52008DC0207

Comunicare a Comisiei către Consiliu, către Parlamentul european, către Comitetul economic si social european şi catre Comitetul regiunilor privind protecţia consumatorilor, în special a minorilor, în ceea ce priveşte utilizarea jocurilor video /* COM/2008/0207 final */


[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, xxx

COM(2008) yyy final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI CăTRE COMITETUL REGIUNILOR

privind protecția consumatorilor, în special a minorilor, în ceea ce privește utilizarea jocurilor video

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU, CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI CăTRE COMITETUL REGIUNILOR

privind protecția consumatorilor, în special a minorilor, în ceea ce privește utilizarea jocurilor video

INTRODUCERE

Rezoluția Consiliului din 2002 cu privire la protecția consumatorilor prin etichetarea anumitor jocuri video și pe calculator[1] a subliniat necesitatea oferirii unor informații clare cu privire la evaluarea conținutului și la clasificarea (ratingul) în funcție de vârstă. Trebuie promovate sisteme de clasificare clare și simple în toate statele membre, pentru a asigura o transparență mai mare și libera circulație a jocurilor video. Totodată, Consiliul a subliniat importanța cooperării între toate părțile interesate.

Rezoluția invită Comisia să analizeze diversele metode de evaluare a conținutului jocurilor video și pe calculator, precum și clasificarea și etichetarea acestora, și să prezinte Consiliului un raport în acest sens.

Jocurile video se numără printre activitățile de recreare preferate ale europenilor de toate vârstele și din toate categoriile sociale[2]. Deși sunt cumpărate pentru divertisment, cele mai bune jocuri au alte efecte benefice, stimulând, de exemplu, capacitățile analitice și strategice și obișnuind tinerii să interacționeze cu tehnologia informației. În afară de aceasta, există perspective promițătoare pentru o puternică industrie a jocurilor interactive în Europa având un caracter specific european, care ar putea promova diversitatea culturală. Popularitatea crescândă a jocurilor video on-line reprezintă și ea un factor esențial pentru adoptarea rețelelor de telecomunicații în bandă largă și a telefoanelor mobile de generația a treia.

În 2006, piața europeană a jocurilor video, care cuprinde jocuri pe console obișnuite și jocuri portabile, jocuri pe calculator și jocuri on-line, inclusiv jocuri pentru dispozitive fără fir, a avut venituri totale de peste 6,3 miliarde EUR, iar conform previziunilor pentru 2008, această sumă va atinge 7,3 miliarde EUR. Valoarea sa reprezintă jumătate din totalul pieței europene a muzicii[3] și depășește deja veniturile înregistrate de sectorul cinematografic. Este sectorul cel mai dinamic și cu cea mai rapidă evoluție din industria europeană a conținuturilor, cu o rată de creștere superioară celei din Statele Unite[4]. Se observă o tendință crescândă de a difuza versiuni on-line gratuite ale jocurilor video de succes, finanțate în principal prin publicitate.

Ca și în cazul celorlalte media, libertatea de exprimare, atât a creatorilor, cât și a utilizatorilor jocurilor video, trebuie să constituie una dintre principalele preocupări ale factorilor de decizie. Pentru aceasta, trebuie să se țină seama de evoluțiile pieței. Într-adevăr, jocurile video reprezintă din ce în ce mai mult un fenomen care atrage toate generațiile, atât pe copii, cât și pe părinți, din camera copiilor până în sufragerie[5]. Media de vârstă a utilizatorilor europeni ai jocurilor video a crescut, iar astăzi tot mai mulți adulți joacă jocuri video destinate categoriei lor de vârstă. În același timp, factorii de decizie au responsabilitatea de a proteja sănătatea jucătorilor, fiind necesară adoptarea unor standarde ridicate de protecție a minorilor. Ținând seama de efectele psihologice puternice ale jocurilor video asupra minorilor, este important să se garanteze că acestea nu reprezintă un pericol pentru minori, fapt care necesită în special stabilirea unor niveluri graduale de acces al minorilor și adulților la jocurile video.

În aprilie 2003, după consultări aprofundate cu industria, societatea civilă – precum asociațiile de părinți și de consumatori – și grupurile religioase, s-a adoptat sistemul paneuropean voluntar de rating de vârstă PEGI ( Pan European Games Information )[6]. PEGI este un sistem voluntar de autoreglementare, care este destinat să împiedice expunerea minorilor la jocuri neadecvate pentru categoria lor de vârstă și care a înlocuit numeroase sisteme naționale de clasificare în funcție de vârstă existente cu un sistem european unic.

În 2003, un studiu independent privind practica în materie de clasificare a operelor audiovizuale în Uniunea europeană ( Study on the rating practice used for audiovisual works in the European Union )[7] a fost realizat pentru Comisie. Acest studiu identifică presiunea tehnologică și socială crescândă în favoarea omogenizării clasificărilor, care s-ar putea realiza prin criterii de clasificare comune. O altă concluzie a studiului se referă la schimbul permanent de bune practici între diferite platforme media, ca un prim pas înspre o mai mare uniformitate a practicilor de clasificare la nivelul diferitelor media.

Uniunea Europeană s-a străduit să asigure cea mai bună protecție posibilă a minorilor prin formularea unor propuneri legislative sau alte acțiuni, respectând totodată principiul subsidiarității: astfel, Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului privind protecția minorilor și a demnității umane și dreptul la replică (2006/952/CE)[8] se referă la măsuri privind activitățile ilegale de pe internet care dăunează minorilor și la cooperarea dintre organismele care se ocupă de rating sau clasificare. Rețeaua INSAFE, cofinanțată prin Programul pentru un internet mai sigur (Safer Internet)[9] și gestionată de Comisie, vizează sensibilizarea publicului cu privire la utilizarea noilor media, inclusiv a jocurilor video, de către copii.

Internetul, inclusiv jocurile video, oferă noi forme de consum media și noi posibilități de exprimare a diversității culturale, dar poate constitui totodată un mijloc de difuzare a unor conținuturi ilegale și, în cazul minorilor, dăunătoare. Această situație reprezintă o provocare din punctul de vedere al protecției tinerilor. PEGI On-line[10], lansat în iunie 2007 și cofinanțat prin programul Safer Internet, este evoluția logică a sistemului PEGI și a fost conceput să protejeze mai bine tinerii împotriva conținuturilor neadecvate ale jocurilor și să îi ajute pe părinți să înțeleagă potențialele riscuri și pericole care există în acest mediu.

În decembrie 2007, Comisia a adoptat o Comunicare[11] asupra unei abordări europene a competenței mediatice în mediul digital. Competența (educația) mediatică poate fi definită pe scurt ca fiind capacitatea de a accesa, a înțelege, a evalua și a crea un conținut media. Ea se referă la toate tipurile de media, inclusiv la jocurile video. Comunicarea subliniază importanța educației mediatice în rândul generațiilor tinere, în special în ceea ce privește conținutul on-line. Pe lângă aceasta, jocurile video sunt din ce în ce mai folosite în programa școlară[12].

CONSULTAREA Ș I CONCLUZIILE SALE

Fiecare stat membru a primit un chestionar prin care se urmărea colectarea unor informații și date care să formeze o imagine detaliată a evoluțiilor în materie de protecție a consumatorilor în ceea ce privește jocurile video și pe calculator de la adoptarea rezoluției Consiliului menționate anterior. Întrebările au avut ca subiect sistemele de clasificare pe categorie de vârstă/de conținut, vânzarea cu amănuntul a jocurilor video, interdicțiile asupra anumitor jocuri video, eficacitatea măsurilor actuale de protecție a minorilor, jocurile video on-line și un sistem paneuropean de rating aplicabil tuturor platformelor. La acest chestionar au răspuns toate cele 27 de state membre.

Sisteme de clasificare în funcție de vârstă/de conținut

PEGI este susținut de principalii producători de console de joc[13] și se aplică în marea majoritate a statelor membre ale UE[14], chiar dacă nu toate aceste țări dispun de o legislație specifică în acest sens.

Statele membre care aplică PEGI și au în vigoare sau pregătesc o legislație specifică[15] în materie de clasificare în funcție de vârstă sunt Finlanda, Grecia, Italia, Letonia, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Slovacia și Regatul Unit . Țările de Jos și Polonia prevăd, de asemenea, sancțiuni penale.

În Regatul Unit , industria jocurilor pe calculator utilizează PEGI pentru majoritatea jocurilor video. Jocurile video care au un conținut cu caracter sexual sau care prezintă scene de violență extremă sunt supuse aprobării de către British Board of Film Classification (BBFC), care stabilește clasificări pe categorie de vârstă diferite de cele ale PEGI.

În Franța , PEGI se utilizează pentru a clasifica și eticheta jocurile video. Modificările aduse dreptului penal francez în 2007[16] prevăd clasificarea și etichetarea pe categorii de vârstă a jocurilor video în funcție de grupele de vârstă.

Belgia, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Ungaria, Irlanda, Spania și Suedia aplică PEGI, dar nu dispun de o legislație specifică. Deși în Republica Cehă nu există niciun sistem special oficial, PEGI este utilizat de toți marii editori, dar nu pentru toate jocurile video distribuite.

Germania și Lituania dispun de o legislație specifică obligatorie. În Germania, sistemul de autoreglementare PEGI nu este utilizat. Legislația germană privind protecția tinerilor[17] cuprinde măsuri specifice de clasificare și etichetare a jocurilor video pe categorie de vârstă, măsuri care sunt de competența celor 16 Bundesländer . Acestea au stabilit, în cooperare cu USK ( Unterhaltungssoftware Selbstkontrolle ), organizația pentru monitorizarea voluntară a software-ului de divertisment, un sistem de clasificare destinat să aplice o serie de clasificări pe categorie de vârstă comune în toate Bundesländer . În acest sens, Bundesländer au un reprezentant comun, ale cărui decizii în materie de etichetare sunt obligatorii.

În Austria, protecția minorilor intră în sfera de competență a fiecărui Bundesland . Prin urmare, există mari diferențe între legislația privind protecția tinerilor și modul în care aceasta este pusă în aplicare.

În Malta , unde PEGI nu se aplică, jocurile video sunt reglementate de legislația generală.

Cipru, Luxemburg, România și Slovenia au declarat că nu dispun de un sistem de clasificare pe categorie de vârstă sau de conținut și nici de o legislație în acest sens.

În concluzie, Comisia consideră că situația poate fi încă mult ameliorată în ceea ce privește adoptarea sistemului de clasificare PEGI de către statele membre ale UE și compatibilitatea dispozițiilor naționale în vigoare cu sistemul PEGI.

Vânzarea cu amănuntul a jocurilor video

Comisia este îngrijorată de numărul tot mai mare de jocuri video cu caracter violent pe care le joacă minorii. Este important de analizat modul de acces la astfel de jocuri. În jumătate dintre statele membre[18] există dispoziții juridice specifice, în dreptul civil și în dreptul penal, cu privire la vânzarea fizică a jocurilor video cu un conținut care dăunează minorilor, precum și diverse sancțiuni în vederea aplicării acestor dispoziții[19].

Statele membre care doresc să utilizeze sau utilizează deja o clasificare pentru distribuirea, difuzarea și publicitatea în funcție de vârstă/conținut sunt Italia (unde o lege este în curs de aprobare), Regatul Unit, Germania, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania[20] și Slovacia .

Franța, Suedia și Țările de Jos interzic anumite jocuri video cu caracter violent în temeiul dreptului penal (iar în Suedia și în temeiul dreptului constituțional). În ceea ce privește jocurile legale, detailiștii au convenit să utilizeze, pentru vânzare, sistemul PEGI de clasificare pe categorie de vârstă, având dreptul să condiționeze vânzarea de acordul părinților.

În Belgia și Malta există o serie de dispoziții juridice privind vânzarea jocurilor video, cum ar fi legile privind rasismul și xenofobia, comerțul și protecția consumatorilor și ordinea publică.

Bulgaria[21], Republica Cehă[22], Cipru, Danemarca[23], Ungaria, Luxemburg, Polonia și România nu dispun de o legislație specială care să reglementeze vânzarea jocurilor video.

În aceste condiții, următorul pas logic este adoptarea unui cod de conduită pentru vânzătorii detailiști de jocuri video. În Statele Unite, Entertainment Software Rating Board (ESRB, Consiliul pentru clasificarea software-ului de divertisment) și detailiștii naționali – sub egida ESRB Retail Council (ERC, Consiliul pentru vânzarea cu amănuntul al ESRB) – oferă părinților și altor consumatori consultanță cu privire la aspectele de clasificare. Obiectivul codului Ratings Education and Enforcement Code [24] (codul de formare și aplicare în materie de clasificare) este de a informa detailiștii și de a garanta respectarea clasificărilor, de exemplu prin sensibilizarea și formarea personalului din vânzări. Consumatorii pot sesiza cazurile de infracțiune atât detailiștilor, cât și pe site-ul web al ESRB. ESRB înaintează plângerea membrului ERC responsabil, care o analizează de îndată și poate exclude din ERC orice membri care se fac vinovați de o infracțiune.

Interdicții asupra anumitor jocuri video

Numai patru state membre — Regatul Unit, Irlanda, Germania și Italia — au interzis până în prezent anumite jocuri video, fie printr-o interdicție oficială, fie prin măsuri echivalente unei interdicții, cum ar fi confiscarea, refuzul de a acorda o clasificare sau restricțiile la vânzare.

În Irlanda , jocurile video considerate neadecvate pentru vizionare ca urmare a caracterului lor extrem de violent pot face obiectul unui ordin de interdicție emis de Irish Film Censor's Office (IFCO, Biroul irlandez al cenzorilor de film), cum a fost cazul jocului video „Manhunt 2” în iunie 2007[25].

Primul joc video căruia i-a fost refuzată clasificarea BBFC în Regatul Unit a fost „Carmageddon”, în 1997. Un certificat de clasificare a fost totuși acordat unei versiuni ulterioare modificate.

În iunie 2007, BBFC a respins „Manhunt 2”. Această decizie a fost anulată în decembrie 2007 de către Video Appeals Committee (Comisia de apel în domeniul video). BBFC a contestat decizia, înaintând un recurs pe lângă High Court, care a retrimis cauza la Video Appeals Committe . Acesta și-a reafirmat decizia în martie 2008. În consecință, BBFC a emis un certificat „18”[26]. Cu toate acestea, nu versiunea originală a obținut certificatul, ci versiunea modificată a jocului. Difuzarea unui joc video neclasificat se pedepsește cu până la doi ani de închisoare și/sau o amendă nelimitată.

În Italia , difuzarea jocului „Manhunt 2” a fost blocată de Ministerul Comunicațiilor în iunie 2007[27].

În Germania , Tribunalul regional din Munich a decis, în iulie 2004, să confiște[28] toate versiunile jocului „Manhunt” ca urmare a încălcării unei dispoziții de drept penal care interzicea orice reprezentare și glorificare a violenței. Au mai existat și alte cazuri, cum ar fi cel al jocului „Dead Rising”, pus pe lista neagră și confiscat printr-o decizie a Tribunalului regional din Hamburg din iunie 2007[29].

Comisia este de părere că astfel de interdicții ar trebui rămână excepționale, proporționale și, prin urmare, limitate la cazuri de încălcare gravă a demnității umane.

Eficacitatea măsurilor actuale de protecție a minorilor

Jumătate din statele membre[30] consideră măsurile actuale în vigoare ca fiind în general eficace. Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania și Polonia au adus recent sau sunt pe cale să aducă îmbunătățiri legislației naționale. Unele țări consideră aceste schimbări adecvate, cu condiția să fie combinate cu o autoreglementare. De exemplu, Codul penal francez a fost modificat în 2007, cu introducerea a trei principii: un sistem de autoreglementare a cărui responsabilitate îi revine industriei, noi puteri pentru Ministerul de Interne și sancțiuni penale.

Pentru Țările de Jos , PEGI și dispozițiile legislative privind vânzarea jocurilor video par a fi suficiente. Finlanda, Germania, Italia și Spania consideră că normele actuale sunt eficace și general acceptate, dar le intensifică prin măsuri de educație mediatică, de sensibilizare a părinților și de promovare a recursurilor. Suedia utilizează PEGI și consideră că măsurile de sensibilizare a părinților, de promovare a autoreglementării industriei și de sporire a cooperării între stat și industrie funcționează în mod satisfăcător.

Germania[31] și Regatul Unit[32] realizează studii asupra eficacității legislației și asupra riscurilor pentru copii. Letonia, Polonia și Slovacia nu știu dacă PGI are succes, deoarece nu s-a realizat încă nicio evaluare.

În Austria , marea majoritate a autorităților regionale competente, indiferent dacă utilizează sau nu sistemul PEGI, consideră că sistemul actual este insuficient. Bundesland Viena plănuiește o reformă a legislației. Austria este de părere că un sistem la nivel național nu este suficient pentru a rezolva problemele pe care le presupune internetul sau proximitatea țărilor învecinate. Lipsa unei conștientizări, a unei supravegheri de către poliție și a unei certificări care să ajute detailiștii sunt, de asemenea, considerate probleme.

În Belgia și Ungaria se aplică deja sistemul PEGI, dar nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, fapt pentru care ambele țări consideră că protecția minorilor este ineficientă. Belgia ar fi în favoarea unei legislații la nivel european. Cu toate că certificarea PEGI apare pe majoritatea jocurilor video, Ungaria consideră că sistemul PEGI este insuficient ca urmare a lipsei de conștientizare a părinților.

În Bulgaria , legislația privind protecția copiilor[33] a fost completată în decursul ultimilor doi ani prin măsuri de stimulare a mecanismelor de autoreglementare.

Jocurile video on-line

Jocurile video on-line permit jucătorilor să interacționeze unii cu alții prin intermediul unei rețele. Marea majoritate a statelor membre[34] nu dispun de o legislație în acest sens. Cu toate acestea, unele dintre ele[35] folosesc sistemul PEGI On-line, iar unele aplică legislația generală (inclusiv dreptul penal) și legislația specifică privind jocurile video on-line prin analogie.

În Germania , în afară de procedura de autoreglementare și coreglementare menționată anterior, o agenție comună specifică pentru protecția tinerilor pe internet creată de Bundesländer , „jugendschutz.net”, analizează ofertele de pe internet și ia parte la negocierile cu creatorii și furnizorii și la procedurile de reglementare.

În Italia , legislația privind protecția minorilor în ceea ce privește utilizarea jocurilor video se aplică și jocurilor on-line. Proiectul de cod de autoreglementare „media și minorii” prevede obligația ca jocurile video on-line să afișeze clasificările PEGI On-line în mod clar și vizibil, indicând inclusiv măsurile de filtrare disponibile pentru controlul parental.

În Irlanda , legislația tratează la fel activitățile de divertisment cu jocuri video off-line și pe cele pe internet. Furnizorii de servicii de internet au convenit ca materialele și serviciile care sunt ilegale în temeiul legislației irlandeze să nu fie găzduite de servere irlandeze sau să fie retrase de pe acestea. S-a creat o linie directă pentru semnalarea prezenței oricăror materiale ilegale sau dăunătoare pe internet și s-a stabilit o relație de cooperare cu poliția.

Letonia aplică dispoziții specifice în ceea ce privește accesibilitatea pe internet a jocurilor pe calculator. Difuzarea acestor jocuri poate fi interzisă dacă, de exemplu, cercul de utilizatori este imposibil de stabilit sau dacă destinatarul nu este informat cu privire la limitele de vârstă. Totodată, furnizorii de internet sunt obligați să informeze utilizatorii asupra posibilității de a instala un sistem de filtrare a conținuturilor.

În ansamblu, Comisia consideră că sunt necesare eforturi suplimentare în ceea ce privește jocurile video on-line pentru a ține seama de specificitatea acestora: este necesară crearea unui mecanism rapid și eficace de verificare a vârstei jucătorilor și acordarea unei atenții deosebite camerelor virtuale de discuții ( chat rooms ). Un dialog paneuropean între toate părțile interesate ar fi util în acest sens.

În acest context, politica Uniunii Europene de consolidare a cooperării dintre sectorul public și cel privat în combaterea criminalității cibernetice, în special a conținutului ilegal și dăunător de pe internet, poate constitui un punct de plecare.

Un sistem paneuropean de clasificare aplicabil tuturor platformelor

Majoritatea statelor membre[36] sunt în favoarea unei clasificări paneuropene pe categorie de vârstă aplicabile tuturor platformelor, care ar contribui la asigurarea unei funcționări armonioase a pieței interne și ar preveni confuzia în rândul consumatorilor. Sistemul PEGI este considerat util, fezabil, cu potențial de dezvoltare ulterioară.

Polonia și Republica Cehă sunt sceptice, dar ar susține, într-o anumită măsură, armonizarea și cooperarea. Numai Franța, Ungaria și Portugalia consideră imposibilă crearea unui sistem de clasificare aplicabil tuturor platformelor, susținând că diferite tipuri de media necesită condiții diferite de diseminare și acces și că fiecare dintre ele implică un tip specific de consum, care necesită o clasificare și o reglementare diferită. În plus, aceste țări sunt de părere că diferitele sensibilități culturale și morale constituie un obstacol în calea unui sistem unic de clasificare. Germania consideră propriul sistem ca fiind satisfăcător. Belgia a precizat că este în favoarea unui regulament comunitar prin care să se soluționeze lipsa controlului și a sancțiunilor în ceea ce privește aplicarea corectă a etichetelor. Majoritatea statelor membre sunt în favoarea promovării unor sisteme de autoreglementare și coreglementare. În Regatul Unit , situația este în prezent în curs de a fi reanalizată.

CONCLUZII

În prezent, majoritatea statelor membre ale UE aplică PEGI, sistemul de autoreglementare pentru clasificarea jocurilor video off-line pe categorie de vârstă, care a fost lansat în 2003. Marea majoritate a acestor state membre dispun de o legislație în domeniu, iar multe dintre ele au adus recent sau sunt pe cale să aducă îmbunătățiri legislației naționale. Ba chiar mai mult, unele state membre și-au fundamentat legislația pe sistemul PEGI.

Situația în cazul jocurilor on-line este diferită. Internetul prezintă noi provocări, deoarece este ușor de accesat și are un caracter global. Majoritatea statelor membre nu dispun de o legislație specifică care să reglementeze jocurile video on-line. Cu toate acestea, unele dintre statele membre consideră că legislația în materie de jocuri video off-line se aplică prin analogie, iar unele utilizează sistemul PEGI On-line, lansat în iunie 2007.

În concluzie, PEGI pare să fi obținut rezultate bune, iar PEGI On-line reprezintă, de asemenea, o inițiativă promițătoare, făcând din PEGI un bun exemplu de autoreglementare, conform agendei pentru o mai bună reglementare. În consecință, statele membre, industria și celelalte părți interesate, inclusiv părinții, trebuie să depună în continuare eforturi pentru a spori gradul de încredere în jocurile video și pentru a ameliora protecția minorilor.

Având în vedere cele menționate anterior și ținând seama de valoarea jocurilor video în promovarea diversității culturale, Comisia:

- invită statele membre să recunoască faptul că jocurile video au devenit media de primă importanță și să asigure un nivel înalt de libertate de exprimare, precum și aplicarea unor măsuri eficace și proporționale de protecție a minorilor care, la rândul lor, să se consolideze reciproc;

- invită, în consecință, statele membre să integreze în sistemele lor naționale sistemul de informare și de clasificare creat în cadrul inițiativelor PEGI și PEGI On-line;

- invită industria jocurilor video și a consolelor de joc să amelioreze în continuare sistemele PEGI și PEGI On-line și, în special, să actualizeze în permanență criteriile de etichetare și de clasificare pe categorie de vârstă, să mediatizeze și mai activ sistemul PEGI și să extindă lista de semnatari;

- recunoaște că jocurile video on-line atrag noi provocări, cum ar fi crearea unor sisteme eficace de verificare a vârstei și potențialul pericol pentru tineri pe care îl constituie camerele virtuale de discuții asociate acestor jocuri, și invită statele membre și părțile interesate să colaboreze pentru a găsi soluții inovatoare;

- invită statele membre și părțile interesate să evalueze posibilele efecte negative și pozitive ale jocurilor video, în special asupra sănătății;

- invită toate părțile interesate implicate în vânzarea cu amănuntul a jocurilor video să convină, în termen de doi ani, asupra unui cod de conduită paneuropean privind vânzarea de jocuri minorilor, să se angajeze în sensibilizarea părințiilor și copiilor cu privire la sistemul PEGI și să asigure resursele necesare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor acestui cod;

- încurajează statele membre și toate părțile interesate să adopte inițiative de ameliorare a educației mediatice în ceea ce privește jocurile video, în conformitate cu comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2007;

- salută și sprijină eforturile ulterioare de realizare a unui sistem paneuropean de autoreglementare sau coreglementare pentru clasificarea pe categorie de vârstă, aplicabil tuturor media; în special, Comisia intenționează să organizeze reuniuni în cadrul cărora organismele de clasificare să facă schimb de bune practici în acest domeniu;

- intenționează să utilizeze, împreună cu organizațiile de consumatori, rețelele și platformele existente, pentru a sensibiliza publicul cu privire la sistemul PEGI și la recomandările cuprinse în prezenta comunicare.

[1] Rezoluția Consiliului privind protecția consumatorilor, în special a tinerilor, prin etichetarea anumitor jocuri video și pe calculator în funcție de categoria de vârstă, 1 martie 2002 (2002/C65/02), JO C 65, 14.3.2002, p. 2.

[2] Raportul Nielsen cu titlul „Video Games in Europe – 2007”, pp. 12-15 (http://www.isfe-eu.org/index.php?PHPSESSID=lf6urj9ke66pqp2preebf0rb13&oidit=T001:662b16536388a7260921599321365911).

[3] Interactive content and convergence: Implications for the information society, studiu întreprins în numele Comisiei Europene (DG Societatea Informațională și Mass-Media) de către Digest Ltd, CMS Hasche Sigle, Goldmedia Gmbh, Rightscom Ltd, p. 34, 45, 96 - http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/docs/studies/interactive_content_ec2006.pdf.

[4] PricewaterhouseCoopers, Global Entertainment and Media Outlook: 2007- 2011 , p. 38.

[5] Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung, 13.5.2007, p. 28: Computerspiele erobern das Wohnzimmer (FAZ.NET: http://www.faz.net/s/RubE2C6E0BCC2F04DD787CDC274993E94C1/Doc~EB0EA103E1BD44C65A4DB322974B1AC06~ATpl~Ecommon~Scontent.html).

[6] http:// www.pegi.info.

[7] http://ec.europa.eu/avpolicy/docs/library/studies/finalised/studpdf/rating_finalrep2.pdf.

[8] JO L 378, 27.12.2006, pp. 72-77.

[9] http://ec.europa.eu/information_society/activities/sip/programme.

[10] www.pegionline.eu.

[11] COM(2007) 833 final

[12] De exemplu, Federația pentru Software Interactiv din Europa (Interactive Software Federation of Europe) colaborează cu European Schoolnet pentru a analiza utilizarea în școli a jocurilor video cu caracter educativ și pentru a încuraja schimbul de bune practici.

[13] De exemplu Nintendo, PlayStation, Xbox.

[14] Austria (parțial), Belgia, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia (legislație în baza PEGI), Polonia, Portugalia (legislație în baza PEGI), Republica Cehă, Slovacia, Spania, Suedia, Regatul Unit, Țările de Jos, Ungaria.

[15] Cum ar fi legea privind clasificarea programelor audiovizuale, legea privind înregistrările video, legea privind protecția consumatorilor sau legea privind informațiile publice.

[16] Loi no 98-468 modificată prin Loi no 2007-297.

[17] Jugendschutzgesetz; publicată la 23 iulie 2002 (BGBl I Nr. 51, S. 2730), modificată ultima dată prin legea din 20 iulie 2007 (BGBl. I S. 1595).

[18] Austria, Belgia, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Regatul Unit, Slovacia, Spania, Suedia, Țările de Jos.

[19] În diverse legi precum legea privind protecția copiilor, legea privind clasificarea programelor audiovizuale, legea privind protecția consumatorilor, reglementarea în materie de difuzare a jocurilor pe calculator, legea privind protecția tinerilor, dreptul penal.

[20] În Lituania și Slovacia există reglementări privind vânzarea jocurilor video destinate exclusiv adulților.

[21] În temeiul Legii privind protecția consumatorilor publicate în Monitorul Oficial nr. 99 din 9 decembrie 2005, detailiștii sunt obligați să eticheteze produsele și să furnizeze informații referitoare, de exemplu, la producător, la natura și la caracteristicile produsului.

[22] Jocurile video sunt supuse unui set de restricții în ceea ce privește publicitatea la punctul de vânzare.

[23] În răspunsul său la chestionar, Danemarca menționează că „difuzarea de jocuri video cu caracter violent copiilor este pasibilă de pedeapsă în temeiul Codului penal”.

[24] ESRB: http://www.esrb.org/retailers/index.jsp: Cod: http://www.esrb.org/retailers/downloads/erc_code.pdf.

[25] http://www.ifco.ie/IFCO/ifcoweb.nsf/web/news?opendocument&news=yes&type=graphic.

[26] Decizia Video Appeals Committee din 10 decembrie 2007; BBFC înaintează un recurs pe lângă High Court la 17 decembrie 2007; Hotărârea High Court din 24 ianuarie 2008 (hotărârea judecătorului Justice Mittins CO/11296/2007): aplicarea incorectă a legii, cauză retrimisă Video Appeals Committee , care și-a reafirmat decizia (http://www.bbfc.co.uk/news/pressnews.php)

[27] http://www.comunicazioni.it/news.

[28] Decizia Tribunalului din 19 iulie 2004 (Aktenzeichen 853 Gs 261/04).

[29] Decizia Tribunalului din 11 iunie 2007 (Aktenzeichen 167 Gs 551/07).

[30] Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Irlanda, Lituania, Portugalia, Republica Cehă, Spania, Suedia, Țările de Jos.

[31] Studiu realizat de Ministerul Federal pentru Familie în cooperare cu Bundesländer, http://www.hans-bredow-institut.de/forschung/recht/jugendmedienschutz.htm

[32] Raportul studiului „Safer Children in a Digital World” realizat de expertul independent Byron , a fost publicat la 27 martie 2008. A se vedea http://www.dfes.gov.uk/byronreview.

[33] Legea privind protecția copiilor (Monitorul Oficial nr. 48 din 13 iunie 2000), Legea privind protecția consumatorilor (Monitorul Oficial nr. 99 din 9 decembrie 2005).

[34] Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Grecia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia, România, Slovenia, Spania, Suedia, Regatul Unit, Țările de Jos, Ungaria.

[35] Danemarca, Finlanda, Italia, Slovacia, Suedia, Regatul Unit, Țările de Jos.

[36] Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Italia, Irlanda, Letonia, Lituania, Malta, România, Republica Cehă (într-o anumită măsură), Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Țările de Jos.