3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/123

1.1

CESE solicită UE să adopte o abordare integrată pentru o mai bună integrare a insulelor pe piața internă, ca factor-cheie de consolidare a coeziunii și a creșterii economice a Uniunii, îndeplinindu-se astfel obiectivele Agendei de la Lisabona revizuite. O astfel de abordare integrată este justificată întrucât, în ciuda diferențelor dintre ele (mai ales în ceea ce privește mărimea), insulele se confruntă cu probleme esențiale comune.

1.2

CESE recomandă crearea unui cadru integrat al politicilor comunitare, care să acopere toate problemele relevante ale insulelor europene în mod coerent.

1.3

CESE subliniază nevoia unei guvernanțe solide pentru a face față unor probleme precum: informarea și comunicarea, cuantificarea și calificarea datelor, o viziune comună strategică, activitate în rețele și clustere sau participarea societății civile. Astfel, pentru a se îndeplini acest obiectiv, este important să se creeze bunele condițiile care să permită instituțiilor locale din insule să evalueze costurile generate de caracterul insular. De aceea, este nevoie să existe în insule și servicii statistice locale și indici de prețuri. În final, ar trebui să se creeze o metodologie de evaluare comună tuturor serviciilor statistice locale din insulele europene.

1.4

La nivelul punerii în aplicare, CESE solicită efectuarea unei evaluări a impactului pe care inițiativele UE în favoarea pieței interne le-ar avea asupra insulelor, inclusiv luarea în considerare a insulelor („nuanța insulară”) în toate politicile UE și punerea în aplicare a simplificării sarcinilor administrative, mai ales pentru IMM-uri.

1.5

Întrucât accesibilitatea este o chestiune esențială pentru insule, CESE ar dori să sublinieze calitatea continuității teritoriale. Un astfel de instrument ar trebui să fie mai dezvoltat în UE și să fie aplicat dinspre insule spre continent și nu invers.

1.6

CESE insistă asupra unui raport anual pe care Comisia să îl prezinte Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Regiunilor și lui însuși și care să monitorizeze și să evalueze eficiența măsurilor relevante adoptate în scopul rezolvării problemelor insulelor europene. În această privință, Comisia ar trebui să includă în raport și propuneri de acțiuni. Astfel, se poate afirma că prezentul aviz lansează un proces dinamic pe termen lung.

2.1

Conform definiției Eurostat, o insulă trebuie:

2.2

Cu toate acestea, o astfel de definiție ar trebui revizuită și actualizată, pornind de la simplul fapt că o insulă este un teritoriu la care nu se poate ajunge mergând pe jos. Mai mult, definiția de la punctul 2.1 nu are temei legal și este utilizată doar ca referință, în absența unei definiții mai bune, care să țină seama de noile realități ale Uniunii Europene extinse, care include state membre insulare.

2.2.1

La definirea insulelor, ar trebui să se aibă în vedere și Declarația 33 din Tratatul de la Lisabona, care afirmă cu claritate: „Conferința [Interguvernamentală] consideră că referirea la regiunile insulare din articolul 174 poate include și statele insulare în totalitate, cu condiția îndeplinirii criteriilor necesare”.

2.3

În prezent, teritoriile insulare UE aparțin a 14 țări din Uniunea Europeană. Aproximativ 21 de milioane de oameni locuiesc în insulele UE. Teritoriile insulare asigură UE o prezență economică și geopolitică în aproape toate oceanele lumii și formează o graniță activă cu multe continente.

2.4

Insulele, ca și statele membre au caracteristici diferite. De aceea, CESE dorește să propună următoarele tipologii.

2.4.1

Ele sunt diferite din punct de vedere structural, pentru că unele sunt insule periferice, iar altele sunt insule ultraperiferice, caracteristicile acestora fiind prezentate în Tratatul UE [articolul 299, alineatul (2)], în timp ce unele sunt mici (o serie de insule au o populație mai mică de 50 de locuitori), iar altele sunt mari.

2.4.2

Ele sunt diferite și din punct de vedere instituțional, deoarece unele sunt state insulare, unele au statut regional, iar altele, care sunt insule de coastă, fac parte dintr-o autoritate regională continentală.

2.5

Cu toate acestea și în ciuda tuturor acestor diferențe, insulele prezintă caracteristici care le pot diferenția puternic de teritoriile continentale în ceea ce privește cultura, educația, transporturile, mediul etc. Aceste aspecte merită să fie aprofundate în vederea elaborării unei politici specifice pentru aceste teritorii, care să țină seama simultan de caracteristicile comune și de trăsăturile distinctive, care pot avea influență asupra oportunităților și problemelor fiecărei insule în parte. CESE își propune să revină ulterior asupra acestui subiect.

2.6

Insulele prezintă caracteristici comune în ceea ce privește, de exemplu, cultura, educația, transporturile (problemele legate de costurile suplimentare) și mediul.

2.7

Comisia Europeană a lansat dezbaterea privind viitorul pieței interne prin noua sa comunicare „O piață unică pentru Europa secolului XXI” (20 noiembrie 2007) (1) și este necesar să luăm în considerare locul insulelor în această reflecție.

3.1

Întrucât a fost utilizată o nouă metodologie de guvernanță (în special prin Cartea verde și Cartea albastră privind viitoarea politică maritimă europeană), caracterizată printr-o abordare integrată, chestiunile legate de piața internă nu trebuie analizate separat de cele regionale. Piața internă nu este un scop în sine: este un instrument în serviciul teritoriilor și al cetățenilor.

3.2

Insulele caută dintotdeauna modalități de dezvoltare în cadrul pieței interne și, prin urmare, trebuie să anticipeze schimbările viitoare.

3.3

Politica regională reprezintă un instrument folositor pentru insule. Totuși, este un instrument care trebuie să fie dezvoltat și îmbunătățit într-un cadru european integrat, pentru a le permite nu doar să facă parte din piața internă din punct de vedere juridic, ci să și joace un rol deplin, atât economic, cât și social. Având în vedere politica viitoare privind coeziunea teritorială, pe care Comisia urmează să o elaboreze după Tratatul de la Lisabona, acest aspect trebuie să fie de asemenea luat în considerare.

3.4

Acest cadru integrat al politicilor comunitare acoperă nu doar politicile regionale și de coeziune, ci mai ales următoarele domenii politice: transporturile, energia și apa, educația și ocuparea forței de muncă, cercetarea, dezvoltarea tehnologică și inovarea, concurența, politica industrială, protecția mediului și agricultura și pescuitul.

3.5

În contextul actual, insulele trebuie să fie analizate mai întâi în lumina celui de-al patrulea Raport privind coeziunea.

3.5.1

Deși instituțiile europene susțin o abordare integrată a politicilor lor, se constată cu surprindere că Comisia nu pare să facă o analiză integrată a dificultăților insulelor.

3.5.2

În opinia Comisiei, accesibilitatea este o „problemă particulară” căreia insulele trebuie să îi facă față.

3.5.3

Comisia subliniază în mod just că populația redusă a insulelor reprezintă o altă problemă. În consecință, insulele au piețe locale mici, care limitează capacitatea de creștere a IMM-urilor insulare, din cauza absenței unor economii de scară. În special, acest lucru limitează capacitatea de a cuceri piețele europene.

3.5.4

O altă consecință este faptul că cele mai multe insule nu se pot baza pe piețele lor interne (2), care sunt în cea mai mare parte prea mici pentru a susține o economie la „scară mare” și eficientă. Acest fapt simplu obligă IMM-urile locale să exporte: este singura lor soluție.

3.5.5

În afară de aceasta, trebuie să se țină seama de următoarea serie de dificultăți ce decurg din handicapul natural al insulelor, și anume toate dificultățile legate de insularitatea acestora. Costul suplimentar semnificativ al transporturilor le reduce competitivitatea. Paradoxal, situația în care costurile de transport pot „proteja” piețele insulare prin reducerea concurenței provenite de pe continent poate de fapt să aibă ca urmare crearea de monopoluri pe insule.

3.5.6

Insularitatea este caracterizată și de următoarele aspecte (probleme care determină și perspectivele lor de dezvoltare pe termen lung):

3.5.7

Referindu-ne cu mai multă atenție la chestiunea accesibilității,

3.6

Toate aceste elemente evidențiază capacitatea redusă a insulelor de a se integra pe piața internă: ele nu îndeplinesc toate condițiile necesare pentru a beneficia de toate avantajele oferite de această piață de aproximativ 500 de milioane de consumatori.

3.6.1

UE ar trebui să evite o politică universal valabilă („a one size fits all policy”) și să promoveze abordarea integrată menționată anterior. Problema insulelor este complexă, întrucât insulele prezintă mai multe handicapuri. Însă ele trebuie să și profite de avantajele lor, care există și care ar putea sta la baza unei dezvoltări socio-economice integrate. Câteva exemple în acest sens ar fi: resursele halieutice, sursele de energie regenerabilă, activitățile economice legate de turism, identitatea culturală puternică și patrimoniul natural și cultural.

3.6.2

În afară de aceasta, trebuie subliniat că în documentul care însoțește comunicarea menționată anterior, „O piață unică pentru Europa secolului XXI”, Comisia susține ideea accesului la serviciile de interes general (SIG) pe tot teritoriul Uniunii Europene. Așa cum afirmă Comisia, acesta „este esențial pentru promovarea coeziunii teritoriale în UE”. Comisia adaugă: „Teritoriile cu handicap geografic și natural, precum regiunile ultraperiferice, insulele, munții, zonele slab populate și granițele externe se confruntă deseori cu unele provocări în ceea ce privește accesul la SIG, din cauza depărtării de piețele importante sau din cauza costurilor mărite ale conexiunilor. Aceste nevoi specifice trebuie să fie luate în considerare”, iar Comisia pare a fi foarte conștientă de problemă: prin urmare, se pot concepe inițiative în acest domeniu.

3.7

Acestea sunt motivele pentru care integrarea insulelor pe piața internă a rămas problematică de la Actul Unic European. Insulele rămân teritorii vulnerabile. Așa cum s-a descris mai sus, cele mai multe dintre ele nu se pot baza pe piețele lor interne, iar IMM-urile insulare trebuie să-și vândă produsele și serviciile pe continentul european. Însă dificultățile legate de accesibilitate și de absența diversificării activității reprezintă obstacole în calea competitivității acestora.

3.8

Având în vedere aceste lucruri, CESE insistă asupra necesității de a include în legislația viitoare o evaluare specifică a tuturor propunerilor importante pentru insule. CESE subliniază necesitatea unei abordări integrate a problemelor insulelor pentru a se lua în considerare în mod special principiul fundamental al proporționalității și subsidiarității, necesar în cazul insulelor.

4.1

După cum s-a menționat, CESE solicită adoptarea unei abordări integrate a problemelor insulelor europene, însoțită de un cadru integrat al politicilor comunitare.

4.2

Insulele trebuie să-și găsească locul în revizuirea pieței interne (8). Comunicarea din 20 noiembrie 2007 confirmă orientările favorabile IMM-urilor, așa cum s-a menționat în raportul intermediar din februarie 2007.

4.3

IMM-urile trebuie să fie încurajate să ia parte la activități transfrontaliere. O astfel de idee implică existența unui mecanism al continuității teritoriale, care să îi ajute pe locuitorii insulelor europene să aibă acces la piețe și prin statul lor (membru) continental, și printr-un stat (membru) vecin. Există exemple concrete și eficiente. Astfel, Bornholm, o insulă daneză, beneficiază de o legătură maritimă subvenționată cu orașul Ystad din Suedia. Continuitatea teritorială există și între Franța continentală și Corsica.

4.3.1

Instrument al legăturii maritime subvenționate a îmbunătățit condițiile de transport dintre cele două teritorii franceze și merită cu siguranță să fie dezvoltat cu Italia (știind că pentru un corsican este mai ușor să ajungă pe continentul european prin Italia, decât prin Franța). Din acest motiv, CESE consideră că ar fi interesant să se studieze posibilitatea de extindere a unei astfel de practici la toate insulele europene și să se „europenizeze” utilizarea acestui instrument. De asemenea, experiența arată că punerea în aplicare a unui astfel de instrument trebuie să fie efectuată dinspre insule spre continent și nu invers.

4.3.2

O astfel de „europenizare” a continuității teritoriale ar reprezenta o concretizare a integrării transfrontaliere, așa cum a subliniat Comisia în Comunicarea sa „O piață unică pentru Europa secolului XXI”.

4.4

Existența pieței interne s-a concentrat pe o societate bazată pe cunoaștere, ceea ce poate fi tradus, printre altele, prin răspândirea noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor în UE. O astfel de idee ar putea reprezenta cu adevărat o oportunitate pentru diversificarea economiei insulelor.

4.5

Nu trebuie uitat că insulele posedă un mediu natural favorabil inovării (de exemplu: energii regenerabile, biotehnologii marine etc.). Știind că, în conformitate cu cel de-al patrulea Raport privind coeziunea, performanța economică este legată de cea a inovării, insulele trebuie să aibă spațiu de manevră.

4.6

Având în vedere că în cele mai multe insule se desfășoară activități halieutice, bioenergia poate prezenta interes pentru piscicultori sau pescari. Politicile publice trebuie să ofere mijloace pentru dezvoltarea unor astfel de inițiative. Politicile publice trebuie să îi ajute pe locuitorii insulelor să creeze resurse maritime regenerabile (cum ar fi energia degajată de hule, energia curenților marini sau, mai ales pentru regiunile ultraperiferice, energia termală oceanică).

4.7

În cazul agriculturii, flexibilitatea în punerea în aplicare a celor doi piloni ai PAC trebuie să permită să fie oferite beneficii sporite fermierilor din insule.

4.8

Astfel de energii sunt esențiale pentru insulele care suferă din cauza exploatării excesive a teritoriului și a căror dependență geografică de combustibilii fosili acționează ca o frână în calea dezvoltării lor. Astfel, alternativele la o astfel de dependență ar trebui să fie reprezentate de energiile regenerabile, care pot constitui alte surse pentru aceste teritorii. În acest context, insulele constituie locuri remarcabile de experimentare și dezvoltare și pot aduce în acest fel un serviciu Europei. Astfel, Réunion și-a anunțat recent dorința de a se angaja pe calea unei politici a „tuturor resurselor regenerabile”, fiind identificate deja resurse marine regenerabile considerabile. Energia eoliană este un alt exemplu bun. Până în 2009, insula El Hierro din Arhipelagul Canare va fi alimentată în întregime printr-o combinație de turbine eoliene și hidroenergie.

4.9

A avea o piață internă bazată pe o bună reglementare europeană (9) presupune că este necesar să se studieze modul în care actualele legi europene sunt puse în aplicare și să se verifice dacă acestea au efectul care a fost prevăzut inițial. În ceea ce privește problemele de reglementare discutate mai sus, o astfel de inițiativă ar avea cu siguranță un impact pozitiv pentru insule. În această privință, ar putea fi lansat următorul proiect pilot: în conformitate cu directiva privind serviciile, până la 28 decembrie 2011 și după aceea la fiecare trei ani, Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport cuprinzător privind punerea în aplicare a acestei directive. În această privință, s-ar putea adopta o abordare teritorială și situația insulelor ar putea fi evaluată în comparație cu situația altor regiuni.

4.10

Toate aceste elemente contribuie la găsirea unor soluții posibile pentru o integrare mai bună a insulelor pe piața internă, în viitor. Și o astfel de integrare se bazează pe realizarea a două obiective: atractivitate și diversificare.

5.1

Pentru a realiza cele două obiective menționate mai sus, CESE consideră că aplicarea corespunzătoare a politicilor depinde de următoarele inițiative:

5.1.1

Asigurarea de legături mai bune între insule și continent, prin politicile pentru transporturi și cele pentru inovare.

5.1.1.1

Mulți întreprinzători din insule se plâng de costurile suplimentare pe care trebuie să le plătească atunci când produsele lor ajung într-un port continental (cauzate de transport). Conform unor studii, costurile suplimentare se ridică la 20 %. Totuși, având în vedere că studiile se referă la produse diferite, ar trebui să se efectueze studii precise (a căror metodologie ar putea fi bazată pe cea utilizată pentru regiunile ultraperiferice). Astfel, pentru a se îndeplini acest obiectiv, este important să se creeze bunele condiții care să permită instituțiilor locale din insule să evalueze costurile generate de caracterul insular. De aceea, este nevoie să existe în insule și servicii statistice locale, și indici de prețuri. La finalul acestui proces, ar trebui să se creeze o metodologie de evaluare comună tuturor serviciilor statistice locale din insulele europene.

5.1.1.2

În general, insulele au nevoie de servicii de interes general eficiente.

5.1.2

Ar trebui adoptată o abordare geografică pentru inițiativa privind mai buna reglementare care să presupună:

5.1.3

Funcționarii publici europeni ar trebui încurajați să urmeze cursuri de formare în insule pentru a înțelege realitatea unor astfel de teritorii speciale. CESE susține cu fermitate „Programul Experiență în Întreprinderi” și solicită IMM-urilor insulare să ofere găzduire funcționarilor publici europeni. Aceasta reprezintă o oportunitate pentru funcționari de a comunica direct, la fața locului, cu locuitorii insulelor despre chestiunile europene. Întâlnirea grupului de studiu organizată la Ajaccio, la 7 și 8 aprilie 2008 a demonstrat acest lucru. În cadrul întâlnirilor cu cetățenii UE organizate în statele membre, UE și politicile sale sunt înțelese mai bine și dezbătute mai amplu.

5.1.4

Ar trebui subliniată importanța politicilor regionale privind ajutoarele de stat în viitor: în legătură cu acest aspect specific, CESE a susținut cu fermitate propunerile formulate în raportul Musotto, în special:

5.1.5

Ar trebui întărită capacitatea IMM-urilor insulare prin:

5.1.5.1

Facilitarea accesului IMM-urilor la cercetare și inovare, de exemplu prin intermediul unor instrumente precum JEREMIE. De fapt, insulele suferă de o acută lipsă de cercetători, laboratoare și brevete. Cercetarea privată este atât de slabă, încât cercetarea publică ar trebui consolidată. Ar trebui explorată posibilitatea unor zone libere. În comparație cu situația de pe continent, insulele se află într-o poziție înapoiată, cu excepția cazurilor în care există o politică „voluntaristă” a autorităților publice sau a cazurilor în care un sector este atât de important din punct de vedere economic încât permite atingerea unui prag susceptibil de a iniția sau susține activități de cercetare. În afară de aceasta, o astfel de abordare se realizează prin păstrarea know-how-ului ancestral, o dimensiune a inovării care nu trebuie uitată.

5.1.5.2

Exportul în statele terțe. Trebuie reamintit că raportul intermediar al Comisiei privind revizuirea pieței interne (februarie 2007) se pronunță în favoarea unei viitoare piețe interne deschise către întreaga lume. O astfel de atitudine este confirmată în Comunicarea „O piață unică pentru Europa secolului XXI”, în care, Comisia solicită „extinderea spațiului normativ al pieței unice”. Această idee s-ar putea concretiza prin programele de cooperare dintre UE și statele membre cu țările vecine.

5.1.5.3

Valorificarea avantajelor pe care le prezintă nivelul înalt de educație al forței de muncă. Insulele suferă din cauza emigrației tinerilor care sunt interesați de educația universitară și de veniturile mari din regiunile continentale. Chiar dacă PIB nu este un indicator sau criteriu perfect, al patrulea Raport privind coeziunea subliniază că mărirea acestuia depinde de productivitate și de populația activă. CESE este ferm convins că în insule trebuie încurajate inițiativele privind dezvoltarea universităților și a altor instituții de învățământ de nivel înalt. Acestea reprezintă o condiție pentru formarea locuitorilor din insule. De exemplu, de la redeschiderea care a avut loc în 1981 și datorită numărului tot mai mare de studenți, Universitatea din Corsica a putut consolida cantitativ și calitativ capitalul uman regional. O astfel de îmbunătățire a redus unele dezechilibre de pe piața forței de muncă și a susținut extinderea unor sectoare economice (precum prelucrarea alimentelor, turismul, TIC etc.) și a unor întreprinderi.

5.1.5.4

Exploatarea propriilor caracteristici pentru a găsi cele mai importante direcții de dezvoltare. În această privință, în Cartea verde privind politica maritimă, Comisia Europeană subliniază pe bună dreptate faptul că „diversificarea produselor și serviciilor turistice poate mări competitivitatea destinațiilor insulare și din zona litorală”. Întrucât este în consonanță cu dimensiunea (non) tehnologică a inovării și întrucât corespunde necesității unei diversificări globale a activităților economice insulare (multe insule suferă din cauza lipsei diversității activităților turistice), această diversificare depinde de următoarele condiții preliminare:

6.1

CESE propune includerea următoarelor propuneri în procesul legislativ:

6.1.1

Obținerea de informații complete privind situația insulelor. Trebuie subliniată foarte clar importanța actualizării statisticilor și a realizării de noi statistici privind insulele. Acestea sunt instrumente necesare pentru elaborarea de politici publice adecvate (la nivel european, național și regional). O astfel de abordare ar trebui să fie întâi bazată pe o evaluare de la caz la caz, care să ia în considerare, printre altele, situația socio-economică specifică a insulelor, ceea ce ar reprezenta totodată o oportunitate de a analiza relevanța criteriilor legate de PIB în evaluarea dificultăților regionale.

6.1.1.1

Astfel, o condiție preliminară pentru conceperea și punerea în aplicare a oricărei politici comunitare privind insulele o reprezintă existența unor date statistice suficiente și corecte și a unor indicatori relevanți. Criteriile legate de PIB ca și rata șomajului sunt cu totul inadecvate, cel puțin în lipsa unor date suplimentare, pentru înțelegerea satisfăcătoare a realităților din teritoriile insulare și a mecanismelor complicate care le diferențiază de restul Comunității.

6.1.1.2

Situația nu este nouă, însă a fost mult timp neglijată din cauza faptului că, întrucât marea majoritate a locuitorilor insulelor UE primea oricum nivelul maxim de asistență (Obiectivul 1), nu prea avea sens să se abordeze o chestiune atât de complexă. Totuși, procesul de extindere și „efectul statistic” al acesteia (adică îmbogățirea relativă a teritoriilor mai puțin favorizate în trecut) au evidențiat necesitatea de a se descrie situația și nevoile teritoriilor insulare cu ajutorul unor indicatori statistici mai buni și mai specifici.

6.1.1.3

Așa cum s-a sugerat în raportul Musotto, „direcția de lucru viitoare ar trebui să fie orientată către definirea unor indicatori statistici mai pertinenți, care să poată oferi cu mai multă ușurință o imagine statistică distinctă a nivelului de dezvoltare, ca și o înțelegere satisfăcătoare a regiunilor cu handicapuri geografice și naturale, mai ales în cazurile în care există dificultăți cumulate, precum lanțurile muntoase, grupurile de insule și cazurile de dublă insularitate […]. Indicatorii ar trebui să permită și evaluarea mai bună a diferențelor dintre aceste regiuni și restul UE, ca și evaluarea diferențelor care există între regiuni”.

6.1.2

Constituirea unui grup inter-servicii pentru insule în cadrul Comisiei, pentru a asigura o abordare integrată în gestionarea dificultăților cu care se confruntă acestea.

6.1.3

CESE invită autoritățile publice locale și societatea civilă să colaboreze (și pe cei care au făcut deja acest lucru, să continue să colaboreze) în vederea elaborării unor strategii comune de dezvoltare. Comunitățile insulare trebuie să beneficieze de o abordare a proiectelor în cadrul unui parteneriat activ.

6.2

CESE consideră că, în interesul bunei guvernanțe, ar trebui efectuată o revizuire periodică a situației insulare și insistă asupra unui raport anual pe care Comisia să îl prezinte Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Regiunilor și lui însuși și care să monitorizeze și să evalueze eficiența măsurilor relevante adoptate în scopul rezolvării problemelor insulelor europene. În această privință, Comisia ar trebui să includă în acest raport anual și propuneri de acțiuni. Astfel, se poate afirma că prezentul aviz lansează un proces dinamic pe termen lung.

7.1

În concluzie, chestiunea unei mai bune integrări a insulelor pe piața internă ar putea determina părțile interesate să exploreze două posibilități diferite de cele evocate mai sus.

7.2

Cooperarea consolidată între statele membre care au insule sau statele membre insulare (Portugalia, Spania, Franța, Italia, Grecia, Malta, Cipru, Regatul Unit, Irlanda, Țările de Jos, Danemarca, Estonia, Finlanda, Suedia). În ceea ce privește condițiile necesare pentru a atinge obiectivul de a avea o politică europeană pentru insule, soluția poate părea imposibil de pus în aplicare. De aceea, dat fiind că propunerea trebuie să vină din partea statelor membre, ar trebui aleasă o abordare de jos în sus. Din acest motiv, așa cum s-a mai afirmat, sunt necesare strategii de dezvoltare la nivel local. Având în vedere această perspectivă, programele operaționale (în cadrul Fondurilor Structurale 2007-2013) ar putea fi considerate o bază bună pentru viitoarea perioadă, 2014-2020).

7.3

Viitorul cadru legal european poate îmbunătăți soluțiile actuale, datorită Tratatului de la Lisabona și modificării articolului 158 din Tratatul CE.

7.3.1

Noua formulare a articolului 158 modificat de Tratatul de la Lisabona, are următorul text:

7.3.2

O astfel de modificare este conformă cu faptul că, datorită Tratatului de la Lisabona (care trebuie să fie întâi ratificat), dimensiunea teritorială este noul element al coeziunii europene. Recunoașterea acestui fapt evidențiază intenția UE de a lua în considerare toate realitățile teritoriului său. Astfel, noua formulare a articolului 158 este o concretizare a acestei dorințe.

7.3.3

Definirea coeziunii teritoriale nu este o sarcină ușoară. Cu siguranță, viitoarea Carte verde va reprezenta o oportunitate interesantă de informare despre diferitele abordări existente. Având în vedere această perspectivă, CESE consideră că analizarea coeziunii teritoriale urmărește, dincolo de simpla statistică economică, luarea în considerare și a realităților geografice vizibile specifice teritoriului, și a vulnerabilităților care rezultă din acestea, care, pentru unele teritorii, pot reprezenta o amenințare la adresa coeziunii socioeconomice. Coeziunea teritorială urmărește identificarea mijloacelor de îmbunătățire a cooperării în interiorul teritoriului insular, precum și dintre toate teritoriile (desigur, ar trebui susținută mărirea fondurilor structurale dedicate acestui obiectiv pentru următorul program după 2013) și de consolidare a parteneriatului dintre toate părțile interesate de elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante (autoritățile publice și societatea civilă).