28.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 21/11

A.

întrucât pe teritoriul Uniunii Europene efectivele de cormorani (Phalacrocorax carbo) au crescut rapid — de douăzeci de ori în ultimii 25 de ani, ajungând în prezent la o populație totală minimă estimată la 1,7–1,8 milioane de păsări;

B.

întrucât s-a demonstrat că au fost provocate daune de durată exploatațiilor de acvacultură și efectivelor de pești de numeroase specii sălbatice din apele interioare și apele de coastă din multe state membre ale Uniunii;

C.

întrucât implementarea unei abordări ecosistemice în gestionarea zonelor marine și de coastă, precum și a apelor interioare necesită o politică echilibrată, care să ia în considerare obiectivele diferite, dar perfect legitime legate de o exploatare durabilă a efectivelor de pești: protecția păsărilor și conservarea diversității faunei de pești și păsări, pe de-o parte, și respectarea intereselor legitime ale pescarilor și proprietarilor de iazuri piscicole legate de o utilizare economică a efectivelor de pești, pe de altă parte; întrucât, de asemenea, Regulamentul (CE) nr. 1100/2007 al Consiliului din 18 septembrie 2007 de instituire a unor măsuri pentru regenerarea rezervelor de anghilă din Europa (5) oferă un exemplu de astfel de politică echilibrată;

D.

întrucât, de asemenea, s-a demonstrat că în multe state membre ale UE cormoranii au provocat daune permanente vegetației din anumite zone geografice;

E.

întrucât în prezent nu există o coordonare bilaterală și multilaterală suficientă nici în cadrul UE, nici în relațiile cu țări terțe, în domeniul științei și la nivelul administrației pentru a se putea analiza acest fenomen și pentru a împiedica această evoluție, în special în ceea ce privește colectarea de date fiabile și general recunoscute despre populația totală de cormorani în UE;

F.

întrucât subspecia Phalacrocorax carbo sinensis (cormoranul mare, rasa continentală) a fost eliminată încă din 1997 de pe lista păsărilor pentru care au fost prevăzute măsuri speciale de protecție în ceea ce privește habitatul (anexa I la Directiva privind păsările), deoarece această subspecie a atins cel târziu în 1995 un stadiu corespunzător de conservare, iar subspecia Phalacrocorax carbo carbo (cormoranul mare, rasa atlantică), a cărei existență nu a fost niciodată amenințată, nici nu a fost inclusă vreodată pe această listă;

G.

întrucât articolul 9 alineatul (1) litera a, liniuța a treia din Directiva privind păsările le oferă statelor membre și regiunilor posibilitatea de a lua măsuri de contracarare temporare pentru prevenirea unor „daune considerabile”, cu condiția ca acest lucru să nu afecteze obiectivele de protecție stabilite în Directiva privind păsările (mai concret, stadiul corespunzător de conservare a speciei de păsări);

H.

întrucât pericolul unor daune considerabile crește disproporționat, pe măsură ce numărul de cormorani dintr-o regiune se apropie de limita capacității de absorbție a apelor cu suprafețe întinse, ceea ce determină, în același timp, o scădere semnificativă a eficienței măsurilor de contracarare întreprinse la nivel local;

I.

întrucât lipsa de precizie a conceptului de „daune considerabile”, care figurează în articolul 9 alineatul (1) litera a, liniuța a treia din Directiva privind păsările și care permite statelor membre să intervină direct pentru regularizarea unei populații de păsări, a condus la un grad semnificativ de insecuritate juridică în rândul administrațiilor naționale și constituie un motiv serios pentru conflicte sociale;

J.

întrucât concluziile grupurilor internaționale de experți cu privire la chestiunea cormoranilor sunt complet contradictorii, așa cum reiese din rapoartele finale din cadrul proiectelor REDCAFE (6), FRAP (7) și din raportul comisiei europene consultative pentru pescuit în apele interioare (CECPI) (8);

K.

întrucât aprobarea și finanțarea măsurilor de atenuare a daunelor cauzate de cormorani intră în competența statelor membre și a regiunilor dar, cum cormoranii sunt păsări migratoare, gestionarea durabilă a efectivelor poate fi asigurată doar prin acțiuni coordonate la nivelul tuturor statelor membre și al regiunilor implicate, cu ajutor din partea UE;

L.

întrucât în Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene”, la secțiunea privind decimarea de către specii protejate se afirmă următoarele: „Efectivele din sistemele de acvacultură pot fi decimate în urma vânării lor de către unele specii sălbatice de păsări sau mamifere protejate, fapt care poate afecta semnificativ rentabilitatea unei societăți de acvacultură. Combaterea acestor prădători este dificilă, mai ales în cazul unor iazuri sau lagune mari. Eficiența mijloacelor folosite pentru sperierea prădătorilor este îndoielnică, deoarece prădătorii se obișnuiesc repede cu acestea. În cazul cormoranilor, singura posibilitate de protejare a activităților de pescuit și de acvacultură o reprezintă probabil gestionarea populației sălbatice aflată în continuă creștere.”;

M.

întrucât, în cadrul reuniunii sale din 27 și 28 ianuarie 2003 privind strategia de dezvoltare durabilă a acvaculturii, Consiliul a solicitat dezvoltarea unei strategii comune în privința animalelor care vânează pești (de exemplu cormoranii);

N.

având în vedere orientările recent publicate de Comisie privind planurile de gestionare a populației de carnivore mari („Guidelines for Population Level Management Plans for Large Carnivores”) (9), în special în ceea ce privește clarificarea conceptelor de „stadiu corespunzător de conservare” și „populația minimă viabilă”, precum și constatarea că obiectivele de protecție pot fi atinse mai ușor dacă numărul de exemplare dintr-o specie este menținut sub capacitatea de absorbție teoretică maximă a unei zone;

O.

având în vedere că diversele măsuri testate până în prezent la nivel național, regional și local s-au dovedit a avea doar un efect limitat de atenuare a daunelor cauzate de populațiile de cormorani;

P.

având în vedere că, în ultimii ani, mijloacele disponibile pentru colectarea de date în sectorul pescuitului nu au fost exploatate la maximum [de exemplu linia bugetară 11 07 02: Sprijin pentru gestionarea resurselor halieutice (îmbunătățirea consilierii științifice)];

Q.

având în vedere că derogările acordate în prezent în aproape toate statele membre în temeiul articolului 9 din Directiva privind păsările pentru a preveni pagubele la nivel local nu au condus la o ameliorare pe termen lung a situației, în ciuda eforturilor administrative semnificative și a costurilor sociale ridicate;

R.

având în vedere că, în ciuda solicitărilor repetate din partea părților afectate (asociații de pescari, exploatații de acvacultură etc.), a oamenilor de știință, precum și a organismelor și reprezentanțelor statelor membre și ale regiunilor, Comisia nu a fost dispusă să prezinte noi propuneri pentru soluționarea unei probleme care afectează întreaga Europă,

1.

invită Comisia și statele membre ca, finanțând investigațiile științifice periodice, să prezinte date fiabile și general recunoscute cu privire la populația totală, structura și parametrii de fertilitate și de mortalitate a efectivelor de cormorani din Europa;

2.

propune ca printr-o monitorizare sistematică a efectivelor de cormorani, sprijinită de UE și de statele membre, să fie creată o bază de date fiabilă, general recunoscută și actualizată anual cu privire la dezvoltarea, numărul și răspândirea geografică a populațiilor de cormorani în Europa, cu o participare mai susținută din partea institutelor de cercetare și a autorităților din domeniul pescuitului;

3.

invită Comisia să lanseze și să finanțeze o licitație pentru un proiect științific care, pornind de la datele cunoscute în prezent despre populația fertilă, fertilitate și mortalitate, să furnizeze o metodă pentru estimarea dimensiunii și structurii populației totale de cormorani;

4.

invită Comisia și statele membre să promoveze în mod corespunzător crearea unor condiții adecvate pentru stimularea schimbului bilateral și multilateral în domeniile științific și administrativ, atât în cadrul UE, cât și în relațiile cu țări terțe, indicând originea datelor colectate, comunicărilor, contribuțiilor sau publicațiilor, în special a datelor statistice, astfel încât să fie clar dacă acestea provin din surse academice sau oficiale sau de la asociații, mai ales de la asociațiile de protecție a naturii și a păsărilor;

5.

invită Comisia să efectueze o analiză comparativă a concluziilor contradictorii privind un plan de gestionare a efectivelor de cormorani emise de REDCAFE, pe de o parte, și de FRAP și CECPI, pe de altă parte;

6.

invită Comisia să înființeze un grup de lucru care să aibă un mandat obligatoriu ca, în decurs de un an, să efectueze o analiză sistematică a raportului costuri-beneficii pentru eventualitatea unor acțiuni de gestionare a efectivelor de cormorani la nivelul statelor membre, în vederea evaluării plauzibilității acestora în funcție de criterii logice și științifice și să prezinte o recomandare;

7.

invită Comisia să prezinte un plan de gestionare a efectivelor, coordonat la nivel european și în mai multe etape, care să permită integrarea pe termen lung a efectivelor de cormorani în zonele de cultură, fără a pune în pericol obiectivele Directivei privind păsările și ale programului Natura 2000 în ceea ce privește speciile de pești și ecosistemele acvatice;

8.

îndeamnă Comisia ca, pentru un grad mai mare de securitate juridică și o interpretare uniformă, să prezinte fără întârziere o definiție clară a conceptului de „daune considerabile”, utilizat la articolul 9 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Directiva privind păsările sălbatice;

9.

solicită Comisiei să formuleze, de asemenea, îndrumări de ordin mai general privind caracterul derogărilor permise în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva privind păsările sălbatice, inclusiv o clarificare mai detaliată a terminologiei în cazurile în care se consideră că există ambiguități;

10.

îndeamnă Comisia și statele membre ca, printr-o coordonare, cooperare și comunicare sporită la nivel științific și administrativ, să promoveze o gestionare durabilă a efectivelor de cormorani și să creeze condițiile adecvate pentru elaborarea unui plan european de gestionare a efectivelor de cormorani;

11.

invită Comisia să examineze toate mijloacele juridice disponibile pentru reducerea efectelor negative ale efectivelor de cormorani asupra pescuitului și acvaculturii, iar la elaborarea unei inițiative pentru promovarea acvaculturii în Europa să ia în considerare efectele pozitive ale unui plan european de gestionare a efectivelor și eventual să prezinte în acest context propuneri de soluții la problema cormoranilor;

12.

invită Comisia și statele membre să afecteze credite din bugetul UE colectării de date în sectorul pescuitului, în special în cadrul liniei 11 07 02: „Sprijin pentru gestionarea resurselor halieutice (îmbunătățirea consilierii științifice)”, și pentru finanțarea investigațiilor, a analizelor și a prognozelor privind efectivele de cormorani pe teritoriul Uniunii Europene, în perspectiva unei viitoare monitorizări regulate a acestei specii de păsări;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.