul 11 alineatul 1(1) litera (g) din convenție că în [a se specifica statul membru/statele membre] o cerere, alta decât o cerere în temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (a) și articolului 10 alineatul (2) litera (a), trebuie să includă (a se specifica informațiile sau documentele solicitate].

7. Comunitatea Europeană declară, în conformitate cu articolul 44 alineatul (1) din convenție, că [a se specifica statul membru/statele membre] acceptă cererile și documentele aferente traduse în [a se specifica limba/limbile].

8. Comunitatea Europeană declară, în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din convenție, că, în Belgia, documente sunt redactate în [a se specifica limbile] în vederea depunerii în [a se specifica părțile din teritoriu].

ANEXA 2

CONVENțIA PRIVIND OBțINEREA PENSIEI DE ÎNTREțINERE ÎN STRăINăTATE PENTRU COPII șI ALțI MEMBRI AI FAMILIEI

Statele semnatare ale prezentei convenții,

dorind să asigure o mai bună cooperare între state în ceea ce privește obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei,

conștiente de necesitatea de a introduce proceduri care să dea rezultate și care să fie accesibile, rapide, eficace, eficiente din punctul de vedere al costului, echitabile și adaptabile diferitelor situații,

dorind să valorifice cele mai bune soluții ale convențiilor de la Haga și ale altor instrumente internaționale existente, în special ale Convenției Națiunilor Unite privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate din 20 iunie 1956,

dorind să profite de progresele tehnologice și să creeze un sistem flexibil care poate continua să evolueze în condițiile în care necesitățile se schimbă și noile progrese tehnologice deschid noi oportunități,

amintind faptul că, în conformitate cu articolele 3 și 27 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989,

– în toate deciziile privind copiii, preocuparea pentru interesul copilului ocupă un loc central,

– fiecare copil are dreptul la un standard de viață care să permită dezvoltarea lui fizică, mentală, spirituală, morală și socială,

– părintele (părinții) sau alte persoane responsabile de copil au răspunderea principală de a asigura, în limitele capacităților și ale posibilităților lor financiare, condițiile de viață necesare pentru dezvoltarea copilului și

– statele care sunt părți la convenție ar trebui să ia toate măsurile corespunzătoare, inclusiv să încheie acorduri internaționale, în vederea obținerii în străinătate a pensiei de întreținere pentru copil de la părintele (părinții) sau de la alte persoane responsabile de acesta, în special atunci când aceste persoane locuiesc în alt stat decât cel în care se află copilul,

au hotărât să încheie prezenta convenție și au convenit asupra următoarelor dispoziții -

CAPITOLUL I – OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1 Obiect

Obiectul prezentei convenții este de a asigura eficacitatea obținerii pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei, în special prin -

(a) instituirea unui sistem global de cooperare între autoritățile statelor contractante;

(b) oferirea posibilității de a formula cereri de adoptare a unor hotărâri în materie de întreținere;

(d) impunerea unor măsuri eficiente pentru executarea rapidă a hotărârilor în materie de întreținere.

Articolul 2 Domeniul de aplicare

1. Prezenta convenție se aplică -

(a) obligațiilor de întreținere care decurg dintr-o relație părinte-copil, cu privire la o persoană care nu a împlinit încă 21 de ani;

(b) recunoașterii și executării sau executării unei hotărâri privind pensia pentru întreținerea soțului (soției) atunci când se depune o cerere în acest sens referitoare la o acțiune care intră sub incidența literei (a); și

2. Orice stat contractant își poate rezerva, în conformitate cu articolul 62, dreptul de a limita aplicarea convenției, astfel cum decurge din dispozițiile de la alineatul 1 litera (a), persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Statul contractant care își rezervă acest drept nu are dreptul de a cere aplicarea convenției în cazul persoanelor care, în virtutea vârstei lor, sunt excluse prin rezerva în cauză.

3. Orice stat contractant poate declara, în conformitate cu articolul 63, că va extinde aplicarea întregii convenții sau a oricărei părți a acesteia la orice obligație de întreținere care decurge dintr-o relație de familie, filiație, căsătorie sau afinitate, inclusiv, în special, obligațiile față de persoanele vulnerabile. Orice astfel de declarație dă naștere la obligații între cele două state contractante numai în măsura în care declarațiile lor se referă la aceleași obligații de întreținere și părți ale convenției.

4. Dispozițiile prezentei convenții se aplică în cazul copiilor, indiferent de starea civilă a părinților.

Articolul 3 Definiții

În sensul prezentei convenții -

(a) „creditor” înseamnă orice persoană fizică căreia i se datorează sau se pretinde că i se datorează întreținere;

(b) „debitor” înseamnă orice persoană care datorează sau se pretinde că datorează întreținere;

(c) „asistență juridică” înseamnă asistența necesară pentru a permite reclamanților să își cunoască și să își valorifice drepturile, precum și pentru a garanta că cererile lor sunt soluționate într-un mod eficient și complet în statul solicitat. Modalitățile de acordare a acestei asistențe pot cuprinde, după caz, consiliere juridică, acordarea de asistență în a sesiza o cauză unei autorități, reprezentare în justiție și exonerare de cheltuielile de judecată;

(d) „acord în scris” înseamnă un acord înregistrat pe orice suport, al cărui conținut este accesibil în vederea consultării ulterioare;

(e) „convenție de întreținere” însemnă un acord în scris legat de plata întreținerii, care -

(i) a fost întocmit sau înregistrat în mod formal ca act autentic de către o autoritate competentă; sau

ii) a fost autentificat de o autoritate competentă sau a fost încheiat, înregistrat sau transmis acesteia,

și poate face obiectul unei revizuiri sau modificări de către o autoritate competentă;

(f) „persoană vulnerabilă” înseamnă o persoană care, din cauza unei deficiențe sau a unei insuficiențe a capacităților personale, nu se poate întreține singură.

CAPITOLUL II – COOPERARE ADMINISTRATIVĂ

Articolul 4 Desemnarea autorităților centrale

1. Fiecare stat contractant desemnează o autoritate centrală responsabilă de executarea sarcinilor care îi sunt impuse de convenție.

2. Statele federale, statele cu mai multe sisteme de drept sau statele cu unități teritoriale autonome sunt libere să desemneze mai multe autorități centrale și trebuie să specifice competențele teritoriale sau personale ale acestora. Atunci când un stat numește mai multe autorități centrale, acesta trebuie să desemneze autoritatea centrală căreia îi poate fi adresată orice comunicare în vederea transmiterii către autoritatea centrală competentă din statul respectiv.

3. În momentul depunerii actului de ratificare sau aderare sau atunci când este transmisă o declarație în conformitate cu articolul 61, un stat contractant comunică Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat desemnarea autorității sau autorităților centrale, coordonatele lor de contact și, după caz, sfera competențelor lor, menționată la alineatul (2). Statele contractante informează fără întârziere Biroul permanent cu privire la orice eventuale modificări.

Articolul 5 Competențe generale ale autorităților centrale

Autoritățile centrale -

(a) cooperează între ele și promovează cooperarea între autoritățile competente din statele lor, în scopul realizării obiectivelor convenției;

(b) caută, în măsura posibilului, soluții la dificultățile care decurg din aplicarea convenției.

Articolul 6 Competențe specifice ale autorităților centrale

1. Autoritățile centrale furnizează asistență în legătură cu cererile prevăzute la capitolul III, în special -

(a) transmit și primesc astfel de cereri;

(b) inițiază sau facilitează introducerea de acțiuni în instanță cu privire la aceste cereri.

2. În ceea ce privește aceste cereri, autoritățile centrale iau toate măsurile necesare pentru -

(a) a furniza sau a facilita furnizarea de asistență juridică, atunci când circumstanțele impun acest lucru;

(b) a contribui la localizarea debitorului sau a creditorului;

(c) a contribui la obținerea informațiilor relevante privind venitul și, dacă este necesar, privind alte elemente legate de situația financiară a debitorului sau a creditorului, inclusiv privind localizarea bunurilor;

(d) a încuraja adoptarea de soluții amiabile în vederea obținerii plății benevole a pensiei de întreținere, făcând apel, dacă este cazul, la mediere, conciliere sau la alte modalități similare;

(e) a facilita executarea în curs a hotărârilor judecătorești în materie de obligații de întreținere, inclusiv privind eventualele arierate;

(f) a facilita colectarea și transferul rapid al plății pensiei de întreținere;

(g) a facilita obținerea de probe scrise sau de altă natură;

(h) a acorda asistență în stabilirea filiației, atunci când aceasta este necesară în vederea recuperării pensiei de întreținere;

(i) a iniția sau facilita introducerea de acțiuni în instanță pentru obținerea oricăror măsuri necesare și provizorii care au un caracter teritorial și al căror scop este să garanteze rezultatul unei cereri de întreținere în curs;

(j) a facilita notificarea și comunicarea actelor.

3. Competențele autorității centrale, astfel cum sunt prevăzute la prezentul articol și în măsura în care acest lucru este permis de legea statului membru respectiv, pot fi asumate de organisme publice sau de alte organisme aflate sub supravegherea autorităților competente ale statului respectiv. Desemnarea oricăror astfel de organisme, publice sau de alt tip, precum și coordonatele lor de contact și sfera lor de competență sunt comunicate de către un stat contractant Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat. Statele contractante informează fără întârziere Biroul permanent cu privire la orice eventuale modificări.

4. Nici prezentul articol, nici articolul 7, nu pot fi interpretate ca impunând unei autorități centrale obligația de a exercita competențe care pot fi exercitate numai de autoritățile judecătorești în conformitate cu legea statului membru solicitat.

Articolul 7 Cereri de măsuri specifice

1. O autoritate centrală poate solicita unei alte autorități centrale, printr-o cerere motivată, să ia măsuri specifice adecvate, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) literele (b), (c), (g), (h), (i) și (j), atunci când nu este în curs de soluționare nicio cerere în temeiul articolului 10. Autoritatea centrală solicitată întreprinde demersurile necesare în cazul în care consideră că acestea sunt necesare pentru a ajuta un reclamant potențial să transmită o cerere în temeiul articolului 10 sau pentru a stabili dacă o astfel de cerere ar trebui introdusă.

2. O autoritate centrală poate lua, de asemenea, măsuri specifice la cererea unei alte autorități centrale în legătură cu un caz care conține un element de extraneitate privind recuperarea creanțelor de întreținere în curs de soluționare în statul membru solicitant.

Articolul 8 Cheltuielile autorității centrale

1. Fiecare autoritate centrală suportă cheltuielile proprii care decurg din aplicarea prezentei convenții.

2. Autoritățile centrale nu pot impune reclamantului nicio cheltuială pentru serviciile pe care acestea le furnizează în temeiul prezentei convenții, cu excepția unor costuri excepționale care decurg dintr-o cerere de măsuri specifice în temeiul articolul 7.

3. Autoritatea centrală solicitată nu poate recupera costurile serviciilor menționate la alineatul (2) fără acordul prealabil al reclamantului privind furnizarea serviciilor în cauză la costurile respective.

CAPITOLUL III - CERERI TRANSMISE PRIN INTERMEDIUL AUTORITĂȚILOR CENTRALE

Articolul 9 Cereri transmise prin intermediul autorităților centrale

O cerere depusă în temeiul prezentului capitol este transmisă autorității centrale a statului solicitat prin intermediul autorității centrale a statului contractant în care reclamantul își are reședința. În sensul prezentei dispoziții, reședința exclude simpla prezență.

Articolul 10 Cereri disponibile

1. Un creditor dintr-un stat solicitant care dorește să obțină pensia de întreținere în temeiul prezentei convenții are la dispoziție următoarele categorii de cereri -

(a) recunoașterea sau recunoașterea și executarea unei hotărâri;

(b) executarea unei hotărâri pronunțate sau recunoscute în statul solicitat;

(c) pronunțarea unei hotărâri în statul solicitat atunci când nu există nicio hotărâre, inclusiv, atunci când este necesar, stabilirea filiației;

(d) pronunțarea unei hotărâri în statul solicitat atunci când recunoașterea și executarea unei hotărâri nu este posibilă sau este refuzată din cauza lipsei unei baze care să permită recunoașterea și executarea în temeiul articolului 20 sau din motivele menționate la articolul 22 litera (b) sau (e);

(e) modificarea unei hotărâri pronunțate în statul solicitat;

(f) modificarea unei hotărâri pronunțate într-un stat diferit de statul solicitat.

2. Un debitor dintr-un stat solicitant împotriva căruia există o hotărâre în materie de obligații de întreținere are la dispoziție următoarele categorii de cereri -

(a) recunoașterea unei hotărâri sau a unei proceduri echivalente care are drept efect suspendarea sau limitarea executării unei hotărâri anterioare în statul solicitat;

(b) modificarea unei hotărâri pronunțate în statul solicitat;

3. Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezenta convenție, cererile prevăzute la alineatele (1) și (2) sunt tratate în conformitate cu legislația statului solicitat, iar cererile de la alineatul (1) literele (c)-(f) și alineatul (2) literele (b) și (c) se supun normelor în materie de competență în vigoare în statul solicitat.

Articolul 11 Conținutul cererii

1. Toate cererile prevăzute la articolul 10 trebuie să includă cel puțin -

(a) o declarație privind natura cererii sau a cererilor;

(b) numele și coordonatele de contact ale reclamantului, inclusiv adresa și data nașterii;

(d) numele și data nașterii oricărei persoane pentru care este solicitată întreținerea;

(e) motivele pe care se întemeiază cererea;

(f) în cazul în care cererea este formulată de către un creditor, informații privind destinația către care trebuie efectuată sau transmisă electronic plata aferentă pensiei de întreținere;

(g) cu excepția unei cereri în temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) litera (a), orice informație sau document specificat prin declarație în conformitate cu articolul 63 de către statul solicitat;

(h) numele și coordonatele de contact ale persoanei sau unității din cadrul autorității centrale a statului membru solicitant responsabile de soluționarea cererii.

2. După caz și în măsura în care informațiile respective sunt cunoscute, cererea cuprinde în plus în special:

(a) situația financiară a creditorului;

(b) situația financiară a debitorului, inclusiv numele și adresa angajatorului debitorului și natura și localizarea bunurilor debitorului;

3. Cererea trebuie să fie însoțită de orice informații sau documente justificative necesare, inclusiv, după caz, documentație privind dreptul reclamantului la asistență juridică gratuită. În cazul cererilor în temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) litera (a), cererea trebuie însoțită doar de documentele enumerate la articolul 25.

4. Orice cerere în temeiul articolului 10 poate fi depusă utilizând formularul recomandat și publicat de Conferința de la Haga privind dreptul internațional privat.

Articolul 12 Transmiterea, primirea și soluționarea cererilor și cauzelor prin autoritățile centrale

1. Autoritatea centrală a statului solicitant acordă asistență reclamantului pentru a se asigura că cererea este însoțită de toate informațiile și documentele cunoscute ca fiind necesare pentru ca cererea să poată fi soluționată.

2. După ce s-a asigurat că cererea corespunde dispozițiilor prevăzute de prezenta convenție, autoritatea centrală a statului solicitant transmite cererea către autoritatea centrală a statului membru solicitat, în numele și cu consimțământul reclamantului. Cererea trebuie să fie însoțită de formularul de transmitere prezentat în anexa 1. Autoritatea centrală a statului solicitant furnizează, la cererea autorității centrale a statului solicitat, o copie completă, autentificată de autoritatea competentă din statul de origine, a oricăruia dintre documentele menționate la articolul 16 alineatul (3), la articolul 25 alineatul (1) literele (a), (b) și (d) și alineatul (3) litera (b) și la articolul 30 alineatul (3).

3. Autoritatea centrală solicitată confirmă primirea cererii, în termen de șase săptămâni de la data primirii acesteia, utilizând formularul prezentat în anexa 2, și informează autoritatea centrală a statului solicitant privind demersurile inițiale care au fost întreprinse sau urmează să fie întreprinse în vederea soluționării cererii și poate solicita orice documente și informații suplimentare necesare. În același interval de șase săptămâni, autoritatea centrală solicitată furnizează autorității centrale solicitante numele și coordonatele de contact ale persoanei sau unității care are sarcina să răspundă la întrebările care îi sunt adresate privind stadiul soluționării cererii.

4. În termen de trei luni de la confirmarea primirii, autoritatea centrală solicitată informează autoritatea centrală solicitantă cu privire la stadiul soluționării cererii.

5. Autoritățile centrale solicitante și solicitate se informează reciproc în legătură cu –

(a) identitatea persoanei sau a unității responsabile de o anumită cauză;

(b) stadiul soluționării cauzei;

și oferă răspunsuri la întrebări în timp util.

6. Autoritățile centrale soluționează o cauză în cel mai scurt interval de timp necesar pentru a permite examinarea corespunzătoare a informațiilor transmise.

7. Autoritățile centrale folosesc cele mai rapide și eficiente mijloace de comunicare de care dispun.

8. O autoritate centrală solicitată poate refuza să soluționeze o cerere numai dacă este evident că dispozițiile convenției nu sunt îndeplinite. Într-un astfel de caz, respectiva autoritate centrală informează imediat autoritatea centrală solicitantă cu privire la motivele refuzului său.

9. Autoritatea centrală solicitată nu poate refuza o cerere numai pentru că sunt necesare documente sau informații suplimentare. Cu toate acestea, autoritatea centrală solicitată poate cere autorității centrale solicitante să îi furnizeze aceste documente sau informații suplimentare. În cazul în care autoritatea centrală solicitantă nu furnizează aceste documente sau informații într-un interval de trei luni de zile sau într-un interval mai îndelungat specificat de autoritatea centrală solicitată, autoritatea centrală solicitată poate decide să nu mai trateze cererea. În acest caz, autoritatea respectivă trebuie să informeze autoritatea centrală solicitantă cu privire la decizia sa.

Articolul 13 Mijloace de comunicare

Nicio cerere transmisă prin intermediul autorităților centrale ale statelor contractante în conformitate cu prezentul capitol și nici un document de informare atașat acesteia sau furnizat de o autoritate centrală nu pot fi contestate de pârât invocând exclusiv motivul suportului sau mijlocului de comunicare folosit de autoritățile centrale în cauză.

Articolul 14 Accesul efectiv la proceduri

1. Statul solicitat oferă reclamanților acces efectiv la justiție, inclusiv la procedurile de executare și de atac care decurg din cererile în temeiul prezentului capitol.

2. Pentru a asigura un astfel de acces efectiv, statul solicitat furnizează asistență juridică gratuită în conformitate cu articolele 14-17, cu excepția cazului în care se aplică alineatul (3).

3. Statul solicitat nu este obligat să acorde asistență juridică gratuită dacă și în măsura în care procedurile statului respectiv permit reclamantului să se apere fără să fie nevoie de o astfel de asistență, iar autoritatea centrală furnizează gratuit serviciile necesare.

4. Condițiile de acordare a asistenței judiciare gratuite nu sunt mai restrictive decât cele stabilite pentru cauzele interne echivalente.

5. Nicio cauțiune sau garanție, indiferent de denumire, nu poate fi solicitată pentru a garanta plata costurilor și a cheltuielilor în cadrul acțiunilor introduse în instanță în temeiul convenției.

Articolul 15 Asistență juridică gratuită pentru cererile de pensie de întreținere pentru copil

1. Statul membru solicitat acordă asistență juridică gratuită în cazul tuturor cererilor formulate de un creditor în temeiul prezentului capitol cu privire la obligațiile de întreținere față de o persoană care nu a împlinit încă 21 de ani care decurg dintr-o relație părinte-copil.

2. Fără a aduce atingere alineatului (1), în legătură cu alte cereri decât cele prevăzute la articolul 10 alineatul (1) literele (a) și (b) și cauzele vizate de articolul 20 alineatul (4), statul solicitat poate refuza asistența juridică gratuită în cazul în care consideră că, pe fond, cererea sau orice cale de atac este, în mod evident, neîntemeiată.

Articolul 16 Declarație care permite efectuarea unei verificări pentru a evalua mijloacele de întreținere a copilului

1. Fără a aduce atingere articolului 15 alineatul (1), un stat poate declara, în conformitate cu articolul 63, că va acorda asistență juridică gratuită în cazul cererilor care nu cad sub incidența articolului 10 alineatul (1) literele (a) și (b) și al cauzelor vizate de articolul 20 alineatul (4), cu condiția efectuării unei verificări bazate pe evaluarea mijloacelor de întreținere a copilului.

2. În momentul efectuării unei astfel de declarații, statul furnizează informații Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat referitor la modul în care va fi efectuată evaluarea mijloacelor de întreținere a copilului, inclusiv criteriile financiare care ar trebui îndeplinite.

3. O cerere menționată la alineatul (1), adresată unui stat care a efectuat declarația menționată la alineatul respectiv, trebuie să includă o atestare formală de către reclamant a faptului că mijloacele de întreținere a copilului îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (2). Statul solicitat poate să ceară probe suplimentare privind mijloacele de întreținere a copilului numai în cazul în care are motive întemeiate să creadă că informațiile care i-au fost furnizate de către reclamant sunt inexacte.

4. În cazul în care cea mai favorabilă asistență juridică prevăzută de legislația statului solicitat cu privire la cererile formulate în temeiul prezentului capitol cu privire la obligațiile de întreținere față de un copil care decurg dintr-o relație părinte-copil este mai favorabilă decât cea prevăzută la alineatele (1)-(3), este furnizată asistența juridică cea mai favorabilă.

Articolul 17 Cererile care nu îndeplinesc dispozițiile de la articolele 15 sau 16

În cazul tuturor cererilor formulate în temeiul prezentei convenții, altele decât cele prevăzute la articolul 15 sau 16 –

(a) acordarea de asistență juridică gratuită poate fi condiționată de o verificare care să evalueze mijloacele de întreținere a copilului sau temeiul cererii;

(b) un reclamant care a beneficiat de asistență juridică gratuită în statul de origine are dreptul, în cadrul oricărei acțiuni de recunoaștere sau de executare, să beneficieze de o asistență juridică gratuită cel puțin echivalentă cu cea prevăzută în aceleași condiții de legislația statului solicitat.

CAPITOLUL IV - RESTRICȚII PRIVIND INTRODUCEREA DE ACȚIUNI ÎN INSTANȚĂ

Articolul 18 Limitări privind acțiunea în instanță

1. Atunci când o hotărâre este pronunțată într-un stat contractant în care creditorul își are reședința obișnuită, acțiunea de modificare a hotărârii sau de pronunțare a unei noi hotărâri nu poate fi introdusă în instanță de către debitor în niciun alt stat contractant, atât timp cât creditorul își păstrează reședința obișnuită în statul în care a fost pronunțată hotărârea.

2. Alineatul (1) nu se aplică -

(a) atunci când, cu excepția litigiilor legate de obligațiile de întreținere referitoare la copii, există un acord în scris între părți privind competența celuilalt stat contractant;

(b) atunci când creditorul se supune competenței judiciare a celuilalt stat contractant fie în mod explicit, fie apărându-se pe fondul cauzei, fără să conteste competența acestuia cu prima ocazie;

(c) atunci când autoritatea competentă din statul de origine nu poate sau refuză să își exercite competența pentru a modifica respectiva hotărâre sau pentru a pronunța o nouă hotărâre; sau

(d) atunci când hotărârea pronunțată în statul de origine nu poate fi recunoscută sau declarată executorie în statul contractant în care se intenționează introducerea unei acțiuni în instanță pentru adoptarea unei noi hotărâri sau a modificarea hotărârii în cauză.

CAPITOLUL V - RECUNOAȘTEREA ȘI EXECUTAREA

Articolul 19 Domeniul de aplicare al capitolului

1. Prezentul capitol se aplică unei hotărâri pronunțate de o autoritate juridică sau administrativă cu privire la o obligație de întreținere. Termenul „hotărâre” include de asemenea o înțelegere sau un acord încheiat în prealabil sau aprobat de o astfel de autoritate. O hotărâre poate include ajustarea automată prin indexare și o obligație de a plăti arierate, pensia de întreținere în regim retroactiv sau dobândă, precum și stabilirea costurilor sau cheltuielilor.

2. În cazul în care o hotărâre nu se referă exclusiv la o obligație de întreținere, efectul prezentului capitol se limitează la părțile din hotărâre care privesc obligațiile de întreținere.

3. În sensul alineatului (1), „autoritate administrativă” înseamnă un organism public ale cărui hotărâri, în temeiul legislației statului în care aceasta își are sediul -

(a) pot face obiectul unei căi de atac sau al unei căi de atac extraordinare de către o autoritate judiciară; și

(b) au o forță și un efect similare cu cele ale unei hotărâri ale unei autorități judiciare privind aceeași chestiune.

4. Prezentul capitol se aplică de asemenea convențiilor de întreținere încheiate în conformitate cu articolul 30.

5. Dispozițiile prezentului capitol se aplică unei cereri de recunoaștere și executare transmise direct unei autorități competente din statul solicitat, în conformitate cu articolul 37.

Articolul 20 Criterii de recunoaștere și executare

1. O hotărâre pronunțată într-un stat contractant („statul de origine”) este recunoscută și executată în alte state contractante în cazul în care -

(a) pârâtul își avea reședința obișnuită în statul de origine în momentul introducerii acțiunii în instanță;

(b) pârâtul s-a supus competenței judiciare fie în mod explicit, fie apărându-se pe fondul cauzei, fără să conteste competența cu prima ocazie;

(d) copilul pentru care se solicită întreținerea își avea reședința obișnuită în statul de origine în momentul în care a fost introdusă acțiunea în instanță, cu condiția ca pârâtul să fi locuit cu copilul în acel stat sau să fi avut reședința în acel stat și să fi acordat acolo pensia de întreținere copilului;

(e) cu excepția litigiilor legate de obligațiile de întreținere pentru copii, s-a ajuns la un acord în scris între părți privind competența; sau

(f) hotărârea a fost pronunțată de o autoritate care își exercită competența privind o chestiune legată de situația persoanei sau de răspunderea părintească, cu excepția cazului în care competența se întemeia exclusiv pe naționalitatea uneia dintre părți.

2. Un stat contractant poate formula o rezervă, în conformitate cu articolul 62, cu privire al alineatul (1) literele (c), (e) sau (f).

3. Un stat contractant care formulează o rezervă în temeiul alineatului (2) recunoaște și execută o hotărâre în cazul în care legislația sa ar conferi sau ar fi conferit autorităților sale, într-o situație similară, competența de a pronunța o astfel de hotărâre.

4. În cazul în care recunoașterea unei hotărâri nu este posibilă ca urmare a unei rezerve formulate în temeiul alineatului (2), iar debitorul își are reședința obișnuită în acel stat, un stat contractant ia toate măsurile necesare pentru a adopta o hotărâre în beneficiul creditorului. Propoziția anterioară nu se aplică cererilor directe de recunoaștere și executare formulate în temeiul articolului 19 alineatul (5) sau cererilor de întreținere menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b).

5. O hotărâre în favoarea unui copil care nu a împlinit încă 18 ani și care nu poate fi recunoscută doar pentru că face obiectul unei rezerve legate de alineatul (1) litera (c), (e ) sau (f) este acceptată ca stabilind eligibilitatea copilului respectiv pentru a primi pensie de întreținere în statul solicitat.

6. O hotărâre este recunoscută și executată numai în măsura în care produce efecte și este executorie în statul de origine.

Articolul 21 Separabilitate și recunoașterea sau executarea parțială

1. În cazul în care statul solicitat nu este capabil să recunoască sau să execute hotărârea în integralitatea sa, acesta recunoaște sau execută orice parte constitutivă a hotărârii care poate fi recunoscută sau declarată executorie ca atare.

2. Recunoașterea sau executarea parțială a unei hotărâri poate fi întotdeauna solicitată.

Articolul 22 Motive de refuz al recunoașterii și executării

Recunoașterea și executarea unei hotărâri pot fi refuzate în cazul în care -

(a) recunoașterea și executarea hotărârii este în mod evident incompatibilă cu politica publica („ordre public”) a statului solicitat;

(b) hotărârea este rezultatul unei fraude procedurale;

(c) o acțiune în instanță între aceleași părți și cu același obiect este în curs de soluționare pe lângă o autoritate a statului solicitat, care a fost prima sesizată;

(d) hotărârea este incompatibilă cu o hotărâre pronunțată între aceleași părți și cu același obiect, fie în statul solicitat, fie în alt stat, cu condiția ca această din urmă hotărâre să îndeplinească condițiile necesare pentru recunoașterea și executarea sa în statul solicitat;

(e) în cazul în care pârâtul nu s-a înfățișat și nici nu a fost reprezentat în fața instanței în statul de origine –

(i) atunci când legislația statului de origine prevede trimiterea unei înștiințări privind acțiunea, iar pârâtul nu a fost înștiințat privind aceasta în mod corespunzător și nu a avut posibilitatea să fie audiat; sau

(ii) atunci când legislația statului de origine nu prevede trimiterea unei înștiințări privind acțiunea, iar pârâtul nu a fost înștiințat în mod corespunzător cu privire la aceasta și nu a avut posibilitatea să o conteste sau să o atace în fapt și în drept; sau

(f) hotărârea a fost pronunțată prin încălcarea articolului 18.

Articolul 23 Procedura pentru o cerere de recunoaștere și executare

1. Sub rezerva dispozițiilor convenției, procedura de recunoaștere și executare este reglementată de legea statului solicitat.

2. Atunci când o cerere de recunoaștere și executare a unei hotărâri a fost transmisă prin intermediul autorităților centrale în conformitate cu capitolul III, autoritatea centrală solicitată trebuie fără întârziere fie -

(a) să trimită cererea autorității competente care trebuie să declare de îndată hotărârea executorie sau să o înregistreze în vederea executării; sau

(b) în cazul în care este ea însăși autoritatea competentă, să adopte ea însăși aceste măsuri.

3. În cazul în care solicitarea este transmisă direct unei autorități competente din statul solicitat în conformitate cu articolul 19 alineatul (5), autoritatea respectivă trebuie fără întârziere să declare hotărârea executorie sau să o înregistreze în vederea executării.

4. O declarație sau înregistrare nu poate fi refuzată decât invocând motivele menționate la articolul 22 litera (a). În acest stadiu, nici reclamantul, nici pârâtul nu au dreptul să formuleze obiecții.

5. Reclamantul și pârâtul sunt înștiințați de îndată cu privire la declarația sau la înregistrarea făcută în temeiul alineatelor (2) și (3) sau cu privire la refuzul acestora în conformitate cu alineatul (4) și le pot contesta sau ataca în fapt și în drept.

6. Calea de atac trebuie introdusă în termen de 30 de zile de la primirea înștiințării prevăzute la alineatul (5). În cazul în care partea care a formulat contestația nu își are reședința în statul contractant în care a fost introdusă sau refuzată declarația sau înregistrarea, calea de atac trebuie introdusă în termen de 60 de zile de la data înștiințării.

7. O cale de atac nu se poate întemeia decât pe -

(a) motivele de refuzare a recunoașterii și a executării menționate la articolul 22;

(b) criteriile de recunoaștere și executare de la articolul 20;

(c) autenticitatea sau integritatea oricărui document transmis în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) litera (a), (b) sau (d) sau alineatul (3) litera (b).

8. O cale de atac introdusă de un pârât se poate, de asemenea, întemeia pe plata datoriei, în măsura în care recunoașterea și executarea se referă la plăți a căror dată de scadență a trecut.

9. Reclamantul și pârâtul sunt înștiințați de îndată cu privire la hotărârea pronunțată în urma căii de atac.

10. Introducerea unei căi de atac suplimentare, în cazul în care este autorizat de legislația statului solicitat, nu trebuie să aibă drept efect suspendarea executării hotărârii, cu excepția situațiilor extraordinare.

11. Atunci când pronunță o hotărâre privind recunoașterea și executarea, inclusiv privind o cale de atac, autoritatea competentă trebuie să acționeze cât mai prompt.

Articolul 24 Procedura alternativă pentru o cerere de recunoaștere și executare

1. Fără a aduce atingere articolului 23 alineatele (2)-(11), un stat poate declara, în conformitate cu articolul 63, că va aplica procedura de recunoaștere și executare stabilită de prezentul articol.

(a) să trimită cererea autorității competente care adoptă o hotărâre privind aplicarea recunoașterii și a executării; sau

(b) în cazul în care este ea însăși autoritatea competentă, să adopte această hotărâre.

3. O hotărâre privind recunoaștere și executarea este pronunțată de autoritatea competentă după ce pârâtul a fost înștiințat în mod corespunzător și de îndată privind acțiunea în instanță și ambele părți au avut posibilitatea sa fie audiate.

4. Autoritatea competentă poate revizui din oficiu motivele pentru care a refuzat recunoașterea și executarea, astfel cum sunt stabilite la articolul 22 litera (a), (c) și (d). Aceasta poate revizui orice motive enumerate la articolele 20, 22 și la articolul 23 alineatul (7) litera (c) în cazul în care acestea sunt invocate de pârât sau în cazul în care documentele transmise în conformitate cu articolul 25 ridică semne de întrebare privind aceste motive.

5. Refuzul recunoașterii și executării se poate, de asemenea, întemeia pe plata datoriei, în măsura în care recunoașterea și executarea se referă la plăți a căror scadență a trecut.

6. Orice cale de atac, în cazul în care este autorizat de legislația statului solicitat, nu trebuie să aibă drept efect suspendarea executării hotărârii decât în situații extraordinare.

7. Atunci când pronunță o hotărâre privind recunoașterea și executarea, inclusiv privind o cale de atac, autoritatea competentă trebuie să acționeze cât mai prompt.

Articolul 25 Documente

1. O cerere de recunoaștere și executare formulată în conformitate cu articolele 23 sau 24 trebuie însoțită de următoarele –

(a) textul integral al hotărârii;

(b) un document care să precizeze că hotărârea este executorie în statul de origine și, în cazul unei hotărâri a unei autorități administrative, un document care să specifice faptul că dispozițiile prevăzute la articolul 19 alineatul (3) sunt îndeplinite, cu excepția cazului în care statul a precizat, în conformitate cu articolul 57 faptul că hotărârile autorităților sale administrative îndeplinesc întotdeauna aceste dispoziții;

(c) în cazul în care pârâtul nu s-a înfățișat și nici nu a fost reprezentat în fața instanței în statul de origine, un document sau documente care să ateste, după caz, că pârâtul a fost înștiințat în mod corespunzător cu privire la acțiunea în instanță și a avut posibilitatea să fie audiat, sau că acesta a fost înștiințat în mod corespunzător cu privire la hotărâre și a avut posibilitatea să o conteste sau să o atace în fapt și în drept;

(d) dacă este necesar, un document care să indice valoarea restanțelor și data la care a fost efectuat calculul;

(e) dacă este necesar, în cazul unei hotărâri care prevede ajustarea automată prin indexare, un document care să furnizeze informațiile necesare pentru realizarea calculelor corespunzătoare;

(f) dacă este necesar, documentație care să indice în ce măsură reclamantul a beneficiat de asistență juridică gratuită în statul de origine.

2. În urma introducerii unei căi de atac în temeiul articolului 23 alineatul (7) litera (c) sau la cererea autorității competente din statul solicitat, este furnizată de îndată o copie completă a documentului în cauză, autentificată de autoritatea competentă din statul de origine

(a) de către autoritatea centrală din statul solicitant, atunci când cererea a fost efectuată în conformitate cu capitolul III;

(b) de către reclamant, atunci când cererea a fost transmisă direct unei autorități competente din statul solicitat.

3. Un stat contractant poate specifica, în conformitate cu articolul 57 –

(a) că o copie completă a hotărârii autentificate de autoritatea competentă din statul de origine trebuie să însoțească cererea;

(b) situațiile în care va accepta, în locul textului integral al hotărârii, un rezumat sau un extras din hotărâre, redactat de autoritatea competentă din statul de origine, care poate fi prezentat utilizând formularul recomandat și publicat de Conferința de la Haga privind dreptul internațional public; sau

Articolul 26 Procedura pentru o cerere de recunoaștere

Prezentul capitol se aplică mutatis mutandis unei cereri de recunoaștere a unei hotărâri, cu excepția cazului în care dispoziția privind caracterul executoriu al acesteia este înlocuită de dispoziția ca hotărârea să fi intrat în vigoare în statul de origine.

Articolul 27 Constatări de fapt

Orice autoritate competentă a statului solicitat trebuie să se supună constatărilor de fapt pe baza cărora autoritatea din statul de origine și-a întemeiat competența.

Articolul 28 Interzicerea revizuirii pe fond

Nu va exista nicio revizuire de către autoritatea competentă a statului solicitat a fondului hotărârii.

Articolul 29 Prezența fizică a copilului sau a reclamantului nu este necesară

Prezența fizică a copilului sau a reclamantului nu este necesară în nicio acțiune în instanță din statul solicitat în temeiul prezentului capitol.

Articolul 30 Convenții de întreținere

1. O convenție de întreținere încheiată într-un stat contractant poate fi recunoscută și executată ca hotărâre adoptată în temeiul prezentului capitol, cu condiția să fie executorie ca hotărâre în statul de origine.

2. În sensul articolului 10 alineatul (1) literele (a) și (b) și alineatul (2) litera (a), termenul „hotărâre” include o convenție de întreținere.

3. O cerere de recunoaștere și executare a unei convenții de întreținere trebuie însoțită de următoarele -

(a) textul integral al convenției de întreținere; și

(b) un document care să ateste faptul că respectiva convenție de întreținere este executorie ca hotărâre în statul de origine.

4. Recunoașterea și executarea unei convenții de întreținere pot fi refuzate în cazul în care –

(a) recunoașterea și executarea sunt în mod evident incompatibile cu politica publica a statului solicitat;

(b) convenția de întreținere a fost obținută prin fraudă sau fals;

(c) convenția de întreținere este incompatibilă cu o hotărâre pronunțată între aceleași părți și cu același obiect, fie în statul solicitat, fie în alt stat, cu condiția ca această din urmă hotărâre să îndeplinească condițiile necesare pentru recunoașterea și executarea sa în statul solicitat.

5. Dispozițiile prezentului capitol, cu excepția articolelor 20, 22, a articolului 23 alineatul (7) și a articolului 25 alineatele (1) și (3) se aplică mutatis mutandis recunoașterii și executării unei convenții de întreținere, cu excepțiile următoare –

(a) o declarație sau înregistrare în conformitate cu articolul 23 alineatele (2) și (3) poate fi refuzată doar în baza motivelor menționate la alineatul (4) litera (a);

(b) o cale de atac menționată la articolul 23 alineatul (6) poate să se întemeieze doar pe următoarele –

(i) motivele de refuz al recunoașterii și executării menționate la alineatul (4);

(ii) autenticitatea sau integritatea oricărui document transmis în conformitate cu alineatul (3);

(c) în ceea ce privește procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (4), autoritatea competentă poate revizui din oficiu motivele refuzului recunoașterii și executării prevăzute la alineatul (4) litera (a) al prezentului articol. Aceasta poate revizui orice motive enumerate la alineatul (4) al prezentului articol și autenticitatea sau integritatea oricărui document transmis în conformitate cu alineatul (3), în cazul în care acestea sunt contestate de pârât sau în cazul în care documentele respective ridică semne de întrebare privind aceste motive.

6. Acțiunile în instanță pentru recunoașterea și executarea unei convenții de întreținere sunt suspendate în cazul în care o contestație privind convenția este în curs de soluționare în fața unei autorități competente dintr-un stat contractant.

7. Un stat poate declara, în conformitate cu articolul 63, că cererile de recunoaștere și executare a unei convenții de întreținere trebuie transmise numai prin intermediul autorităților centrale.

8. Un stat contractant poate, în conformitate cu articolul 62, să își rezerve dreptul de a nu recunoaște și executa o convenție de întreținere.

Articolul 31 Hotărârile care sunt rezultatul efectului combinat al ordinelor provizorii și de confirmare

Atunci când o hotărâre este rezultatul efectului combinat al unui ordin provizoriu pronunțat într-un stat și al ordinului unei autorități dintr-un alt stat („statul de confirmare”) care confirmă ordinul provizoriu -

(a) fiecare dintre aceste state este considerat, în sensul prezentului capitol, ca stat de origine;

(b) dispozițiile de la articolul 22 litera (e) sunt îndeplinite în cazul în care pârâtul a fost înștiințat în mod corespunzător cu privire la acțiunea în instanță în statul de confirmare și a avut posibilitatea să se opună confirmării ordinului provizoriu;

(c) dispoziția de la articolul 20 alineatul (6) privind caracterul executoriu al unei hotărâri în statul de origine este îndeplinită în cazul în care hotărârea este executorie în statul de confirmare; și

(d) articolul 18 nu împiedică introducerea unei acțiuni pentru modificarea hotărârii în oricare dintre aceste state.

CAPITOLUL VI – EXECUTAREA DE CĂTRE STATUL SOLICITAT

Articolul 32 Executarea în temeiul dreptului intern

1. Sub rezerva dispozițiilor din prezentul capitol, executarea se face în conformitate cu legislația statului solicitat.

2. Executarea trebuie să fie rapidă.

3. În cazul cererilor transmise prin intermediul autorităților centrale, atunci când o hotărâre a fost declarată executorie sau a fost înregistrată în vederea executării în conformitate cu capitolul V, executarea se face fără să fie nevoie de o acțiune suplimentară a reclamantului.

4. Se dă efect oricăror norme aplicabile în statul de origine al hotărârii cu privire la durata obligației de întreținere.

5. Termenul de prescripție pentru executarea arieratelor este stabilit fie de legislația statului de origine al hotărârii, fie de legislația statului solicitat, având câștig de cauză cea care prevede un termen de prescripție mai lung.

Articolul 33 Nediscriminarea

Pentru cauzele care intră sub incidența convenției, statul solicitat prevede mijloace de executare cel puțin echivalente cu și cele disponibile pentru cauzele interne.

Articolul 34 Măsuri de executare

1. Statele contractante trebuie să prevadă în dreptul lor intern măsuri eficiente de executare a hotărârilor care cad sub incidența prezentei convenții.

2. Aceste măsuri pot include -

(a) reținerea salariilor;

(b) poprire din conturile bancare și din alte surse;

(d) gaj asupra bunurilor sau vânzare forțată;

(e) reținerea rambursării impozitului;

(f) reținere sau poprire din pensia de vârstă;

(g) sesizarea organismelor de credit;

(h) refuzarea eliberării, suspendarea sau revocarea diferitelor permise (de exemplu permisul de conducere);

(i) recursul la mediere, conciliere sau la alte modalități similare în vederea asigurării unei executări voluntare.

Articolul 35 Transfer de fonduri

1. Statele contractante sunt încurajate să promoveze, inclusiv prin acorduri internaționale, utilizarea celor mai rentabile și eficiente metode disponibile pentru transferul fondurilor destinate să fie plătite ca pensie de întreținere.

2. Un stat contractant a cărui legislație prevede restricții pentru transferul de fonduri trebuie să acorde o prioritate absolută transferului fondurilor care trebuie plătite în temeiul prezentei convenții.

CAPITOLUL VII – ORGANISME PUBLICE

Articolul 36 Organisme publice în calitate de reclamanți

1. În sensul cererilor de recunoaștere și executare prevăzute la articolul 10 alineatul (1) literele (a) și (b) și a cauzelor vizate la articolului 20 alineatul (4), termenul „creditor” include un organism public care acționează în locul unei persoane fizice căreia i se datorează întreținere sau o un organism căruia trebuie să i se ramburseze prestațiile furnizate cu titlu de întreținere.

2. Dreptul unui organism public de a acționa în locul unei persoane fizice căreia i se datorează întreținere sau de a solicita rambursarea prestațiilor furnizate creditorului cu titlu de întreținere se supune legislației aplicabile organismului respectiv.

3. Un organism public poate solicita recunoașterea sau executarea -

(a) unei hotărâri pronunțate împotriva unui debitor la cererea unui organism public care solicită plata prestațiilor furnizate cu titlu de întreținere;

(b) unei hotărâri pronunțate între un creditor și un debitor privind valoarea prestațiilor furnizate creditorului cu titlu de întreținere.

4. Organismul public care solicită recunoașterea sau executarea unei hotărâri trebuie să prezinte, la cerere, orice documente necesare pentru a face dovada drepturilor sale în temeiul alineatului (2), precum și a plății prestațiilor către creditor.

CAPITOLUL VIII - DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 37 Cereri transmise direct autorităților competente

1. Convenția nu exclude posibilitatea de a recurge la procedurile disponibile în dreptul intern al unui stat contractant care permit unei persoane (reclamantul) să sesizeze direct autoritatea competentă a acelui stat într-o chestiune reglementată de convenție, inclusiv, sub rezerva dispozițiilor articolului 18, în scopul obținerii sau modificării unei hotărâri în materie de întreținere.

2. Articolul 14 alineatul (5) și articolul 17 litera (b) și dispozițiile din capitolele V, VI, VII și din prezentul capitol, cu excepția articolului 40 alineatul (2), a articolului 42, a articolului 43 alineatul (3), a articolului 44 alineatul (3), a articolelor 45 și 55, se aplică cu privire la o cerere de recunoaștere și executare transmisă direct unei autorități competente dintr-un stat contractant.

3. În sensul alineatului (2), articolul 2 alineatul (1) se aplică unei hotărâri care acordă întreținere unei persoane vulnerabile, a cărui vârstă este superioară vârstei specificate la alineatul respectiv, atunci când o astfel de hotărâre a fost pronunțată înainte ca persoana în cauză să împlinească vârsta respectivă și prevedea acordarea întreținerii după acea vârstă pe motivul deficiențelor persoanei respective.

Articolul 38 Protecția datelor cu caracter personal

Datele cu caracter personal culese sau transmise în aplicarea convenției sunt utilizate numai în scopul pentru care au fost culese sau transmise.

Articolul 39 Confidențialitatea

Orice autoritate care prelucrează date asigură confidențialitatea acestor date în conformitate cu legislația în vigoare în statul său.

Articolul 40 Nedivulgarea informațiilor

1. O autoritate nu poate divulga sau confirma informațiile culese sau transmise în aplicarea prezentei convenții în cazul în care consideră că acest lucru ar putea periclita sănătatea, siguranța sau libertatea unei persoane.

2. O hotărâre în acest sens luată de o autoritate centrală trebuie să fie avută în vedere de către o altă autoritate centrală, în special în cazurile de violență domestică.

3. Prezentul articol nu împiedică în nici un fel culegerea și transmiterea de informații de către și între autorități, în măsura în care aceasta este necesară pentru executarea obligațiilor care decurg din prezenta convenție.

Articolul 41 Scutirea de obligația legalizării

Nu este necesară nicio legalizare sau altă formalitate similară în contextul prezentei convenții.

Articolul 42 Procură

Autoritatea centrală a statului solicitat poate solicita reclamantului o procură numai dacă acționează în numele acestuia în cadrul acțiunilor în instanță sau al acțiunilor introduse pe lângă alte autorități, ori pentru a desemna un reprezentant care să acționeze astfel.

Articolul 43 Recuperarea cheltuielilor

1. Recuperarea oricăror cheltuieli rezultate din aplicarea prezentei convenții nu are prioritate asupra recuperării pensiei de întreținere.

2. Un stat poate recupera cheltuieli de la partea care cade în pretenții.

3. În sensul unei cereri prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (b) pentru recuperarea cheltuielilor de la o parte care cade în pretenții în conformitate cu alineatul (2), termenul „creditor” de la articolul 10 alineatul (1) include un stat.

4. Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere articolului 8.

Articolul 44 Dispoziții privind limba

1. Orice cerere și documente conexe se completează în limba originală și trebuie însoțite de o traducere într-o limbă oficială a statului solicitat sau în altă limbă oficială pe care statul solicitat a indicat că o acceptă, printr-o declarație în conformitate cu articolul 63, cu excepția cazului în care autoritatea competentă a statului respectiv renunță la traducere.

2. Un stat contractant care are mai multe limbi oficiale și nu poate, din rațiuni de drept intern, să accepte pe tot teritoriul său documente redactate într-una din aceste limbi, trebuie să precizeze, printr-o declarație efectuată în conformitate cu articolul 63, limba în care aceste documente sau traducerile acestora trebuie redactate în vederea prezentării lor în părțile respective ale teritoriului său.

3. Cu excepția cazului în care autoritățile centrale convin altfel, orice alte comunicări între aceste autorități se efectuează într-o limbă oficială a statului solicitat sau în limba engleză sau franceză. Un stat contractant poate totuși, formulând o rezervă în conformitate cu articolul 62, obiecta față de utilizarea limbii engleze sau franceze.

Articolul 45 Mijloace și costuri de traducere

1. În cazul cererilor prevăzute în capitolul III, autoritățile centrale pot conveni într-o cauză individuală sau în general că traducerea într-o limbă oficială a statului solicitat poate fi făcută în statul solicitat din limba originală sau din orice altă limbă agreată. În cazul în care nu se ajunge la un acord și nu este posibil ca autoritatea centrală solicitantă să îndeplinească dispozițiile de la articolul 44 alineatele (1) și (2), atunci cererea și documentele conexe pot fi transmise cu traducerea în limba engleză sau franceză pentru a fi traduse apoi într-o limbă oficială a statului solicitat.

2. Costul traducerii care decurge din aplicarea alineatului (1) este suportat de statul solicitant, cu excepția cazului în care autoritățile centrale ale statelor în cauză convin altfel.

3. Fără a aduce atingere articolului 8, autoritatea centrală solicitantă poate cere reclamantului să suporte costurile traducerii unei cereri și a documentelor conexe, cu excepția cazului în care aceste costuri pot fi acoperite de sistemul său de asistență juridică.

Articolul 46 Sisteme de drept neunitare - interpretare

1. În ceea ce privește un stat în care două sau mai multe sisteme de drept sau seturi de norme care au legătură cu domeniul reglementat de convenție se aplică în unități teritoriale diferite:

(a) orice trimitere la legislația sau procedurile unui stat este considerată ca reprezentând, după caz, o trimitere la legislația sau procedura în vigoare în unitatea teritorială respectivă;

(b) orice trimitere la o hotărâre adoptată, recunoscută, recunoscută și executată, executată sau modificată în statul respectiv este considerată ca reprezentând, după caz, o trimitere la o hotărâre adoptată, recunoscută, recunoscută și executată, executată sau modificată în unitatea teritorială respectivă;

(c) orice trimitere la o autoritate judiciară sau administrativă dintr-un stat este considerată ca reprezentând, după caz, o trimitere la o autoritate judiciară sau administrativă din unitatea teritorială respectivă;

(d) orice trimitere la autoritățile competente, la organismele publice sau la alte organisme ale unui stat este considerată ca reprezentând, după caz, o trimitere la autoritățile sau organismele autorizate să acționeze în unitatea teritorială respectivă;

(e) orice trimitere la reședința sau la reședința obișnuită din statul respectiv este considerată ca reprezentând, după caz, o trimitere la reședința sau la reședința obișnuită din unitatea teritorială respectivă;

(f) orice trimitere la localizarea bunurilor în statul respectiv este considerată ca reprezentând, după caz, o trimitere la localizarea bunurilor în unitatea teritorială respectivă;

(g) orice trimitere la un acord de reciprocitate în vigoare într-un stat este considerată ca reprezentând, după caz, o trimitere la un acord de reciprocitate în vigoare în unitatea teritorială respectivă;

(h) orice trimitere la asistență juridică gratuită în statul respectiv este considerată ca reprezentând, după caz, o trimitere la asistența juridică gratuită în unitatea teritorială respectivă;

(i) orice trimitere la o convenție de întreținere încheiată într-un stat este considerată ca reprezentând, după caz, o trimitere la o convenție de întreținere încheiată în unitatea teritorială respectivă;

(j) orice trimitere la recuperarea costurilor de către un stat este considerată ca reprezentând, după caz, o trimitere la recuperarea costurilor de către unitatea teritorială respectivă.

2. Prezentul articol nu se aplică unei organizații regionale de integrare economică.

Articolul 47 Sisteme de drept neunitare – reguli materiale

1. Un stat contractant cu două sau mai multe unități teritoriale în care se aplică sisteme diferite de drept nu este obligat să aplice prezenta convenție în situațiile care implică exclusiv aceste unități teritoriale diferite.

2. O autoritate competentă dintr-o unitate teritorială a unui stat contractant cu două sau mai multe unități teritoriale, în care se aplică sisteme diferite de drept, nu este obligată să recunoască sau să aplice o hotărâre din alt stat contractant doar pentru că hotărârea a fost recunoscută sau executată în altă unitate teritorială a aceluiași stat contractant, conform prezentei convenții.

3. Prezentul articol nu se aplică unei organizații regionale de integrare economică.

Articolul 48 Coordonarea cu Convențiile de la Haga anterioare privind obligația de întreținere

În relațiile dintre statele contractante, prezenta convenție înlocuiește, sub rezerva aplicării articolului 56 alineatul (2), Convenția de la Haga din 2 octombrie 1973 privind recunoașterea și executarea hotărârilor legate de obligațiile de întreținere și Convenția de la Haga din 15 aprilie 1958 privind recunoașterea și executarea hotărârilor legate de obligațiile de întreținere față de copii, în măsura în care domeniul lor de aplicare între aceste state coincide cu domeniul de aplicare al prezentei convenții.

Articolul 49 Coordonarea cu Convenția de la New York din 1956

În relațiile dintre statele contractante, prezenta convenție înlocuiește Convenția Națiunilor Unite privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate din 20 iunie 1956, în măsura în care domeniul său de aplicare între aceste state coincide cu domeniul de aplicare al prezentei convenții.

Articolul 50 Relația cu Convențiile de la Haga anterioare privind notificarea sau comunicarea actelor și obținerea de probe

Prezenta convenție nu afectează Convenția de la Haga din 1 martie 1954 privind procedura civilă, Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea sau comunicarea în străinătate a documentelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială și Convenția de la Haga din 18 martie 1970 privind obținerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială.

Articolul 51 Coordonarea cu instrumentele și acordurile suplimentare

1. Prezenta convenție nu afectează nici un instrument internațional încheiat înaintea prezentei convenții la care statele contractante sunt părți și care conține dispoziții privind chestiunile reglementate de prezenta convenție.

2. Orice stat contractant poate încheia cu unul sau mai multe state contractante acorduri care conțin dispoziții privind chestiunile reglementate de convenție, în vederea îmbunătățirii aplicării convenției între aceste state, cu condiția ca astfel de acorduri să fie compatibile cu obiectul și scopul convenției și să nu afecteze, în relația acestor state cu alte state contractante, aplicarea dispozițiilor convenției. Statele care au încheiat un astfel de acord trebuie să transmită o copie depozitarului convenției.

3. Alineatele (1) și (2) se aplică, de asemenea, acordurilor de reciprocitate și legilor uniforme întemeiate pe legăturile speciale între statele în cauză.

4. Prezenta convenție nu afectează aplicarea instrumentelor unei organizații regionale de integrare economică care este parte la prezenta convenție, adoptate după încheierea convenției, privind chestiunile reglementate de convenție, cu condiția ca aceste instrumente să nu afecteze, în relația statelor membre ale organizației regionale de integrare economică cu alte state contractante, aplicarea dispozițiilor convenției. În ceea ce privește recunoașterea sau executarea hotărârilor între statele membre ale organizației regionale de integrare economică, convenția nu afectează regulile organizației regionale de integrare economică, indiferent dacă au fost adoptate înainte sau după încheierea convenției.

Articolul 52 Regula eficacității maxime

1. Prezenta convenție nu împiedică aplicarea unui acord, aranjament sau instrument internațional în vigoare între statul solicitant și statul solicitat sau a unui acord de reciprocitate în vigoare în statul solicitat care prevede -

(a) criterii mai largi pentru recunoașterea hotărârilor în materie de întreținere, fără a aduce atingere articolului 22 litera (f) din convenție;

(b) proceduri simplificate, mai rapide privind o cerere de recunoaștere sau recunoaștere și executare a hotărârilor în materie de întreținere;

(d) proceduri care permit unui reclamant dintr-un stat solicitant să transmită o cerere direct autorității centrale a statului solicitat.

2. Prezenta convenție nu împiedică aplicarea unei legi în vigoare în statul solicitat care prevede reguli mai eficiente, astfel cum se menționează la alineatul (1) literele (a)-(c). Cu toate acestea, în ceea ce privește procedurile simplificate, mai rapide, menționate la alineatul (1) litera (b), acestea trebuie să fie compatibile cu protecția oferită părților în temeiul articolelor 23 și 24, în special în ceea ce privește drepturile părților de a fi înștiințate în mod corespunzător cu privire la acțiunile în instanță, de a li se da posibilitatea să fie audiate, precum și cu privire la efectele unei căi de atac.

Articolul 53 Interpretare uniformă

În interpretarea prezentei convenții, se ia în considerare caracterul său internațional și necesitatea de a promova uniformitatea aplicării sale.

Articolul 54 Evaluarea funcționării practice a convenției

1. Secretarul general al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat convoacă, la intervale regulate, o comisie specială care să evalueze funcționarea practică a convenției și să încurajeze bunele practici în temeiul convenției.

2. În acest scop, statele contractante cooperează cu Biroul permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat în ceea ce privește culegerea de informații, inclusiv de date statistice și de jurisprudență, referitoare la funcționarea practică a convenției.

Articolul 55 Modificarea formularelor

1. Formularele anexate la prezenta convenție pot fi modificate printr-o hotărâre a unei comisii speciale convocate de secretarul general al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat, la care toate statele contractante și toți membrii sunt invitați. Propunerea de modificare a formularelor este inclusă pe agenda reuniunii.

2. Modificările adoptate de statele contractante prezente în cadrul comisiei speciale intră în vigoare pentru toate statele contractante în prima zi din a șaptea lună calendaristică ulterioară datei comunicării lor de către depozitar tuturor statelor contractante.

3. În timpul perioadei prevăzute la alineatul (2), orice stat contractant poate formula o rezervă referitoare la modificare prin intermediul unei notificări în scris adresate depozitarului, în conformitate cu articolul 62. Statul care formulează o astfel de rezervă este tratat, până la retragerea rezervei, ca stat care nu e parte la prezenta convenție cu privire la modificarea respectivă.

Articolul 56 Dispoziții tranzitorii

1. Convenția se aplică în toate cazurile în care -

(a) o solicitare efectuată în temeiul articolului 7 sau o cerere prezentată în temeiul capitolului III a fost primită de autoritatea centrală din statul solicitat după intrarea în vigoare a convenției între statul solicitant și statul solicitat;

(b) o solicitare directă de recunoaștere și executare a fost primită de autoritatea competentă din statul solicitat după intrarea în vigoare a convenției între statul de origine și statul solicitat.

2. În ceea ce privește recunoașterea și executarea hotărârilor între statele contractante la prezenta convenție care sunt, de asemenea, părți la oricare dintre convențiile de la Haga în materie de întreținere menționate la articolul 48, în cazul în care condițiile de recunoaștere și executare prevăzute de prezenta convenție împiedică recunoașterea și executarea unei hotărâri pronunțate în statul de origine înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenții pentru statul respectiv, care altfel ar fi fost recunoscută și executată în conformitate cu termenii convenției care era în vigoare în momentul pronunțării hotărârii, se aplică condițiile convenției respective.

3. Statul solicitat nu este obligat, în temeiul prezentei convenții, să execute o hotărâre sau o convenție de întreținere cu privire la plăți a căror scadență a fost anterioară datei la care a intrat în vigoare convenția între statul de origine și statul solicitat, cu excepția obligațiilor de întreținere față de o persoană care nu a împlinit 21 de ani care decurg dintr-o relație părinte-copil.

Articolul 57 Furnizarea de informații privind legile, procedurile și serviciile

1. Înainte ca instrumentul său de ratificare sau aderare să fie depus sau ca o declarație să fie transmisă în conformitate cu articolul 61 din convenție, un stat contractant trebuie să furnizeze Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat:

(a) o descriere a normelor și procedurilor sale interne în materie de obligații de întreținere;

(b) o descriere a măsurilor luate pentru a se conforma obligațiilor prevăzute la articolul 6;

(c) o descriere a modului în care va oferi reclamanților acces efectiv la justiție, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 14;

(d) o descriere a normelor și a procedurilor interne de executare, inclusiv a oricăror limitări privind executarea, în special a normelor de protecție a debitorului și a termenelor de prescripție;

(e) orice precizare menționată la articolul 25 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3).

2. Statele contractante pot, atunci când își îndeplinesc obligațiile care decurg din dispozițiile de la alineatul (1), să folosească un formular de profil de țară recomandat și publicat de Conferința de la Haga privind dreptul internațional privat.

3. Informațiile sunt actualizate de statele contractante.

CAPITOLUL IX - DISPOZIȚII FINALE

Articolul 58 Semnarea, ratificarea și aderarea

1. Convenția este deschisă pentru semnare de către statele care erau membre ale Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat, cu ocazia celei de-a douăzeci și una sesiuni a conferinței, și de către celelalte state care au participat la sesiunea respectivă.

2. Ea este ratificată, acceptată sau aprobată, iar instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare sunt depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Țărilor de Jos, depozitarul convenției.

3. Orice alt stat sau organizație regională de integrare economică poate adera la convenție după ce aceasta a intrat în vigoare, în conformitate cu articolul 60 alineatul (1).

4. Instrumentul de aderare este depus la depozitarul convenției.

5. Aderarea nu are efecte decât în raporturile dintre statul care aderă și statele contractante care nu au ridicat obiecții la aderarea sa în termen de 12 luni de la primirea notificării menționate la articolul 65. O asemenea obiecție poate fi ridicată, de asemenea, de către orice stat în momentul ratificării, acceptării sau aprobării convenției, ulterioare aderării la aceasta. Aceste obiecții sunt notificate depozitarului.

Articolul 59 Organizațiile regionale de integrare economică

1. O organizație regională de integrare economică, care este alcătuită exclusiv din state suverane și care are competență în unele dintre chestiunile reglementate de prezenta convenție sau în toate aceste chestiuni, poate, în mod similar, semna, accepta, aproba sau adera la prezenta convenție. În acest caz, organizația regională de integrare economică are drepturile și obligațiile unui stat contractant, în măsura în care organizația are competență în chestiunile reglementate de convenție.

2. În momentul semnării, acceptării, aprobării sau aderării, organizația regională de integrare economică notifică în scris depozitarul cu privire la chestiunile reglementate de prezenta convenție în legătură cu care statele membre și-au transferat competența organizației respective. Organizația notifică fără întârziere depozitarul, în scris, cu privire la orice modificări ale competenței sale, astfel cum se precizează în cea mai recentă notificare efectuată în temeiul prezentului alineat.

3. La momentul semnării, acceptării, aprobării sau aderării, o organizație regională de integrare economică poate declara, în conformitate cu articolul 63, că își exercită competența asupra tuturor chestiunilor reglementate de prezenta convenție și că statelor membre care și-au transferat competența către organizația regională de integrare economică cu privire la chestiunea respectivă le revin obligații în temeiul prezentei convenții ca urmare a semnării, acceptării, aprobării sau aderării la organizația respectivă.

4. În scopul intrării în vigoare a prezentei convenții, orice instrument depus de o organizație regională de integrare economică este luat în considerare numai în cazul în care organizația regională de integrare economică dă o declarație în conformitate cu alineatul (3).

5. Orice trimitere din prezenta convenție la „un stat contractant” sau „stat” se aplică, de asemenea, după caz, unei organizații regionale de integrare economică care este parte la convenție. În cazul unei declarații efectuate de o organizație regională de integrare economică, în conformitate cu alineatul (3), orice trimitere la un „stat contractant” sau „stat” din prezenta convenție se aplică, după caz, și statelor membre ale organizației.

Articolul 60 Intrarea în vigoare

1. Convenția intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de trei luni după depunerea celui de-al doilea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare menționat la articolul 58.

2. Prin urmare, convenția intră în vigoare:

(a) pentru fiecare stat sau organizație regională de integrare economică menționată la articolul 59 alineatul (1) care o ratifică, o acceptă, o aprobă sau aderă la aceasta ulterior, în prima zi a lunii următoare expirării a trei luni de la depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare;

(b) pentru fiecare stat sau organizație regională de integrare economică menționată la articolul 58 alineatul (3) în ziua următoare încheierii termenului în care puteau fi ridicate obiecții în conformitate cu articolul 58 alineatul (5);

(c) pentru o unitate teritorială la care a fost extins domeniul de aplicare a convenției, în conformitate cu articolul 61, în prima zi a lunii următoare expirării unui termen de trei luni după notificarea menționată la acest articol.

Articolul 61 Declarații privind sistemele de drept neunitare

1. Dacă un stat este alcătuit din două sau mai multe unități teritoriale, în care se aplică sisteme de drept diferite cu privire la materiile reglementate de convenție, acesta poate declara, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, în conformitate cu articolul 63, că prezenta convenție se aplică tuturor unităților sale teritoriale sau doar uneia sau unora dintre acestea și își poate modifica oricând declarația efectuând o nouă declarație.

2. Aceste declarații sunt notificate depozitarului convenției și indică explicit unitățile teritoriale cărora li se aplică convenția.

3. În cazul în care un stat nu face nici o declarație în temeiul prezentului articol, convenția se aplică tuturor unităților teritoriale ale statului respectiv.

4. Prezentul articol nu se aplică unei organizații regionale de integrare economică.

Articolul 62 Rezerve

1. Orice stat contractant poate, cel târziu în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării ori în momentul efectuării unei declarații în temeiul articolului 61, să formuleze una sau mai multe rezerve prevăzute la articolul 2 alineatul (2), la articolul 20 alineatul (2), la articolul 30 alineatul (8), la articolul 44 alineatul (3) și la articolul 55 alineatul (3). Nicio altă rezervă nu este admisă.

2. Orice stat poate, în orice moment, să retragă o rezervă pe care a formulat-o. Această retragere este notificată depozitarului convenției.

3. Rezerva încetează să producă efecte în prima zi a celei de-a treia luni calendaristice de la notificarea menționată la alineatul (2).

4. Rezervele formulate în temeiul prezentului articol nu sunt reciproce, cu excepția rezervei menționate la articolul 2 alineatul (2).

Articolul 63 Declarații

1. Declarațiile menționate la articolul 2 alineatul (3), la articolul 11 alineatul (1) litera (g), la articolul 16 alineatul (1), la articolul 24 alineatul (1), la articolul 30 alineatul (7), la articolul 44 alineatele (1) și (2), la articolul 59 alineatul (3) și la articolul 61 alineatul (1) pot fi efectuate în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării ori în orice alt moment ulterior și pot fi modificate sau retrase în orice moment.

2. Declarațiile, modificările și retragerile sunt notificate depozitarului.

3. O declarație efectuată în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării intră în vigoare concomitent cu intrarea în vigoare a prezentei convenții pentru statul în cauză.

4. O declarație efectuată la o dată ulterioară și orice modificare sau retragere a unei declarații intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării celor trei luni ulterioare datei la care este primită notificarea de către depozitar.

Articolul 64 Denunțare

1. Orice stat contractant poate denunța convenția printr-o notificare adresată, în scris, depozitarului. Denunțarea poate fi limitată la anumite unități teritoriale ale unui stat care cuprinde mai multe unități și căruia i se aplică prezenta convenție.

2. Denunțarea intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării celor douăsprezece luni ulterioare primirii notificării de către depozitar. Atunci când în notificare se specifică un termen mai lung pentru intrarea în vigoare a denunțării, aceasta intră în vigoare la expirarea termenului mai lung ulterior datei la care notificarea a fost primită de depozitar.

Articolul 65 Notificare

Depozitarul notifică membrii Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat, precum și alte state și organizații regionale de integrare economică care au semnat, au ratificat, au acceptat, au aprobat sau au aderat la convenție, în conformitate cu articolele 58 și 59, cu privire la următoarele aspecte:

(a) semnările, ratificările, acceptările și aprobările menționate la articolele 58 și 59;

(b) aderările și obiecțiile la aderări menționate la articolul 58 alineatele (3) și (5) și la articolul 59;

(d) declarațiile menționate la articolul 2 alineatul (3), la articolul 11 alineatul (1) litera (g), la articolul 16 alineatul (1), la articolul 24 alineatul (1), la articolul 30 alineatul (7), la articolul 44 alineatele (1) și (2), la articolul 59 alineatul (3) și la articolul 61 alineatul (1);

(e) acordurile menționate la articolul 51 alineatul (2);

(f) rezervele menționate la articolul 2 alineatul (2), la articolul 20 alineatul (2), la articolul 30 alineatul (8), la articolul 44 alineatul (3) și la articolul 55 alineatul (3), precum și retragerile menționate la articolul 62 alineatul (2);

(g) denunțările menționate la articolul 64.

Drept care, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezenta convenție.

Adoptată la Haga, la 23 noiembrie 2007, în limbile engleză și franceză, ambele texte fiind în egală măsură autentice, într-un singur exemplar care este depus la arhivele guvernului Regatului Țărilor de Jos, o copie autentică a convenției fiind trimisă, pe căi diplomatice, fiecărui stat membru al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat cu ocazia celei de-a 21-a sesiuni a acesteia, precum și fiecăruia dintre celelalte state care au participat la sesiunea respectivă.

ANEXA 1

Formular de transmitere prevăzut la articolul 12 alineatul (2)

AVIZ DE CONFIDENȚIALITATE ȘI PRIVIND PROTECȚIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL

Datele cu caracter personal culese sau transmise în aplicarea convenției sunt utilizate numai în scopul pentru care au fost culese sau transmise. Orice autoritate care prelucrează astfel de date asigură confidențialitatea acestora, în conformitate cu legislația în vigoare în statul său.

O autoritate nu poate divulga sau confirma informațiile culese sau transmise în aplicarea prezentei convenții în cazul în care consideră că acest lucru ar putea periclita sănătatea, siguranța sau libertatea unei persoane, în conformitate cu articolul 40.

( O hotărâre de nedivulgare a fost adoptată de o autoritate centrală în conformitate cu articolul 40.

1. Autoritatea centrală solicitantă a. Adresă b. Număr de telefon c. Număr de fax d. E-mail e. Număr de referință | 2. Persoana de contact în statul solicitant a. Adresă (dacă este diferită) b. Număr de telefon (dacă este diferit) c. Număr de fax (dacă este diferit) d. E-mail (dacă este diferit) e. Limbă (limbi) |

3. Autoritatea centrală solicitată

Adresă:

4. Date privind reclamantul:

a. Nume:

b. Prenume:

c. Data nașterii: (zz/ll/aaaa)

a. Denumirea organismului public:

5. Date privind persoana (persoanele) pentru care este solicitată sau căreia (cărora) trebuie să i (li) se plătească întreținerea

a. ( Persoana este aceeași cu reclamantul identificat la punctul 4

b. i. Nume:

Prenume:

Data nașterii: (zz/ll/aaaa)

ii. Nume:

Prenume:

Data nașterii: (zz/ll/aaaa)

iii. Nume:

Prenume:

Data nașterii: (zz/ll/aaaa)

6. Date privind debitorul[6]

a. ( Persoana este aceeași cu reclamantul identificat la punctul 4

b. Nume:

c. Prenume:

d. Data nașterii: (zz/ll/aaaa)

7. Prezentul formular de transmitere se referă și este însoțit de o cerere menționată la:

( Articolul 10 alineatul (1) litera (a)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (b)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (c)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (d)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (e)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (f)

( Articolul 10 alineatul (2) litera (a)

( Articolul 10 alineatul (2) litera (b)

( Articolul 10 alineatul (2) litera (c)

8. Următoarele documente sunt anexate la cerere:

a. În sensul unei cereri prevăzute la articolului 10 alineatul (1) litera (a) și:

În conformitate cu articolul 25:

( Textul integral al hotărârii [articolul 25 alineatul (1) litera (a) ]

( Un rezumat sau extras al hotărârii, redactat de autoritatea competentă din statul de origine [articolul 25 alineatul (3) litera (b) ] (dacă este cazul)

( Un document care să ateste faptul că hotărârea este executorie în statul de origine și, în cazul unei hotărâri a unei autorități administrative, un document care să ateste faptul că dispozițiile de la articolul 19 alineatul (3) sunt îndeplinite, cu excepția cazului în care statul a precizat, în conformitate cu articolul 57, faptul că hotărârile autorităților sale administrative îndeplinesc întotdeauna aceste dispoziții [articolul 25 alineatul (1) litera (b) ] sau în cazul în care se aplică articolul 25 alineatul (3) litera (c)

( În cazul în care pârâtul nu s-a înfățișat și nici nu a fost reprezentat în fața instanței în statul de origine, un document sau documente care să ateste, după caz, că pârâtul a fost înștiințat în mod corespunzător cu privire la acțiunea în instanță și a avut posibilitatea să fie audiat, sau că acesta a fost înștiințat în mod corespunzător cu privire la hotărâre și a avut posibilitatea să o conteste sau să o atace în fapt și în drept [articolul 25 alineatul (1) litera (c) ]

( Dacă este necesar, un document care să indice valoarea restanțelor și data la care a fost efectuat calculul [articolul 25 alineatul (1) litera (d) ]

( Dacă este necesar, un document care să furnizeze informațiile necesare pentru efectuarea calculelor corespunzătoare în cazul unei hotărâri care prevede ajustarea automată prin indexare [articolul 25 alineatul (1) litera (e) ]

( Dacă este necesar, documente care să indice în ce măsură reclamantul a beneficiat de asistență juridică gratuită în statul de origine [articolul 25 alineatul (1) litera (f) ]

În conformitate cu articolul 30 alineatul (3):

( Textul integral al convenției de întreținere [articolul 30 alineatul (3) litera (a) ]

( Un document care să precizeze că respectiva convenție de întreținere este executorie ca hotărâre în statul de origine [articolul 30 alineatul (3) litera (b) ]

( Orice alte documente care însoțesc cererea [de exemplu, dacă este necesar, un document în sensul articolului 36 alineatul (4)]:

b. În sensul unei cereri prevăzute la articolul 10 alineatul (1) literele (b), (c), (d), (e), (f) și alineatul (2) literele (a) , (b) sau (c) , următorul număr de documente justificative (exceptând formularul de transmitere și cererea în sine) în conformitate cu articolul 11 alineatul (3):

( Articolul 10 alineatul (1) litera (b)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (c)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (d)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (e)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (f)

( Articolul 10 alineatul (2) litera (a)

( Articolul 10 alineatul (2) litera (b)

( Articolul 10 alineatul (2) litera (c)

Nume: _______________________________(cu majuscule) Data:

Reprezentant autorizat al autorității centrale (zz/ll/aaaa)

ANEXA 2

Formular de confirmare de primire prevăzut la articolul 12 alineatul (3)

AVIZ DE CONFIDENȚIALITATE ȘI PRIVIND PROTECȚIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL

( O hotărâre de nedivulgare a fost adoptată de o autoritate centrală în conformitate cu articolul 40.

9. Autoritatea centrală solicitată a. Adresă b. Număr de telefon c. Număr de fax d. E-mail e. Număr de referință | 10. Persoana de contact în statul solicitat a. Adresă (dacă este diferită) b. Număr de telefon (dacă este diferit) c. Număr de fax (dacă este diferit) d. E-mail (dacă este diferit) e. Limbă (limbi) |

11. Autoritatea centrală solicitantă

_________________________________________________

Persoana de contact _____________________________________________

Adresă

_________________________________________________

12. Autoritatea centrală solicitată confirmă primirea la data de __________________(zz/ll/aaaa) a formularului de transmitere de la autoritatea centrală solicitantă (număr de referință ____________; din data de ____________(zz/ll/aaaa) privind cererea menționată la:

( Articolul 10 alineatul (1) litera (a)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (b)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (c)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (d)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (e)

( Articolul 10 alineatul (1) litera (f)

( Articolul 10 alineatul (2) litera (a)

( Articolul 10 alineatul (2) litera (b)

( Articolul 10 alineatul (2) litera (c)

Numele reclamantului: _______________________________

Numele persoanei (persoanelor) pentru care este solicitată sau căreia (cărora) trebuie să i (li) se plătească întreținerea: _______________________________

_______________________________

Numele debitorului: _______________________________

13. Primele demersuri ale autorității centrale solicitate:

( Dosarul este complet și este în curs de soluționare

( A se vedea raportul atașat privind stadiul soluționării cererii

( Raportul privind stadiul soluționării cererii urmează să fie transmis

( Vă rugăm să furnizați următoarele informații și/sau documente suplimentare: ________________________________________________________________

( Autoritatea centrală solicitată refuză să soluționeze prezenta cerere întrucât este evident că dispozițiile convenției nu sunt îndeplinite [articolul 12 alineatul (8)]. Motivele:

( sunt prezentate în documentul atașat

( vor fi prezentate într-un document care urmează să fie transmis

Autoritatea centrală solicitată cere autorității centrale solicitante să o informeze cu privire la orice modificare intervenită în situația cererii.

Nume: _______________________________(cu majuscule) Data: _____________

Reprezentantul autorizat al autorității centrale (zz/ll/aaaa)

[1] COM (2009) 81.

[2] JO L 7, 10.1.2009, p. 1. Propunerea Comisiei de regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere, adoptată la 15 decembrie 2005, a fost însoțită de o evaluare a impactului. Toate domeniile acoperite de convenție sunt acoperite și de regulament, care întărește și mai mult cooperarea dintre statele membre și, în anumite privințe, merge mai departe decât convenția. Astfel, precedenta evaluare a impactului a fost considerată suficientă pentru a sprijini adoptarea prezentei propuneri.

[3] Opinia 1/03 a Curții din 7 februarie 2006 privind competența Comunității de a încheia noua Convenție de la Lugano privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.

[4] JO C […], […], p. […].

[5] JO C […], […], p. […].

[6] În conformitate cu articolul 3 din convenție, „debitor” înseamnă orice persoană fizică care datorează sau se pretinde că datorează întreținere».

52009PC0373