25.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 76/11

A.

întrucât transpunerea Directivei 2002/14/CE de către statele membre are loc cu întârziere și întrucât unele state membre s-au limitat la a prelua unele aspecte ale dispozițiilor minime aplicabile ale acesteia;

B.

întrucât criza financiară actuală va avea consecințe asupra economiei europene în ceea ce privește restructurările, fuziunile și delocalizările întreprinderilor la nivel european;

C.

întrucât Directiva 2002/14/CE are drept obiectiv instituirea unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor cu privire la viitorul întreprinderilor în care sunt angajați, precum și de consultare efectivă a lucrătorilor pentru a anticipa evoluțiile economice ale întreprinderilor respective;

D.

întrucât informarea și consultarea lucrătorilor reprezintă elemente centrale ale unei economii de piață sociale și nu ar trebui considerate drept un obstacol în calea dezvoltării economice a întreprinderilor;

E.

întrucât Uniunea Europeană numără 23 de milioane de întreprinderi cu mai puțin de 250 de salariați (ele reprezintă 99 % din întreprinderi, iar numărul total al angajaților lor depășește 100 de milioane de persoane) și întrucât instituțiile UE au datoria de a garanta și a ameliora dreptul lucrătorilor la informare și consultare,

1.

constată că transpunerea Directivei 2002/14/CE înregistrează o întârziere considerabilă în anumite state membre și că, prin urmare, evaluarea acesteia va necesita mai mult timp; subliniază, totuși, că în statele membre în care nu exista niciun sistem general de informare și de consultare a lucrătorilor, impactul acestei directive este evident;

2.

invită statele membre care nu au transpus corect Directiva 2002/14/CE să facă acest lucru cât mai curând posibil;

3.

consideră că măsurile luate de Comisie în acest sens trebuie să permită, în strânsă colaborare cu autoritățile naționale ale statelor membre în cauză și cu partenerii sociali, o analiză mai amănunțită și o soluționare a aspectelor problematice identificate în legătură cu interpretarea Directivei 2002/14/CE sau cu conformitatea măsurilor de transpunere;

4.

constată că anumite state membre nu au ținut cont în cadrul măsurilor lor de transpunere a Directivei 2002/14/CE de anumite categorii de lucrători tineri, de femeile care lucrează cu normă parțială sau de lucrătorii cu contracte pe o perioadă determinată de scurtă durată; în aceste condiții, îndeamnă statele membre să își adapteze dispozițiile referitoare la calcularea efectivelor întreprinderilor în conformitate cu spiritul și litera directivei, pentru ca aceste calcule să se efectueze întotdeauna pe baza numărului real de lucrători, fără alte condiții;

5.

consideră oportun ca statele membre, respectând practicile lor naționale, să prevadă în mod precis condițiile și restricțiile referitoare la articolul 6 din Directiva 2002/14/CE în ceea ce privește informațiile confidențiale și să ia în considerare următoarele:

6.

solicită statelor membre ca, în măsurile lor de transpunere:

7.

solicită insistent statelor membre în care nu există sancțiuni eficace, proporționale și cu caracter de descurajare, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), pentru cazurile de nerespectare a normelor care reglementează exercitarea dreptului la informarea și la consultarea lucrătorilor, să instituie astfel de sancțiuni;

8.

invită toate statele membre care nu dispun de un sistem de protecție a reprezentanților lucrătorilor să instituie un astfel de sistem;

9.

sugerează statelor membre în care protecția reprezentanților lucrătorilor este asigurată în mod tradițional printr-un acord negociat între organizațiile sindicale și asociațiile lucrătorilor să prevadă o protecție suplimentară ridicată pentru acești reprezentanți în cazul în care negocierile eșuează;

10.

consideră necesară elaborarea și punerea la dispoziția statelor membre a unei grile de sancțiuni ce ar putea fi aplicate angajatorilor care nu respectă dreptul la informarea și la consultarea lucrătorilor astfel cum este prevăzut în Directiva 2002/14/CE;

11.

subliniază că subsidiaritatea nu poate reprezenta un argument pentru ca statele membre să nu își îndeplinească obligațiile de a stabili sancțiuni suficient de severe astfel încât să descurajeze încălcarea Directivei 2002/14/CE de către angajatori;

12.

atrage atenția asupra jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene din 8 iunie 1994 (10), conform căreia statele membre al căror sistem procedural și instituțional este deficient au obligația să creeze mijloacele de drept corespunzătoare, prin care să se prevadă căi de atac administrative și judiciare adecvate, precum și sancțiuni adecvate, eficace, proporționale și disuasive împotriva angajatorilor care nu își respectă obligațiile de informare și consultare a lucrătorilor;

13.

invită statele membre ca, în așteptarea unei revizuiri a Directivei 2002/14/CE, să se orienteze după jurisprudența Curții de Justiție atunci când definesc căile de atac administrative sau judiciare și sancțiunile împotriva angajatorilor care nu își respectă obligațiile de informare și consultare a lucrătorilor;

14.

consideră necesar ca măsurile de transpunere adoptate de statele membre să garanteze că dreptul de informare și consultare a reprezentanților lucrătorilor rămâne un drept acordat în mod automat, în conformitate cu interpretarea corectă a Directivei 2002/14/CE;

15.

consideră că este necesar să se definească modalitățile de execuție a mandatului reprezentantului lucrătorilor, pentru ca acesta să se desfășoare în timpul orelor de lucru și să fie remunerat ca atare;

16.

consideră că este necesar să se garanteze reprezentanților lucrătorilor din domeniul administrației publice și din întreprinderile sectorului de stat și financiar aceleași drepturi la informare și consultare cu cele de care beneficiază și ceilalți lucrători;

17.

consideră că este necesar să se reexamineze domeniul de aplicare al utilizării consultării directe atunci când există o structură de reprezentare aleasă sau sindicală, evitând astfel ca angajatorul să intervină prin intermediul consultării directe în chestiuni care aparțin domeniului de negociere colectivă aflat în sarcina sindicatului, cum ar fi remunerațiile;

18.

solicită să se examineze necesitatea modificării pragurilor efectivelor întreprinderii sau ale unității începând cu care se aplică Directiva 2002/14/CE, pentru a exclude doar microîntreprinderile din domeniul de aplicare a acesteia;

19.

atrage atenția statelor membre că, dacă există în continuare îndoieli cu privire la definiția precisă a noțiunii de „întreprindere” din Directiva 2002/14/CE, jurisprudența Curții de Justiție în domeniu este amplă și invită statele membre să facă referire la aceasta în cadrul măsurilor lor de transpunere, ceea ce va evita acțiunile în neîndeplinirea obligațiilor;

20.

solicită insistent Comisiei să ia, cât mai curând posibil, măsuri care să permită o bună transpunere a Directivei 2002/14/CE de către statele membre, verificând toate aspectele care prezintă lacune sau dificultăți, precum dispozițiile și practicile naționale aplicabile calculării efectivelor întreprinderii, utilizarea dispozițiilor specifice prevăzute la articolul 3 alineatele (2) și (3) și garanțiile care ar trebui aplicate clauzei de confidențialitate prevăzute la articolul 6; solicită Comisiei să inițieze proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre care nu au transpus deloc directiva sau care nu au transpus-o corect;

21.

invită Comisia să prezinte un raport de evaluare privind rezultatele obținute în urma aplicării Directivei 2002/14/CE în ceea ce privește consolidarea dialogului social, capacitatea de anticipare, prevenirea și șansele de angajare pe piața muncii, dar și în ceea ce privește capacitatea de a evita dificultățile administrative, juridice și financiare dintre întreprinderile mici și mijlocii, adăugând, după caz, propuneri adecvate;

22.

salută propunerea de regulament al Consiliului privind statutul societății private europene (COM(2008)0396), care ține cont de nevoile micilor întreprinderi;

23.

solicită Comisiei, care este responsabilă de monitorizarea fuziunilor și a preluărilor, să vegheze asupra respectării regulilor instituite prin legislația națională și comunitară privind informarea și consultarea lucrătorilor atunci când se iau decizii referitoare la fuziuni și preluări;

24.

consideră că informațiile care în cazul divulgării pot aduce prejudicii economice deosebit de grave unei întreprinderi ar trebui să rămână strict confidențiale, până în momentul în care se ia o decizie finală cu privire la aspectele economice de fond ce privesc întreprinderea (de exemplu, sub forma unei declarații de intenție);

25.

invită Comisia să promoveze periodic îmbunătățirile aduse dreptului lucrătorilor de a fi informați și consultați și să includă acest aspect pe ordinea de zi a dialogului social european, atât la nivel interprofesional, cât și la nivel sectorial;

26.

invită Comisia să încurajeze partenerii sociali să influențeze într-un mod proactiv și pozitiv punerea în aplicare la nivel național, de exemplu prin diseminarea bunelor practici;

27.

invită Comisia să ia inițiative cât mai curând posibil pentru a consolida o cultură efectivă de cooperare între partenerii sociali din Uniune în domeniul informării și consultării lucrătorilor, ținând seama de natura subiectelor și de caracteristicile și dimensiunea întreprinderilor;

28.

constată cu satisfacție că acordul încheiat între Asociația Armatorilor din Comunitatea Europeană și Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi referitor la Convenția din 2006 privind munca în domeniul maritim face referire la consultare legat de anumite aspecte, cum ar fi riscurile pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor sau rezilierea anticipată a contractelor;

29.

salută inițiativa Comisiei, exprimată în Comunicarea sa din 10 octombrie 2007 privind „reexaminarea cadrului social de reglementare în perspectiva unor locuri de muncă mai multe și mai bune pentru profesiile din sectorul maritim din UE” (COM(2007)0591), de abordare a Directivei 2002/14/CE și o invită, în acest sens, să reexamineze în detaliu posibilitatea de derogare de la aplicarea Directivei 2002/14/CE menționată la articolul 3 alineatul (3);

30.

solicită Comisiei să examineze cerințele de coordonare a Directivelor 94/45/CE, 98/59/CE, 2001/23/CE, 2001/86/CE, 2002/14/CE, 2003/72/CE și a Regulamentului (CE) nr. 2157/2001, pentru a studia necesitatea efectuării unor eventuale modificări în scopul de a elimina suprapunerile și contradicțiile; consideră că eventualele modificări ar trebuie efectuate simultan;

31.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.