4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/26


Miercuri, 3 septembrie 2008
Georgia

P6_TA(2008)0396

Rezoluția Parlamentului European din 3 septembrie 2008 privind situația din Georgia

2009/C 295 E/08

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale precedente privind Georgia și, în special, rezoluția sa din 26 octombrie 2006 privind situația în Oseția de Sud (1), rezoluțiile sale privind situația din Georgia din 29 noiembrie 2007 (2) și 5 iunie 2008 (3),

având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea Politicii Europene de Vecinătate (PEV) (4), precum și Rezoluțiile sale din 17 ianuarie 2008 referitoare la o politică a UE mai eficientă pentru Caucazul de Sud (5) și cea referitoare la o nouă abordare a politicii regionale pentru zona Mării Negre (6),

având în vedere Planul de acțiune privind PEV adoptat împreună cu Georgia, care include un angajament în vederea soluționării conflictelor interne din Georgia,

având în vedere Acțiunea comună 2008/450/CFSP a Consiliului din 16 iunie 2008 privind o nouă contribuție a Uniunii Europene la procesul de soluționare a conflictului din Georgia/Oseția de Sud (7), precum și alte acțiuni comune anterioare ale Consiliului privind același subiect,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la relațiile UE-Rusia, în special rezoluția sa din 19 iunie 2008 referitoare la Summitul UE–Rusia din 26-27 iunie 2008, de la Khanty-Mansiysk (8),

având în vedere concluziile reuniunii extraordinare din 13 august 2008 a Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe privind situația din Georgia,

având în vedere concluziile reuniunii extraordinare a Consiliului European (9), care a avut loc în Bruxelles, la 1 septembrie 2008,

având în vedere Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU S/RES/1781 (2007) și S/RES/1808 (2008), care sprijină integritatea teritorială a Georgiei, ultima extinzând mandatul Misiunii de observare a UE în Georgia (UNOMIG) până la 15 octombrie 2008,

având în vedere Decizia nr. 861 a Consiliului Permanent al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) din 19 august 2008 privind mărirea numărului de ofițeri militari din cadrul misiunii OSCE în Georgia,

având în vedere Declarația Summit-ului NATO de la București din 3 aprilie 2008 și rezultatul reuniunii Consiliului NATO din 19 august 2008,

având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât UE sprijină în continuare independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei, în cadrul granițelor acesteia recunoscute pe plan internațional;

B.

întrucât tensiunile din Oseția de Sud au crescut în urma distribuirii de pașapoarte rusești cetățenilor din Oseția de Sud, a sprijinirii mișcării separatiste, a intensificării acțiunilor militare ale separatiștilor împotriva satelor cu populație georgiană, precum și a importantelor manevre militare din iulie 2008 efectuate de Rusia în apropierea frontierei georgiene;

C.

întrucât, după mai multe săptămâni de încordare crescută și lupte sporadice, precum și provocări din partea forțelor separatiste din Osetia de Sud, implicând atacuri cu bombe, ciocniri soldate cu victime, schimburi de focuri cu arme ușoare și artilerie care au provocat moartea a numeroși civili și rănirea unui număr și mai mare de persoane, în noaptea 7/8 august 2008, armata georgiană a lansat prin surprindere un atac de artilerie asupra orașului Tskhinvali, urmat de operațiuni la sol, utilizând atât tancuri, cât și trupe de infanterie, urmărind recâștigarea controlului asupra Osetiei de Sud;

D.

întrucât Rusia a răspuns imediat, după pregătiri militare îndelungate, cu un contraatac masiv, trimițând tancuri și trupe terestre, bombardând mai multe localități din Georgia, inclusiv orașul Gori și blocând porturile georgiene de la Marea Neagră;

E.

întrucât criza a provocat dezrădăcinarea a 158 000 de persoane, care au fost nevoite să-și abandoneze casele, având acum nevoie de asistență în eforturile lor de a se întoarce, întrucât prezența muniției cu dispersie, a proiectilelor neexplodate și a minelor anti-personal, ca și avertismentele rusești și lipsa de cooperare pun sub semnul nesiguranței orice întoarcere;

F.

întrucât infrastructura Georgiei a suferit pagube însemnate în urma acțiunilor militare ruse și sunt necesare ajutoare umanitare;

G.

întrucât analiștii militari și cercetătorii în domeniul drepturilor omului la nivel internațional au demonstrat că trupele rusești au utilizat în Georgia muniții cu dispersie, lăsând mii de proiectile neexplodate în zonele de conflict, întrucât, conform Human Rights Watch, Georgia a recunoscut, de asemenea, utilizarea muniției cu dispersie în Osetia de Sud, în apropierea tunelului Roki;

H.

întrucât, pe 12 august 2008, președinții Georgiei și Rusiei s-au angajat să găsească un acord, pe baza eforturilor de mediere ale UE, care să prevadă încetarea imediată a focului, retragerea trupelor georgiene și rusești la pozițiile ocupate înainte de 7 august 2008 și inițierea negocierilor, la nivel internațional, în vederea instituirii rapide a unui mecanism care să pregătească terenul pentru o soluționare pașnică și durabilă a conflictului;

I.

întrucât, la 19 august 2008, NATO a încetat relațiile la nivel înalt cu Rusia, declarând că acțiunea militară a Rusiei este „disproporționată” și „în contradicție cu rolul de menținere a păcii în acele zone ale Georgiei” și că, atât timp cât trupele rusești rămân în Georgia, nu mai pot exista relații normale;

J.

întrucât, la 22 august 2008, Rusia și-a retras tancurile, artileria și sute de trupe din pozițiile cele mai avansate din Georgia, dar controlează încă accesul la orașul port Poti, din sudul Abhaziei, iar guvernul Rusiei a anunțat că va păstra trupe într-o zonă de securitate din jurul Osetiei de Sud, instituind opt puncte de control la care vor fi desfășurate trupe rusești;

K.

întrucât la 25 august 2008, camera superioară a Parlamentului rus a votat o rezoluție prin care se cerea președintelui să recunoască independența regiunilor separatiste Abhazia și Oseția de Sud, lucru pe care Președintele Dmitry Medvedev l-a făcut la 26 august 2008, recunoscându-le în mod oficial drept state independente;

L.

întrucât soluționarea acestui conflict va avea implicații majore asupra stabilității și securității regionale, a căror amploare depășește cu mult relațiile directe dintre toate părțile implicate în acest conflict, cu posibile repercusiuni asupra relațiilor UE-Rusia, PEV, regiunii Mării Negre și dincolo de aceasta;

M.

întrucât UE trebuie să-și mențină unitatea politică totală ca răspuns la criza din Georgia și să-și facă auzită vocea în mod unitar, în mod deosebit în relațiile cu Rusia; întrucât evoluția către o soluție pașnică și stabilă la conflictele din Georgia și din Caucaz va necesita o revizuire profundă a politicii de vecinătate a UE și un nou angajament față de întreaga regiune, în colaborare cu toate organizațiile europene și internaționale, în special cu OSCE;

N.

întrucât, săptămâna trecută, guvernul georgian a rupt relațiile cu Rusia, iar Federația Rusă a răspuns luând aceleași măsuri,

1.

opinează că conflictele din Caucaz nu pot fi soluționate pe cale armată și condamnă acțiunile tuturor acelora care au recurs la forță și violență pentru a schimba situația existentă la fața locului în teritoriile separatiste georgiene Osetia de Sud și Abhazia;

2.

solicită Rusiei să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Georgia și inviolabilitatea frontierelor sale recunoscute internațional și condamnă recunoașterea de către Federația Rusă a independenței regiunilor separatiste georgiene Oseția de Sud și Abhazia ca fiind o încălcare a dreptul internațional;

3.

relevă că orice hotărâre privind statutul definitiv al Osetiei de Sud și Abhaziei trebuie să respecte principiile de bază ale dreptului internațional, inclusiv Actul final din 1975 al Conferinței pentru Securitate si Cooperare în Europa (Actul Final de la Helsinki), în special în ceea ce privește întoarcerea refugiaților, respectarea proprietăților lor, garantarea și respectarea drepturilor minorităților;

4.

condamnă acțiunea militară inacceptabilă și disproporționată a Rusiei și pătrunderea în profunzime a trupelor rusești pe teritoriul Georgiei, care încalcă dreptul internațional; subliniază faptul că nu există nici un motiv legitim pentru ca Rusia să invadeze Georgia, să ocupe părți ale teritoriului acesteia și să amenințe să răstoarne guvernul unei țări democratice;

5.

deploră pierderile de vieți omenești și suferințele umane provocate de utilizarea nediferențiată a forței de către toate părțile angajate în conflict;

6.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la efectele exploziilor provocate de Rusia asupra activității sociale și economice a Georgiei, și în special cu privire la aruncarea în aer la 16 august 2008 a unui pod de cale ferată de lângă Kaspi, aflat pe linia principală care leagă Tbilisi de Poti și la explozia provocată la 24 august 2008 a unui tren care transporta petrol brut pentru export din Kazahstan prin Poti; subliniază că ambele acțiuni constituie o încălcare a acordurilor de încetare a focului;

7.

își reiterează convingerea fermă cu privire la principiul că nici o țară terță nu poate avea drept de veto asupra unei decizii altui stat suveran de a se alătura unei organizații sau alianțe internaționale și nici nu are dreptul de a destabiliza un guvern ales democratic;

8.

subliniază faptul că parteneriatul dintre Europa și Rusia trebuie să se bazeze pe respectarea regulilor de bază ale cooperării europene, în fapt și nu doar în declarații;

9.

salută eficiența și rapiditatea cu care Președinția UE a reacționat la acest conflict, precum și unitatea de care statele membre au dat dovadă în acțiunile de mediere între cele două părți, ceea ce a făcut posibilă semnarea de către acestea a unui plan de pace și încetare a focului; salută concluziile reuniunii extraordinare de mai sus a Consiliului European;

10.

recomandă insistent Rusiei să-și onoreze toate angajamentele luate în cadrul acordului de încetare a focului, la care s-a ajuns și care a fost semnat prin eforturile diplomatice ale UE, începând cu retragerea imediată a tuturor trupelor de pe teritoriul propriu-zis al Georgiei și limitarea efectivelor sale militare în Oseția de Sud și Abhazia la forțele de menținere a păcii care erau prezente în aceste două provincii înainte de izbucnirea conflictului; condamnă numeroasele jafuri comise de forțele ruse invadatoare și mercenarii care le însoțesc;

11.

solicită efectuarea de urgență a unei anchete internaționale independente, în vederea stabilirii faptelor și clarificării anumitor acuzații;

12.

îndeamnă insistent Georgia, care a ratificat Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI), și autorităților ruse să sprijine și să colaboreze pe deplin cu Biroul Procurorului CPI în ceea ce privește cercetarea evenimentelor tragice și a atacurilor împotriva civililor care au avut loc în cursul conflictului, spre a stabili răspunderile și a-i aduce pe cei răspunzători în fața justiției;

13.

solicită autorităților ruse și georgiene să furnizeze informații complete privind zonele în care forțele lor armatele au lansat bombe cu dispersie, astfel încât operațiile de deminare să poată începe fără întârziere, fără alte victime în rândul civililor nevinovați, facilitând întoarcerea în siguranță a persoanelor strămutate;

14.

solicită UE, NATO și membrilor acestora să facă uz, pe baza unei poziții comune, de toate mijloacele posibile pentru a convinge guvernul rus să respecte dreptul internațional, aceasta fiind o condiție necesară pentru ca Rusia să poată juca un rol responsabil în comunitatea internațională; reamintește Rusiei că are o responsabilitate, în calitate de membru cu drept de veto al ONU, față de pacea pe glob;

15.

solicită Consiliului și Comisiei să-și revizuiască politica față de Rusia dacă aceasta nu-și respectă angajamentele luate în cadrul acordului de încetare a focului; susține, prin urmare, decizia Consiliului European de a amâna negocierile pentru Acordul de parteneriat și cooperare până la retragerea trupelor rusești pe pozițiile care le aveau înainte de 7 august 2008;

16.

solicită Comisiei să propună facilitarea acordării vizelor și acorduri de readmisie cu Georgia, cel puțin la un nivel echivalent cu cel oferit Rusiei;

17.

solicită statelor membre să revizuiască modalitățile de acordare a vizelor pentru activitățile economice din Oseția de Sud și Abhazia;

18.

condamnă ferm dislocarea forțată a georgienilor din Oseția de Sud și Abhazia și solicită autorităților de facto din Oseția de Sud și din Abhazia să garanteze întoarcerea în condiții de siguranță a populației civile strămutate, în conformitate cu dreptul internațional umanitar;

19.

salută inițiativele OSCE privind mărirea numărului observatorilor neînarmați; solicită o consolidare suplimentară a Misiunii OSCE în Georgia, cu libertate deplină de circulație pe tot teritoriul țării și încurajează statele membre UE să contribuie la aceste eforturi;

20.

solicită o contribuție substanțială a UE la mecanismul internațional de soluționare a conflictului și salută în consecință decizia Consiliului European de desfășurare a unei misiuni de monitorizare PESA (Politica europeană de securitate și apărare) care să completeze misiunile ONU și OSCE și de a cere un mandat ONU sau OSCE pentru misiunea de pace PESA;

21.

salută sprijinirea activă și continuă de către UE a tuturor eforturilor internaționale de găsire a unei soluții pașnice și durabile la acest conflict, în special angajamentul Consiliului de a susține toate eforturile ONU, OSCE, precum și ale altor instituții în vederea soluționării conflictului; salută în special decizia de a numi un Reprezentant special al UE pentru criza din Georgia;

22.

salută alocarea de către Comisie a 6 milioane EUR pentru pachetul de ajutor umanitar rapid destinat populației civile, sumă căreia trebuie să i se adauge fonduri suplimentare, pe baza unei evaluări a necesităților de la fața locului; ia act de nevoia urgentă de ajutor destinat reconstrucției în urma acestui conflict;

23.

salută decizia Consiliului de a convoca o conferință a donatorilor internaționali la reconstrucția Georgiei și recomandă Consiliului și Comisiei să examineze posibilitatea unui plan major al UE de a oferi sprijin financiar pentru reconstrucția zonelor din Georgia afectate de război și pentru a consolida prezența politică a UE în țară și în regiune;

24.

solicită tuturor părților în conflict să permită accesul deplin și liber pentru acordarea de ajutor umanitar victimelor, inclusiv refugiaților și persoanelor strămutate intern;

25.

consideră că încercarea de a găsi soluții la conflictul din Georgia, alături de alte conflicte nesoluționate din Caucazul de Sud, va avea mai multe șanse de reușită dacă internaționalizarea mecanismelor de soluționare a conflictelor va fi mai pronunțată; propune, prin urmare, ca UE să convoace o „Conferință trans-caucaziană pentru pace”, ca element cheie al acestui proces; consideră că la o astfel de conferință ar trebui să se discute problema garanțiilor internaționale în ceea ce privește respectarea deplină a drepturilor civile și politice și promovarea democrației prin supremația legii pe plan internațional; subliniază faptul că această conferință ar trebui, de asemenea, să ofere posibilitatea de a asculta vocea grupurilor nereprezentate sau reduse la tăcere din regiunile caucaziene;

26.

solicită Consiliului și Comisiei să dezvolte în continuare PEV, adaptând-o mai bine la necesitățile partenerilor estici, incluzând o implicare mai masivă a UE în regiunea Mării Negre, luând în considerare propunerea Parlamentului European de a institui o Plus-Zonă Economică Europeană sau propunerea suedezo-polonă de a accelera, în ceea ce privește în special Georgia, Ucraina și Republica Moldova, instituirea unei zone de liber schimb; constată că liberalizarea politicii vizelor a UE în privința acestor țări trebuie să ia în considerare faptul că Rusiei i s-au oferit condiții mai bune din acest punct de vedere;

27.

subliniază natura interdependentă a unei serii de probleme în regiunea Caucazului de Sud, precum și nevoia unei soluții cuprinzătoare sub forma unui pact de stabilitate, cu implicarea tuturor actorilor externi importanți; subliniază necesitatea consolidării cooperării cu țările învecinate Mării Negre, prin instituirea unui mecanism special, instituțional și multilateral, cum ar fi o Uniune pentru Marea Neagră, și organizarea unei conferințe de securitate și cooperare internațională având ca subiect regiunea Caucazului de Sud; solicită, prin urmare, Comisiei să elaboreze o propunere specifică adresată Parlamentului și Consiliului privind instituirea unui cadru multilateral pentru regiunea Mării Negre, inclusiv Turcia și Ucraina; consideră că țările învecinate, precum Kazahstanul, ar trebui implicate, în interesul stabilității întregii regiuni și a fluxurilor de energie;

28.

reamintește că, la summit-ul de la București din 3 aprilie 2008, NATO a fost de acord ca Georgia să devină membră a alianței;

29.

subliniază importanța Georgiei pentru creșterea securității energetice a UE, oferind o alternativă la ruta rusească de tranzit a energiei; consideră că este esențial ca infrastructura existentă, de exemplu conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, să fie protejată corespunzător și solicită Comisiei să acorde Georgiei asistența necesară în acest scop; se așteaptă ca UE să se angajeze puternic, politic și bugetar, în realizarea proiectului conductei Nabucco, recunoscut ca proiect prioritar al UE, care va traversa teritoriul Georgiei și care reprezintă cea mai serioasă alternativă la proiectele întreprinse în colaborare cu Rusia, proiecte care pot accentua dependența economică și politică a statelor membre față de Rusia;

30.

solicită Consiliului și Comisiei să-și continue eforturile de adoptare a politicii energetice comune a UE care, inter alia, să răspundă necesității de diversificare a surselor de aprovizionare;

31.

consideră că, în Caucazul de Sud, cooperarea nu ar trebui să se bazeze pe zone de influență ce se exclud reciproc între UE și Rusia (așa-numitele „sfere de interes”);

32.

consideră că rolul UE în criza actuală scoate în evidență necesitatea de consolidare a politicii externe, de securitate și apărare europene, și că Tratatul de la Lisabona, prin faptul că instituie funcția de Înalt Reprezentant, clauza de solidaritate și o politică UE de securitate energetică, reprezintă calea justă de realizare a acestui lucru;

33.

subliniază necesitatea garantării stabilității în regiunea Caucazului de Sud și invită guvernele Armeniei și Azerbaidjanului să contribuie la îndeplinirea acestui obiectiv, respectându-și, în același timp, toate obligațiile pe plan internațional;

34.

reafirmă principiul conform căruia guvernarea pluralistă și democratică, cu partide de opoziție funcționale și respect pentru drepturile civile și ale omului, constituie cea mai bună garanție pentru stabilitatea întregii regiuni a Caucazului de Sud;

35.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, președinților și parlamentelor Georgiei și Federației Ruse, NATO, OSCE și Consiliului Europei.


(1)  JO C 313 E, 20.12.2006, p. 429.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2007)0572.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0253.

(4)  Texte adoptate, P6_TA(2007)0538.

(5)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0016.

(6)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0017.

(7)  JO L 157, 17.6.2008, p. 110.

(8)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0309.

(9)  Consiliul Uniunii Europene, document 12594/08.