52009PC0207




[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 30.4.2009

COM(2009) 207 final

2009/0064 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2004/39/CE și 2009/…/CE

{SEC(2009) 576}{SEC(2009) 577}

EXPUNERE DE MOTIVE

1. CONTEXTUL PROPUNERII

1.1. Motivele și obiectivele propunerii

Criza financiară a scos la lumină o serie de puncte vulnerabile ale sistemului financiar mondial. Aceasta a pus în evidență modalitatea prin care riscurile care se cristalizează într-un sector se transmit rapid în întregul sistem financiar cu repercusiuni serioase pentru toți participanții de pe piață și pentru stabilitatea piețelor subiacente.

Prezenta propunere face parte dintr-un program ambițios al Comisiei de extindere a reglementării și a supravegherii corespunzătoare a tuturor participanților și activităților care prezintă riscuri semnificative[1]. Legislația propusă va introduce cerințe armonizate pentru entitățile angajate în managementul și administrarea fondurilor de investiții alternative (AFIA). Atât Parlamentul European[2], cât și Grupul la nivel înalt pentru supravegherea financiară prezidat de Jacques de Larosière au subliniat necesitatea unei implicări mai mari în reglementarea acestui sector[3]. Această implicare face, de asemenea, obiectul discuțiilor în curs la nivel internațional, de exemplu în lucrările G20, IOSCO și ale Forumului pentru stabilitate financiară.

Fondurile în chestiune sunt definite drept toate fondurile care nu sunt reglementate în cadrul directivei OPCVM[4]. Utilizând diverse tehnici de investire, investind pe diverse piețe de active și adresându-se unor diferite categorii de investitori, AFIA administrează în prezent active în valoare de aproximativ 2 000 de miliarde de EUR. Acest sector include fondurile speculative ( hedge funds ) și fondurile de capital privat, fondurile de investiții imobiliare, fondurile de investiții în materii prime, fondurile de investiții în infrastructură și alte tipuri de fonduri instituționale.

Criza financiară a pus în evidență vulnerabilitatea a AFIA la o gamă largă de riscuri. Aceste riscuri privesc în mod direct investitorii în aceste fonduri, reprezentând însă și o amenințare la adresa creditorilor, a partenerilor de tranzacții și a stabilității și integrității piețelor financiare europene. Aceste riscuri iau diferite forme:

Sursa riscului |

Riscuri macroprudențiale (sistemice) | Expunere directă a băncilor de importanță sistemică la sectorul AFIA. Impact prociclic al comportamentului mimetic și al concentrării riscurilor pe anumite segmente de piață și al reducerii nivelului de leverage asupra lichidității și stabilității piețelor financiare. |

Riscuri microprudențiale | Deficiențe ale sistemelor interne de administrare a riscurilor referitoare la riscurile de piață, riscul de contrapartidă, riscul lipsei de lichidități pentru finanțare și riscurile operaționale. |

Protecția investitorilor | Publicarea de către investitori de informații insuficiente referitoare la politica de investiții, managementul riscului, procesele interne. Conflicte de interese și deficiențe ale guvernanței fondurilor, în special cu privire la salarii, evaluare și administrare. |

Eficiența și integritatea pieței | Impactul tranzacționării dinamice și al tehnicilor de vânzare în lipsă (short selling) asupra funcționării pieței. Posibilitatea apariției abuzurilor pe piață legate de anumite tehnici, cum ar fi de exemplu vânzarea în lipsă. |

Impactul asupra pieței pentru control corporativ | Lipsa de transparență în obținerea de participații într-o societate cotată la bursă (de exemplu utilizând împrumutul de acțiuni sau contractele pentru diferență) sau acțiuni concertate în strategii „activiste”. |

Impactul asupra societăților controlate de SAFIA | Posibilitatea alinierii necorespunzătoare a stimulentelor în cadrul administrării companiilor din portofoliu, în special în raport cu utilizarea finanțării prin îndatorare Lipsa de transparență și monitorizare publică a societăților preluate |

Natura și intensitatea acestor riscuri variază de la un model de afacere la altul. De exemplu, riscurile macroprudențiale asociate reducerii gradului de îndatorare sunt în principal legate de activitățile fondurilor speculative și ale fondurilor de investiții în materii prime, în timp ce riscurile asociate guvernanței societăților din portofoliu sunt asociate mai ales fondurilor de capital privat. Alte riscuri, precum cele legate de gestionarea riscurilor microprudențiale și protecția investitorilor sunt însă comune tuturor tipurilor de AFIA.

Deși nu AFIA au constituit cauza crizei, evenimentele recente au creat mari presiuni asupra acestui sector. Riscurile asociate activității acestora s-au manifestat în ultimele luni în întregul sector AFIA și, în anumite cazuri, este posibil să fi contribuit la turbulențele de pe piață. De exemplu fondurile speculative au contribuit la inflația prețurilor activelor și creșterea rapidă a piețelor structurate de credit. Renunțarea bruscă la pozițiile mari cu leverage, ca urmare a înăspririi condițiilor de credit și cererilor de rambursare ale investitorilor a avut un impact prociclic asupra piețelor în declin și a afectat probabil lichiditatea pieței. Fondurile de fonduri speculative s-au confruntat cu grave probleme de lichiditate: acestea nu au reușit să își lichideze activele îndeajuns de repede pentru a putea face față cererilor de retragere de numerar ale investitorilor, ceea ce a determinat anumite fonduri de fonduri speculative să întrerupă sau să limiteze rambursările. Fondurile de investiții în materii prime au fost implicate în umflarea prețurilor la materiile prime din ultima parte a anului 2007.

Pe de altă parte, fondurile de capital privat , datorită strategiilor lor de investiții, cât și unei utilizări diferite a leverage-ului nu au contribuit la creșterea riscurilor macroprudențiale. Acestea au întâmpinat probleme legate de disponibilitatea creditelor și starea financiară a societăților din portofoliu. Imposibilitatea de a obține credite a redus în mod semnificativ activitatea de cumpărare de acțiuni, iar un număr mare de societăți din portofoliu care făceau obiectul achizițiilor din împrumuturi semnalează dificultăți în găsirea unor mijloace de finanțare de substituție.

Dimensiunea transfrontalieră a acestor riscuri necesită un cadru de reglementare coerent la nivelul UE:

În momentul de față activitatea AFIA este reglementată de o combinație de norme financiare naționale și reglementări din domeniul dreptului societăților comerciale, precum și de dispozițiile generale ale dreptului comunitar. În anumite domenii acestea sunt completate de standarde elaborate de către sectorul în cauză. Evenimentele recente au indicat însă că anumite riscuri asociate AFIA au fost subestimate și nu sunt rezolvate în mod satisfăcător de normele actuale. Acest lucru rezultă în parte din perspectiva predominant națională a normelor existente: cadrul de reglementare nu reflectă în mod corespunzător natura transfrontalieră a riscurilor.

Acest lucru este deosebit de frapant în privința supravegherii și controlului eficace al riscurilor macroprudențiale. Activitățile individuale și colective ale AFIA mari, în special ale celor care utilizează grade de leverage ridicate, amplifică evoluțiile pieței și au contribuit la instabilitatea actuală a piețelor financiare din Uniunea Europeană. La nivel european nu există încă mecanisme eficiente de colectare, punere în comun și analizare a informațiilor referitoare la aceste riscuri.

Există și o posibilă dimensiune transfrontalieră a calității gestionării riscurilor de către AFIA: investitorii, creditorii și partenerii de tranzacții ai AFIA sunt domiciliați în alt stat membru și depind de controalele implementate de AFIA. În momentul de față există mari diferențe între modurile în care diferite jurisdicții supervizează operațiunile în curs ale AFIA.

Abordările fragmentate la nivel național nu reprezintă un răspuns robust și exhaustiv la riscurile acestui sector. Gestionarea eficientă a dimensiunii transfrontaliere a acestor riscuri implică o viziune comună asupra obligațiilor AFIA, o abordare coordonată a supravegherii proceselor de gestionare a riscurilor, a guvernanței interne și a transparenței și reguli clare de sprijinire a supraveghetorilor în gestionarea acestor riscuri atât la nivel național, cât și prin cooperare eficace în domeniul supravegherii și al schimbului de informații la nivel european.

Fragmentarea actuală a cadrului de reglementare are drept rezultat apariția unor obstacole juridice și de reglementare în fața comercializării transfrontaliere a FIA. În situația în care AFIA funcționează în conformitate cu anumite cerințe comune stricte, interzicerea unui AFIA domiciliat într-un stat membru să propună FIA unor investitori profesionali de pe piața unui alt stat membru nu are o justificare evidentă.

În scopul de a reacționa împotriva acestor deficiențe și ineficiențe ale cadrului de reglementare actual, Comisia Europeană s-a angajat să prezinte o propunere pentru un instrument legislativ cuprinzător care să stabilească standarde de reglementare și supraveghere pentru fondurile speculative, fondurile de capital privat și alți actori de pe piață importanți din punct de vedere sistemic.

În timp ce îmbunătățirea la nivel european a cadrului de reglementare și supraveghere pentru AFIA este importantă și necesară, pentru a fi pe deplin eficientă, aceasta trebuie să fie însoțită de inițiative paralele în alte jurisdicții-cheie. Comisia Europeană speră că principiile incluse în prezenta propunere vor avea o contribuție importantă la dezbaterea privitoare la sprijinirea elaborării unei abordări globale a supravegherii sectorului de investiții alternative. Comisia va continua colaborarea cu partenerii săi internaționali, în special cu Statele Unite, pentru a garanta armonizarea dispozițiilor în domeniul reglementării și al supravegherii care se aplică AFIA și pentru a evita suprapunerea acestora.

1.2. Elaborarea propunerii: consultare și analiză de impact

Comisia Europeană a derulat ample consultări cu privire la oportunitatea de a institui norme de reglementare pentru administratorii de fonduri altele decât OPCVM-urile și pentru comercializarea în Uniunea Europeană a fondurilor altele decât OPCVM-urile. Comisia Europeană a derulat, de asemenea, consultări asupra unor serii de probleme referitoare la activitățile fondurilor speculative. Numeroasele inițiative și studii la care Comisia a făcut apel în elaborarea prezentei propuneri legislative sunt descrise pe larg în evaluarea impactului.

2. ABORDARE GENERALă

Prezenta propunere se concentrează asupra activităților specifice sau inerente sectorului AIMF și care, prin urmare, trebuie abordate prin obligații orientate. O parte din îngrijorările exprimate în mod curent referitoare la activitățile AIFM sunt legate de comportamente (de exemplu vânzare în lipsă, utilizarea împrumutului de acțiuni și a altor instrumente pentru a obține o participație într-o societate) care sunt specifice și altor categorii de participanți pe piața financiară. Pentru eficiență și coerență deplină aceste îngrijorări trebuie rezolvate cu ajutorul unor măsuri exhaustive care să se aplice tuturor participanților pe piață care se implică în activitățile vizate. Unele dintre aceste aspecte vor face obiectul revizuirii directivelor UE aplicabile, care va determina domeniul de aplicare și conținutul corespunzător al eventualelor măsuri corective.

Prin urmare, scopul prezentei propuneri este abordarea aspectelor care necesită prevederi specifice AFIA și activităților acestora. Obiectivul prezentei directive este:

- de a stabili un cadru UE securizat și armonizat de monitorizare și supraveghere a riscurilor pe care AFIA le prezintă pentru investitori, contrapartide și alți participanți pe piața financiară, precum și pentru stabilitatea financiară; și

- de a permite AFIA, în condițiile respectării unor cerințe stricte, furnizarea de servicii și comercializarea fondurilor pe piața internă.

Secțiunea următoare stabilește principiile-cheie care stau la baza prevederilor din directiva propusă. Prevederile specifice sunt descrise în detaliu în secțiunea 3.5.

Administratorii tuturor fondurilor altele decât OPCVM-urile necesită autorizare în temeiul directivei

În timp ce atenția se concentrează asupra fondurilor speculative și a fondurilor de capital privat, Comisia Europeană este de părere că limitarea inițiativelor legislative la aceste două categorii ar fi ineficace și fără perspective: ineficace deoarece este posibil ca o definiție arbitrară a acestor fonduri să nu cuprindă toți actorii relevanți, putând fi astfel ușor eludată și fără perspective deoarece multe din riscurile de bază sunt prezente și în alte tipuri de activități ale AFIA. Prin urmare, soluția care pare a fi cea mai solidă și productivă este de a include toți AFIA ale căror activități duc la apariția acestor riscuri. În consecință, managementul și administrarea în Uniunea Europeană a organismelor de plasamente altele decât OPCVM-urile trebuie autorizată și supravegheată în conformitate cu cerințele directivei.

Această acoperire largă nu implică o abordare unică

O serie de dispoziții comune de bază vor guverna condițiile de autorizare și organizare inițială a tuturor AFIA. Aceste dispoziții de bază vor fi specifice diferitelor grupe de active astfel încât să nu se impună obligații nepertinente sau inadecvate asupra politicilor de investiții pentru care nu prezintă relevanță. În completarea acestor dispoziții comune, propunerea prevede o serie de dispoziții specifice pe măsură care se vor aplica acelor AFIA care utilizează anumite tehnici sau strategii în administrarea FIA (de exemplu utilizarea sistematică a unui nivel ridicat de leverage, obținerea controlului societăților) și va garanta un nivel corespunzător de transparență relativ la tehnicile respective.

Scutirea de minimis pentru administratorii de portofolii mici de active

Propunerea de directivă conține două scutiri de minimis pentru administratorii mici. Niciun AFIA care administrează portofolii de FIA cu o valoare a activelor mai mică de 100 de milioane de EUR nu va intra sub incidența directivei propuse. Este puțin probabil ca administrarea acestor fonduri să prezinte riscuri semnificative pentru stabilitatea financiară și eficiența pieței. Prin urmare, impunere acestor obligații legale micilor administratori ar implica costuri și sarcini administrative nejustificate raportat la beneficii. Însă, în cazul AFIA care administrează doar FIA care nu utilizează leverage și nu acordă investitorilor drepturi de rambursare pentru o perioadă de cinci ani de la data constituirii fiecărui FIA, se aplică un prag de minimis de 500 de milioane de EUR. Acest prag de minimis simțitor mai mare se justifică prin faptul că este puțin probabil ca administratorii fondurilor care nu utilizează leverage-ul să producă riscuri sistemice. AFIA scutiți ar avea drepturile conferite de directivă doar dacă optează pentru solicitarea autorizației prevăzute de aceasta.

Astfel, supravegherea se va focaliza asupra domeniilor unde sunt concentrate riscurile. Un prag de 100 de milioane de EUR înseamnă că aproximativ 30% dintre administratorii de fonduri speculative, administrând aproape 90% din activele fondurilor speculative domiciliate în UE, vor intra sub incidența directivei. Sub incidența acesteia vor intra aproape jumătate din administratorii de fonduri altele decât OPCVM-urile, activele investite în fondurile acestora fiind acoperite aproape în întregime.

Atenția se concentrează asupra entităților cu putere de decizie și care își asumă riscuri în lanțul valoric

Riscurile pentru stabilitatea pieței, eficiență și investitori apar în primul rând din comportamentul și organizarea AFIA și a altor actori cu rol-cheie în guvernanța fondurilor și în lanțul valoric (banca depozitară, dacă este cazul, și entitatea evaluatoare). Modul cel mai eficace de abordare a riscurilor este, așadar, concentrarea asupra acestor entități, care au un rol determinant în materie de riscuri asociate administrării FIA.

AFIA vor putea comercializa unități de FIA investitorilor profesioniști

Obținerea autorizației de AFIA va da dreptul administratorului să comercializeze unitățile de FIA doar investitorilor profesioniști (așa cum sunt definiți de MiFID). Numeroase FIA prezintă un nivel relativ ridicat de risc (de pierdere a unei mari părți sau a întregului capital investit) și/sau au alte caracteristici care le fac nepotrivite pentru investitorii de retail. În principal, acestea pot bloca investiția investitorului pentru o perioadă mai lungă decât ar fi acceptabilă pentru fondurile de retail. Strategiile de investiții sunt de obicei complexe și de multe ori implică investiții în active nelichide și greu de evaluat. Prin urmare, comercializarea acestor FIA se va limita la investitorii capabili să înțeleagă și să suporte riscurile asociate acestui tip de investiție.

Limitarea la investitorii profesionali este compatibilă cu situația actuală din numeroase state membre. Anumite categorii de FIA care intră sub incidența directivei propuse – precum fondurile de fonduri speculative și fondurile de investiții imobiliare deschise – sunt totuși disponibile sub supraveghere strictă investitorilor de retail din unele state membre. Statele membre pot permite pe teritoriul lor comercializarea către investitorii de retail și pot aplica în acest sens garanții reglementare suplimentare.

… și vor avea inclusiv dreptul de a comercializa transfrontalier fondurile

Respectarea dispozițiilor directivei propuse va fi suficientă pentru a permite AFIA comercializarea FIA investitorilor profesioniști pe piețele din alte state membre. Comercializarea transfrontalieră va fi supusă doar obligației de comunicare a informațiilor corespunzătoare autorităților gazdă competente.

AFIA vor putea administra și comercializa FIA domiciliate în țări terțe

În momentul de față numeroși administratori domiciliați în UE administrează fonduri domiciliate în țări terțe și le comercializează în Europa. Directiva introduce condiții noi de tratare a riscurilor suplimentare care pot apărea pentru piețele și investitorii europeni din asemenea operațiuni. Aceasta garantează, de asemenea, faptul că autoritățile fiscale naționale pot obține de la autoritățile fiscale ale țării terțe toate informațiile necesare pentru impozitarea investitorilor profesionali naționali care investesc în fonduri extrateritoriale. Activitățile de management și administrare de FIA sunt rezervate AFIA domiciliați și autorizați în UE, cu posibilitatea ca AFIA să delege, în anumite condiții, funcțiile de administrare (dar nu și cele de management) unor entități din afara comunității. În special, depozitarii numiți să păstreze în custodie banii și activele trebuie să fie instituții de credit stabilite în UE, iar acestea își pot subdelega funcțiile doar în anumite condiții stricte. Evaluatorii numiți în jurisdicții din țări terțe trebuie să se supună unor standarde reglementare echivalente. În condițiile respectării acestor obligații stricte, propunerea are în vedere posibilitatea ca AFIA din UE să poată comercializa FIA domiciliate în țări terțe investitorilor profesioniști din întreaga Europă după o perioadă suplimentară de trei ani. În același timp, statele membre pot permite sau pot continua să permită AFIA să comercializeze FIA domiciliate în țări terțe investitorilor profesionali de pe teritoriul lor în condițiile respectării legislației naționale.

3. ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

3.1. Temeiul juridic

Propunerea se bazează pe articolul 47 alineatul (2) din Tratatul CE.

3.2. Subsidiaritate și proporționalitate

Articolul 5 alineatul (2) din Tratatul CE impune Comunității să nu intervină decât în cazul și în măsura în care obiectivele acțiunii propuse nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de către statele membre, acestea putând fi realizate mai bine la nivel comunitar datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii propuse.

Activitățile AFIA afectează investitorii, contrapartidele și piețele financiare aflate în alte state membre și, prin urmare, riscurile asociate activităților AFIA sunt deseori de natură transfrontalieră. În consecință, monitorizarea eficace a riscurilor macroprudențiale și supravegherea activității AFIA necesită un nivel comun de transparență și garanții reglementare în întreaga Uniune Europeană. Directiva prevede, de asemenea, un cadru armonizat pentru comercializarea transfrontalieră în condiții de siguranță și eficiență a AFI, a cărui instituire eficace nu ar fi posibilă prin acțiunea necoordonată a statelor membre.

Directiva propusă respectă și principiul proporționalității, conform cerințelor articolului 5 alineatul (3) din Tratatul CE. Numeroase dispoziții ale directivei se referă la activități specifice, iar dacă un AFIA nu întreprinde aceste activități, respectivele dispoziții nu se aplică. În plus, directiva prevede două scutiri de minimis : AFIA care gestionează FIA care se situează sub pragul de 100 de milioane de EUR nu au nevoie de autorizație, având în vedere că este foarte puțin probabil ca acestea să dea naștere unui risc sistemic sau să reprezinte o amenințare la adresa piețelor ordonate. În cazul AFIA care administrează doar FIA care nu utilizează leverage și nu acordă investitorilor drepturi de rambursare pentru o perioadă de cinci ani de la data constituirii fiecărui FIA, se aplică un prag de minimis de 500 de milioane de EUR.

3.3. Alegerea instrumentului

Alegerea unei directive drept instrument legal reprezintă un bun compromis între armonizare și flexibilitate. Directiva propusă prezintă un nivel suficient de armonizare pentru a oferi un cadru pan-european coerent și sigur pentru autorizare și supravegherea continuă a AFIA. Alegerea directivei acordă statelor membre flexibilitate în alegerea modului de adaptare a legislației naționale la noul cadru. Acest lucru este conform cu principiul subsidiarității.

3.4. Comitologie

Propunerea se bazează pe procesul Lamfalussy de reglementare a serviciilor financiare. Directiva propusă conține principiile necesare pentru a garanta că AFIA sunt supuse unor înalte standarde de transparență și supraveghere reglementară în Uniunea Europeană, prevăzând în același timp adoptarea prin comitologie a măsurilor detaliate de implementare.

3.5. Conținutul propunerii

3.5.1. Domeniul de aplicare și definiții

Pentru a se asigura că toți AFIA care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană sunt supuși unui control și unei supravegheri eficiente, directiva propusă introduce un regim de autorizare și de supraveghere obligatoriu din punct de vedere juridic pentru toți AFIA care administrează FIA în Uniunea Europeană. Regimul se va aplica indiferent de domiciliul legal al FIA gestionat. Din motive de proporționalitate directiva nu se va aplica AFIA care administrează portofolii de FIA cu active de mai puțin de 100 de milioane de EUR sau de mai puțin de 500 de milioane de EUR în cazul AFIA care administrează doar FIA care nu utilizează leverage și nu acordă investitorilor drepturi de rambursare pentru o perioadă de cinci ani de la data constituirii fiecărui FIA.

3.5.2. Condiții de desfășurare a activității și autorizarea inițială

Pentru a-și desfășura activitatea în Uniunea Europeană, toți AFIA vor trebui să obțină autorizare de la autoritatea competentă din statul membru de origine. Toți AFIA care își desfășoară activitatea pe teritoriul european vor trebui să demonstreze că posedă calificările corespunzătoare pentru a furniza servicii de administrare a FIA și să furnizeze informații detaliate referitoare la activitățile pe care intenționează să le desfășoare la identitatea și caracteristicile FIA administrate, la guvernanță(inclusiv modalitățile de delegare a serviciilor de administrare), la modalitățile de evaluare și păstrare în custodie a activelor și la sistemele de raportare reglementară, acolo unde este cazul. AFIA vor fi, de asemenea, obligați să dețină și să mențină un nivel minim de capital.

Pentru a garanta că riscurile asociate activității AFIA sunt gestionate în mod eficient, AFIA vor trebui să demonstreze, spre satisfacția autorității competente, robustețea măsurilor interne referitoare la gestionarea riscurilor, în special riscurile de lichiditate și riscurile suplimentare operaționale și de contrapartidă asociate cu vânzarea în lipsă; măsurile privind gestionarea și divulgarea conflictelor de interese; evaluarea justă a activelor; și securitatea măsurilor de depozitare/păstrare în custodie.

Având în vedere diversitatea strategiilor de investiții ale AFIA, directiva propusă prevede ca anumite obligații precise, în special cele referitoare la informare, să fie adaptate strategiilor specifice de investiții utilizate.

3.5.3. Tratamentul investitorilor

Directiva propusă prevede furnizarea unui nivel minim de servicii și de informații inițiale și regulate investitorilor (profesioniști) pentru a facilita luarea deciziilor în cunoștință de cauză și a asigura un nivel adecvat de protecție a acestora. Directiva propusă obligă AFIA să furnizeze investitorilor o descriere clară a politicii de investiții, inclusiv descrieri ale tipurilor de active și utilizarea leverage-ului, politica de rambursare în situații normale și excepționale, evaluare, custodie, proceduri de administrare și de gestionare a riscului, precum și comisioanele, taxele și cheltuielile asociate investiției.

3.5.4. Furnizarea de informații autorităților de reglementare

În sprijinul unei supravegheri macroprudențiale eficace a activităților AFIA, acestea vor fi, de asemenea, obligate să raporteze periodic autorității competente principalele piețe pe care operează și principalele instrumentele pe care le tranzacționează, expunerile principale, informații privind performanțele și concentrarea riscurilor. AFIA vor trebui, în același timp, să notifice autorităților competente din statul membru gazdă identitatea FIA administrate, piețele și activele în care FIA vor investi și măsurile organizaționale și de gestionare a riscurilor instituite în legătură cu FIA respectiv.

3.5.5. Obligații speciale pentru AFIA care administrează FIA cu leverage

Utilizarea sistematică a unui leverage mare permite AFIA să aibă un impact pe piețele pe care investesc, care poate fi un multiplu al capitalului fondului. Propunerea împuternicește Comisia să stabilească prin comitologie limite ale nivelului de leverage, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar. Directiva propusă acordă autorităților naționale competențe suplimentare în situații de urgență de a restricționa utilizarea leverage-ului de către anumiți administratori și anumite fonduri în situații excepționale. Aceasta prevede, de asemenea, că AFIA care utilizează în mod regulat un leverage mai mare decât un anumit prag stabilit vor fi obligate să comunice autorității din țara de origine leverage-ul agregat în toate formele sale și principalele surse de finanțare. Proiectul de propunere lasă la latitudinea autorităților competente modul de utilizare a acestor informații. Pentru fondurile care utilizează leverage-ul, autoritățile competente trebuie să colecteze și să schimbe cu alte autorități competente informații relevante pentru monitorizare și pentru a răspunde consecințelor potențiale ale activității AFIA asupra instituțiilor financiare din UE importante din punct de vedere sistemic și/sau pentru funcționarea ordonată a piețelor pe care acești AFIA activează.

3.5.6. Obligații speciale pentru AFIA care obțin pachete de control în societăți

Propunerea prevede furnizarea de informații celorlalți acționari și reprezentanților angajaților pentru societățile din portofoliu în care AFIA a obținut un pachet de control. Aceasta prevede ca AFIA să comunice anual strategia de investiții și obiectivele fondului său când obține pachetul de control al unei societăți și informații generale despre performanța societății din portofoliu după achiziționarea pachetului de control. Aceste obligații de raportare sunt introduse având în vedere necesitatea ca fondurile de capital privat și fondurile de cumpărare de societăți ( buy - out funds ) să dea în mod public explicații referitoare la modul în care administrează societățile de interes public. Obligațiile de informare rezolvă problema lipsei percepute de informații strategice referitoare la modul în care administratorii de fonduri private intenționează să administreze sau administrează societățile din portofoliu.

Din motive de proporționalitate, proiectul de propunere nu extinde aceste obligații și la obținerea pachetului de control în IMM-uri, încercând astfel să evite impunerea acestor obligații societăților nou-înființate și furnizorilor de capital de risc (în măsura în care aceștia nu se află deja în afara incidenței directivei). Pentru a răspunde îngrijorărilor legate de reducerea informațiilor disponibile ca urmare a delistării societăților de către deținătorii de capital privat, proiectul de propunere cere ca aceste societăți delistate să continue să fie supuse obligațiilor de raportare ale societăților cotate pentru încă doi ani de la delistare.

3.5.7. Drepturile AFIA în temeiul directivei

Pentru a facilita dezvoltarea pieței unice, un AFIA autorizat în statul său membru de origine va putea să comercializeze fondurile sale investitorilor profesioniști din toate statele membre. Ca un corolar al înaltului standard comun de reglementare atins de directiva propusă, statele membre nu vor putea să impună administratorilor de fonduri de investiții alternative domiciliați în alt stat membru obligații suplimentare referitoare la comercializarea către investitorii profesioniști. Comercializarea transfrontalieră a unităților de FIA trebuie să fie supuse doar unei proceduri de notificare în cadrul căreia informațiile relevante sunt furnizate statului membru gazdă.

Directiva propusă nu prevede drepturi referitoare la comercializarea FIA investitorilor de retail. Statele membre pot permite pe teritoriul lor comercializarea către investitorii de retail și pot aplica în acest sens garanții reglementare suplimentare. Aceste obligații nu pot face discriminări în funcție de domiciliul AFIA.

3.5.8. Aspecte legate de țările terțe

Directiva propusă permite AFIA să comercializeze FIA domiciliate în țări terțe în condiții stricte de control al performanței funcțiilor cheie a furnizorilor de servicii din respectivele jurisdicții. Drepturile acordate în temeiul directivei de a comercializa asemenea FIA investitorilor profesionali vor intra în vigoare doar la trei ani de la terminarea perioadei de transpunere, deoarece este nevoie de timp pentru a prevedea cerințe suplimentare prin măsurile de implementare. În același timp, statele membre pot permite sau pot continua să permită AFIA să comercializeze FIA domiciliate în țări terțe investitorilor profesionali de pe teritoriul lor în condițiile respectării legislației naționale. Funcțiile și activitățile cheie care pot da naștere unor riscuri pentru piețele europene, investitori și contrapartide trebuie preluate de entitățile stabilite în UE care funcționează conform unor norme armonizate. Directiva conține prevederi care definesc funcțiile ce pot fi preluate de entitățile din țări terțe sau delegate acestora sub responsabilitatea instituțiilor autorizate din UE. Aceste prevederi definesc, de asemenea, condițiile (echivalența reglementării și supravegherii) în care anumite funcții pot fi preluate de entități din țări terțe. Mai mult, proiectul de directivă permite comercializarea FIA domiciliate într-o țară terță, doar dacă respectiva țara terță a semnat un acord, în baza articolului 26 din modelul de convenție fiscală a OCDE, cu țara pe teritoriul căreia se va comercializa FIA. Acest lucru garantează faptul că autoritățile fiscale naționale pot obține de la autoritățile fiscale ale țării terțe toate informațiile necesare pentru impozitarea investitorilor profesionali naționali care investesc în fonduri extrateritoriale. La trei ani de la terminarea perioadei de transpunere Directiva va permite ca un AFIA stabilit într-o țară terță să își comercializeze fondurile în UE în condițiile în care cadrul de reglementare și dispozițiile de supraveghere din respectiva țară terță sunt echivalente cu cele propuse de directivă, iar operatorii din UE au acces comparabil la piața respectivei țări terțe. În orice caz, deciziile referitoare la echivalența legislației relevante a țării terțe și accesul comparabil pe piață vor fi luate de Comisie.

3.5.9. Cooperare în materie de supraveghere, schimb de informații și mediere

În vederea asigurării unei funcționări în condiții de securitate a sectorului AFIA, autorităților competente ale statelor membre li se cere să coopereze în caz e nevoie pentru atingerea obiectivelor directivei. Având în vedere natura transfrontalieră a riscurilor din sectorul AFIA, o premisă a unei supravegheri prudențiale eficiente va fi schimbul în timp util de informații microprudențiale relevante la nivel european sau chiar global. Prin urmare, autoritățile competente ale statului membru gazdă vor fi obligate să transmită informațiile microprudențiale relevante, într-un format agregat în mod corespunzător, autorităților publice din alte state membre. În caz de dezacord între autoritățile competente, cazul se înaintează Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, în scopul găsirii unei soluții rapide și eficiente. Autoritățile competente țin seama de avizul Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare.

3.6. Implicații bugetare

Propunerea nu are implicații asupra bugetului comunitar.

2009/0064 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2004/39/CE și 2009/…/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 47 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei[5],

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[6],

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene[7],

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat[8],

întrucât:

(1) Administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA) sunt responsabili pentru administrarea unui volum important de active investite în Europa, sunt responsabili de o parte importantă a tranzacțiilor cu instrumente financiare pe piață și pot exercita o influență semnificativă asupra piețelor și societăților în care investesc.

(2) Impactul AFIA asupra piețelor pe care își desfășoară activitatea este în mare parte benefic, însă recentele dificultăți financiare au pus în evidență faptul că activitățile AFIA pot servi la răspândirea sau amplificarea riscurilor în sistemul financiar. Răspunsurile naționale necoordonate la aceste riscuri fac dificilă gestionarea eficientă a acestora. Prin urmare, scopul prezentei directive este de a stabili cerințe comune de autorizare și supraveghere a AFIA pentru a defini o abordare coerentă a riscurilor legate de aceasta și a impactului lor asupra investitorilor și piețelor din Comunitate.

(3) Recentele dificultăți de pe piețele financiare au pus în evidență faptul că multe dintre strategiile AFIA sunt vulnerabile la unele sau mai multe riscuri importante referitoare la investitori, alți participanți pe piață și piețe. Pentru a avea dispoziții comune și exhaustive de supraveghere, este necesară stabilirea unui cadru capabil să facă față respectivelor riscuri. Prin urmare, prezenta directivă trebuie să se aplice administratorilor de fonduri de investiții alternative care administrează și comercializează orice tip de fonduri care nu intră sub incidența Directivei 2009/…/CE de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (reformată)[9], indiferent de modul legal sau contractual prin care administratorului de fonduri de investiții alternative i s-a încredințat această responsabilitate. Pe baza autorizației obținute în temeiul prezentei directive AFIA nu trebuie să aibă dreptul de a administra OPCVM-uri în sensul directivei 2009/…/CE.

(4) Directiva stabilește cerințele referitoare la modul în care AFIA trebuie să administreze fondurile de investiții alternative (FIA) aflate în responsabilitatea lor. Reglementarea structurii sau compoziției portofoliilor de FIA administrate de AFIA ar fi disproporționată, iar realizarea unei armonizări atât de exhaustive ar fi dificilă datorită numeroaselor tipuri de FIA administrate de AFIA.

(5) Domeniul de aplicare al prezentei directive trebuie să se limiteze la administrarea organismele de plasament colectiv, care strâng fonduri de la o serie de investitori în vederea investirii acestora în conformitate cu o politică de investiții definită pe principiul repartizării riscurilor în interesul respectivilor investitori. Prezenta directivă nu se aplică administrării fondurilor de pensii sau administratorilor de investiții negrupate, precum fondurile de dotare, fondurile suverane de investiții sau activele deținute în nume propriu de către instituții de credit, întreprinderi de asigurare sau reasigurare. Prezenta directivă nu se aplică investițiilor administrate în mod activ, cum ar fi certificatele de depozit, contractele futures administrate sau obligațiunile indexate. Sub incidența ei trebuie însă să intre administratorii tuturor organismelor de investiții colective care nu trebuie autorizați ca OPCVM. Pentru a presta servicii legate de FIA, societățile de investiții autorizate în temeiul Directivei 2004/39/CE privind piețele instrumentelor financiare[10] nu trebuie să fie obligate să obțină autorizația în temeiul prezentei directive. Societățile de investiții pot însă presta servicii de investiții legate de FIA dacă și în măsura în care unitățile sau acțiunile acestor fonduri pot fi comercializate în conformitate cu prezenta directivă.

(6) Pentru a evita impunerea unor obligații excesive sau disproporționate, prezenta directivă prevede o scutire pentru AFIA ale căror FIA totale aflate în administrare se situează sub un prag de 100 de milioane de EUR. Este puțin probabil ca activitatea acestor AFIA să aibă o influență semnificativă asupra stabilității financiare și a eficienței pieței. Administratorilor care administrează doar FIA care nu utilizează leverage-ul și care nu acordă investitorilor dreptul la rambursare pentru o perioadă de cinci ani li se aplică un prag special de 500 de milioane de EUR. Acest prag special este justificat de faptul că este și mai puțin probabil ca administratorii fondurilor care nu utilizează leverage-ul, specializați in investiții pe termen lung, să producă riscuri sistemice. Mai mult, blocarea pe o perioadă de cinci ani a investitorilor elimină riscurile de lichiditate. AFIA care nu intră sub incidența prezentei directive trebuie să continue să fie supuse dispozițiilor pertinente din legislațiile naționale. Acestora trebuie însă să li se permită să fie tratați drept AFIA cu condiția respectării procedurii specifice prevăzute de prezenta directivă.

(7) Scopul prezentei directive este stabilirea unui cadru de reglementare și supraveghere armonizat și riguros pentru activitățile AFIA. Autorizarea în conformitate cu prezenta directivă trebuie să acopere serviciile de management și administrare a FIA în întreaga Comunitate. În plus, AFIA autorizați trebuie să aibă dreptul de a comercializa FIA investitorilor profesioniști în Comunitate, sub rezerva unei proceduri de notificare.

(8) Prezenta directivă nu reglementează FIA și, prin urmare, nu împiedică statele membre să adopte sau să continue să impună obligații suplimentare legate de FIA stabilite pe teritoriul lor. Faptul că un stat membru poate impune cerințe suplimentare FIA domiciliate pe teritoriul său nu trebuie să împiedice exercitarea drepturilor de către AFIA autorizați în alte state membre în temeiul prezentei directive de a comercializa investitorilor profesionali FIA domiciliate în afara statului membru impunând cerințe suplimentare care, prin urmare, nu intră sub incidența și nu trebuie să respecte aceste cerințe suplimentare.

(9) Fără a aduce atingere aplicării altor instrumente ale dreptului comunitar, statele membre pot impune obligații mai stricte AFIA atunci când aceștia comercializează FIA investitorilor de retail sau când comercializează același FIA atât investitorilor profesioniști, cât și investitorilor de retail, indiferent dacă unitățile sau acțiunile acestui FIA sunt comercializate transfrontalier sau pe piața națională. Aceste două excepții permit statelor membre impunerea garanțiilor suplimentare pe care le consideră necesare pentru protecția investitorilor de retail. Aceste dispoziții țin cont de faptul că FIA sunt deseori nelichide și supuse unui risc ridicat de pierderi substanțiale de capital. În general, strategiile de investiții referitoare la FIA nu sunt adaptate la profilul sau nevoile investitorilor de retail. Ele sunt mai degrabă adaptate pentru investitorii profesioniști și investitorii care dispun de un portofoliu de investiții suficient de mare pentru a absorbi riscurile de pierdere mai mari asociate acestor investiții. Statele membre pot permite însă comercializarea pe teritoriul lor a tuturor sau a anumitor tipuri de FIA administrate de AFIA investitorilor de retail. Având în vedere articolul 19 alineatele (4) și (5) din Directiva 2004/39/CE, statele membre trebuie să se asigure de existența dispozițiilor adecvate atunci când permit comercializarea FIA investitorilor de retail. Societățile de investiții autorizate în conformitate cu Directiva 2004/39/CE care prestează servicii de investiții pentru clienții de retail trebuie să ia în considerare aceste garanții suplimentare atunci când evaluează dacă un anumit FIA este corespunzător sau adecvat pentru un investitor de retail. În cazul în care un stat membru permite pe teritoriul său comercializarea FIA investitorilor de retail, această posibilitate trebuie să fie disponibilă indiferent de statul membru în care este domiciliat AFIA, iar orice dispoziții suplimentare trebuie aplicate fără discriminare.

(10) Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a clienților societăților de investiții în sensul Directivei 2004/39/CE, în aplicarea directivei menționate FIA nu trebuie considerate drept instrumente financiare non-complexe. Prin urmare, directiva în cauză trebuie modificată în consecință.

(11) Pentru a asigura continuitatea și regularitatea serviciilor de administrare prestate de AFIA, este necesar să se prevadă aplicarea de cerințe minime de capital. Cerințele de capital permanent trebuie să acopere posibila expunere a AFIA la riscurile legate de răspunderea profesională în cadrul activității lor, inclusiv serviciile de administrare prestate în temeiul unei delegări sau pe baza unui mandat.

(12) Este necesară garantarea faptului că AFIA își desfășoară activitatea în condiții riguroase de control a guvernanței. AFIA trebuie să fie gestionate și organizate în așa fel încât să minimizeze conflictele de interes. Evoluțiile recente pun în evidență nevoia stringentă de a separa funcțiile de păstrare și administrare a activelor și de a separa activele investitorilor de cele ale administratorilor. În acest sens, AFIA trebuie să numească un depozitar și să îi încredințeze contabilitatea banilor investitorilor într-un cont separat, păstrarea instrumentelor financiare și verificarea măsurii în care FIA sau AFIA în numele FIA au obținut dreptul de proprietate a tuturor celorlalte active.

(13) O evaluare fiabilă și obiectivă este esențială pentru protejarea intereselor investitorilor. Diferiții administratori utilizează metodologii și sisteme diferite de evaluare a activelor, în funcție de activele și piețele pe care investesc cu precădere. Deși este oportună recunoașterea acestor diferențe, trebuie ca evaluarea activelor să fie efectuată de o entitate independentă de AFIA.

(14) În conformitate cu prezenta directivă AFIA, poate delega responsabilitatea executării funcțiilor sale. AFIA trebuie însă să rămână responsabil pentru executarea corespunzătoare a funcțiilor sale și respectarea normelor stabilite în prezenta directivă.

(15) Având în vedere că AFIA care utilizează în strategiile lor de investiții niveluri ridicate de leverage ar putea să contribuie în anumite condiții la crearea de riscuri sistemice sau de piețe dezordonate, AFIA care utilizează anumite tehnici care sau naștere unor anumite riscuri trebuie să se supună unor cerințe speciale. Informațiile necesare pentru a depista, monitoriza și a răspunde acestor riscuri nu au fost colectate în mod uniform în Comunitate și nici partajate între statele membre astfel încât să ajute la identificarea surselor potențiale de risc pentru stabilitatea piețelor financiare din Comunitate. Pentru a remedia această situație, AFIA care utilizează în mod regulat grade ridicate de leverage în strategiile lor de investiții trebuie supuse unor cerințe speciale. Respectivele AFIA trebuie obligate să comunice informații privind utilizarea de instrumente de leverage și sursele de acestora. Aceste informații trebuie grupate și partajate cu alte autorități din Comunitate, facilitând astfel analiza colectivă a impactului instrumentelor de leverage ale respectivelor AFIA asupra sistemului financiar comunitar, precum și răspunsul comun la acesta.

(16) Activitățile AFIA bazate pe utilizarea unui nivel ridicat de leverage se pot dovedi dăunătoare pentru stabilitatea și funcționarea eficientă a piețelor financiare. Este considerată necesară autorizarea Comisiei de a impune limite ale nivelului de leverage care poate fi utilizat de AFIA , în special în cazurile în care AFIA utilizează în mod regulat niveluri ridicate de leverage. Limitele nivelurilor maxime de leverage trebuie să țină seama de aspecte legate de sursele leverage-ului și de strategiile utilizate de AFIA. Aceste trebuie, de asemene, să țină seama de faptul că majoritatea AFIA care utilizează un nivel ridicat de leverage, îl gestionează în mod dinamic. În acest sens limitele leverage-ului ar putea, de exemplu, să fie reprezentate de un prag care nu poate fi încălcat în nici un moment sau de o limită a nivelului mediu de leverage utilizat în timpul unei perioade predeterminate (de exemplu o lună sau un trimestru).

(17) Este necesar să se asigure că un AFIA comunică tuturor societăților asupra cărora poate exercita o influență dominantă informațiile necesare pentru ca acestea să fie în măsură să evalueze influența pe care acest fapt îl poate avea pe termen mediu și scurt asupra situației lor economice și sociale. În acest sens, AFIA care gestionează FIA care sunt în situația de a exercita o influență determinantă asupra unei societăți, cotate sau nu, trebuie să fie supuse unor cerințe speciale, mai precis să notifice existența acestei poziții și să comunice societății și tuturor acționarilor săi informații cu privire la intențiile sale referitoare la evoluția viitoare a acestuia și la alte schimbări planificate în societatea controlată. Pentru a garanta transparența referitor la societatea controlată, trebuie să se aplice obligații de raportare mai stricte. Rapoartele anuale ale FIA relevante trebuie completate cu informații specifice tipului de investiție și societății controlate.

(18) Numeroase AFIA administrează în mod curent FIA domiciliate în țări terțe. Este oportun să se permită AFIA autorizați să administreze FIA domiciliate în țări terțe cu condiția respectării unor dispoziții corespunzătoare care să asigure buna administrare a respectivelor FIA și păstrarea efectivă a activelor investite de investitori comunitari.

(19) AFIA trebuie să aibă posibilitatea de a comercializa FIA domiciliate în țări terțe atât investitorilor profesioniști din statul membru de origine al AFIA, cât și din alte state membre. Acest drept trebuie supus unei proceduri de notificare și existenței unei convenții fiscale cu țare terță în cauză care să permită un schimb eficient de informații cu autoritățile fiscale din țara de domiciliu a investitorilor comunitari. Având în vedere faptul că aceste FIA și țara terță în care sunt domiciliate trebuie să îndeplinească cerințe suplimentare, dintre care unele trebuie mai întâi stabilite prin măsurile de implementare, drepturile acordate în temeiul directivei de a comercializa investitorilor profesionali FIA domiciliate în țări terțe trebuie să intre în vigoare la trei ani de la terminarea perioadei de transpunere. În același timp, statele membre pot permite sau pot continua să permită AFIA să comercializeze FIA domiciliate în țări terțe investitorilor profesionali de pe teritoriul lor în condițiile respectării legislației naționale. În baza drepturilor acordate în temeiul prezentei directive, în aceasta perioadă de trei ani AFIA pot însă să nu comercializeze asemenea FIA investitorilor profesionali din alte state membre.

(20) Este oportun să se permită AFIA să delege sarcini administrative unei entități stabilite într-o țară terță cu condiția existenței garanțiilor necesare. În mod similar, un depozitar poate delega unui depozitar dintr-o țară terță sarcinile sale de depozitare cu privire la FIA domiciliate în respectiva țară, cu condiția ca legislația acele țări să garanteze un nivel de protecție al intereselor investitorilor echivalent nivelului comunitar. În anumite condiții, AFIA trebuie să aibă posibilitatea de a numi un evaluator independent stabilit într-o țară terță.

(21) Sub rezerva existenței într-o țară terță a unui cadru reglementar echivalent, precum și a unui acces efectiv la piața respectivei țări terțe pentru AFIA stabilite în Comunitate, după o perioadă de trei ani de la terminarea perioadei de transpunere trebuie să se permită statelor membre autorizarea AFIA în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, fără a fi necesar ca acestea să aibă un sediu social în Comunitate. Această perioadă ține cont de faptul ca acești AFIA, precum și țara terță în care sunt domiciliați trebuie să îndeplinească cerințe suplimentare, dintre care unele trebuie stabilite prin măsuri de implementare.

(22) Este necesară clarificarea competențelor și obligațiilor autorităților competente responsabile cu implementarea prezentei directive și consolidarea mecanismelor necesare pentru asigurarea nivelului corespunzător de cooperare transfrontalieră în domeniul supravegherii.

(23) Importanța relativă a activităților AFIA pe anumite piețe financiare, în special în cazurile în care produsele sau instrumentele subiacente pe care se bazează aceste piețe nu prezintă un interes material pentru FIA din administrare ar putea în anumite cazuri să împiedice buna funcționare a respectivelor piețe. Aceasta ar putea, de exemplu, să transforme aceste piețe în piețe excesiv de volatile sau ar putea afecta stabilirea corectă a prețurilor instrumentelor tranzacționate. Prin urmare, este considerat necesar să se garanteze că autoritățile competente au competențele necesare pentru a monitoriza activitățile AFIA pe respectivele piețe și pentru a interveni în situațiile în care ar fi necesară protejarea funcționării ordonate a acestor piețe.

(24) Statele membre trebuie să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentei directive și trebuie să garanteze faptul că acestea sunt implementate. Sancțiunile trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

(25) Schimbul sau transmiterea de informații între autoritățile competente, sau cu alte autorități, organisme sau persoane trebuie să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor personale prevăzute de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date[11].

(26) Este necesar să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei[12].

(27) Este necesar în special să fie împuternicită Comisia să adopte măsurile necesare pentru implementarea prezentei directive. În acest sens, Comisia trebuie să aibă posibilitatea de a adopta măsuri de stabilire a procedurilor conform cărora AFIA care administrează portofolii de FIA a căror active administrate nu depășesc pragul stabilit în prezenta directivă își pot exercita dreptul de a fi privite ca AFIA aflate sub incidența directivei. Scopul acestor măsuri este, de asemenea, stabilirea criteriilor utilizate de autoritățile competente atunci când evaluează dacă AFIA își respectă obligațiile referitoare la exercitarea activității, tipurile de conflicte de interes pe care AFIA trebuie să le identifice, precum și măsurile corespunzătoare pe care AFIA trebuie să le ia privitor la procedurile interne și de organizare pentru identificarea, prevenirea, gestionarea și divulgarea conflictelor de interese. Scopul acestora este să precizeze obligațiile referitoare la gestionarea riscurilor care trebuie utilizate de AFIA în funcție de riscurile pe care AFIA le suportă în numele FIA din administrare, precum și toate dispozițiile necesare pentru a permite AFIA să gestioneze riscurile specifice asociate vânzărilor în lipsă, inclusiv restricțiile pertinente care pot fi necesare pentru a proteja FIA de expunerile nejustificate la risc. Scopul acestora este să precizeze cerințele prezentei directive de gestionare a lichidității, în special cerințele minime de lichiditate pentru FIA. Scopul acestora este să precizeze cerințele pe care trebuie să le îndeplinească inițiatorii de instrumente de securitizare pentru ca AFIA să aibă dreptul de a investi în asemenea instrumente emise după 1 ianuarie 2011. Scopul acestora este, de asemenea, să precizeze cerințele pe care trebuie să le îndeplinească AFIA atunci când investesc în asemenea instrumente de securitizare. Scopul acestora este specificarea criteriilor conform cărora un evaluator poate fi considerat independent în sensul prezentei directive. Scopul acestora este specificarea condițiilor în care delegarea funcțiilor AFIA trebuie aprobată și condițiilor în care administratorul nu mai poate fi considerat administrator al FIA în cazul delegării excesive. Scopul acestora este specificarea conținutului și formatului raportului anual pe care AFIA trebuie să îl pună la dispoziție pentru fiecare FIA din administrare și specificarea obligațiilor AFIA de a furniza informații investitorilor și rapoarte autorităților competente, precum și frecvența acestora. Scopul acestora este specificarea obligațiilor de informare impuse AFIA referitoare leverage și frecvența raportărilor către autoritățile competente și a informării investitorilor. Scopul acestora este să stabilească limitele nivelului de leverage pe care AFIA îl pot utiliza când administrează FIA. Scopul acestora este să determine conținutul detaliat al modului în care AFIA care obțin controlul emitenților și al companiilor necotate trebuie să își îndeplinească obligațiile de informare a emitenților și a societăților necotate, precum și a acționarilor acestora și a reprezentanților angajaților, inclusiv informațiile care trebuie comunicate în rapoartele anuale ale FIA pe care le administrează. Scopul acestora este să specifice tipurile de restricții sau condițiile care pot fi impuse comercializării FIA investitorilor profesionali în statul membru de origine al AFIA. Scopul acestora este specificarea criteriilor generale de evaluare a echivalenței standardelor de evaluare ale țărilor terțe în cazul în care evaluatorul este stabilit într-o țară terță, echivalența legislației țărilor terțe în materie de depozitari și, în scopul autorizării AFIA stabiliți în țări terțe, echivalența normelor prudențiale și a supravegherii permanente. Scopul acestora este specificarea criteriilor generale de evaluare a măsurii în care țările terțe permit AFIA comunitare acces efectiv la piață, comparabil cu accesul acordat de Comunitate AFIA din țări terțe. Scopul acestora este să specifice modalitățile, conținutul și frecvența schimburilor de informații cu privire la AFIA între autoritățile competente ale statului membru de origine al AFIA și alte autorități competente atunci când activitățile unui AFIA individual sau a mai multor AFIA luate împreună pot avea un impact asupra stabilității instituțiilor financiare importante din punct de vedere sistemic și al funcționării ordonate a piețelor pe care activează AFIA. Scopul acestora este să specifice procedurile pentru verificările la fața locului și investigări.

(28) Aceste măsuri având aplicabilitate generală și având ca obiect modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive prin adăugarea de elemente noi neesențiale, ele trebuie să fie adoptate potrivit procedurii de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. Măsurile care nu se încadrează în categoria menționată anterior trebuie să facă obiectul procedurii de reglementare cu control prevăzută la articolul 5 din aceeași decizie. Scopul respectivelor măsuri este stabilirea faptului că standardele unei anumite țări terțe de evaluare a fondurilor sunt echivalente celor aplicabile în Comunitate în cazul în care evaluatorul este stabilit într-o țară terță. Scopul acestora este stabilirea faptului că legislația unei anumite țări terțe referitoare la depozitari este echivalentă cu prezenta directivă. Scopul acestora este stabilirea faptului că legislația unei anumite țări terțe referitoare la reglementarea prudențială și supravegherea permanentă este echivalentă cu prezenta directivă. Scopul acestora este stabilirea măsurii în care o țară terță acordă AFIA comunitare acces efectiv la piață comparabil cu accesul acordat de Comunitate AFIA din respectiva țară terță. Scopul acestora este stabilirea de modele standard de notificare și atestare, precum și stabilirea procedurii de schimb de informații între autorități competente.

(29) Având în vedere că obiectivul acțiunilor care trebuie întreprinse, mai precis asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor și investitorilor prin stabilirea unui cadru comun de autorizare și supraveghere a AFIA nu poate fi atins în mod satisfăcător de statele membre, precum o demonstrează deficiențele legislațiilor naționale și a supravegherii existente a acestor protagoniști, și, prin urmare poate fi atins mai bine la nivel comunitar, , Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Capitolul I Dispoziții generale

Articolul 1 Obiectul

Prezenta directivă stabilește normele în materie de autorizare, activități în desfășurare și transparență cu privire la administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA).

Articolul 2 Domeniul de aplicare

1. Prezenta directivă se aplică tuturor AFIA stabiliți în Comunitate care prestează servicii de administrare unui sau mai multor fonduri de investiții alternative (FIA) indiferent:

(a) dacă FIA este domiciliat în interiorul sau în afara Comunității;

(b) dacă AFIA prestează servicii direct sau prin delegare;

(c) dacă FIA este de tip deschis sau închis;

(d) de structura juridică a FIA și AFIA.

Un AFIA autorizat în conformitate cu prezenta directivă să furnizeze servicii de administrare unuia sau mai multor FIA are, de asemenea, dreptul de a comercializa investitorilor profesioniști din Comunitate acțiuni sau unități ale respectivelor FIA sub rezerva respectării condițiilor stabilite în capitolul VI și, după caz, în articolul 35.

2. Prezenta directivă nu se aplică:

(a) AFIA care fie direct, fie indirect printr-o societate de care AFIA este legat printr-o administrare sau un control comun sau printr-o participație directă sau indirectă importantă, administrează portofolii de FIA ale căror active administrate, inclusiv activele obținute prin utilizarea leverage-ului, nu depășesc în total un prag de 100 de milioane de EUR sau de 500 de milioane de EUR în cazul în care portofoliul FIA este compus din FIA care nu utilizează leverage, iar drepturile de rambursare nu pot fi exercitate într-o perioadă de cinci ani de la data constituirii fiecărui FIA;

(b) AFIA stabiliți în comunitate care nu prestează servicii de administrare pentru FIA domiciliate în comunitate și nu comercializează FIA în comunitate;

(c) OPCVM-urilor sau societăților de administrare sau de investiții a acestora autorizate în conformitate cu Directiva 2009/.../CE [Directiva OPCVM];

(d) instituțiile de credit care intră sub incidența Directivei 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformată);

(e) instituțiilor care intră sub incidența Directivei 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale[13];

(f) instituțiilor care intră sub incidența primei Directive 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă[14], Directivei 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață[15] și a Directivei 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 92/49/CEE ale Consiliului, precum și a Directivelor 98/78/CE și 2002/83/CE[16];

(g) instituțiilor supranaționale, precum Banca Mondială, FMI, BCE, BEI, FEI, alte instituții supranaționale și organizații internaționale similare, în cazul în care aceste instituții administrează unul sau mai multe FIA.

3. Statele membre se asigură că AFIA care nu ating pragul stabilit la alineatul (2) litera (a) au dreptul de a fi tratați drept AFIA care intră sub incidența prezentei directive.

4. Comisia adoptă măsuri de implementare în vederea stabilirii procedurilor conform cărora AFIA care administrează portofolii de FIA a căror active administrate nu depășesc plafonul stabilit la alineatul (2) litera (a) își pot exercita drepturile în temeiul alineatului (3).

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 3 Definiții

În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții:

(a) „fond de investiții alternative” sau FIA înseamnă orice organism de plasament colectiv, inclusiv compartimentele de investiții ale acestuia, a cărui obiect îl reprezintă investiția colectivă în active și care nu necesită autorizare în temeiul articolului 5 din Directiva 2009/…/CE [Directiva OPCVM];

(b) „administrator de fond de investiții alternative” sau AFIA înseamnă orice persoană fizică sau juridică a cărei activitate curentă este administrarea unuia sau a mai multor FIA;

(c) „evaluator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau societate care evaluează activele sau stabilește valoarea acțiunilor sau unităților unui FIA;

(d) „servicii de administrare” înseamnă activitățile de gestionare și administrare a unuia sau a mai multor FIA în numele unuia sau a mai multor investitori;

(e) „comercializare” înseamnă orice ofertare generală făcută investitorilor domiciliați în Comunitate sau plasament efectuat de aceștia în unități sau acțiuni ale unui FIA, indiferent la inițiativa cui se desfășoară ofertarea sau plasamentul;

(f) „investitor profesionist” înseamnă orice investitor în sensul anexei II din Directiva 2004/39/CE;

(g) „investitor de retail” înseamnă orice investitor care nu este investitor profesionist;

(h) „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care a fost autorizat AFIA în conformitate cu articolul 6;

(i) „stat membru gazdă” înseamnă un stat membru, altul decât statul membru de origine, pe teritoriul căruia AFIA prestează servicii de administrate FIA sau comercializează acțiuni sau unități ale acestora;

(j) „autorități competente” înseamnă autoritățile naționale care sunt împuternicite în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative să supravegheze activitatea AFIA;

(k) „instrument financiar” înseamnă un instrument conform specificațiilor din anexa I secțiunea C din Directiva 2004/39/CE;

(l) „leverage” înseamnă orice metodă prin care AFIA mărește expunerea unui FIA din administrare la o anumită investiție fie prin împrumutarea de numerar sau titluri de valoare, fie printr-un leverage încorporat în poziții de instrumente financiare derivate sau prin orice alte mijloace;

(m) „participație calificată” înseamnă faptul de a deține, într-un AFIA, o participare directă sau indirectă care reprezintă cel puțin 10% din capital sau din drepturile de vot sau care permite exercitarea unei influențe semnificative asupra gestionării AFIA în care este deținută participația; În acest sens trebuie luate în considerare drepturile de vot menționate la articolele 9 și 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată[17].

(n) „emitent" înseamnă orice emitent de acțiuni domiciliat în Comunitate în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2004/109/CE;

(o) „reprezentanții angajaților” înseamnă reprezentanții angajaților conform definiției de la articolul 2 litera (e) din Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană[18].

Capitolul II

Autorizarea AFIA

ARTICOLUL 4 Condiții de autorizare

1. Statele membre se asigură că niciun AFIA care intră sub incidența prezentei directive nu prestează servicii de administrare niciunui FIA sau nu comercializează acțiuni sau unități ale acestuia fără autorizare prealabilă.

Entităților care nu sunt autorizate nici în conformitate cu prezenta directivă, și nici, în cazul AFIA care nu intră sub incidența prezentei directive, în conformitate cu legislația națională a unui stat membru, nu le este permisă furnizarea de servicii de administrare unui FIA sau comercializarea de acțiuni sau unități ale acestuia în Comunitate.

2. AFIA pot fi autorizate să furnizeze servicii de administrare pentru toate sau doar pentru anumite tipuri de FIA.

Un AFIA poate deține o autorizație în temeiul prezentei directive și poate fi autorizat drept societate de investiții sau de administrare în temeiul Directivei 2009/…/CE [Directiva OPCVM].

Articolul 5 Procedura de acordare a autorizației

Un AFIA care solicită autorizarea furnizează autorităților competente din statul membru unde își are sediul social următoarele:

(a) informații cu privire la identitatea acționarilor sau membrilor direcți sau indirecți, ai AFIA, persoane fizice sau juridice care dețin participații calificate, precum și valoarea respectivelor participații;

(b) un program de activitate, inclusiv informații despre modul în care AFIA intenționează să își respecte obligațiile în temeiul capitolelor III, IV și, după caz, V, VI și VII;

(c) informații detaliate cu privire la caracteristicile FIA pe care intenționează să le administreze, inclusiv numele statului membru sau al țării terțe pe al cărui teritoriu acestea sunt domiciliate;

(d) regulamentul fondului sau actele constitutive ale fiecărui FIA pe care AFIA intenționează să îl administreze;

(e) informații cu privire la dispozițiile luate în vederea delegării funcțiilor serviciilor de administrare menționate la articolul 18 și, după caz, articolul 35;

(f) informații cu privire la dispozițiile luate în vederea păstrării activelor FIA, inclusiv, după caz, dispozițiile luate în temeiul articolului 38;

(g) informațiile suplimentare menționate la articolul 20 alineatul (1).

Sediul principal al AFIA trebuie să fie în aceeași țară ca și sediul social.

Articolul 6

Condiții de acordare a autorizației

1. Autoritățile competente ale statului membru inițial acordă autorizația doar dacă estimează că AFIA va putea să îndeplinească condițiile prezentei directive.

Autorizația este valabilă în toate statele membre.

2. Autoritățile competente ale statului membru de origine refuză autorizarea când buna desfășurare a activității de supraveghere este împiedicată de:

(a) actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei țări terțe aplicabile uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care AFIA are legături strânse, conform definiției din articolul 4 punctul 31 din Directiva 2004/39/CE;

(b) dificultățile legate de aplicarea respectivelor acte cu putere de lege și acte administrative.

3. Autorizația acoperă dispozițiile în materie de delegare luate de AFIA și comunicate în cerere.

Autoritățile competente ale statului membru pot restrânge domeniul de aplicare al autorizației, în special în privința categoriilor de FIA pe care AFIA este autorizată să le administreze, precum și în privința dispozițiilor în materie de delegare.

4. Autoritățile competente informează solicitantul, în termen de două luni de la data înaintării unui dosar complet, dacă i s-a acordat sau nu autorizația.

Refuzul autorizării sau impunerea de restricții sunt motivate.

5. AFIA poate începe prestarea de servicii de administrare în statul membru de origine din momentul acordării autorizației.

Articolul 7 Modificarea domeniului de aplicare al autorizației

AFIA notifică autoritățile competente ale statului membru de origine cu privire la schimbările referitoare la informațiile comunicate în cererea inițială care pot afecta în mod substanțial condițiile de acordare a autorizației, în special schimbările strategiei și politicii de investiții ale FIA administrate de acesta, ale regulamentelor și actelor constitutive ale FIA, precum și cu privire la orice FIA nou pe care AFIA intenționează să îl administreze.

În termen de lună de la primirea notificării autoritățile competente aprobă, impun restricții sau resping respectivele schimbări.

Articolul 8 Retragerea autorizației

Autoritățile competente pot retrage autorizația eliberată unui AFIA în cazul în care acesta:

(1) a obținut autorizația prin declarații false sau alte modalități neregulamentare;

(2) nu mai îndeplinește condițiile în care i-a fost acordată autorizația;

(3) a încălcat în mod serios sau sistematic dispozițiile normelor care transpunere a prezentei directive.

Capitolul III

Condiții de funcționare a AFIA

secțiunea 1: DESFășURAREA ACTIVITățII

Articolul 9 Principii generale

1. Statele membre se asigură că AFIA furnizează serviciile lor de administrare în cadrul Comunității doar dacă respectă în permanență dispozițiile prezentei directive.

AFIA:

(a) acționează în mod onest, cu competență, grijă, diligență și echitabil în desfășurarea activităților sale;

(b) acționează în interesul FIA pe care le administrează, al investitorilor respectivelor FIA și al integrității pieței;

(c) se asigură că toți investitorii FIA sunt tratați în mod echitabil.

Investitorii pot obține tratament preferențial doar dacă acest lucru este menționat în regulamentul sau în actele constitutive ale fondului.

2. Comisia adoptă măsuri de implementare pentru definirea criteriilor care trebuie utilizate de autoritățile competente pentru a stabili dacă AFIA își respectă obligațiile în temeiul alineatului (1).

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 10 Conflicte de interese

1. Statele membre impun AFIA luarea tuturor măsurilor rezonabile în vederea identificării conflictelor de interese care apar între AFIA, inclusiv directorii și angajații acestora sau orice altă persoană legată direct sau indirect de AFIA prin control, și investitorii în FIA administrate de AFIA sau între investitori în timpul administrării unuia sau mai multor FIA.

AFIA menține și aplică dispoziții organizatorice și administrative eficace, în vederea adoptării tuturor măsurilor rezonabile destinate să evite ca interesele FIA și ale investitorilor lor să fie afectate de conflictele de interese.

AFIA separă în cadrul mediului său de lucru sarcinile și responsabilitățile care pot fi considerate incompatibile. AFIA evaluează dacă condițiile sale de funcționare pot implica orice alte conflicte importante de interese și informează investitorii FIA în acest sens.

2. În cazul în care dispozițiile organizatorice luate de un AFIA pentru a gestiona conflictele de interese nu sunt suficiente pentru a garanta, cu o certitudine rezonabilă, că riscul de a afecta interesele investitorilor va fi evitat, AFIA îi informează în mod clar pe aceștia, înainte de a acționa în numele lor, în legătură cu natura generală sau sursa acestor conflicte de interese și elaborează politici și proceduri adecvate.

3. Comisia adoptă măsuri de implementare:

(a) care să precizeze în mod detaliat tipurile de conflicte de interese menționate la alineatul 1;

(b) care să precizeze măsurile rezonabile care trebuie să fie luate de AFIA în termeni de proceduri interne și organizaționale pentru a identifica, preveni, gestiona și a face publice conflictele de interese.

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 11 Gestionarea riscului

1. AFIA se asigură că funcțiile de gestionare a riscului și a portofoliului sunt separate și supuse unor evaluări separate.

2. AFIA implementează sisteme de gestionare a riscului pentru a evalua și monitoriza în mod corespunzător toate riscurile asociate fiecărei strategii de investiții a FIA și la care fiecare FIA este sau poate fi expus.

AFIA evaluează sistemul de gestionare a riscurilor cel puțin o dată pe an și îl adaptează atunci când este necesar.

3. AFIA trebuie cel puțin:

(a) să implementeze un proces documentat și actualizat în mod regulat de evaluare a activității când investește în numele FIA, conform strategiei de investiții, obiectivele și profilul de risc ale FIA;

(b) să se asigure că riscurile asociate fiecărei poziții de investiție a FIA și efectul general al acestora asupra portofoliului FIA pot fi identificate, evaluate și monitorizate cu acuratețe în orice moment prin proceduri adecvate de simulări de criză;

(c) să se asigure că profilul de risc al FIA corespunde mărimii, structurii portofoliului și strategiilor și obiectivelor de investiții ale FIA stabilite în regulamentul și actele statutare ale acestuia.

4. În cazul AFIA care efectuează operațiuni de vânzare în lipsă când investesc în numele unui sau mai multor FIA, statele membre se asigură că AFIA utilizează proceduri care îi oferă accesul la titlurile de valoare sau alte instrumente financiare la data la care AFIA s-a angajat să le furnizeze și că AFIA implementează o procedură de gestionare a riscului care să permită gestionarea corespunzătoare a riscurilor asociate livrării titlurilor de valoare sau a altor instrumente financiare vândute în lipsă.

5. Comisia adoptă măsuri de implementare care să precizeze:

(a) cerințele de gestionare a riscului care trebuie utilizate de AFIA în funcție a riscului la care AFIA este expus în numele FIA pe care le gestionează;

(b) dispozițiile necesare pentru a permite AFIA gestionarea riscurilor speciale asociate cu tranzacțiile de vânzare în lipsă, inclusiv restricțiile pertinente ce pot fi necesare pentru a proteja FIA de expunerile nejustificate la risc.

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 12 Gestionarea lichidităților

1. Pentru fiecare FIA pe care îl gestionează AFIA utilizează un cadru adecvat de gestionare a lichidităților și adoptă proceduri care să garanteze că profilul de lichiditate al investițiilor FIA respectă obligațiile sale de bază.

AFIA realizează în mod regulat simulări de criză, atât în condiții normale, cât și excepționale de lichiditate și monitorizează în consecință riscul de lichiditate al FIA.

2. AFIA se asigură că fiecare FIA din administrare are o politică de rambursare corespunzătoare profilului de lichiditate a investițiilor FIA care este definită în regulamentul sau actele constitutive ale FIA.

3 Comisia adoptă măsuri de implementare care să detalieze:

(a) cerințele de gestionare a lichidităților menționate la alineatul (1) și

(b) în special, cerințele de lichiditate minimă pentru FIA care rambursează unități sau acțiuni mai des decât o dată la șase luni.

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 13 Investiții în poziții din securitizare

În vederea garantării coerenței transsectoriale și a eliminării divergențelor dintre interesele firmelor care transformă împrumuturile în titluri de valoare tranzacționabile și alte instrumente financiare (emitenți) și AFIA care investesc în respectivele titluri de valoare sau în alte instrumente financiare în numele unuia sau mai multor FIA, Comisia adoptă măsuri de implementare care stabilesc cerințele în următoarele domenii:

(a) cerințele care trebuie îndeplinite de inițiatorul ordinului pentru ca un AFIA să poată investi în titluri de valoare sau alte instrumente financiare de acest tip emise după 1 ianuarie 2011 în numele unuia sau mai multor FIA, inclusiv obligațiile care garantează că inițiatorul menține un interes economic net de cel puțin 5%;

(b) cerințele cantitative care trebuie îndeplinite de AFIA care investește în respectivele titluri sau în alte instrumente financiare în numele unuia sau mai multor FIA.

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Secțiunea 2: CERINȚE DE CAPITAL

ARTICOLUL 14 Capitalul inițial și capitalul permanent

AFIA trebuie să aibă fonduri proprii în valoare de cel puțin 125 000 EUR.

În cazul în care valoarea portofoliilor administrate de AFIA depășește 250 de milioane de EUR, AFIA trebuie să dispună de fonduri proprii suplimentare a căror valoare este egală cu 0,02 % din suma cu care valoarea portofoliilor AFIA depășește 250 de milioane de EUR.

Indiferent de valoarea obligațiile stabilite în primul și al doilea paragraf, valoarea fondurilor propriii ale AFIA nu este niciodată inferioară valorii impuse în temeiul articolului 21 din Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (reformare)[19].

În sensul primului, celui de-al doilea și celui de-al treilea paragraf următoarele portofolii sunt considerate a fi portofoliile AFIA:

(a) portofoliile FIA administrate de AFIA, inclusiv FIA pentru care AFIA a delegat una sau mai multe funcții în conformitate cu articolul 18;

(b) portofoliile FIA pe care AFIA le administrează prin delegare.

SECȚIUNEA 3: CERINȚE ORGANIZATORICE

ARTICOLUL 15 Principii generale

AFIA utilizează în orice moment resursele adecvate și corespunzătoare necesare pentru buna derulare a activităților lor de administrare.

Aceștia dispun de sisteme actualizate, proceduri interne documentate și controale interne regulate a activității pentru a atenua și gestiona riscurile asociate activității lor.

Articolul 16 Evaluare

1. AFIA se asigură că pentru fiecare FIA din administrare, se numește un evaluator independent de AFIA care să stabilească valoarea activelor obținute de FIA și valoarea acțiunilor și a unităților FIA.

Evaluatorul se asigură că activele, acțiunile și unitățile sunt evaluate cel puțin o dată pe an și de fiecare dată când se emit sau se rambursează acțiuni sau unități ale FIA, în cazul în care acest lucru se întâmplă mai frecvent.

2. AFIA se asigură ca evaluatorul are proceduri adecvate și consecvente de evaluare a activelor FIA în conformitate cu standardele și normele de evaluare în vigoare aplicabile pentru a reflecta valoarea de inventar netă a acțiunilor sau unităților de FIA.

3. Normele aplicabile evaluării activelor și calculării valorii de inventar nete a activelor pe unitate sau pe acțiune a FIA sunt stabilite în legislația țării unde este domiciliat FIA sau în regulamentul sau actele constitutive ale acestuia.

4. Comisia adoptă măsuri de implementare care detaliază criteriile pe baza cărora evaluatorul poate fi considerat independent în sensul alineatului (1).

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 17 Depozitar

1. Pentru fiecare FIA din administrare AFIA se asigură că se numește un depozitar care să îndeplinească, acolo unde este cazul, următoarele sarcini:

(a) să primească toate plățile efectuate de investitori când subscriu unități sau acțiuni ale unui FIA administrat de AFIA și să le contabilizeze în numele AFIA într-un cont separat;

(b) să păstreze instrumentele financiare care aparțin FIA;

(c) să verifice dacă FIA sau AFIA în numele FIA a obținut dreptul de proprietate asupra tuturor celorlalte active în care FIA investește.

2. Un AFIA nu poate fi depozitar.

Depozitarul acționează independent și exclusiv în interesul investitorilor FIA.

3. Depozitarul este o instituție de credit cu sediul social în Comunitate și autorizată în conformitate cu Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare)[20].

4. Depozitarii pot delega sarcinile lor altor depozitari.

5. Depozitarul răspunde față de AFIA și investitorii FIA pentru pierderile suferite de aceștia ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor sale în temeiul prezentei directive.

În cazul pierderilor de instrumentele financiare pe care le păstrează, depozitarul își poate declina răspunderea doar dacă este în măsură să dovedească că nu ar fi putut evita pierderea respectivă.

Răspunderea față de investitorii FIA poate fi invocată direct sau indirect, prin intermediul FIA, în funcție de natura juridică a raporturilor dintre depozitar, AFIA și investitori. Răspunderea depozitarului nu este afectată de delegările menționate la alineatul (4).

secțiunea 4: DELEGAREA FUNCțIILOR AFIA

ARTICOLUL 18 Delegarea

1. AFIA care intenționează să delege unei terțe părți sarcina efectuării în numele lor a uneia sau mai multora dintre funcțiile lor cer autorităților competente ale statului membru de origine o autorizația prealabilă pentru fiecare delegare.

Trebuie respectate următoarele condiții:

(a) terța parte trebuie să fie solvabilă și fiabilă iar persoanele care conduc în mod efectiv activitatea trebuie să aibă o bună reputație și o experiență suficientă;

(b) în cazul în care delegarea se referă la administrarea portofoliului sau la gestionarea riscurilor, partea terță trebuie, de asemenea, să fie autorizată drept AFIA pentru a putea să gestioneze FIA de același tip;

(c) delegarea nu poate să împiedice buna desfășurare a supravegherii AFIA și, în special, nu poate să împiedice nici AFIA să acționeze, nici FIA să fie administrat în interesul investitorilor săi;

(d) AFIA trebuie să demonstreze că terța parte este calificată și capabilă să exercite funcțiile în cauză, a fost selecționată cu atenția cuvenită și că AFIA poate să monitorizeze în mod efectiv și în orice moment activitatea delegată, să dea în orice moment instrucțiuni suplimentare terței părți și să retragă cu efect imediat delegația atunci când acest lucru este în interesul investitorilor.

Nu poate fi dată nici delegație depozitarului, evaluatorului sau oricărei alte societăți ale cărei interese pot intra în conflict cu cele ale FIA sau ale investitorilor săi.

AFIA evaluează în permanență serviciile furnizate de fiecare terță parte.

2. faptul că AFIA a delegat funcții unei terțe părți nu poate afecta în nici un caz responsabilitatea AFIA și, în nici un caz, AFIA nu își deleagă funcțiile într-o asemenea măsură încât să nu mai poată fi considerat administratorul FIA.

3. Terța parte nu poate subdelega niciuna din funcțiile delegate ei.

4. Comisia adoptă măsuri de implementare care să precizeze:

(a) condițiile de aprobare a delegării;

(b) condițiile în care administratorul nu mai poate fi considerat administrator al FIA în conformitate cu alineatul (2).

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Capitolul IV Cerințe privind transparența

Articolul 19 Raportul anual

1. AFIA pune la dispoziție pentru fiecare FIA din administrare un raport anual pentru fiecare exercițiu financiar. Raportul anual este disponibil investitorilor și autorităților competente cel târziu la patru luni de la închiderea exercițiului.

2. Raportul anual conține cel puțin:

(a) un bilanț sau o declarație a activelor și pasivelor;

(b) un cont de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar;

(c) un raport al activităților din exercițiul financiar;

3. Informațiile contabile din rapoartele anuale trebuie auditate de una sau mai multe persoane abilitate prin lege să auditeze aceste conturi în conformitate cu Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului[21]. Raportul de audit și, după caz, rezervele acestuia se reproduc integral în raportul anual.

4. Comisia adoptă măsuri de implementare care să detalieze conținutul și formatul raportului anual. Aceste măsuri se vor adapta tipului de AFIA la care se referă.

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 20 Furnizarea de informații investitorilor

1. AFIA se asigură că înainte de a investi în FIA investitorii primesc următoarele informații, precum și modificările survenite ale acestora:

(a) o descriere a strategiei de investiții și a obiectivelor FIA, a tuturor activelor în care FIA poate investi și a tehnicilor pe care acesta le poate utiliza și a riscurilor asociate, orice restricții aplicabile privind investițiile, situațiile în care FIA poate utiliza leverage-ului, tipurile și sursele împrumuturilor autorizate și riscurile asociate acestora, precum și a existenței oricăror restricții în utilizarea de leverage;

(b) o descriere a procedurilor prin care FIA își poate schimba strategia sau politica de investiții sau ambele;

(c) o descriere a implicațiilor juridice ale relației contractuale stabilite în scopul investirii, inclusiv informații cu privire la jurisdicție, legislația aplicabilă și existența sau nu a unor instrumente juridice care să permită recunoașterea și aplicarea hotărârilor judecătorești pe teritoriul pe care este domiciliat fondul;

(d) identitatea depozitarului, evaluatorului și auditorului FIA și a oricăror altor furnizori de servicii și o descriere a îndatoririlor acestora, precum și drepturile investitorilor în caz de deficiențe;

(e) o descriere a funcțiilor de administrare și depozitare delegate și identitatea terței părți căreia i-au fost delegate acestea;

(f) o descriere a procedurii de evaluare a FIA și, după caz a modelelor de determinare a valorii activelor, inclusiv metodele utilizate pentru evaluarea activelor greu de evaluat;

(g) o descriere a gestionării riscului de lichiditate a FIA, inclusiv drepturile de rambursare în situații normale și excepționale, acordurile de rambursare cu investitorii existente și modul în care AFIA asigură tratamentul echitabil al investitorilor;

(h) o descriere a tuturor comisioanelor, taxelor și cheltuielilor care sunt suportate direct sau indirect de investitori, precum și valoarea maximă a acestora;

(i) dacă un investitor obține tratament preferențial sau dreptul de a obține tratament preferențial, identitatea investitorului și descrierea respectivului tratament preferențial;

(j) ultimul raport anual.

2. Pentru fiecare FIA administrat, AFIA comunică periodic investitorilor:

(a) procentajul din activele FIA care fac obiectul unor măsuri speciale datorită naturii lor nelichide;

(b) noile măsuri de gestionare a lichidității FIA;

(c) profilul actual de risc al FIA și sistemele de gestionare a riscurilor utilizate de AFIA pentru gestionarea acestora;

3. Comisia adoptă măsuri de implementare care să detalieze obligațiile de informare ale AFIA și frecvența comunicărilor de informații menționate la alineatul (2). Aceste măsuri se vor adapta tipului de AFIA la care se referă.

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 21 Obligații de raportare către autoritățile competente

1. AFIA raportează în mod regulat autorităților competente din statul membru de origine principalele piețe pe care operează și instrumentele principale cu care tranzacționează în numele FIA pe care le administrează.

Acesta comunică informații agregate referitoare la principalele instrumente cu care tranzacționează, piețele pe care este membru sau pe care tranzacționează în mod activ, precum și principalele expunerile și cele mai importante concentrări ale fiecărui FIA din administrare.

2. Pentru fiecare FIA din administrare, AFIA raportează periodic autorităților competente din statul său membru de origine următoarele:

(a) procentajul din activele FIA care fac obiectul unor măsuri speciale datorită naturii lor nelichide;

(b) noile măsuri de gestionare a lichidității FIA;

(c) profilul actual de risc al FIA și instrumentele de gestionare a riscurilor utilizate de AFIA pentru gestionarea acestora;

(d) principalele categorii de active în care a investit FIA;

(e) după caz, utilizarea vânzării în lipsă pe durata perioadei de raportare.

3. Pentru fiecare FIA din administrare, AFIA transmite periodic autorităților competente din statul său membru de origine următoarele documente:

(a) un raport anual pentru fiecare FIA administrat de AFIA pentru fiecare exercițiu financiar, la cel târziu patru luni de la sfârșitul perioadei la care acesta se referă;

(b) la sfârșitul fiecărui trimestru o listă detaliată a tuturor FIA pe care AFIA le administrează.

4. Comisia adoptă măsuri de implementare care să detalieze obligațiile de raportare menționate la alineatele (1), (2) și (3), precum și frecvența acestora.

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Capitolul VObligațiile AFIA care administrează anumite tipuri de FIA

secțiunea 1: OBLIGAțIILE AFIA CARE ADMINISTREAZă FIA CU LEVERAGE

ARTICOLUL 22 Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune se aplică doar AFIA care administrează unul sau mai multe FIA care utilizează în mod regulat grade ridicate de leverage.

AFIA evaluează trimestrial dacă FIA utilizează în mod regulat niveluri ridicate de leverage și informează în consecință autoritățile competente.

În aplicarea celui de-al doilea paragraf, se consideră că un FIA utilizează în mod regulat leverage ridicat în cazul în care leverage-ul combinat din toate sursele depășește în două din ultimele patru trimestre valoarea capitalului social al FIA.

Articolul 23 Furnizarea de informații investitorilor

AFIA administrând FIA care utilizează în mod sistematic un nivel ridicat de leverage, pentru fiecare asemenea FIA:

(a) comunică investitorilor nivelul maxim al leverage-ului pe care AFIA îl poate utiliza în numele FIA , precum și drepturile de reutilizare a garanțiilor sau a oricăror garanții acordate în cadrul acordului care a dat naștere leverage-ului;

(b) comunică trimestrial investitorilor valoarea totală a leverage-ului utilizat de fiecare FIA în trimestrul precedent.

Articolul 24 Raportare către autoritățile competente

1. AFIA care administrează FIA care utilizează în mod sistematic un nivel ridicat de leverage furnizează în mod regulat autorităților competente din statul său membru de origine informații referitoare la nivelul global al leverage-ului utilizat de fiecare FIA administrat și o defalcare pe leverage rezultând din împrumuturi de numerar sau titluri de valoare și leverage încorporat în instrumentele financiare derivate.

Informațiile includ identitatea celor mai mari cinci surse de împrumut de numerar sau titluri de valoare pentru fiecare FIA administrat de AFIA și valoarea sumei primite de la fiecare din entitățile respective pentru fiecare FIA administrat de AFIA.

2. Comisia adoptă măsuri de implementare care să detalieze obligațiile de comunicare de informații referitoare la leverage și frecvența raportărilor către autoritățile competente și a comunicării de informații investitorilor.

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 25 Utilizarea informațiilor de către autoritățile competente, cooperarea în domeniul supravegherii limitarea leverage-ului

1. Statele membre garantează că autoritățile competente din statul membru de origine utilizează informațiile primite în temeiul articolului 24 în scopul determinării măsurii în care utilizarea leverage-ului contribuie la crearea de riscuri sistemice în sistemul financiar sau riscul de piețe dezordonate.

2. Statele membre de origine se asigură că toate informațiile primite în temeiul articolului 24 și agregate cu privire la toți AFIA pe care îi supraveghează sunt disponibile celorlalte autorități competente prin intermediul procedurii stabilite la articolul 46 privind cooperarea în domeniul supravegherii. Acestea trebuie, de asemenea, să furnizeze fără întârziere informații prin acest mecanism și în mod bilateral statelor membre direct interesate în cazul în care un AFIA aflat sub responsabilitatea lor ar putea să devină o sursă importantă de risc de contrapartidă pentru o instituție de credit sau altă instituție importantă din punct de vedere sistemic în alt stat membru.

3. Pentru a asigura stabilitatea și integritatea sistemului financiar, Comisia adoptă măsuri de implementare care stabilesc limitele nivelului de leverage care poate fi utilizat de AFIA. Aceste limite trebuie să țină seama, printre altele, de tipul de FIA, strategiile acestora și sursele de leverage.

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

4. În situații excepționale și atunci când acest lucru este necesar pentru asigurarea stabilității și integrității sistemului financiar, autoritățile competente ale statului membru de origine pot impune limite suplimentare nivelului de leverage care poate fi utilizat de AFIA. Măsurile luate de autoritățile competente ale statului membru de origine au caracter temporar și trebuie să respecte dispozițiile adoptate de Comisie în temeiul alineatului (3).

secțiunea 2: OBLIGAțIILE AFIA ADMINISTRÂND FIA CARE OBțIN INFLUENță DECISIVă ÎN SOCIETățI

ARTICOLUL 26 Domeniul de aplicare

1. Prezenta secțiune se aplică:

(a) AFIA care administrează unul sau mai multe FIA care fie individual, fie în comun obțin cel puțin 30% din drepturile de vot ale unui emitent sau al unei societăți necotate, după caz;

(b) AFIA care au încheiat un acord cu unul sau mai multe AFIA care ar permite FIA administrate de respectivii AFIA să obțină cel puțin 30% din drepturile de vot ale emitentului sau al societății necotate, după caz;

2. Prezenta secțiune nu se alică în cazul în care emitentul sau societatea necotată în cauză sunt întreprinderi mici și mijlocii care au mai puțin de 250 de angajați, o cifră de afaceri anuală mai mică de 50 de milioane de EUR și/sau un bilanț anual care nu depășește 43 de milioane de EUR.

Articolul 27 Notificarea obținerii influenței decisive în societăți necotate

1. Statele membre se asigură că în cazul în care un AFIA este în situația de a exercita cel puțin 30% din drepturile de vot ale unei societăți necotate, acest AFIA notifică societății necotate și tuturor celorlalți acționari informațiile cerute la alineatul (2).

Notificarea se face cât mai repede și nu mai târziu de a patra zi de tranzacționare, prima zi de tranzacționare fiind ziua în care AFIA a atins poziția de a fi capabil să exercite 30% din drepturile de vot.

2. Notificarea prevăzută la alineatul (1) conține următoarele informații:

(a) situația care rezultă în urma operațiunii, în termeni de drepturi de vot;

(b) condițiile în care s-a atins pragul de 30%, inclusiv informații despre identitatea diferiților actori implicați;

(c) data atingerii sau depășirii pragului.

Articolul 28 Furnizarea de informații în cazul obținerii influenței decisive în emitenți sau companii necotate

1. În plus față de articolul 27, statele membre se asigură că în cazul în care un AFIA obțin cel puțin 30% din drepturile de vot ale unui emitent sau ale unei societăți necotate, respectivul AFIA pune la dispoziția emitentului, a societății necotate, a acționarilor acestora și, după caz, a reprezentanților angajaților sau, în cazul în care asemenea reprezentanți nu există, a angajaților înșiși informațiile menționate la al doilea și al treilea paragraf.

În ceea ce privește emitenții, AFIA pune la dispoziția emitentului în cauză, a investitorilor acestuia și a reprezentanților angajaților:

(a) informațiile menționate la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2004/25/CE a parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare[22];

(b) politica de prevenire și gestionare a conflictelor de interese, în special între AFIA și emitent;

(c) politica de comunicare internă și externă a emitentului, în special în ceea ce privește angajații.

În ceea ce privește societățile necotate, AFIA pune la dispoziția societății necotate în cauză, a acționarilor acesteia și a reprezentanților angajaților:

(d) identitatea AFIA care fie individual, fie în acord cu alți AFIA a atins pragul de 30%;

(e) planul de dezvoltare al societății necotate;

(f) politica de prevenire și gestionare a conflictelor de interese, în special între AFIA și societatea necotată;

(g) politica de comunicare internă și externă a emitentului sau al societății necotate, în special în ceea ce privește angajații.

2. Comisia adoptă măsuri de aplicare care să stabilească:

(a) conținutul detaliat al informațiilor furnizate în temeiul alineatului (1);

(b) modul în care se comunică informațiile.

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 29 Dispoziții speciale privind raportul anual al FIA care exercită o influență decisivă în emitenți sau societăți necotate

1. Statele membre se asigură că AFIA includ în raportul anual menționat la articolul 19 informațiile suplimentare menționate la alineatul (2) din prezentul articol pentru fiecare FIA pe care îl gestionează.

2. Raportul anual al FIA include următoarele informații suplimentare pentru fiecare emitent sau societate necotată în care FIA a investit:

(a) în ceea ce privește evoluțiile operaționale și financiare, prezentarea veniturilor și câștigurilor pe segmente de activitate, situația evoluției activității și a activității financiare a societății, evaluarea evoluției așteptate a activității și a activității financiare, raport asupra evenimentelor importante din exercițiul financiar;

(b) în ceea ce privește riscurile financiare și de altă natură, cel puțin riscurile financiare asociate structurii capitalului;

(c) în ceea ce privește chestiunile legate de angajați, rotația, reducerea și recrutarea personalului;

(d) situația vânzărilor importante de active.

În plus, raportul anual al FIA conține, pentru fiecare emitent în care acesta a dobândit o influență decisivă, informațiile menționate la articolul 46a alineatul (1) litera (f) din a patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale[23] și o privire de ansamblu asupra structurii capitalului, conform celor menționate în articolul 10 alineatul (1) literele (a) și (d)din Directiva 2004/25/CE.

Pentru fiecare societate necotată în care a dobândit o influență decisivă, raportul FIA oferă o privire de ansamblu a regimului de administrare și informațiile menționate în articolul 3 literele (b), (c) și (e) - (h) din A doua Directivă 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora[24].

3. Pentru fiecare FIA în administrare pentru care intră sub incidența prezentei secțiuni AFIA menționați la articolul 26 alineatul (1) furnizează informațiile menționate la alineatul (2) tuturor reprezentanților personalului societății în cauză în intervalul de timp menționat la articolul 19 alineatul (1).

4. Comisia adoptă măsuri de aplicare care să specifice în detaliu conținutul informațiilor care trebuie furnizate în temeiul alineatelor (1) și (2).

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 30 Dispoziții speciale privind societățile ale căror acțiuni nu mai sunt admise spre tranzacționare pe o piață reglementată

Când, în urma dobândirii a cel puțin 30% din drepturile de vot ale unui emitent, acțiunile respectivului emitent nu mai sunt admise spre tranzacționare pe o piață reglementată, acesta trebuie totuși să își respecte obligațiile în temeiul Directivei 2004/109/CE timp de doi ani de la data retragerii de pe piața reglementată.

Capitolul VI

Furnizarea de către AFIA de servicii de administrare și comercializare

Articolul 31 Comercializarea de acțiuni sau unități ale FIA în statul membru de origine

1. Un AFIA autorizat poate comercializa investitorilor profesioniști în statul membru de origine acțiuni sau unități ale FIA deîndată ce sunt îndeplinite condițiile specificate la prezentul articol.

2. AFIA trimite autorităților competente din statul său membru de origine o notificare referitoare la fiecare FIA pe care intenționează să îl comercializeze.

Notificarea conține următoarele:

(a) identificarea FIA pe care intenționează să îl comercializeze și informații cu privire la domicilierea FIA;

(b) regulamentul sau actele constitutive ale FIA;

(c) o descriere a FIA sau orice informații cu privire la acesta puse la dispoziția investitorilor;

(d) informații cu privire la dispozițiile luate pentru a împiedica comercializarea unităților sau acțiunilor respectivului FIA către investitori de retail, inclusiv în cazul în care AFIA se bazează pe activitatea unor entități independente pentru a furniza servicii de investiții cu privire la FIA sale.

3. În cel târziu zece zile lucrătoare de la data primirii notificării complete în temeiul alineatului (2), autoritățile competente ale statului membru de origine informează AFIA dacă poate începe comercializarea FIA identificat în notificarea menționată la alineatul (2).

Sub rezerva măsurilor de implementare menționate în al treilea paragraf, autoritățile competente pot impune restricții sau condiții la comercializarea FIA în temeiul prezentului articol.

Comisia adoptă măsuri de implementare care să detalieze tipurile de restricții și condițiile care pot fi impuse comercializării FIA în temeiul paragrafului al doilea al prezentului alineat. Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

4. Fără a aduce atingere articolului 32 alineatul (1) statele membre se asigură că FIA administrate de AFIA sunt comercializate doar investitorilor profesioniști.

Articolul 32 Posibilitatea ca statele membre să permită comercializarea FIA investitorilor de retail

1. Statele membre pot permite pe teritoriul lor comercializarea FIA investitorilor de retail.

În acest sens statele membre pot impune AFIA sau FIA cerințe mai stricte.

2. Statele membre care permit pe teritoriul lor comercializarea FIA investitorilor de retail, în termen de un an de la data menționată la articolul 54 alineatul (1) informează Comisia despre:

(a) tipurile de FIA pe care AFIA le poate comercializa pe teritoriul lor investitorilor de retail;

(b) obligațiile suplimentare impuse de statul membru pentru comercializarea FIA investitorilor de retail pe teritoriul său.

Statele membre informează Comisia în legătură cu orice schimbări ulterioare referitoare la primul paragraf.

Articolul 33 Condiții de comercializare în alte state membre

1. În cazul în care un AFIA autorizat dorește să comercializeze în alt stat membru investitorilor profesioniști unitățile sau acțiunile unui FIA, acesta transmite autorităților competente din statul său membru de origine următoarele documente:

(a) o scrisoare de notificare conținând un program de activitate care să identifice FIA pe care acesta dorește să îl comercializeze și informații privind domicilierea FIA;

(b) regulamentul sau actele constitutive ale FIA;

(c) o descriere a FIA sau orice informații cu privire la acesta puse la dispoziția investitorilor;

(d) indicarea statului membru în care intenționează să comercializeze investitorilor profesioniști unitățile sau acțiunile unui FIA aflat în administrarea sa;

(e) măsurile luate pentru comercializarea FIA și, după caz, informații privind măsurile luate pentru a împiedica comercializarea către investitorii de retail a unităților sau acțiunilor respectivului FIA.

2. Autoritățile competente ale statului membru de origine, transmit autorităților competente din statul membru unde va fi comercializat FIA documentația completă menționată la alineatul (1) în cel mult zece zile de la primirea ei. Acestea includ și un certificat care să ateste că AFIA în cauză este autorizat.

3. La transmiterea documentației, autoritățile competente ale statului membru de origine al AFIA notifică de îndată AFIA cu privire la transmitere. AFIA poate începe comercializarea FIA în statul membru gazdă de la data respectivei notificări.

4. Măsurile menționate la alineatul (1) litera (e) intră sub incidența legislației și supravegherii statului membru gazdă.

5. Statele membre se asigură că scrisoarea de notificare și atestarea menționate la alineatul (1) sunt transmise într-o limbă uzuală în mediul financiar internațional.

Statele membre se asigură că transmiterea și completarea pe cale electronică a documentelor menționate la alineatul (2) sunt acceptate de autoritățile lor competente.

6. În caz de modificare a informațiilor comunicate în conformitate cu alineatul (2), AFIA anunță în scris autoritatea competentă a statului său membru de origine, cu cel puțin o lună înainte de implementarea modificării respective.

Autoritățile competente ale statului membru de origine informează de îndată autoritățile competente ale statului membru gazdă în legătură respectivele modificări.

7. În conformitate cu procedura menționată la articolul 49 alineatul (2), Comisia adoptă măsuri de implementare care să detalieze:

(a) forma și conținutul modelului standard de scrisoare de notificare;

(b) forma și conținutul modelului standard de certificat;

8. AFIA pot comercializa acțiuni sau unități ale unui FIA domiciliat într-o țară terță investitorilor profesionali domiciliați într-un stat membru diferit de statul membru de origine al AFIA doar de la data menționată în articolul 54 alineatul (1) al doilea paragraf.

Articolul 34 Condiții de furnizare de servicii de administrare în alte state membre

1. Statele membre se asigură că un AFIA autorizat poate furniza servicii de administrare în legătură cu un FIA domiciliat în alt stat membru fie direct, fie prin crearea unei sucursale, cu condiția ca AFIA să fie autorizat să gestioneze respectivul tip de FIA.

2. AFIA care doresc să furnizeze pentru prima oară servicii de administrare în legătură cu un FIA domiciliat în alt stat membru comunică autorităților competente din statele lor membre de origine următoarele informații:

(a) statul membru în care dorește să furnizeze, direct sau prin crearea unei sucursale, servicii de administrare;

(b) un program de activitate care să menționeze în special serviciile pe care dorește să le presteze și FIA pe care dorește să îl administreze.

3. În cazul în care AFIA dorește să creeze o sucursală, în plus față de informațiile cerute la alineatul (2), acesta comunică și următoarele informații:

(a) structura organizațională a sucursalei;

(b) adresa la care pot fi solicitate documente în statul membru de origine;

(c) numele persoanelor care răspund de gestionarea sucursalei.

4. Autoritățile competente ale statului membru de origine transmit autorităților competente din statul membru în care se vor presta serviciile documentația completă menționată la alineatul (2) și, după caz, la alineatul (3) în cel mult zece zile de la primirea ei, precum și un atestat care să certifice că au autorizat AFIA respectiv. Acestea notifică de îndată AFIA cu privire la transmitere.

La primirea notificării de transmitere AFIA poate începe furnizarea serviciilor respective în statul membru gazdă.

5. Statul membru gazdă nu impune AFIA în cauză obligații suplimentare legate de problemele care intră sub incidența prezentei directive.

6. În caz de modificare a informațiilor comunicate în conformitate cu alineatul (2) și, după caz, cu alineatul (3), AFIA anunță în scris autoritatea competentă a statului său membru de origine, cu cel puțin o lună înainte de implementarea modificării respective.

Autoritatea competentă a statului membru de origine informează autoritatea competentă a statului membru gazdă în legătură cu respectivele modificări.

Capitolul VIINorme specifice referitoare la țările terțe

Articolul 35 Condițiile de comercializare în Comunitate a FIA domiciliate în țări terțe

Un AFIA poate comercializa acțiuni sau unități ale unui FIA domiciliat într-o țară terță investitorilor profesionali domiciliați într-un stat membru doar dacă țara terță a semnat cu respectivul stat membru un acord care respectă în totalitate standardele stabilite la articolul 26 din modelul de convenție fiscală a OCDE și garantează un schimb efectiv de informații pe probleme fiscale.

În cazul în care AFIA comercializează acțiuni sau unități ale unui FIA domiciliat într-o țară terță, statul membru de origine poate prelungi perioada menționată în articolul 31 alineatul (3) atunci când acest lucru este necesar pentru a verifica dacă condițiile impuse de prezenta directivă sunt îndeplinite.

Înainte de a permite unui AFIA comercializarea de acțiuni sau unități ale unui FIA domiciliat într-o țară terță, statul membru de origine acordă o atenție specială măsurilor luate de AFIA în conformitate cu articolul 38, dacă este cazul.

Articolul 36 Delegarea de către AFIA a sarcinilor administrative unei entități stabilite într-o țară terță

Statele membre permit unei AFIA delegarea serviciilor administrative unei entități stabilite într-o țară terță doar în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) sunt îndeplinite cerințele menționate la articolul 18;

(b) entitatea este autorizată să furnizeze servicii de administrare sau este înregistrată în țara terță în care este stabilită și este supusă supravegherii prudențiale;

(c) există un acord corespunzător de cooperare între autoritatea competentă a AFIA și autoritatea de supraveghere a entității.

Articolul 37 Evaluatorul stabilit într-o țară terță

1. Statele membre permit numirea unui evaluator stabilit într-o țară terță doar în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) sunt îndeplinite cerințele menționate la articolul 16;

(b) țara terță face obiectul unei decizii luate în conformitate cu alineatul (3) care să ateste că standardele și normele de evaluare utilizate de evaluatorii stabiliți pe teritoriul său sunt echivalente celor aplicabile în Comunitate.

2. Comisia adoptă măsuri de implementare pentru definirea criteriilor de evaluare a echivalenței standardelor și normelor de evaluare ale țărilor terțe menționate la alineatul (1) litera (b).

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

3. Pe baza criteriilor menționate la alineatul (2), în conformitate cu procedura menționată la articolul 49 alineatul (2), Comisia adoptă măsuri de implementare care să constate că standardele și normele de evaluare din legislația unei țări terțe sunt echivalente normelor aplicabile în Comunitate.

Articolul 38 Delegarea sarcinilor de depozitar privitoare la FIA domiciliate în țări terțe

1. Prin derogare de la dispozițiile articolului 17 alineatul (4), pentru un FIA domiciliat într-o țară terță statele membre permit depozitarului respectivului FIA numit în conformitate cu articolul 17 delegarea uneia sau a mai multora din funcțiile sale unui subdepozitar domiciliat în aceeași țară terță cu condiția ca legislația respectivei țări terțe să fie echivalentă cu dispozițiile prezentei directive și să fie aplicată efectiv.

Trebuie îndeplinite, de asemenea, următoarele condiții:

(a) țara terță face obiectul unei decizii luate în conformitate cu alineatul (4) care să ateste că subdepozitarii domiciliați în respectiva țară fac obiectul unei reglementări prudențiale și a unei supravegheri efective echivalente dispozițiilor din legislația comunitară.

(b) cooperarea între statul membru de origine și autoritățile pertinente ale țării terțe este asigurată în mod suficient;

(c) țara terță face obiectul unei decizii luate în conformitate cu alineatul (4) care să ateste că standardele pentru prevenirea spălării banilor și finanțarea terorismului sunt echivalente standardelor din legislația comunitară.

2. Răspunderea depozitarului în fața investitorilor nu este afectată de faptul că a delegat unui depozitar dintr-o țară terță efectuarea unora sau a tuturor sarcinilor sale.

3. Comisia adoptă măsuri de implementare pentru definirea criteriilor de evaluare a echivalenței reglementării prudențiale a supravegherii și a standardelor țărilor terțe menționate la alineatul (1).

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

4. Pe baza criteriilor menționate la alineatul (3), în conformitate cu procedura menționată la articolul 49 alineatul (2), Comisia adoptă măsuri de implementare care să ateste că reglementarea prudențială, supravegherea și standardele unei țări terțe sunt echivalente prezentei directive.

Articolul 39 Autorizarea AFIA stabilite în țări terțe

1. În conformitate cu prezenta directivă statele membre pot autoriza AFIA stabilită în țări terțe să comercializeze investitorilor profesionali din Comunitate unități sau acțiuni ale unui FIA cu respectarea dispozițiilor prezentei directive cu condiția ca:

(a) țara terță face obiectul unei decizii luate în conformitate cu alineatul (3) litera (a) care să ateste că legislația ei privind reglementarea prudențială și supravegherea permanentă este echivalentă dispozițiilor prezentei directive și este aplicată efectiv.

(b) țara terță face obiectul unei decizii luate în conformitate cu alineatul (3) litera (b) care să ateste că aceasta acordă AFIA comunitari acces efectiv pe piață comparabil cu accesul acordat de Comunitate AFIA din respectiva țară terță;

(c) AFIA furnizează autorităților competente din statul membru în care cere autorizarea informațiile menționate la articolele 5 și 31;

(d) există un acord de cooperare între autoritățile competente ale respectivului stat membru și supraveghetorul AFIA, care să asigure un schimb eficient de informații pertinente pentru monitorizarea implicațiilor potențiale ale activităților AFIA asupra stabilității instituțiilor financiare importante din punct de vedere sistemic și a funcționării ordonate a piețelor pe care AFIA activează.

(e) țara terță a semnat un acord cu țara în care cere autorizare care respectă în întregime standardele stabilite la articolul 26 din modelul de convenție fiscală a OCDE și garantează un schimb efectiv de informații pe probleme fiscale.

2. Comisia adoptă măsuri de implementare în scopul stabilirii:

(a) criteriilor generale de echivalență pentru echivalența și aplicarea efectivă a legislației țării terțe referitoare la reglementarea prudențială și supravegherea permanentă, bazate pe cerințele menționate în capitolele III, IV și V.

(b) criteriilor generale pentru a determina dacă țările terțe acordă AFIA comunitare acces efectiv la piață comparabil cu accesul acordat de Comunitate AFIA din respectivele țări terțe.

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

3. Pe baza criteriilor menționate la alineatul (2), în conformitate cu procedura menționată la articolul 49 alineatul (2), Comisia adoptă măsuri de implementare care să ateste că:

(a) legislația privind reglementarea prudențială și supravegherea permanentă a AFIA dintr-o țară terță este echivalentă prezentei directive și aplicată efectiv;

(b) o țară terță acordă AFIA comunitare acces efectiv pe piață, cel puțin comparabil cu accesul acordat de comunitate AFIA din respectiva țară terță.

Capitolul VIIIAutorități competente

Secțiunea 1: DESEMNARE, COMPETENțE șI PROCEDURI PRIVIND CăILE DE ATAC

ARTICOLUL 40 Desemnarea autorităților competente

Statele membre desemnează autoritățile competente care trebuie să îndeplinească funcții prevăzute în prezenta directivă.

În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorități competente, acesta informează Comisia în acest sens precizând împărțirea eventuală a atribuțiilor.

Articolul 41 Competențele autorităților competente

1. Autoritățile competente sunt învestite cu toate competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. Aceste competențe se exercită:

(a) în mod direct;

(b) în colaborare cu alte autorități;

(c) sub responsabilitatea lor, prin delegare către entități cărora li s-au delegat sarcini;

(d) prin sesizarea autorităților judiciare competente.

2. Autoritățile competente au cel puțin următoarele puteri de investigare:

(a) de a avea acces la orice document, indiferent de forma acestuia, și de a primi o copie a acestuia;

(b) de a solicita informații de la orice persoană și, în cazul în care este necesar, de a convoca și audia persoane pentru a obține informații;

(c) de a efectua inspecții la fața locului, cu sau fără avertisment prealabil;

(d) de a solicita înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date;

Articolul 42 Competențe de supraveghere

1. Statul membru se asigură că autoritățile competente pot lua următoarele măsuri:

(a) interzicerea temporară a exercitării activității profesionale;

(b) luarea măsurilor corespunzătoare pentru a garanta că AFIA continuă să respecte legislația pertinentă;

(c) sesizarea autorităților judiciare competente în vederea urmăririi penale.

2. Statele membre se asigură că autoritățile competente au prerogativele necesare pentru a lua măsurile care se impun în scopul garantării funcționarii ordonate a piețelor în cazul în care activitățile unuia sau mai multor FIA pe piața unui instrument financiar ar putea afecta funcționarea ordonată a respectivei piețe.

Articolul 43 Sancțiuni administrative

1. Fără a aduce atingere procedurilor privind retragerea unei autorizații și dreptului lor de a aplica sancțiuni penale, statele membre se asigură, în conformitate cu legislația lor internă, că pot fi adoptate măsurile adecvate sau că pot fi aplicate sancțiuni administrative adecvate împotriva persoanelor responsabile de o încălcare a dispozițiilor adoptate pentru implementarea prezentei directive. Acestea acționează astfel încât aceste măsuri să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

2. Statele membre abilitează autoritățile competente să facă publică orice măsură sau sancțiune aplicată în caz de încălcare a dispozițiilor adoptate pentru implementarea prezentei directive, în afara cazurilor în care această publicare riscă să perturbe în mod grav piețele financiare sau să aducă un prejudiciu disproporționat părților în cauză.

Articolul 44 Dreptul la o cale de atac

Statele membre se asigură că orice decizie luată în temeiul actelor cu putere de lege și a actelor administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă este justificată în mod corespunzător, este comunicată destinatarului și poate face obiectul unui recurs în justiție.

Dreptul la o cale de atac jurisdicțională se aplică și în cazul în care în privința unei cereri de autorizare care cuprinde toate informațiile necesare nu s-a luat nicio hotărâre, în termen de două luni de la depunerea sa.

Secțiunea 2 COOPERAREA DINTRE DIFERITELE AUTORITățI COMPETENTE

ARTICOLUL 45 Obligația de a coopera

1. Autoritățile competente ale statelor membre cooperează între ele ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentei directive sau pentru exercitarea competențelor care le sunt conferite de prezenta directivă sau de legislația națională.

2. Statele membre facilitează cooperarea menționată în prezenta secțiune.

3. Autoritățile competente își exercită competențele în scopul cooperării, inclusiv în cazurile în care practicile care fac obiectul unei investigații nu constituie o încălcare a unei norme în vigoare în statul lor membru.

4. Autoritățile competente ale statelor membre își comunică de îndată informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile care le revin în temeiul prezentei directive.

5. Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 49 alineatul (2), măsuri de implementare privind procedurile referitoare la schimbul de informații între autoritățile competente.

Articolul 46 Schimb de informații referitoare la posibilele consecințe sistemice ale activității AFIA

1. Autoritățile competente responsabile cu autorizarea și supravegherea AFIA în temeiul prezentei directive comunică informații autorităților competente din alte state membre în cazurile în care acest lucru este relevant pentru monitorizare și răspuns la implicațiile potențiale ale activității unui AFIA individual sau a mai multor AFIA luate împreună asupra stabilității instituțiilor financiare importante din punct de vedere sistemic și al funcționării ordonate a piețelor pe care activează AFIA. Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare instituit prin Decizia 2009/77/CE a Comisiei din 23 ianuarie 2009[25] este, de asemenea, informat și transmite aceste informații autorităților competente din celelalte state membre.

2. Autoritatea competentă comunică trimestrial informațiile agregate referitoare la activitățile AFIA aflate sub responsabilitatea Comitetului economic și financiar stabilit prin articolul 114 alineatul (2) din Tratatul CE.

3. Comisia adoptă măsuri de implementare care să precizeze modalitățile, conținutul și frecvența informațiilor care urmează să fie schimbate în conformitate cu alineatul (1).

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 47 Cooperarea în activitățile de supraveghere

1. Autoritățile competente ale unui stat membru pot solicita cooperarea autorităților competente ale unui alt stat membru în cadrul unei activități de supraveghere sau în scopul unei verificări la fața locului sau în cadrul unei investigații pe teritoriul acestuia din urmă în cadrul competențelor conferite de prezenta directivă.

În cazul în care o autoritate competentă primește o solicitare de verificare la fața locului sau de investigație, aceasta efectuează unul din următoarele lucruri:

(a) efectuează ea însăși verificarea sau investigația;

(b) permite autorității solicitante să efectueze verificarea sau investigația;

(c) permite auditorilor sau experților să efectueze verificarea sau investigația.

2. În cazul menționat la alineatul (1) litera (a) autoritatea competentă a statului membru care a solicitat cooperarea, poate cere ca membrii din propriul său personal să asiste personalul care efectuează verificarea sau investigația. Verificarea sau investigația face însă obiectul controlului general al statului membru pe teritoriul căruia se desfășoară.

În cazurile menționate la alineatul (1) litera (b) autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia se desfășoară verificarea sau investigația poate cere ca membrii ai propriului său personal să asiste personalul care efectuează verificarea sau investigația.

3. Statele membre pot refuza să facă schimb de informații sau să dea curs unei solicitări de cooperare în vederea efectuării unei investigații sau a unei verificări la fața locului doar în următoarele situații:

(a) o astfel de investigație, verificare la fața locului sau schimb de informații riscă să afecteze suveranitatea, securitatea sau ordinea publică a statului membru respectiv;

(b) a fost deja angajată o procedură judiciară pentru aceleași fapte sau împotriva acelorași persoane pe lângă autoritățile statului membru respectiv;

(c) a fost deja pronunțată o hotărâre definitivă în statul membru respectiv pentru aceleași fapte sau împotriva acelorași persoane.

Autoritățile competente notifică autorităților competente solicitante orice decizie adoptată în temeiul primului paragraf precizând motivele deciziei lor.

4. Comisia adoptă măsuri de implementare privind procedurile de efectuare a verificărilor la fața locului și a investigațiilor.

Măsurile care au ca obiectiv modificarea elementelor neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 49 alineatul (3).

Articolul 48 Mediere

1. Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare stabilește un mecanism de mediere.

2. În caz de dezacord între autoritățile competente cu privire la o evaluare, acțiune sau omisiune a uneia dintre autoritățile competente implicate în temeiul prezentei directive, autoritățile competente înaintează cazul Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, în cadrul căruia vor avea loc discuții pentru a găsi o soluție rapidă și efectivă. Autoritățile competente țin seama de avizul Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare.

Capitolul IXDispoziții tranzitorii și finale

Articolul 49 Comitetul

1. Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare, instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei din 6 iunie 2001 de instituire a Comitetului European pentru valori mobiliare[26].

2. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei, cu respectarea dispozițiilor articolului 8.

Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

3. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1) - (4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Articolul 50 Revizuire

La doi ani de la data menționată în articolul 54, pe baza unei consultări publice și în lumina discuțiilor cu autoritățile competente, Comisia examinează aplicarea și domeniului de aplicare al prezentei directive. Examinarea ține seama în mod corespunzător de evoluțiile la nivel internațional și discuțiile cu țările terțe și organizațiile internaționale.

Aceasta prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului împreună cu propunerile corespunzătoare.

Articolul 51 Dispoziție tranzitorie

AFIA care își desfășurau activitatea în Comunitate înainte de [termenul limită pentru transpunerea prezentei directive] adoptă toate măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive și depun o cerere de autorizare în termen de un an de la termenul limită pentru transpunerea prezentei directive.

Articolul 52 Modificarea Directivei 2004/39/CE

La articolul 19 alineatul (6) din Directiva 2004/39/CEE se adaugă următoarea liniuță:

„- serviciul nu se referă la un FIA în sensul articolului 3 litera (a) din [Directiva xx/xx/CE]”.

Articolul 53 Modificarea Directivei 2009/…/CE[27]

Directiva 2009/XX/CE se modifică după cum urmează:

Se inserează următorul articol 50a:

„În vederea garantării coerenței transsectoriale și a eliminării divergențelor dintre interesele firmelor care «transformă» împrumuturile în titluri de valoare tranzacționabile și alte instrumente financiare (inițiatori) și OPCVM-urile care investesc în respectivele titluri de valoare sau în alte instrumente financiare, Comisia adoptă măsuri de implementare care stabilesc obligațiile în următoarele domenii:

(a) cerințele care trebuie îndeplinite de inițiatorul ordinului pentru ca un OPCVM să poată investi în titluri de valoare sau alte instrumente financiare de acest tip emise după 1 ianuarie 2011, inclusiv obligațiile care garantează că inițiatorul menține un interes economic net de cel puțin 5%;

(b) cerințele cantitative care trebuie îndeplinite de OPCVM care investesc în respectivele titluri sau în alte instrumente financiare.

Măsurile care au ca obiectiv modificarea prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 107 alineatul (2).”

Articolul 54 Transpunere

1. Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel târziu la […]. Acestea comunică deîndată Comisiei textul respectivelor prevederi și un tabel corelativ între acestea și prezenta directivă.

Ele aplică însă dispozițiile de transpunere a capitolului VII în trei ani de la data menționată la primul paragraf.

Atunci când statele membre adoptă prevederile menționate la primul paragraf, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale.

2. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 55 Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Articolul 56 Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

[1] Comunicarea Comisiei pentru Consiliul European de primăvară, martie 2009. A se vedea:http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/09/351&format=HTML&aged=0&language=RO&guiLanguage=en

[2] Raportul Grupului la nivel înalt pentru supravegherea financiară în UE, 25 februarie 2009, p. 25.A se vedea: http://ec.europa.eu/internal_market/finances/docs/de_larosiere_report_en.pdf

[3] Raport al Parlamentului European conținând recomandări către Comisie privind fondurile speculative și fondurile de capital privat (A6-0338/2008) (raportul „Rasmunsen”) și privind transparența investitorilor instituționali (A6-0296-2008) (raportul „Lehne”).

[4] Directiva 2009/…/CE de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (reformare).

[5] JO C , , p. .

[6] JO C , , p. .

[7] JO C , , p. .

[8] JO C , , p. .

[9] JO L […], […], p. […].

[10] JO L 145, 30.4.2004, p. 1 .

[11] JO L 281, 23.11.1995, p. 31 .

[12] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

[13] JO L 235, 23.9.2003, p. 10.

[14] JO L 228, 16.8.1973, p. 3.

[15] JO L 345, 19.12.2002, p. 1.

[16] JO L 323, 9.12.2005, p. 1.

[17] JO L 390, 31.12.2004, p. 38.

[18] JO L 80, 23.3.2002, p. 29.

[19] JO L 177, 30.6.2006, p. 201.

[20] JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

[21] JO L 157, 9.6.2006, p. 87.

[22] JO L 142, 30.4.2004, p. 12.

[23] JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

[24] JO L 26, 31.1.1977, p. 1.

[25] JO L 25, 29.1.2009, p. 18-22.

[26] JO L 191, 13.7.2001, p. 45.

[27] JO L , , p. .