[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 28.7.2009

COM(2009) 403 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

privind experiența câștigată prin aplicarea Regulamentelor (CE) privind igiena nr. 852/2004, 853/2004 și 854/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului din 29 aprilie 2004 {SEC(2009) 1079}

CUPRINS

1. REZUMAT 3

2. CONTEXT 4

3. EXPERIENȚA CÂȘTIGATĂ ÎNCEPÂND CU 1 IANUARIE 2006 5

3.1. Experiența generală 5

3.2. Domeniul de aplicare 5

3.3. Definiții 6

3.4. Producția primară 6

3.5. ARPCC 6

3.6. Proceduri de înregistrare și de autorizare 7

3.7. Marca de sănătate și de identificare 8

3.8. Ghiduri de bună practică 8

3.9. Flexibilitate 9

3.10. Importuri 9

3.11. Controalele oficiale ale produselor de origine animală 10

3.12. Criterii microbiologice 11

3.13. Decontaminarea suprafețelor 11

3.14. Informațiile privind lanțul alimentar (ILA) 11

3.15. Sacrificarea de urgență 12

4. CONCLUZII 12

1. REZUMAT

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004[1], articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004[2] și articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 854/2004[3] conțin cerințele legale prin care se cere Comisiei transmiterea unui raport Parlamentului European și Consiliului, cel mai târziu la 20 mai 2009, care să analizeze experiența câștigată prin aplicarea acestor regulamente și, dacă este cazul, care să fie însoțit de propuneri relevante. În plus, prin Regulamentul (CE) nr. 852/2004 se cere Comisiei să evalueze dacă extinderea cerințelor privind analiza riscurilor și punctul critic de control (ARPCC) la operatorii economici din sectorul alimentar din sfera producției primare este dezirabilă și practică.

Prezentul raport este urmarea unui proces de consultare minuțios. El se bazează pe informații primite de la autoritățile competente ale statelor membre, de la reprezentanții operatorilor economici din sectorul alimentar și ai organizațiilor consumatorilor la nivel european și ai Oficiului Alimentar și Veterinar al Comisiei.

Raportul are drept scop prezentarea faptică a experienței câștigate, inclusiv a dificultăților întâmpinate, în 2006, 2007 și 2008 din punerea în aplicare de către toate părțile interesate a pachetului legislativ privind igiena.

Raportul concluzionează că, în general, statele membre au adoptat măsurile administrative și de control necesare pentru a asigura conformitatea, dar se mai pot face progrese în ce privește punerea în aplicare. Aceste concluzii sunt sprijinite de constatările auditărilor și inspecțiilor efectuate de Oficiul Alimentar și Veterinar al Comisiei. Părțile interesate consultate consideră că noile principii și cerințe introduse prin pachetul legislativ privind igiena au avut un impact pozitiv. Ele indică, de asemenea, poziția clară exprimată de statele membre și de părțile interesate din sectorul privat de a nu extinde, în prezent, cerința privind procedurile bazate pe ARPCC la operatorii economici din sectorul alimentar care desfășoară activități de producție primară.

Dificultățile principale identificate sunt în relație cu anumite excepții de la domeniul de aplicare a regulamentelor privind igiena, anumite definiții menționate în aceste regulamente și procedura de adaptare a acestor definiții, anumite aspecte practice privind autorizarea unităților care manipulează alimente de origine animală și marcarea unor astfel de alimente, regimul de import pentru anumite alimente, punerea în aplicare a procedurilor bazate pe ARPCC în anumite societăți comerciale din sectorul alimentar și punerea în aplicare a controalelor oficiale în anumite sectoare.

Prezentul raport nu sugerează nicio soluție detaliată pentru rezolvarea dificultăților raportate și, prin urmare nu este însoțit de propuneri. Totuși, pe baza dificultăților identificate, Comisia va analiza oportunitatea oricărei propuneri de îmbunătățire a pachetului legislativ privind igiena.

Raportul este însoțit de un document de lucru al serviciilor (DLS) care conține anexele la care se face referire în raport. Anexa I a acestui document însoțitor cuprinde abrevierile și termenii tehnici utilizați în raport.

2. CONTEXT

La data de 29 aprilie 2004, Parlamentul European și Consiliul au adoptat „pachetul legislativ privind igiena alimentelor”. Acesta cuprinde trei acte de bază, Regulamentele (CE) nr. 852/2004 și 853/2004 care se adresează operatorilor economici din sectorul alimentar (OESA) și Regulamentul (CE) nr. 854/2004, care, împreună cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 privind controalele oficiale, se adresează autorităților competente (AC)[4]. Actele de bază sunt detaliate suplimentar în trei regulamente ale Comisiei care stipulează măsuri de punere în aplicare (a se vedea DLS – anexa III). În plus, Comisia și SM au elaborat documente de orientare (a se vedea DLS – anexa IV).

Aceste noi regulamente reprezintă o schimbare a modului de abordare a politicii privind igiena alimentelor. Obiectivul major al acestui pachet legislativ a fost de a simplifica legislația actuală privind igiena alimentelor (a se vedea DLS – anexa V), făcându-l mai coerent prin separarea diferitelor domenii (sănătate publică, sănătate animală și controale oficiale) și prin concentrarea asupra obiectivelor de îndeplinit de către OESA, punând un accent mai redus pe detalierea minuțioasă a cerințelor. Regulamentele oferă ample posibilități de adaptare a cerințelor tehnice ale pachetului legislativ privind igiena în funcție de tipul de societate comercială din sectorul alimentar.

Datorită caracterului inovator al pachetului legislativ, Parlamentul European și Consiliul au solicitat Comisiei să transmită un raport după doar trei ani de la punerea sa în aplicare (a se vedea DLS – anexa VI). Raportul analizează în special experiența câștigată prin aplicarea noilor regulamente și evaluează dacă extinderea punerii în aplicare a principiilor ARPCC la nivelul producției primare ar fi dezirabilă și practică.

Pentru a întocmi raportul, Comisia a consultat bilateral sau în grup toate părțile interesate care au un rol important (a se vedea DLS – anexa VII).

Obiectivul raportului este de a prezenta faptic experiența câștigată în 2006, 2007 și 2008 din punerea în aplicare a pachetului legislativ privind igiena de către AC și de către organizațiile părților interesate din sectorul privat, precum și de a identifica dificultățile care au apărut din această punere în aplicare.

3. EXPERIENȚA CÂȘTIGATĂ ÎNCEPÂND CU 1 IANUARIE 2006

3.1. Experiența generală

Experiența generală câștigată prin aplicarea regulamentelor privind igiena poate fi considerată pozitivă. În general, SM sunt satisfăcute cu structura și principiile legislației privind igiena. Indubitabil, ele consideră că legislația în cauză nu necesită o revizuire fundamentală. Pentru cele mai multe SM, este prea devreme să se formuleze o evaluare echilibrată și detaliată cu privire la experiențele ocazionate de punerea în aplicare a pachetului legislativ privind igiena.

Misiunile de inspecție din partea OAV au confirmat această constatare și anume că, în general, aplicarea pachetului legislativ privind igiena nu a generat dificultăți majore pentru OESA și AC. Problemele identificate în cursul misiunilor au fost, într­o măsură mai mare sau mai mică, mai importante la nivelul unităților mici.

De asemenea, SM apreciază pozitiv elaborarea de documente de orientare, acolo unde este cazul, în vederea ajutării OESA și AC la punerea în aplicare a regulamentelor privind igiena.

3.2. Domeniul de aplicare

În unele cazuri, este necesar ca SM să elaboreze, în acord cu legislația națională, norme specifice care să se adreseze anumitor activități care nu sunt cuprinse în domeniul de aplicare al pachetului legislativ privind igiena.

SM au întâmpinat dificultăți legate de aprovizionarea locală cu cantități mici de alimente în situația în care prevederile pachetului legislativ s-au aplicat comerțului transfrontalier dintr-un SM de destinație care aborda diferit aceste activități. Unele SM au identificat alte dificultăți legate de noțiunea de „întreprinderi”, care sunt caracterizate printr-o anumită continuitate a activităților și un anumit grad de organizare, precum și de aplicarea acesteia la persoanele private care manipulează, prepară sau servesc ocazional alimente.

Lipsa aplicabilității Regulamentului (CE) 853/2004 la activitățile de comerț cu amănuntul a generat, de asemenea, dificultăți. Pentru o majoritate a SM există o inconsecvență și anume depozitele frigorifice care desfășoară activități similare fac obiectul unor regimuri de norme și de autorizare diferite, în funcție de aplicabilitatea sau de lipsa aplicabilității definiției de comerț cu amănuntul la un anume depozit frigorific. În același mod, interpretarea termenilor „marginal, localizat și restrâns” în contextul exceptării de la autorizarea unităților de comerț cu amănuntul a fost, de asemenea, sursa unor dificultăți.

De asemenea, multe organizații ale părților interesate din sectorul privat au exprimat, din motive de competitivitate, îngrijorări cu privire la excluderea comerțului cu amănuntul, unele solicitând extinderea nerestricționată a domeniului de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 853/2004 la comerțul cu amănuntul, altele pledând pentru o revizuire a legislației în ce privește anumite activități efectuate la nivelul comerțului cu amănuntul (de exemplu tocare, feliere) în vederea aplicării acelorași norme la aceleași activități în întreaga Comunitate.

3.3. Definiții

Conceptul de „produs compus” rămâne dificil de pus în aplicare și dă naștere la incertitudini, atât pentru OESA, cât și pentru AC.

Definiția comerțului cu amănuntul, astfel cum este stipulată în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 este percepută ca o sursă continuă de dificultăți deoarece pare să nu fie adaptată pe deplin obiectivului pachetului legislativ privind igiena (a se vedea, de asemenea, punctul 3.2).

SM și multe organizații ale părților interesate din sectorul privat au formulat obiecții cu privire la alte definiții (de exemplu gospodării, lagomorfe, nevertebrate, sânge, membrane intestinale). Ele au contestat de asemenea procedura de stabilire sau modificare a acestor definiții.

3.4. Producția primară

Normele actuale de igienă a alimentelor aferente producției primare sunt considerate în general potrivite și adecvate pentru protejarea produselor primare împotriva contaminării. Totuși, unele SM au considerat că este prematură evaluarea impactului cerințelor pachetului legislativ privind igiena asupra producției primare. Alte SM au raportat dificultăți privind caracterul vag al unor obiective menționate în Regulamentul (CE) 852/2004 și lipsa anumitor îndrumări clare pentru producătorii primari. Ghidurile de bună practică, acolo unde au fost disponibile, s-au dovedit a fi instrumente esențiale în a ajuta producătorii primari să-și îndeplinească obligațiile (a se vedea punctele 3.5. și 3.8.).

Menținerea de registre a fost percepută de unele SM ca o sursă de dificultăți, dar într­o măsură variabilă.

3.5. ARPCC

( În general, punerea în aplicare a principiilor ARPCC nu este contestată, întrucât este percepută ca relevantă pentru a permite OESA să-și îndeplinească obiectivele privind siguranța alimentelor și ca suficient de flexibile pentru a fi adaptate chiar și societăților comerciale mici din sectorul alimentar.

Cele mai multe societăți comerciale industriale din sectorul alimentar aplică proceduri bazate pe ARPCC. În cazul fostelor abatoare de capacitate mică care au beneficiat de măsuri cu caracter tranzitoriu s-au constatat întârzieri în punerea în aplicare.

Totuși, în cele mai multe SM, dificultățile ocazionate de astfel de proceduri au fost identificate în cazul societăților comerciale mici din sectorul alimentar și, în special, în cazul unităților mici de catering și de comerț cu amănuntul. S-a raportat că, în unele cazuri, utilizarea unor sisteme generice furnizate de consultanți externi nu reflectă realitatea din unitățile economice și impune mai multă documentație și registre decât este obligatoriu. Ele par astfel mai puțin eficiente și inutil de scumpe pentru societățile comerciale mici. În unele state membre, AC au atenuat problema, fie prin efectuarea de analize de risc pentru anumite tipuri de activități, fie prin participarea la crearea de materiale simplificate și practice destinate societăților comerciale mici. În alte SM, sectoarele alimentare au fost încurajate să elaboreze ghiduri de bune practici, care s-au dovedit a fi instrumente foarte utile.

Menținerea de registre este percepută uneori de către societățile comerciale mici ca o povară administrativă. SM au adoptat inițiative de simplificare a acestei etape și de minimalizare a documentației de întocmit.

Unele organizații ale părților interesate din sectorul privat au pretins că SM diferă în ce privește evaluarea procedurilor bazate pe ARPCC de către AC. Unele organizații au semnalat o tendință a AC de a fi foarte exigente cu societățile comerciale mici și de a exagera, în unele cazuri, cerințele privind documentația. Altele au semnalat că dimensiunea societăților comerciale și tipul de societate comercială au fost luate în considerare și că majoritatea AC sunt flexibile în ce privește punerea în aplicare a procedurilor bazate pe ARPCC.

În cursul inspecțiilor OAV au fost de asemenea identificate dificultăți privind capacitatea AC de a evalua adecvat procedurile bazate pe ARPCC. De la prima rundă de inspecții, în 2006, s-au înregistrat progrese, dar încă se mai pot face îmbunătățiri.

( SM și organizațiile părților interesate din sectorul privat consideră că este nepractic a se extinde cerința privind procedurile bazate pe ARPCC la OESA care desfășoară activități de producție primară. Ghidurile de bune practici sunt în general considerate ca fiind instrumente mai bune și mai practice pentru procedurile primare decât procedurile bazate pe ARPCC.

3.6. Proceduri de înregistrare și de autorizare

( În general, nu s-au constatat dificultăți majore cu privire la înregistrarea societăților comerciale din sectorul alimentar. Pentru a înregistra societăți comerciale din sectorul alimentar (de exemplu producători primari) au fost utilizate sisteme specifice sau baze de date existente. S-au depus de asemenea eforturi de armonizare și de minimalizare a informațiilor pe care societățile comerciale trebuie să la furnizeze autorităților competente pentru a reduce sarcina administrativă.

Totuși, este uneori dificil de asigurat ca toți OESA să-și îndeplinească obligația de înregistrare, de exemplu OESA care nu contactează autoritățile de care aparțin înainte de a începe o activitate comercială în domeniul alimentar, brokerii de alimente și comercianții care activează cu ajutorul internetului, care nu sunt ușor de identificat. Alte probleme au apărut din necesitatea persoanelor private care manipulează, prepară sau servesc ocazional alimente de a fi înregistrate.

AC nu percep în general nicio taxă de procesare a înregistrării.

( În ce privește furnizarea de informații necesare autorizării nu s-a semnalat nicio problemă deosebită. Totuși, au fost identificate dificultăți în relație cu tipul de unitate economică care solicită autorizarea, în special pentru cele care desfășoară activități generale, cum sunt unitățile de depozitare frigorifică (a se vedea punctul 3.2.) și de reambalare.

Unele SM au semnalat probleme privind autorizarea fostelor unități de capacitate mică. Soluțiile pot fi găsite în dispozițiile flexibile ale pachetului legislativ privind igiena. Totuși, astfel de dispoziții trebuie promovate la nivel național, ceea ce ar fi putut genera dificultăți în anumite SM (a se vedea punctul 3.9.).

Două SM au indicat că toate societățile comerciale din sectorul alimentar trebuie să fie autorizate atunci când operează pe teritoriul lor.

( Cu toate că accesul prin intermediul site-ului internet al Comisiei la toate site-urile naționale care conțin liste cu unități din sectorul alimentar autorizate este de acum posibil, anumite SM nu au făcut uz de specificațiile convenite care au drept scop armonizarea și codificarea formei de prezentare a listelor de întocmit sau de actualizat. Păstrarea în stare activă a link-urilor către site-urile naționale necesită, de asemenea, îmbunătățiri.

3.7. Marca de sănătate și de identificare

Nu au apărut dificultăți majore în ce privește principiile de aplicare a mărcii de sănătate și de identificare. Totuși, au fost raportate dificultăți în legătură cu anumite aspecte practice, de exemplu situații în care ar trebui aplicată o nouă marcă pe produse învelite/împachetate, iar alimentele reîmpachetate. În astfel de cazuri, unele SM sunt de părere că marcarea trebuie să îndeplinească și obiectivele privind controalele oficiale și trasabilitatea.

3.8. Ghiduri de bună practică[5]

( SM au promovat intens crearea de ghiduri naționale. Participarea AC diferă de la un SM la altul, dar, în general, AC au oferit operatorilor din sectoarele alimentare îndrumări de elaborare a unor astfel de ghiduri, sfaturi practice și orientări. AC sunt implicate în procesul de evaluare a acestor ghiduri, iar uneori sprijină financiar difuzarea acestora.

Cele mai multe organizații ale părților interesate din sectorul privat au exprimat o atitudine pozitivă față de ghidurile naționale de bună practică și față de încurajarea din partea AC. Nu se pot oferi cifre cu privire la nivelul de utilizare al acestora.

Atunci când efectuează controale oficiale, AC utilizează ghidurile într-o măsură variabilă. Unele SM au creat un sistem de recompensare a OESA meritorii care aplică ghiduri validate, rezultând o reducere a frecvenței controalelor și a nivelului de taxe percepute de AC pentru controalele oficiale. În alte SM, inspecția evaluează corectitudinea utilizării unui ghid atunci când se pretinde că este aplicat. Alte SM nu cer OESA să dovedească caracterul adecvat al măsurilor de control pe care le implementează dacă aceștia urmează prevederile ghidului. De asemenea, ghidurile pot oferi AC îndrumări utile și pot indica care este cea mai bună atitudine de adoptat atunci când în legislație se folosesc termenii „dacă este cazul”, „dacă este necesar”, „adecvat” și „suficient”.

( Au fost deja elaborate cinci ghiduri comunitare, care se află în curs de evaluare. Două alte ghiduri se află în curs de elaborare și vor fi transmise spre evaluare atunci când vor fi finalizate. Totuși, aproximativ jumătate din organizații de la nivelul UE au luat în considerare sau și-au consultat membrii cu privire la oportunitatea elaborării de proiecte de documente și a urmării procedurii de obținere a recunoașterii. Cealaltă jumătate a organizațiilor au indicat că nu și-au propus să elaboreze ghiduri comunitare.

3.9. Flexibilitate

Pentru a proteja diversitatea alimentelor și pentru a servi consumatorii și nevoile producătorilor la scară mică, în legislație s-au introdus dispoziții privind flexibilitatea. În conformitate cu principiul subsidiarității, SM sunt cel mai bine plasate pentru a găsi soluții bazate pe situații locale și niveluri adecvate de igienă în aceste sectoare de activitate, fără a compromite obiectivul siguranței alimentelor.

SM și părțile interesate din sectorul privat au indicat că ele au fost, în general, foarte satisfăcute cu dispozițiile referitoare la flexibilitate din pachetul legislativ privind igiena, care sunt considerate ca fiind bine concepute pentru a putea oferi răspunsuri adecvate la probleme locale. Totuși, pe baza câtorva notificări cu privire la măsuri naționale luate în aceste sens și primite până acum și a criticilor formulate de anumite societăți comerciale din sectorul alimentar (a se vedea punctul 3.6.), se poate ca SM să nu fi recurs la toate posibilitățile oferite de dispozițiile referitoare la flexibilitate din legislație.

3.10. Importuri

( SM au considerat necesar să armonizeze în continuare normele de import pentru produsele de origine animală pentru care Regulamentul (CE) nr. 853/2004 stipulează cerințe specifice (de exemplu picioare de broască, melci, grăsimi animale topite). Ele se confruntă de asemenea cu dificultăți cu întocmirea de liste și controlarea navelor țărilor terțe pentru care responsabilitatea de inspectare a fost delegată unei țări sau unui SM diferit de statul căruia aparține steagul arborat.

Experiența acumulată arată că este necesară clarificarea situațiilor în care se aplică normele naționale referitoare la importuri, în absența unor norme comunitare armonizate.

( Crizele recente declanșate de produsele compuse importate au confirmat nevoia unui control mai strict al unor astfel de produse. Aceasta ar putea necesita implementarea unei legislații mai detaliate și a unor verificări mai detaliate cu privire la importuri (de exemplu rolul importatorilor, certificate sanitare specifice).

( Experiența acumulată arată că actuala procedură de întocmire de liste cu unitățile economice din țări terțe este grevată de dificultăți (de exemplu perioada de includere în listă). O dată cu crearea de noi instrumente comunitare de tehnologie a informației, se va lua în considerare revizuirea acestei proceduri.

3.11. Controalele oficiale ale produselor de origine animală

( Multe SM au creat instrumente specifice de control, incluzând liste cu acțiuni de îndeplinit și proceduri standard de operare. De asemenea, ele și-au îndreptat eforturile către instruirea profesională, deoarece activitățile de auditare implică o modificare conceptuală importantă pentru inspectori. SM și-au exprimat satisfacția cu privire la inițiativa de formare profesională intitulată „O formare profesională mai bună pentru o hrană mai sigură”, care a completat propriile lor inițiative de formare profesională și a oferit instruire specifică privind aspecte-cheie ale pachetului legislativ privind igiena (de exemplu ARPCC).

Totuși, persistă dificultăți în multe SM cu privire la audituri, după cum au demonstrat misiunile de inspecție ale OAV. Chiar dacă începând cu 2006 s-au înregistrat progrese semnificative, încă se mai pot face îmbunătățiri.

( Chiar dacă, de la începutul aplicării lui, în ianuarie 2006, în pachetul legislativ privind igiena au fost deja încorporate elemente moderne, multe SM și organizații ale părților interesate din sectorul privat consideră că inspecțiile care privesc carnea ar trebui revizuite. Această poziție este fundamentată pe problemele din sfera resurselor umane întâlnite de unele SM în numirea veterinarilor autorizați (VA) pentru abatoare și pe importanța crescândă pentru sănătatea publică a pericolelor care nu pot fi ușor detectate prin inspecțiile convenționale care privesc carnea. S-a evidențiat că rolul personalului oficial auxiliar ar trebui amplificat, împărțirea responsabilităților între OESA care operează abatoare și AC ar trebui clarificată suplimentar, iar sarcinile de inspecție suplimentare ar trebui delegate personalului abatoarelor.

Anumite SM și organizații ale părților interesate din sectorul privat consideră că utilizarea personalului abatoarelor ar trebui extinsă la abatoare care sacrifică alte specii decât păsările de curte și lagomorfele.

( Misiunile OAV au arătat că în câteva SM testarea în vederea detectării prezenței de Trichinella nu este aplicată în mod corespunzător. În plus, în unele SM există dificultăți în legătură cu acreditarea laboratoarelor proprii ale abatoarelor. Totuși, un SM pretinde că utilizează doar laboratoare acreditate.

Danemarca a fost recunoscută ca fiind o regiune cu un risc neglijabil de detectare de Trichinella și poate fi derogată de la regimul de testare a porcinelor domestice. Au fost primite cereri din partea altor două SM. Această derogare este limitată în ziua de azi la SM ale UE și s-ar putea lua în considerare extinderea la țări terțe. Două SM și-au exprimat interesul în a se recunoaște existența exploatațiilor în care Trichinella este absentă.

( Începând cu 2006 au fost dezvăluite diferite practici frauduloase în depozitele frigorifice din câteva state membre. După cum s-a discutat și în cadrul legislației privind subprodusele de origine animală, majoritatea SM au considerat necesar să intensifice instrumentele de control aflate la dispoziția lor.

( Alte dificultăți specifice au fost generate de utilizarea în analizele de rutină, în anumite SM din motive de bunăstare a animalelor, a unor metode chimice care nu au fost validate definitiv, în locul unor bioteste pe șoarece. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) preconizează să elaboreze, până în decembrie 2009, un aviz științific privind limitele actuale pentru biotoxinele din mediul marin și metodele de detectare a acestora.

3.12. Criterii microbiologice

Pe baza rapoartelor OAV, reiese că procedurile aplicate de operatorii economici din sectorul alimentar au asigurat, în primul an de la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2073/2005, doar ocazional îndeplinirea, sau luarea în considerare măcar, a criteriilor de igienă a prelucrării și a criteriilor de siguranță privind alimentele. În plus, aceste aspecte au fost ignorate destul de des în cursul activităților de supraveghere desfășurate de AC. Cu toate că situația s-a ameliorat în 2007/2008, există încă SM unde acest regulament nu este pus în aplicare într-un mod satisfăcător.

Din perspectiva unui SM, dificultatea principală raportată rezidă în aplicarea criteriilor privind Listeria monocytogenes pentru alimentele gata pentru consum, care pot reprezenta un mediu de cultură pentru un astfel de patogen.

3.13. Decontaminarea suprafețelor

Utilizarea substanțelor pentru decontaminarea suprafețelor alimentelor de origine animală face obiectul aprobării prin procedura de comitologie. Pe baza avizelor EFSA, Comisia a propus în 2008 a se încerca autorizarea utilizării a patru substanțe pentru decontaminarea suprafețelor carcaselor de păsări de curte. Parlamentul European, SM și o mare majoritate a organizațiilor părților interesate din mediul privat au exprimat în mod clar opoziția lor față de o astfel de autorizare, chiar și în condiții stricte.

Alte posibile tehnici de decontaminare, care includ vaporii, apa fierbinte și alte tratamente fizice, sunt discutate cu SM.

3.14. Informațiile privind lanțul alimentar (ILA)

S-au elaborat dispoziții de introducere progresivă a ILA până la sfârșitul perioadei de tranziție (31.12.2009). Două SM au indicat că nu au utilizat aceste dispoziții.

( ILA trebuiau puse în aplicare în sectorul păsărilor de curte până la data de 1 ianuarie 2006. Nu s-au raportat dificultăți majore deoarece în legislația precedentă au fost aplicate dispoziții similare.

( ILA sunt obligatorii în sectorul cărnii de porc începând cu 1 ianuarie 2008, iar în sectorul cărnii de vițel și de cal începând cu 1 ianuarie 2009. În sectorul cărnii de porc au fost semnalate puține dificultăți (a se vedea mai jos). Rapoartele privind sectoarele cărnii de vițel și de cal nu sunt încă disponibile.

( ILA vor fi disponibile pentru alte specii (oaie, capră, bovine adulte) până la data de 1 ianuarie 2010. Unele SM anticipează dificultăți, în special cu privire la animalele identificate individual.

Furnizarea ILA înainte de sosirea animalelor a fost considerată ca fiind dificil de respectat în toate cazurile din sectorul cărnii de porc. Dificultăți similare sunt de așteptat în viitor în alte sectoare animale. SM și anumite părți interesate din mediul privat sunt în favoarea unei flexibilități mai mari în această privință.

Având în vedere că responsabilitatea organizării ILA și a măsurilor practice cu privire la acestea (de exemplu documente, modalitatea de schimb de informații) a fost lăsată la latitudinea SM, s-au constat dificultăți în desfășurarea comerțului intracomunitar cu animale, astfel de dificultăți fiind de așteptat și în cazul importurilor. Un prim pas înspre ușurarea accesului la informațiile cerute de către diferitele SM este reprezentat de acțiunea la nivel de Comisie. Totuși, unele SM au indicat că poate fi de asemenea acceptabilă crearea la nivelul UE a unei forme specifice de comerț intracomunitar și, posibil, de importuri.

Experiența a arătat, de asemenea, că este necesară clarificarea relațiilor dintre ILA și certificatele de sănătate animală care se impun în cazul comerțului cu animale vii.

3.15. Sacrificarea de urgență

SM nu au raportat dificultăți speciale privind normele practice ale sacrificării de urgență, dar au contestat marcajul special și limitările de comercializare pentru astfel de carne. Unele SM au evidențiat nevoia de aplicare a unui marcaj special și produselor derivate. Alte SM consideră că nu există nici un motiv din sfera siguranței alimentare care poate justifica o restricție de introducere pe piață a cărnii astfel obținute, dacă este recunoscută ca fiind adecvată consumului uman după inspecția ante- și post-mortem .

4. CONCLUZII

Statele membre și operatorii economici din sectorul alimentar au indicat că sunt în general satisfăcuți de regulamentele privind igiena și că au făcut progrese însemnate în adaptarea la cerințele lor. Există un sprijin larg pentru principiile introduse de regulamente. Statele membre consideră că legislația necesită ușoare ajustări, dar nu o revizuire fundamentală.

În conformitate cu SM și cu organizațiile părților interesate din domeniul privat, aplicarea pachetului legislativ privind igiena nu a generat, în general, dificultăți majore operatorilor economici din sectorul alimentar și autorităților competente. Totuși, inspecțiile efectuate de Oficiul Alimentar și Veterinar începând cu prima parte a anului 2006 au relevat că problemele controlului continuu și standardele de igienă a producției necesită îmbunătățiri suplimentare în unele state membre. Prin urmare, ca prim pas, este necesar a se asigura o mai bună respectare a legii de către părțile implicate, OESA și AC, pentru a aborda cele mai presante aspecte identificate în raport.

Pe baza respectivă, Comisia va analiza modul de soluționare a dificultăților identificate. Prin transmiterea propunerilor sale, Comisia va acorda o atenție deosebită păstrării, în măsura posibilului, a beneficiilor simplificării obținute prin intermediul acestui nou cadru legislativ.

[1] JO L 139, 30.4.2004, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1019/2008 (JO L 277, 18.10.2008, p. 7).

[2] JO L 226, 25.6.2004, p. 22. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1020/2008 (JO L 277, 18.10.2008, p. 8).

[3] JO L 226, 25.6.2004, p. 83. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1021/2008 (JO L 277, 18.10.2008, p. 15).

[4] Diagrama cadrului legislativ actual se poate consulta în DLS – anexa II.

[5] Pentru o privire generală asupra ghidurilor de bune practici, a se vedea DLS - anexa VIII.