4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/31

A.

întrucât proiectul academic de Cadru Comun de Referință (PCCR) (8) a fost înaintat Comisiei la sfârșitul lui 2007;

B.

întrucât PCCR este momentan supus unui proces de evaluare de către o rețea alcătuită din diverse grupuri academice, dintre care Association Henri Capitant des Amis de la Culture Juridique Francaise și Société de législation compareé au publicat deja studiile „Principii contractuale comune” și „Terminologie contractuală comună” (9);

C.

întrucât Comisia a lansat un proces de selecție internă cu scopul de a identifica părțile din PCCR ce vor fi introduse într-un document viitor al Comisiei, spre exemplu în Cartea Albă privind cadrul comun de referință (CCR);

D.

întrucât PCCR este doar un document academic și selecția părților din PCCR ce vor fi eventual introduse în viitorul document al Comisiei este un exercițiu cu un amplu caracter politic,

1.

salută prezentarea PCCR și așteaptă ca versiunea definitivă a studiului academic PCCR să fie înaintată Comisiei până la sfârșitul lui decembrie 2008;

2.

solicită Comisiei să prezinte un plan precis și transparent asupra modului de organizare și coordonare a procedurii de selecție din care va rezulta documentul Comisiei, în special cu privire la toate direcțiile generale implicate;

3.

solicită Comisiei să se asigure că PCCR va fi disponibil în cât mai multe limbi relevante pentru a garanta că va fi accesibil tuturor părților interesate;

4.

solicită Comisiei să analizeze posibilitatea atribuirii proiectului către Direcția Generală Justiție, Libertate și Securitate, cu implicarea deplină a tuturor DG-urilor relevante, din moment ce CCR cuprinde mai mult decât dreptul contractelor pentru consumatori, precum și să pună la dispoziție resursele umane și materiale necesare;

5.

subliniază că documentul Comisiei va constitui baza pe care instituțiile europene și toate părțile interesate își vor întemeia decizia în ceea ce privește viitorul scop al CCR, conținutul și efectul său juridic, care poate varia de la un instrument legislativ cu caracter neobligatoriu până la crearea bazelor pentru un instrument opțional în dreptul european al contractelor;

6.

consideră că, indiferent de forma ulterioară a CCR, trebuie instituite măsuri care să garanteze actualizarea periodică a acestuia, pentru a răspunde astfel schimbărilor și evoluției pe plan național a dreptului contractelor;

7.

subliniază că, atunci când ia o decizie cu privire la conținutul CCR, Comisia ar trebui să țină cont de declarația din 18 aprilie 2008 a Consiliului conform căreia CCR ar trebui să fie „un instrument conceput pentru o mai bună legiferare” constituind „un ansamblu de orientări generale neobligatorii ce urmează să fie utilizate de legiuitorila nivel comunitar;”

8.

sugerează că, în acest caz, CCR ar trebui să fie cât mai cuprinzător, fără a fi necesară în această etapă excluderea unei părți din conținutul său sau din materialele sale;

9.

subliniază, încă o dată, că rezultatul recentelor ateliere de lucru privind CCR ar trebui să se reflecte în orice procedură de selecție; subliniază că viitoarele consultări ar trebui să fie extinse și să garanteze contribuția echilibrată a tuturor părților interesate;

10.

sugerează că, în cazul care CCR va fi utilizat ca un instrument legislativ cu caracter neobligatoriu, părțile relevante ar trebui anexate oricărei propuneri legislative viitoare sau comunicări făcute de către Comisie care privește dreptul contractelor, pentru a garanta faptul că legislatorul comunitar va ține cont de ele;

11.

subliniază că, atunci când ia o decizie cu privire la conținutul CCR, Comisia ar trebui să țină cont de faptul că CCR ar putea reprezenta mai mult decât un simplu instrument legislativ și ar putea deveni un instrument opțional;

12.

sugerează că, dacă forma viitoare a CCR va fi cea a unui instrument opțional, acesta va trebui să se limiteze la acele domenii în care legislatorul comunitar a fost deja activ sau este probabil să fie activ în viitorul apropiat, sau care sunt strâns legate de dreptul contractelor; sugerează că orice instrument opțional ar trebui să aibă ca bază PCCR; consideră că, în toate cazurile, ar trebui să se asigure că procedura de selecție nu va periclita coerența globală a instrumentului opțional;

13.

insistă asupra faptului că Parlamentul ar trebui să fie consultat pe deplin și implicat în orice procedură de selecție ce va conduce la viitorul document al Comisiei privind CCR;

14.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.