[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 13.11.2007

SEC(2007) 1473

DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI

Rezumat al studiului de impact Document de însoţire pentru Propunere a Comisiei de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind modificarea Directivelor 2002/19/CE, 2002/20/CE şi 2002/21/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului Propunere a Comisiei de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind modificarea Directivelor 2002/22/CE şi 2002/58/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului Propunere a Comisiei de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind stabilirea Autorităţii europene de reglementare a pieţelor comunicaţiilor electronice

{COM(2007) 697 final}{COM(2007) 698 final}{COM(2007) 699 final}{SEC(2007) 1472}

DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI

Rezumat al studiului de impact

INTRODUCERE

Prezentul document reprezintă un rezumat al raportului privind studiul de impact (SI)[1] referitor la revizuirea cadrului de reglementare al UE în domeniul reţelelor şi al serviciilor electronice de comunicaţii. Prezentul raport aprofundează şi perfecţionează analiza primului studiu de impact datând din iunie 2006.

Această reexaminare propune modificări care iau în considerare experienţa acumulată până în prezent, precum şi previziuni privind evoluţia pieţei şi a tehnologiei, în vederea creşterii capacităţii acestui cadru de realizare a obiectivelor propuse şi de sprijinire a obiectivelor iniţiativei 2010.

Raportul privind studiul de impact este alcătuit din trei teme principale , în cadrul cărora se regăsesc probleme şi obiective specifice:

TEMA I – O mai bună reglementare

1) Concurenţă, investiţii şi inovaţie: determinarea celei mai bune modalităţi de promovare a concurenţei, a investiţiilor şi a inovaţiei în domeniul comunicaţiilor electronice şi, în consecinţă, garantarea satisfacerii nevoilor utilizatorului şi protejarea intereselor consumatorului.

2) Gestionarea spectrului: garantarea că spectrul de frecvenţe, care reprezintă o resursă rară mult solicitată, este utilizat în beneficiul maxim al societăţii şi că modificările tehnologice şi cele privind structura cererii antrenează o adaptare rapidă a modalităţii de utilizare a acestei resurse.

TEMA II – Realizarea pieţei unice în domeniul comunicaţiilor electronice

3) Coerenţa şi eficienţa reglementării – aspecte instituţionale şi procedurale: crearea unui model de reglementare care să conducă la realizarea unei pieţe unice în domeniul comunicaţiilor electronice prin intermediul unei reglementări coerente şi eficiente, în conformitate cu principiile subsidiarităţii şi ale proporţionalităţii.

TEMA III – Păstrarea contactului cu cetăţenii

4) Drepturile utilizatorilor şi protecţia consumatorilor: garantarea corespunzătoare a respectării drepturilor utilizatorilor, a protecţiei consumatorilor şi a interesului public într-un mediu aflat la confluenţa diverselor tehnologii, în conformitate cu obiectivul iniţiativei 2010 de creare a unei societăţi informaţionale accesibile tuturor.

5) Confidenţialitate şi securitate: contribuirea la creşterea nivelului de securitate şi integritate a reţelelor europene de comunicaţii electronice, ceea ce ar permite garantarea de beneficii pentru toţi cetăţenii şi pentru întreaga societate, în conformitate cu obiectivele iniţiativei 2010.

REZUMAT AL PROBLEMELOR ŞI OPŢIUNILOR STRATEGICE AVUTE ÎN VEDERE

Concurenţă, investiţii şi inovaţie

UE activează cel puţin la fel de bine ca şi principalii săi parteneri comerciali în ceea ce priveşte concurenţa şi inovaţia în domeniul comunicaţiilor electronice. Punerea efectivă în aplicare a normelor UE a permis deschiderea pieţelor, fapt care a dus la reducerea preţurilor pentru serviciile de telefonie vocală şi de acces în bandă largă destinate mediului de afaceri şi consumatorilor particulari. Unele ţări UE sunt acum lideri mondiali în ceea ce priveşte penetrarea serviciilor de telefonie mobilă şi de acces în bandă largă.

Problema cheie pentru anii următori este dacă acest cadru oferă stimulente corespunzătoare pentru investiţii în domeniul noilor reţele de mare viteză, care să vină în sprijinul inovaţiilor privind serviciile de internet cu un conţinut bogat. Dezbaterea strategică în acest domeniu s-a axat pe aflarea răspunsului la întrebarea dacă accesul liber reduce numărul stimulentelor necesare investiţiilor în noi infrastructuri.

La acest capitol au fost examinate trei mari opţiuni strategice:

Opţiunea 1: Adoptarea unui model de „acces liber” la noi infrastructuri de reţea (mai precis, disocierea între furnizarea de reţele şi prestarea de servicii);

Opţiunea 2: nicio reglementare: anularea sau restricţionarea reglementării specifice fiecărui sector („pauză de reglementare”); precum și

Opţiunea 3: păstrarea modelului actual de cadru.

Accesul echitabil al prestatorilor de servicii la infrastructurile congestionate reprezintă deja un obiectiv al cadrului de reglementare actual (Opţiunea 3), care conţine prevederi privind evitarea discriminării în vederea garantării unei pieţe deschise şi concurenţiale. Cu toate acestea, garantarea unei astfel de echitabilităţi a accesului rămâne un obiectiv dificil de realizat în cazul operatorilor de reţele care sunt prestatori de servicii integraţi pe verticală, în special în ceea ce priveşte discriminarea non tarifară.

În cazul în care asemenea discriminări persistă şi dacă ele nu pot fi soluţionate prin recursul la măsuri corective comportamentale, divizarea operatorului integrat în entităţi separate va elimina tentaţia de a discrimina între prestatorii de servicii (Opţiunea 1). Gradul adecvat de divizare depinde de specificul domeniului de activitate al reţelei în cauză (de exemplu, telecomunicaţii, energie sau transport feroviar). Divizarea structurală completă (disocierea dreptului de proprietate) reprezintă un pas decisiv care descurajează practicile discriminatorii prin cesionarea bunurilor de reţea care nu pot fi duplicate. Cu toate acestea, în domeniile în care tehnologia şi serviciile au cunoscut inovaţii considerabile, aşa cum este cazul comunicaţiilor electronice, o abordare mai puţin intervenţionistă necesită ca bunurile care constituie impedimente să fie încredinţate unei filiale distincte pe plan funcţional, a cărei gestionare depinde de stimulente diverse, menţinându-se astfel flexibilitatea oferită de dreptul de proprietate comun şi global al filialelor responsabile cu infrastructura şi cu serviciile şi asigurându-se totodată creşterea transparenţei şi a numărului de stimulente necesare unei politici nediscriminatorii.

Opţiunea 2 – „pauză de reglementare” – pune în pericol concurenţa efectivă pe marea majoritate a pieţelor europene de comunicaţii electronice. Experienţa demonstrează că investiţiile şi inovaţia sunt cu atât mai mari cu cât există o concurenţă efectivă între infrastructuri. Cu toate acestea, nu există încă o concurenţă la nivel de infrastructură pentru aproximativ 80% din buclele locale din UE. Aceasta înseamnă că reglementarea ex ante continuă să joace un rol crucial în menţinerea concurenţei şi protejarea consumatorilor prin stabilirea condiţiilor de acces la infrastructura operatorului istoric.

Concluzie

Experienţa indică faptul că, deşi problema discriminării rămâne una serioasă pe anumite pieţe, pe celelalte pieţe măsurile corective existente au asigurat o egalitate de acces corespunzătoare. În consecinţă, rezultatele analizei justifică continuarea abordării actuale (Opţiunea 3) constând în aplicarea de măsuri corective ex ante, în vederea menţinerii echitabilităţii accesului. Cu toate acestea, Comisia consideră că este necesar ca autorităţilor naţionale de reglementare să li se acorde puterea de a impune o divizare funcţională ca şi măsură corectivă excepţională destinată cazurilor de discriminare persistentă, care nu pot fi soluţionate prin intermediul ansamblului existent de măsuri corective comportamentale.

Gestionarea spectrului

Serviciile bazate pe spectrul de frecvenţe valorează 250 miliarde EUR în cadrul economiei UE şi ele continuă să se dezvolte. Cu toate acestea, spectrul de frecvenţe constituie o resursă limitată, iar sistemele actuale de atribuire a frecvenţelor sunt rigide şi descurajează inovaţia. Actuala politică a Comisiei constă în promovarea unei mai mari flexibilităţi şi eficienţe în ceea ce priveşte utilizarea spectrului, protejând totodată utilizatorii aplicaţiilor fără fir de interferenţe. Opţiunile din acest sector au în vedere schimbări care să permită includerea acestei politici în cadrul de reglementare.

Ca urmare a consultării publice privind documentele Comisiei referitoare la reexaminarea din iunie 2006, s-a făcut remarcată o singură opţiune – crearea unui organism independent care să coordoneze şi să raţionalizeze deciziile referitoare la spectrul de frecvenţe, iar opţiunile privind gestionarea spectrului de frecvenţe au fost reduse la un număr de două:

Opţiunea 1: adaptarea cadrului prin introducerea principiului neutralităţii tehnologiei şi a serviciilor şi realizarea de schimburi coordonate de radiofrecvenţe. precum și

Opţiunea 2: nicio schimbare adusă cadrului de reglementare.

neutralitatea tehnologiei şi a serviciilor (principiile esenţiale ale Opţiunii 1) ar elimina majoritatea constrângerilor privind reglementarea, ar consolida concurenţa şi ar uşura povara cauzată de reglementare pentru utilizatori. Această neutralitate, în combinaţie cu schimburile de radiofrecvenţe şi punerea în aplicare a normelor privind concurenţa, ar garanta accesul la piaţa deschisă pentru noile tehnologii şi noii prestatori de servicii.

În timp ce, în principiu, Opţiunea 2 permite coexistenţa diferitelor modele de gestionare, în realitate există posibilitatea păstrării modelului administrativ bazat pe tehnologie şi pe servicii care se aplică la momentul actual, care limitează numărul de licenţe şi încetineşte introducerea noilor tehnologii.

Opţiunea 1 include mecanisme consolidate de coordonare, în timp ce Opţiunea 2 se bazează pe coordonare voluntară.

Concluzie

Comisia este de părere că Opţiunea 1 formează baza cea mai potrivită pentru reforma gestiunii spectrului în Europa.

Coerenţa şi eficacitatea reglementării: aspecte instituţionale şi procedurale

Cel mai important avantaj concurenţial al Europei în cadrul economiei globale îl constituie piaţa deschisă cuprinzând aproximativ 500 de milioane de consumatori. Acumularea de beneficii ca urmare a realizării acestei pieţe interne depinde de capacitatea întreprinderilor de a realiza economii de scară prin intermediul aplicării susţinute şi coerente a reglementării.

Cadrul UE privind domeniul comunicaţiilor electronice a stabilit un sistem alcătuit din 27 de pieţe naţionale, coordonate prin intermediul unui set comun de norme. Cu toate acestea, în ciuda înregistrării unor progrese pozitive în anumite domenii, rămân încă probleme privind punerea în aplicare coerentă a acestor norme.

În vederea abordării acestor probleme, au fost analizate trei opţiuni principale:

Opţiunea 1: O autoritate europeană unică de reglementare, dotată cu puteri de decizie discreţionare în ceea ce priveşte analizele de piaţă şi responsabilă cu gestionarea aspectelor legate de spectru existente la nivel de UE.

Opţiunea 2: o autoritate europeană de reglementare cu puteri de decizie discreţionare în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor comunitare consolidate; precum și

Opţiunea 3: o mai bună coordonare între statele membre.

Reglementarea centralizată propusă de Opţiunea 1 ar fi în beneficiul operatorilor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul UE, încurajând astfel introducerea unor servicii cu potenţial pan-european şi dezvoltarea concurenţei trans-naţionale. Cu toate acestea, există constrângeri majore de ordin juridic referitoare la principiul subsidiarităţii care pledează împotriva acestei opţiuni.

Opţiunea 2 garantează consistenţa procesului de reglementare, menţinând totodată sistemul de reglementare descentralizat. Această opţiune combină atribuirea de puteri mai mari Comunităţii cu crearea unei noi autorităţi europene cu rol consultativ, asigurând astfel o abordare eficientă a selectării, autorizării şi armonizării serviciilor cu potenţial pan-european care utilizează frecvenţe şi/sau numere.

În urma examinării şi consultării publice cu privire la securitatea reţelelor şi a informaţiei, s-a demonstrat că aceste sectoare trebuie abordate într-un mod mai eficient. În consecinţă, conform Opţiunii 2, funcţiile Agenţiei Europene pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor (ENISA) ar fuziona cu cele ale Autorităţii europene de reglementare. Această transformare a ENISA în vederea devenirii unei părţi integrante a Autorităţii europene de reglementare, ar aduce câştiguri în ceea ce priveşte eficacitatea operaţională datorită fuzionării celor două organisme.

Conform Opţiunii 3, toate autorităţile naţionale de reglementare trebuie să respecte orientările comune şi să aplice măsuri corective coerente. Există puţine indicii conform cărora o astfel de coordonare voluntară ar funcţiona în practică.

Concluzie

Comisia este de părere că Opţiunea 2 este cea mai potrivită, având în vedere actualul cadrul juridic şi instituţional.

Drepturile utilizatorilor şi protecţia consumatorilor

Concurenţa a permis consumătorilor să beneficieze de avantaje importante prin reducerea drastică a preţurilor. Cu toate acestea, concurenţa şi inovaţia reprezintă, de asemenea, o sursă de complexitate crescută. În consecinţă, trebuie luate măsuri suplimentare în vederea creşterii transparenţei, a garantării conectivităţii şi a calităţii serviciilor de comunicaţii şi a asigurării că servicii de bază, precum apelurile la numerele de urgenţă şi obiectivele privind integrarea electronică, nu vor fi neglijate odată cu apariţia de noi pieţe.

Au fost analizate trei opțiuni politice:

Opţiunea 1: încurajarea unei autoreglementări crescute din partea sectorului de activitate;

Opţiunea 2: actualizarea şi consolidarea prevederilor actuale; precum și

Opţiunea 3: nicio schimbare adusă cadrului de reglementare.

Eficacitatea Opţiunii 1 depinde în mare măsură de obţinerea consensului din partea tuturor părţilor interesate. La momentul actual, nu ar fi realistă prezumţia că autoreglementarea voluntară ar permite o îmbunătăţire semnificativă a protecţiei consumatorilor şi a drepturilor utilizatorilor.

Opţiunea 2 ia în considerare evoluţiile tehnologice şi cele de pe piaţă şi garantează că aspectele care îl vizează pe consumator se află sub protecţie juridică şi nu reprezintă simple apanaje ale acordurilor din sectoarele de activitate în cauză. Consultarea publică a pus în lumină necesitatea perfecţionării propunerilor iniţiale ale Comisiei, dar cu astfel de modificări, Opţiunea 2 ar putea să beneficieze de un sprijin politic mai larg.

Opţiunea 3 nu ar permite abordarea problemele referitoare la protecţia consumatorilor şi la drepturile utilizatorilor în domeniul comunicaţiilor electronice şi, în consecinţă, nu ar respecta obiectivele iniţiativei 2010.

Concluzie

Comisia este de părere că Opţiunea 2 este cea mai potrivită, deşi nu exclude posibilitatea dezvoltării procedurii de autoreglementare în cadrul juridic astfel creat, în care aceasta ar putea duce la îndeplinirea efectivă a rezultatelor scontate.

Confidenţialitate și securitate

La acest capitol, au fost identificate trei opţiuni:

Opţiunea 1: nicio schimbare adusă cadrului de reglementare.

Opţiunea 2: actualizarea şi consolidarea prevederilor actuale; precum și

Opţiunea 3: introducerea unui nou instrument, mai detaliat, care să abordeze problema securităţii şi a integrităţii.

Conform Opţiunii 1, cerinţele referitoare la integritatea reţelelor ar fi în continuare aplicabile doar reţelelor de telefonie fixă, ceea ce ar duce la reducerea substanţială a utilităţii lor în viitor, având în vedere evoluţia reţelelor către un mediu în întregime IP.

Opţiunea 2 ar aborda, fără riscul de a fi prea descriptivă, aspecte precum integritatea şi aplicarea normelor într-un mod armonios, garantând astfel adoptarea cadrului în scopul soluţionării nevoilor emergente.

Rezultatele consultării publice menţionate la Opţiunea 3 nu s-a bucurat de sprijinul general al părţilor interesate. În special, au fost exprimate motive de îngrijorare referitoare la posibilitatea ca o nouă legislaţie detaliată să ducă la creşterea semnificativă a costului activităţilor economice, fapt care ar putea afecta negativ concurenţa.

Concluzie

Comisia este de părere că Opţiunea 2 este cea mai potrivită, deoarece aceasta oferă posibilitatea stabilirii unui echilibru între armonizare, transparenţă şi flexibilitate, ceea ce va permite reacţionarea în timp util la toate ameninţările la adresa securităţii.

PRINCIPALELE EFECTE ALE OPŢIUNIILOR PRIVILEGIATE

Acest capitol reprezintă un rezumat al principalelor efecte ale opţiunilor privilegiate menţionate anterior.

TEMA I – O mai bună reglementare

1) Menţinerea actualului model de reglementare ex ante bazat pe piaţă este cea mai bună modalitate de promovare a concurenţei, a investiţiilor şi a inovaţiei în domeniul comunicaţiilor electronice. Autorităţile naţionale de reglementare deţin mijloacele de stimulare a concurenţei, luând în considerare, în acelaşi timp, necesitatea ca investiţiile cu risc să genereze profituri corespunzătoare. Separarea funcţională, ca şi nouă măsură corectivă ultimă, ar putea îmbunătăţi concurenţa, în cazurile în care problemele legate de concurenţă şi congestionări persistă, precum şi în cazurile în care alte măsuri corective s-au dovedit ineficiente în combaterea discriminării.

Reexaminarea recomandării din 2003 privind pieţele pertinente (care este revizuită în paralel cu această reexaminare) indică faptul că actualul cadru a făcut deja posibilă o dereglementare substanţială, având în vedere că se propune retragerea din domeniul de aplicare a recomandării a 11 dintre cele 18 pieţe actuale susceptibile să facă obiectul unei reglementări ex ante (în special pieţe cu amănuntul). Astfel, reglementarea în cadrul sectorului se poate axa pe pieţele cu ridicata, unde persistă impedimente cheie în calea concurenţei efective.

2) Reformarea gestionării spectrului prin introducerea unei mai mari flexibilităţi pe piaţă va consolida concurenţa şi va uşura povara cauzată de reglementare pentru utilizatorii spectrului. Acest lucru va încuraja investiţiile şi le va permite operatorilor să introducă noi tehnologii aplicabile benzilor de frecvenţă asupra cărora deţin drepturi de utilizare, ceea ce va face ca introducerea de noi tehnologii şi accelerarea adoptării acestora de către consumatori prin intermediul mai multor posibilităţi de alegere şi a unor preţuri mai mici să devină obiective realizabile.

TEMA II – Realizarea pieţei unice în domeniul comunicaţiilor electronice

3) În timp ce sistemul de autorităţi naţionale de reglementare reprezintă o sursă vastă de informaţii în ceea ce priveşte acţiunea de reglementare, adăugarea unei Autorităţi europene cu rol consultativ în combinaţie cu controlul exersat de Comisie asupra măsurilor corective, ar contribui esenţial la îmbunătăţirea eficienţei şi a rapidităţii procesului decizional din cadrul UE. Aceasta ar reprezenta o soluţie proporţională cu actualele probleme privind incoerenţa abordării reglementării care conduce la crearea unor condiţii de inegalitate pentru prestatorii de servicii din cadrul UE. Coerenţa îi va încuraja nu numai pe operatori să-şi dezvolte activităţile transfrontaliere, dar va permite şi reducerea în general a costului activităţii economice desfăşurate în Europa prin promovarea de servicii paneuropene.

TEMA III – Păstrarea contactului cu cetăţenii

4) Actualizarea şi consolidarea drepturilor utilizatorilor – inclusiv a utilizatorilor cu handicap – şi prevederile privind protecţia consumatorilor iau în considerare evoluţiile tehnologice şi cele de piaţă, oferindu-le astfel utilizatorilor mai multe posibilităţi de alegere şi o securitate juridică sporită. Consumatorii vor beneficia de o informare mai bună în ceea ce priveşte preţurile şi serviciile. Dezvoltarea utilizării şi facilitarea accesului la serviciile de comunicaţii vor conduce la o participare socială mai ridicată din partea utilizatorilor cu handicap şi/sau cu nevoi speciale, precum şi a utilizatorilor în vârstă. Îmbunătăţirea informaţiilor legate de localizarea apelantului ar conduce la îmbunătăţirea calităţii serviciilor de apel de urgenţă.

5) Actualizarea şi consolidarea actualelor prevederi privind confidenţialitatea şi securitatea vor oferi consumatorilor reţele şi servicii mai sigure şi de o calitate mai bună, precum şi mai multe informaţii şi o transparenţă sporită, astfel încât calitatea şi securitatea serviciilor să devină parte integrantă a criteriilor de selecţie aplicate de către consumatori. Îmbunătăţirea informaţiilor, a transparenţei şi a încrederii va încuraja difuzarea de TCI.

Rezumat

Combinarea tuturor opţiunilor privilegiate contribuie la simplificarea obligaţiilor privind reglementarea impuse întreprinderilor şi, în acelaşi timp, consolidează drepturile cetăţenilor şi aduce beneficii consumatorilor. Principalele elemente de simplificare sunt: reducerea numărului de pieţe pertinente din recomandarea Comisiei, simplificarea procedurilor de analiză de piaţă şi reforma gestionării spectrului, toate acestea ducând la o reducere netă a costurilor administrative. Infrastructurile de comunicaţii electronice stau la baza economiei în întregul său, iar îmbunătăţirile din acest domeniu vor avea un impact pozitiv şi asupra restului economiei UE.

[1] SEC(2007) 1472.