[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 11.1.2008

COM(2007) 873 final

2007/0299 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (Versiune codificată)

(prezentată de Comisie)

EXPUNERE DE MOTIVE

1. În contextul unei Europe a cetăţenilor, Comisia acordă o mare importanţă simplificării şi clarităţii dreptului comunitar în scopul de a-l face mai lizibil şi mai accesibil cetăţeanului, oferindu-i astfel posibilităţi sporite de a face uz de drepturile specifice care îi sunt conferite.

Dar acest obiectiv nu va putea fi atins atât timp cât va persista un număr mult prea mare de dispoziţii care, fiind modificate de nenumărate ori şi adeseori în mod substanţial, se găsesc dispersate parte în actul originar, parte în actele modificatoare ulterioare. Astfel, pentru a identifica dispoziţiile în vigoare, este necesară o muncă de cercetare şi de comparare a unui număr mare de acte.

Prin urmare, claritatea şi transparenţa dreptului comunitar depind şi de codificarea legislaţiei adeseori modificată.

2. La 1 aprilie 1987, Comisia a dat instrucţiuni[1] serviciilor sale de a realiza codificarea tuturor actelor legislative cel mai târziu după a zecea lor modificare, menţionând că este vorba despre o cerinţă minimală şi că, în vederea clarităţii şi a bunei înţelegeri a legislaţiei comunitare, serviciile responsabile ar trebui să codifice textele la intervale şi mai scurte.

3. Concluziile preşedinţiei Consiliului European de la Edimbourg, din decembrie 1992, au confirmat aceste imperative[2], subliniind importanţa codificării care asigură o securitate juridică în ceea ce priveşte dreptul aplicabil la un moment dat în legătură cu o problemă specifică.

Codificarea trebuie realizată respectând cu stricteţe procesul legislativ comunitar normal.

Întrucât nicio modificare de substanţă nu poate fi introdusă în actele care fac obiectul codificării , Parlamentul European, Consiliul şi Comisia au convenit, prin acordul interinstituţional din 20 decembrie 1994, că, în vederea adoptării rapide a actelor codificate, ar putea fi utilizată o procedură accelerată.

4. Obiectul prezentei propuneri este codificarea Directivei 93/7/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru[3]. Noua directivă se substituie diverselor acte care îi sunt încorporate[4]; prezenta propunere păstrează în totalitate conţinutul actelor astfel codificate şi se limitează la a le regrupa, aducând numai modificările de formă cerute de însăşi operaţia de codificare.

5. Prezenta propunere de codificare a fost elaborată pe baza unei consolidări prealabile a textului Directivei 93/7/CEE şi a actelor care o modifică, în toate limbile oficiale, efectuată prin intermediul unui sistem informatic , de către Oficiul Publicaţiilor Oficiale ale Comunităţilor Europene. În cazul articolelor renumerotate, corelaţia între vechea numerotare şi cea nouă este prezentată în tabelul de corespondenţă din anexa III la directiva codificată.

ê 93/7/CEE (adaptat) (adapted)

2007/0299 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul Ö 95 Õ,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European[5],

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat[6],

întrucât:

ê

(1) Directiva 93/7/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru[7] a fost modificată de mai multe ori şi în mod substanţial[8]. Este necesar, din motive de claritate şi de raţionalizare, să se codifice directiva menţionată.

ê 93/7/CEE considerentul 2 (adaptat)

(2) În temeiul şi în limitele articolului 30 din tratat, statele membre păstrează dreptul de a-şi defini patrimoniul naţional şi posibilitatea de a lua măsurile necesare pentru a asigura protecţia acestuia.

ê 93/7/CEE considerentul 3 (adaptat)

(3) Prin urmare, este necesară Ö menţinerea Õ a unui sistem care să permită statelor membre să obţină restituirea, pe teritoriul lor, a bunurilor culturale clasificate drept "bunuri aparţinând patrimoniului naţional" în sensul articolului 30 din tratat şi care au părăsit teritoriul cu încălcarea măsurilor naţionale menţionate anterior sau a dispoziţiilor Regulamentului [(CEE) nr. 3911/92 al Consiliului din 9 decembrie 1992] privind exportul bunurilor culturale[9] Punerea în practică a acestui sistem trebuind să fie cât mai simplă şi mai eficientă posibil este necesar să se limiteze domeniul de aplicare a prezentului sistem la obiecte din categorii comune de bunuri culturale, pentru a facilita cooperarea în domeniul restituirii. Anexa I la prezenta directivă nu are, în consecinţă, ca obiect definirea bunurilor cu statut de "bunuri aparţinând patrimoniului naţional" în sensul articolului 30 menţionat anterior, ci doar a categoriilor de bunuri care pot fi clasificate astfel şi care ar putea fi supuse, prin urmare, unei proceduri de restituire în sensul prezentei directive.

ê 93/7/CEE considerentul 4

(4) Prezenta directivă ar trebui să se aplice, de asemenea, obiectelor culturale clasificate drept bunuri aparţinând patrimoniului naţional şi care formează parte integrantă a colecţiilor publice sau a inventarelor instituţiilor ecleziastice, dar care nu intră în aceste categorii comune.

ê 93/7/CEE considerentul 5 (adaptat)

(5) Se recomandă Ö menţinerea Õ unei cooperări administrative între statele membre privind bunurile acestora aparţinând patrimoniului naţional, în strânsă legătură cu cooperarea lor în domeniul operelor de artă furate, şi care să includă în special înregistrarea, prin Interpol şi alte organisme competente care emit liste similare, a obiectelor culturale pierdute, furate sau care au părăsit ilegal teritoriul şi care fac parte din patrimoniul naţional şi din colecţiile lor publice.

ê 93/7/CEE considerentul 6 (adaptat)

(6) Procedura Ö prevăzută Õ de prezenta directivă Ö se integrează în cooperarea Õ între statele membre în acest domeniu în cadrul pieţei interne. Obiectivul este recunoaşterea reciprocă a legislaţiilor naţionale în domeniu. Este necesară, în consecinţă, înfiinţarea în special a unui comitet consultativ care să asiste Comisia.

ê 93/7/CEE considerentul 7 (adaptat)

(7) Regulamentul [(CEE) nr. 3911/92] instituie, împreună cu prezenta directivă, un sistem comunitar de protecţie a bunurilor culturale ale statelor membre.

ê

(8) Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menţionate în anexa II, partea B,

ê 93/7/CEE

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În înţelesul prezentei directive, se înţelege prin:

1. "bun cultural":

(a) un bun clasificat, înainte sau după ce a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru, drept "bun aparţinând patrimoniului naţional cu valoare artistică, istorică sau arheologică", în conformitate cu legislaţia sau procedurile administrative naţionale în sensul articolului 30 din tratat

şi

ê 93/7/CEE (adaptat)

(b) care aparţine uneia dintre categoriile menţionate în Ö anexa I Õ sau care nu aparţine niciuneia dintre aceste categorii, dar care face parte integrantă din:

ê 93/7/CEE

i) colecţii publice care figurează în inventarele muzeelor, ale arhivelor şi ale fondurilor de conservare ale bibliotecilor,

ii) inventarele instituţiilor ecleziastice;

2. "colecţii publice": colecţiile care sunt proprietatea unui stat membru, a unei autorităţi locale sau regionale dintr-un stat membru sau a unei instituţii situate pe teritoriul unui stat membru şi clasificate drept publice conform legislaţiei respectivului stat membru, cu condiţia ca o astfel de instituţie să fie proprietatea acelui stat membru sau a unei autorităţi locale sau regionale, sau să fie finanţată în mod semnificativ de acest stat sau de o astfel de autoritate;

3. "care a(u) părăsit ilegal teritoriul unui stat membru":

(a) orice părăsire a teritoriului unui stat membru cu încălcarea legislaţiei statului membru în cauză în domeniul protejării bunurilor aparţinând patrimoniului naţional sau cu încălcarea Regulamentului [(CEE) nr. 3911/92],

sau

(b) orice nereturnare, la sfârşitul perioadei unei expedieri temporare legale, sau orice altă încălcare a uneia dintre celelalte condiţii ale acestei expedieri temporare;

4. "stat membru solicitant": statul membru al cărui bun cultural a părăsit ilegal teritoriul său;

5. "stat membru solicitat": statul membru pe teritoriul căruia se găseşte un bun cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui alt stat membru;

6. "restituire": returnarea fizică a bunului cultural pe teritoriul statului membru solicitant;

ê 93/7/CEE (adaptat)

7. "posesor": persoana care deţine bunul cultural Ö pentru sine Õ;

8. "detentor": persoana care deţine bunul cultural Ö pentru altul Õ.

ê 93/7/CEE

Articolul 2

Bunurile culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru sunt restituite în conformitate cu procedura şi în condiţiile prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 3

Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorităţi centrale pentru a exercita funcţiile prevăzute de prezenta directivă.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre toate autorităţile centrale pe care statele membre respective le desemnează în conformitate cu prezentul articol.

Comisia publică lista acestor autorităţilor centrale, precum şi schimbările referitoare la acestea, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene , seria C.

Articolul 4

Autorităţile centrale ale statelor membre cooperează şi favorizează consultarea între autorităţile competente ale statelor membre. Statele membre asigură îndeplinirea în special a următoarelor sarcini:

1. de a căuta, la cererea statului membru solicitant, un anumit bun cultural care a părăsit ilegal teritoriul acestuia şi de a identifica posesorul şi/sau detentorul acelui bun. Această cerere trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare pentru a facilita căutarea, în special cele privind localizarea efectivă sau prezumată a bunului;

2. de a notifica statele membre în cauză cu privire la descoperirea de bunuri culturale pe teritoriul lor, precum şi la existenţa unor motive întemeiate pentru a presupune că respectivele bunuri au părăsit ilegal teritoriul altui stat membru;

3. de a permite autorităţilor competente ale statului membru solicitant să verifice dacă bunul în cauză constituie un bun cultural, cu condiţia ca verificarea să fie efectuată în termen de două luni de la data notificării prevăzute la punctul 2. Dacă această verificare nu este efectuată în termenul prevăzut, punctele 4 şi 5 nu se mai aplică;

4. de a lua, în cooperare cu statul membru în cauză, toate măsurile necesare pentru conservarea materială a bunului cultural;

5. de a evita, prin măsurile provizorii necesare, sustragerea bunului cultural de la procedura de restituire;

6. de a îndeplini rolul de intermediar între posesor şi/sau detentor şi statul membru solicitant în ceea ce priveşte restituirea. În acest scop, fără a aduce atingere articolului 5, autorităţile competente ale statului membru solicitat pot facilita punerea în aplicare a unei proceduri de arbitraj, în conformitate cu legislaţia internă a statului solicitat şi cu condiţia ca statul solicitant şi posesorul sau detentorul să îşi exprime în mod formal acordul.

Articolul 5

Statul membru solicitant poate introduce împotriva posesorului sau, în lipsa acestuia, împotriva detentorului, o acţiune în restituirea unui bun cultural care a părăsit ilegal teritoriul său, pe lângă tribunalul competent al statului membru solicitat.

Pentru a putea fi admisibil, actul introductiv al acţiunii în restituire trebuie să fie însoţit de:

(a) un document care să descrie bunul care face obiectul cererii şi care să ateste că acesta este un bun cultural;

(b) o declaraţie a autorităţilor competente ale statului membru solicitant, conform căreia bunul cultural a părăsit ilegal teritoriul acestuia.

Articolul 6

Autoritatea centrală a statului membru solicitant informează de îndată autoritatea centrală a statului membru solicitat cu privire la introducerea acţiunii în restituire, pentru a se asigura restituirea bunului în cauză.

Autoritatea centrală a statului membru solicitat informează de îndată autorităţile centrale ale celorlalte state membre.

ê 93/7/CEE (adaptat)

Articolul 7

(1) Legislaţia statelor membre dispune că Ö dreptul la Õ acţiunea în restituire prevăzută de prezenta directivă se prescrie în termen de un an de la data la care statul membru solicitant a luat cunoştinţă de locul în care se găseşte bunul cultural şi de identitatea posesorului sau a detentorului acestuia.

În orice circumstanţe, Ö dreptul la Õ acţiunea în restituire se prescrie în termen de treizeci de ani de la data la care bunul cultural a părăsit ilegal teritoriul statului membru solicitant. Cu toate acestea, în cazul bunurilor care fac parte din colecţiile publice menţionate la articolul 1 punctul 1 şi al bunurilor ecleziastice din statele membre în care aceste bunuri fac obiectul unei protecţii speciale în conformitate cu legislaţia internă, Ö dreptul la Õ acţiunea în restituire se prescrie în termen de 75 de ani, cu excepţia cazurilor din statele membre în care Ö dreptul la Õ acţiune este imprescriptibil sau în cazul unor acorduri bilaterale între statele membre care stabilesc un termen mai mare de 75 de ani.

(2) Acţiunea în restituire este inadmisibilă, în cazul în care părăsirea teritoriului statului membru solicitant nu mai este ilegală în momentul în care este introdusă acţiunea.

Articolul 8

Sub rezerva dispoziţiilor articolelor 7 şi 13, instanţa competentă dispune restituirea bunului cultural respectiv, în cazul în care s-a stabilit că acesta este un bun cultural şi că scoaterea de pe teritoriul naţional s-a făcut în mod ilegal.

ê 93/7/CEE

Articolul 9

În cazul în care se dispune restituirea bunului, instanţa competentă a statului membru solicitat acordă posesorului o despăgubire considerată echitabilă în funcţie de circumstanţele cazului în speţă, cu condiţia ca instanţa să fie convinsă că posesorul a depus diligenţele necesare la momentul dobândirii.

Sarcina probei este reglementată de legislaţia statului membru solicitat.

În caz de donaţie sau de succesiune, posesorul nu poate beneficia de un statut mai favorabil decât persoana de la care a dobândit bunul cu acest titlu.

Statul membru solicitant trebuie să plătească această despăgubire la momentul restituirii.

Articolul 10

Cheltuielile legate de executarea hotărârii prin care se dispune restituirea bunului cultural revin statului membru solicitant. Cheltuielile legate de măsurile menţionate la articolul 4 punctul 4 sunt, de asemenea, suportate de statul membru solicitant.

Articolul 11

Plata despăgubirii echitabile menţionate la articolul 9 şi a cheltuielilor menţionate la articolul 10 nu aduce atingere dreptului statului membru solicitant de a pretinde rambursarea acestor sume persoanelor responsabile de scoaterea în mod ilegal a bunului cultural de pe teritoriul său.

Articolul 12

Regimul proprietăţii asupra bunului cultural după restituire este reglementat de legislaţia statului membru solicitant.

Articolul 13

Prezenta directivă se aplică numai bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru după 1 ianuarie 1993.

Articolul 14

(1) Fiecare stat membru poate extinde obligaţia de restituire la alte categorii de bunuri culturale decât cele menţionate în anexa I.

(2) Fiecare stat membru poate aplica sistemul prevăzut în prezenta directivă şi solicitărilor de restituire a bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul altor state membre înainte de 1 ianuarie 1993.

Articolul 15

Prezenta directivă nu aduce atingere acţiunilor civile sau penale pe care le pot introduce, conform dreptului intern al statelor membre, statul membru solicitant şi/sau proprietarul căruia i-a fost furat un bun cultural.

ê 93/7/CEE (adaptat)

Articolul 16

(1) Din trei în trei ani Comisiei îi este prezentat de către statele membre un raport privind aplicarea prezentei directive.

(2) Comisia prezintă, din trei în trei ani, Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European un raport de evaluare a aplicării prezentei directive.

(3) Consiliul la propunerea Comisiei, procedează la examinarea şi, după caz,la actualizarea, din trei în trei ani, a sumelor menţionate în anexa I în funcţie de indicatorii economici şi monetari din Comunitate.

ê 93/7/CEE

Articolul 17

Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 8 din Regulamentul [(CEE) nr. 3911/92].

Comitetul examinează orice problemă legată de aplicarea anexei I la prezenta directivă pe care preşedintele o poate pune în discuţie, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

ê 93/7/CEE (adaptat)

Articolul 18

Statele membre Ö informează Comisia cu privire la Õ actele cu putere de lege şi actele administrative necesare Ö pe care le pun în aplicare Õ pentru a se conforma prezentei directive.

ê 93/7/CEE

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

ê

Articolul 19

Directiva 93/7/CEE astfel cum a fost modificată prin directivele menţionate în anexa II, partea A, se abrogă, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menţionate în anexa II, partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se înţeleg ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa III.

Articolul 20

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

ê 93/7/CEE

Articolul 21

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, .

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Preşedintele Preşedintele

ê 93/7/CEE

ANEXA I

Categorii de bunuri menţionate la articolul 1 punctul 1 litera (b) în care trebuie să fie incluse bunurile clasificate drept "bunuri aparţinând patrimoniului naţional" în sensul articolului 30 din tratat, pentru a putea fi restituite în conformitate cu prezenta directivă

A. 1. Obiecte arheologice cu o vechime de peste 100 de ani şi care provin din:

- săpături arheologice sau descoperiri terestre şi submarine,

- situri arheologice,

- colecţii arheologice.

2. Elemente care fac parte integrantă din monumente artistice, istorice sau religioase şi care provin din dezmembrarea acestora, cu o vechime de peste 100 de ani.

ê 96/100/CE art. 1 pct. 1 lit. (a)

3. Tablouri şi picturi, altele decât cele din categoria 4 sau 5, realizate în întregime de mână, pe orice suport şi cu orice material[10].

ê 96/100/CE art. 1 pct. 1 lit. (b)

4. Acuarele, guaşe şi pasteluri realizate în întregime de mână, pe orice suport1.

ê 96/100/CE art. 1 pct. 1 lit. (c)

5. Mozaicuri, altele decât cele clasificate în categoriile 1 sau 2, realizate în întregime de mână, cu orice material, şi desene realizate în întregime de mână, pe orice suport şi cu orice material1.

ê 93/7/CEE (adaptat)

6. Gravuri, stampe, serigrafii şi litografii originale şi matriţele lor, precum şi afişe originale1.

7. Producţii originale de artă statuară sau de sculptură şi copii obţinute prin acelaşi procedeu ca şi originalul1, altele decât cele care intră în categoria 1.

8. Fotografii, filme şi negativele acestora1.

9. Incunabule şi manuscrise, inclusiv hărţi geografice şi partituri muzicale, izolate sau în colecţie1.

10. Cărţi care au peste 100 de ani vechime, izolate sau în colecţie.

11. Hărţi geografice tipărite care au peste 200 de ani vechime.

12. Arhive de orice tip care conţin elemente de peste 50 de ani vechime, indiferent de suportul acestora.

13. (a) Colecţii[11] şi specimene care provin din colecţii de zoologie, botanică, mineralogie sau anatomie.

(b) Colecţii2 care prezintă interes istoric, paleontologic, etnografic sau numismatic.

14. Mijloace de transport care au peste 75 de ani vechime.

15. Alte obiecte antice care nu sunt incluse în categoriile menţionate la categoriile A.1 – A.14 şi care au peste 50 de ani vechime.

Bunurile culturale menţionate la categoriile A.1 – A.15 nu intră sub incidenţa prezentei directive decât în cazul în care valoarea lor este egală sau superioară pragurilor financiare menţionate în partea B.

B. Pragurile financiare aplicabile anumitor categorii menţionate în partea A (în EUR)

ê 2001/38/CE art. 1 pct. 1

VALOARE:

oricare ar fi valoarea

ê 93/7/CEE

- 1 (Obiecte arheologice)

- 2 (Dezmembrarea unor monumente)

- 9 (Incunabule şi manuscrise)

- 12 (Arhive)

15 000

- 5 (Mozaicuri şi desene)

- 6 (Gravuri)

- 8 (Fotografii)

- 11 (Hărţi geografice tipărite)

ê 96/100/CE art. 1 pct. 2

30 000

- 4 (Acuarele, guaşe şi pasteluri)

ê 93/7/CEE

50 000

- 7 (Statui)

- 10 (Cărţi)

- 13 (Colecţii)

- 14 (Mijloace de transport)

- 15 (Orice alt obiect)

150 000

- 3 (Tablouri)

Respectarea condiţiilor privind valoarea financiară trebuie evaluată în momentul depunerii cererii de restituire. Valoarea financiară este cea a bunului din statul membru solicitat.

ê 2001/38/CE art. 1 pct. 2 (adaptat)

Pentru statele membre a căror monedă nu este euro, valorile exprimate în euro în Ö prezenta anexă Õ sunt convertite şi se exprimă în monedele naţionale la cursul de schimb de la 31 decembrie 2001 publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceste contravalori în monede naţionale sunt revizuite la fiecare doi ani Ö începând cu Õ 31 decembrie 2001. Calculul acestor contravalori se bazează pe media valorii zilnice a acestor monede, exprimate în euro, în timpul celor douăzeci şi patru de luni care se termină în ultima zi a lunii august care precede revizuirea care produce efecte de la 31 decembrie. Această metodă de calcul se revizuieşte, la propunerea Comisiei, de Comitetul consultativ pentru bunurile culturale, în principiu la doi ani după prima aplicare. Pentru fiecare revizuire, valorile exprimate în euro şi contravaloarea lor exprimată în monedele naţionale se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene periodic în primele zile ale lunii noiembrie care precede data la care revizuirea produce efecte.

_____________

é

ANEXA II

Partea A

Directiva abrogată şi lista modificărilor ulterioare (menţionate la articolul 19)

Directiva 93/7/CEE a Consiliului | (JO L 74, 27.3.1993, p. 74) |

Directiva 96/100/CE a Parlamentului European şi a Consiliului | (JO L 60, 1.3.1997, p. 59) |

Directiva 2001/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului | (JO L 187, 10.7.2001, p. 43) |

Partea B

Termene de transpunere în dreptul intern (menţionate la articolul 19)

Directiva | Data limită de transpunere |

93/7/CEE | 15.12.1993[12] |

96/100/CE | 1.9.1997 |

2001/38/CE | 31.12.2001 |

_____________

ANEXA III

TABEL DE CORESPONDENŢĂ

DIRECTIVa 93/7/CEE | Prezenta directivă |

Articolul 1 punctul 1 prima liniuţă | Articolul 1 punctul 1 litera (a) |

Articolul 1 punctul 1 a doua liniuţă | Articolul 1 punctul 1 litera (b) |

Articolul 1 punctul 1 a doua liniuţă prima subliniuţă | Articolul 1 punctul 1 litera (b) punctul (i) |

Articolul 1 punctul 1 a doua liniuţă prima subliniuţă al doilea paragraf | Articolul 1 punctul 2 |

Articolul 1 punctul 1 a doua liniuţă a doua subliniuţă | Articolul 1 punctul 1 litera (b) punctul (ii) |

Articolul 1 punctul 2 prima liniuţă | Articolul 1 punctul 3 litera (a) |

Articolul 1 punctul 2 a doua liniuţă | Articolul 1 punctul 3 litera (b) |

Articolul 1 punctele 3 – 7 | Articolul 1 punctele 4 – 8 |

Articolele 2 - 4 | Articolele 2 - 4 |

Articolul 5 primul paragraf | Articolul 5 primul paragraf |

Articolul 5 al doilea paragraf prima liniuţă | Articolul 5 al doilea paragraf litera (a) |

Articolul 5 al doilea paragraf a doua liniuţă | Articolul 5 al doilea paragraf litera (b) |

Articolele 6 - 15 | Articolele 6 - 15 |

Articolul 16 alineatele 1 şi 2 | Articolul 16 alineatele 1 şi 2 |

Articolul 16 alineatul 3 | - |

Articolul 16 alineatul 4 | Articolul 16 alineatul 3 |

Articolele 17 şi 18 | Articolele 17 şi 18 |

Articolul 19 | Articolul 21 |

_______ | Articolul 19 |

_______ | Articolul 20 |

Anexă partea A punctele 1 – 3 | Anexa I partea A punctele 1 – 3 |

Anexă partea A punctul 3 A | Anexa I partea A punctul 4 |

Anexă partea A punctele 4 – 14 | Anexa I partea A punctele 5 – 15 |

Anexă partea B | Anexa I partea B |

______ | Anexa II |

______ | Anexa III |

_____________

[1] COM(87) 868 PV.

[2] A se vedea anexa 3 din partea A a susmenţionatelor concluzii.

[3] Efectuată în conformitate cu Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu – Codificarea acquis-ului comunitar, COM(2001) 645 final.

[4] A se vedea anexa II, partea A, la prezenta propunere.

[5] JO C , , p. .

[6] JO C , , p. .

[7] JO L 74, 27.3.1993, p. 74. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2001/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 187, 10.7.2001, p. 43).

[8] A se vedea anexa II, partea A.

[9] JO L 395, 31.12.1992, p. 1. Ö Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1). Õ

[10] Care au peste 50 de ani vechime şi nu aparţin autorilor lor.

[11] Obiectele definite de Curtea de Justiţie în hotărârea pronunţată în cauza 252/84, după cum urmează: "Obiectele de colecţie în sensul poziţiei 99.05 din Tariful Vamal Comun sunt cele care au calităţile necesare pentru a fi acceptate într-o colecţie, şi anume, obiectele relativ rare, care nu sunt utilizate în mod obişnuit pentru destinaţia lor iniţială, care fac obiectul unor tranzacţii speciale, diferite de comerţul obişnuit cu produse similare utilizabile şi care au o valoare ridicată."

[12] Data limită de transpunere pentru Belgia, Germania şi Ţările de Jos a fost 15 martie 1994.