[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE | Bruxelles, 23.5.2007 COM (2007) 263 final 2007/0098 (COD) Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI de stabilire a normelor comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupaţia de operator de transport rutier (prezentată de Comisie){SEC(2007) 635}{SEC(2007) 636} EXPUNERE DE MOTIVE CONTEXTUL PROPUNERII Motivare şi obiective Directiva 96/26/CE privind accesul la ocupaţia de operator de transport rutier şi cele patru regulamente[1] privind accesul pe piaţa transportului, precum şi dereglementarea preţurilor transportului rutier internaţional intervenită înainte cu câţiva ani, au stabilit condiţiile funcţionării pieţei interne a transportului rutier. Cerinţele comune stabilite de directivă pentru obţinerea accesului la ocupaţie au asigurat un nivel minim de calitate a transportului rutier, în timp ce deschiderea pieţei, organizată prin regulamentele menţionate anterior, a dus la creşterea concurenţei. Rezultatele de ansamblu ale acestui cadru legislativ se regăsesc în faptul că, în prezent, companiile de transport rutier oferă tarife mai avantajoase, servicii diversificate şi îşi adaptează mai bine prestaţiile la cerinţele clienţilor care caută promptitudine . Cu toate acestea, experienţa dobândită arată că anumite măsuri ale acestui cadru sunt aplicate în mod greşit sau inegal, deoarece sunt ambigue, incomplete sau neadaptate la evoluţia sectorului. Este cazul directivei privind accesul la ocupaţie aplicabilă tuturor operatorilor de transport rutier, fie că este vorba de meşteşugari, de întreprinderi mici şi mijlocii sau de întreprinderi mari. Disparităţile aplicării acesteia periclitează existenţa unei concurenţe loiale. Întreprinderile continuă să fie supuse unei supravegheri şi unor controale inegale în funcţie de statul membru, cu niveluri foarte diferite de calificare profesională şi de soliditate financiară, ceea ce nu permite fructificarea tuturor avantajelor pieţei interne a transportului rutier. Propunerea de regulament vizează înlocuirea directivei menţionate anterior, în scopul remedierii acestor puncte slabe. Problema abordată Directiva 96/26/CE stabileşte condiţiile privind buna reputaţie, capacitatea financiară şi capacitatea profesională pe care întreprinderile trebuie cel puţin să le îndeplinească pentru a fi autorizate să exercite ocupaţia de operator de transport rutier, şi anume să transporte marfă sau călători la nivel naţional sau internaţional. Aceste condiţii constituie singurele cerinţe comune impuse întreprinderilor pentru a fi autorizate să-şi exercite activităţile, în special pe piaţa comunitară a transporturilor rutiere. De altfel, directiva instituie o procedură de recunoaştere reciprocă a anumitor documente necesare obţinerii acestor autorizaţii. În cadrul programului său legislativ pentru 2006[2], Comisia îşi anunţase intenţia de a analiza în detaliu normele care decurg din respectiva directivă, în scopul de a asigura, după caz, o aplicare mai uniformă, simplă, controlabilă şi eficientă a acestora. Această analiză s-a bazat pe o amplă consultare a părţilor interesate şi pe un studiu de impact şi indică faptul că statele membre s-au confruntat cu dificultăţi în transpunerea directivei în cauză, care a fost pusă în aplicare în moduri foarte disparate. Ca exemplu, ratele de reuşită la examenele de recunoaştere a competenţei profesionale variază de la un stat membru la altul, de la 10% la peste 90%. Acest lucru creează mai multe inconveniente, printre care: - riscul unei concurenţe denaturate între, pe de o parte, operatorii de transport care dispun de un sediu real, accesibil autorităţilor care verifică respectarea de către aceştia a standardelor minime de acces la ocupaţie şi, pe de altă parte, întreprinderile denumite „cutii poştale”, care se pot sustrage de la această supraveghere; - o anumită opacitate a pieţei cauzată de diferenţele existente între standardele minime de capacitate financiară şi de capacitate profesională şi consecinţele acestora, contractele care se succed; clienţilor transportului rutier nu li se oferă nicio garanţie cu privire la calitatea oferită de întreprinderi; - persistenţa unor întreprinderi neglijente, caracterizate printr-un nivel scăzut de capacitate profesională şi capacitate financiară, ceea ce implică riscuri pentru siguranţa rutieră şi compromite eficienţa socioeconomică a transportului rutier (întreprinderi mai calificate nu pot face faţă acestui tip de concurenţă); - o monitorizare neuniformă şi necoordonată între autorităţile naţionale cărora le revine responsabilitatea de a retrage autorizaţiile întreprinderilor care comit infracţiuni care sunt în măsură să le afecteze buna reputaţie. Această lipsă de coordonare generează costuri administrative inutile şi compromite credibilitatea şi caracterul disuasiv al măsurii de retragere a licenţelor. Concordanţa cu celelalte politici şi obiective ale Uniunii Propunerea de regulament va contribui la realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona. Într-adevăr, acesta va crea condiţii de concurenţă mai corecte în cadrul sectorului şi va introduce o transparenţă sporită în relaţia cu clienţii transportului rutier. Într-un cuvânt, va contribui la crearea unor servicii de transport mai eficiente şi de mai bună calitate. Luând în considerare rolul esenţial al transportului rutier în cadrul sistemelor de producţie şi de distribuţie din industrie, regulamentul în cauză va consolida competitivitatea Uniunii. Noul regulament va contribui în mod indirect la îmbunătăţirea siguranţei rutiere, printr-o monitorizare mai strictă a întreprinderilor neglijente, care sunt mai predispuse la accidente decât altele. Acesta va determina îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale angajaţilor din sectorul rutier prin creşterea nivelului de calificare profesională, punând, de asemenea, bazele consolidării independenţei anumitor meşteşugari în raport cu clienţii lor şi protejării acestora împotriva practicilor de angajare cu contracte deghizate. În sfârşit, propunerea în cauză ilustrează angajamentul Comisiei de a simplifica conţinutul acquis -ului şi de a-l actualiza. Aceasta se înscrie în cadrul programului „o mai bună reglementare” pentru actualizarea şi simplificarea acquis -ului comunitar. Simplificarea legislativă a fost realizată prin sporirea clarităţii juridice, prin dispoziţii care pot fi controlate mai bine şi care permit o aplicare efectivă şi printr-o mai multă coerenţă de ansamblu cu dispoziţiile regulamentelor privind accesul la piaţa transporturilor[3]. Aceasta conferă, de asemenea, statelor membre posibilitatea de a reduce anumite sarcini administrative inutile asociate controalelor. Modernizarea normelor privind accesul la ocupaţia de operatori de transport rutier, în special prin introducerea registrelor electronice, se înscrie, de altfel, printre măsurile imediate care trebuie luate în cadrul „Programului de acţiune pentru reducerea sarcinilor administrative în Uniunea Europeană”, propus de Comisie la 24 ianuarie 2007[4]. În concluziile sale din 8-9 martie, Consiliul European invită Parlamentul şi Consiliul să acorde o prioritate deosebită acestor măsuri imediate şi, prin urmare, analizării şi adoptării prezentei propuneri. CONSULTAREA PăRţILOR INTERESATE şI STUDIUL DE IMPACT Consultarea părţilor interesate Prezenta propunere este rezultatul unei consultări publice destinate obţinerii unui număr cât mai mare de comentarii din partea părţilor interesate. Respectiva consultare, organizată în acelaşi timp cu cea realizată în scopul reformării paralele a patru regulamente privind accesul la piaţă, s-a desfăşurat sub forma unui chestionar publicat pe internet şi transmis prin e-mail tuturor organizaţiilor reprezentative din sectorul rutier. Comisia a primit 67 de contribuţii scrise din partea autorităţilor naţionale, a organizaţiilor naţionale şi europene care îi reprezintă pe operatorii de transport rutier de marfă şi de călători, pe clienţii acestora şi diverse alte sectoare economice. La 7 noiembrie 2006, Comisia a organizat o audiere a părţilor interesate care răspunseseră în scris la consultarea publică sau care, între timp, îşi exprimaseră interesul în acest sens. La audierea în cauză au participat 42 de delegaţii care reprezentau industria şi 37 de observatori reprezentanţi ai administraţiilor naţionale. Opinia generală a părţilor interesate este că ar trebui să existe un nivel sporit de uniformizare, o mai bună aplicare şi un control mai eficient în ceea ce priveşte condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a obţine autorizaţia de exercitare a ocupaţiei de operator de transport rutier. Cu excepţia operatorilor de transport de călători, care consideră că ar fi utilă stabilirea unui nivel mai ridicat al standardelor impuse, părţile interesate recomandă ca măsură prioritară armonizarea normelor naţionale actuale. Acestea încurajează în general: - îmbunătăţirea supravegherii şi monitorizării prin controale orientate spre întreprinderile care prezintă riscuri (în locul unor controale sistematice mai frecvente), printr-un schimb de informaţii operaţional între autorităţile diferitelor state membre cărora le revine responsabilitatea supravegherii comportamentului corect al întreprinderilor şi prin recurgerea la registre electronice care ar reduce costurile administrative; - introducerea unor dispoziţii comune care să asigure o stabilire efectivă şi stabilă a întreprinderilor astfel încât să fie reduse denaturările concurenţei de către companiile aşa-numite „cutii poştale ” ; - armonizarea indicatorilor utilizaţi pentru a măsura capacitatea financiară a unei întreprinderi şi nivelul examenelor de atestare a capacităţii profesionale; - garantarea faptului că persoana titulară a unui certificat de capacitate profesională coordonează într-adevăr activităţile de transport şi nu este o acoperire pentru a obţine o autorizaţie. Toate observaţiile formulate în timpul acestui proces au fost luate în considerare. Mai multe dintre acestea au permis îmbunătăţirea propunerii anexate şi studiul de impact. Comisia a extins, astfel, gama de opinii care trebuia evaluată pentru a evidenţia diferitele puncte de vedere exprimate. De asemenea, Comisia nu a adoptat ideea înlocuirii condiţiei de capacitate financiară printr-o asigurare obligatorie de răspundere profesională, întrucât mai multe părţi interesate nu au considerat ideea suficient de solidă . Sinteza răspunsurilor primite în urma consultării publice, textul răspunsurilor individuale, precum şi raportul audierii din 7 noiembrie 2006 sunt disponibile la adresa de internet: http://ec.europa.eu/transport/road/consultations/road_market_en.htm Obţinerea şi utilizarea expertizei În cadrul consultării publice lansate, Comisia s-a bazat pe expertiza independentă furnizată de profesorul Brian Bayliss. Acesta a fost copreşedinte, în 1994, al unui comitet de anchetă care, redactase, la acea vreme, un raport complet cu privire la stadiul de realizare a pieţei interne a transportului rutier de marfă şi la paşii care rămâneau de parcurs la momentul respectiv. Studiu de impact Studiul de impact efectuat în vederea pregătirii prezentei propuneri a abordat aspectul global al reformării normelor privind accesul la ocupaţie şi accesul la piaţă, ţinând seama de legăturile strânse şi de interpenetrarea dintre acestea. Acest studiu are drept puncte de pornire analize realizate în 2004, 2005 şi 2006. S-a încercat în mod special includerea reacţiilor părţilor interesate în domeniul de analiză a studiului şi adaptarea propunerii anexate la concluziile acestuia. Au fost evaluate cinci opţiuni politice: (1) Opţiunea „nicio schimbare” nu ar aduce nicio modificare legislaţiei rutiere actuale. Problemele menţionate la începutul prezentului document ar persista, s-ar agrava chiar, pe măsură ce accesul la cabotaj ar deveni liber pentru toate statele membre. (2) Opţiunea „simplificare tehnică şi nelegislativă” ar implica compilarea şi codificarea celor cinci acte legislative ale CE în trei instrumente legislative şi ar oferi statelor membre şi industriei orientări neobligatorii din punct de vedere juridic pentru punerea în aplicare a acestora. Această opţiune ar fi uşor de pus în aplicare, dar prezintă puţine şanse de a reduce diferenţele dintre normele naţionale, care reprezintă, de fapt, problemele principale identificate ca punct de pornire. (3) Opţiunea „armonizare” ar transforma directiva actuală şi cele patru regulamente în trei regulamente, în scopul de a armoniza într-o mai mare măsură accesul la ocupaţie, de a spori claritatea juridică în materie de cabotaj şi de asigura o aplicare îmbunătăţită a acestuia. Această opţiune ar contribui la crearea unor condiţii de concurenţă loială, ar îmbunătăţi gradul de respectare a normelor din domeniul transportului rutier, în special în materie de siguranţă şi ar determina creşterea nivelului profesional mediu al sectorului. (4) Opţiunea „standarde superioare de calitate” ar determina introducerea progresivă a unor exigenţe sporite în materie de capacitate financiară şi obligativitatea unei formări continue a gestionarilor responsabili de transport în cadrul întreprinderilor. Pe termen scurt, această opţiune ar îngreuna proporţional intrarea pe piaţă a întreprinderilor mici. Pe termen lung, ar încuraja dezvoltarea unor operatori mai eficienţi, ceea ce ar reprezenta un avantaj pentru întreaga societate. (5) Opţiunea „liberalizare” ar determina creşterea concurenţei în domeniul cabotajului şi liberalizarea serviciilor regulate internaţionale de transport cu autocarul. Această opţiune ar determina reducerea anumitor preţuri la transport, fără a îmbunătăţi, însă, eficacitatea socioeconomică a transportului rutier, în lipsa unei armonizări prealabile mai accentuate, în special în materie fiscală şi socială. În anumite ţări, această opţiune ar implica riscul pierderii de locuri de muncă. În orice caz, având în vedere amploarea probabilă a impactului pe care această opţiune l-ar genera, s-ar impune realizarea unei analize mai aprofundate, iar opţiunea în cauză ar înceta să mai facă parte din cadrul de simplificare în care se înscrie prezenta propunere. În lumina acestor rezultate, prezenta propunere ilustrează opţiunea nr. 3, denumită „armonizare”. La prezenta propunere se adaugă sinteza studiului de impact şi raportul complet al acestuia. Conform studiului de impact, propunerea de regulament, împreună cu cele două propuneri de regulament privind accesul la piaţă, elaborate în paralel, ar reduce cazurile de denaturare a concurenţei, ar îmbunătăţi nivelul de respectare a normelor sociale şi de siguranţă rutieră de către operatorii de transport şi le-ar conferi statelor membre posibilitatea unei reduceri de aproximativ 190 de milioane euro/an a costurilor administrative[5]. ELEMENTE JURIDICE Sinteza măsurilor propuse Propunerea de regulament stabileşte condiţiile care trebuie îndeplinite de toate întreprinderile pentru a obţine autorizaţia de exercitare a ocupaţiei de operator de transport rutier. Aceasta clarifică şi completează dispoziţiile legislative în vigoare, în scopul de a spori coerenţa de ansamblu şi de a garanta aplicarea eficientă şi omogenă a acestora. Propunerea introduce: - răspunderea gestionarului responsabil de transport care împrumută unei întreprinderi certificatul său de capacitate profesională pentru ca aceasta să obţină o autorizaţie şi definirea mai strictă a relaţiilor acestuia în cadrul întreprinderii; - criterii care trebuie respectate pentru ca o întreprindere să fie stabilită în mod stabil şi efectiv într-un stat membru şi care să permită o monitorizare corectă a comportamentului acesteia de către autoritatea naţională care i-a acordat autorizaţia de exercitare a ocupaţiei; - indicatori financiari comparabili pentru măsurarea capacităţii financiare a unei întreprinderi, o formare minimă obligatorie de 140 de ore înaintea examenului de atestare a capacităţii profesionale care trebuie susţinut de toţi candidaţii şi acreditarea centrelor de formare şi a centrelor de examene; - obligaţia autorităţilor care constată că operatorul de transport nu mai îndeplineşte condiţiile de bună reputaţie, capacitate financiară sau competenţă profesională de a-l avertiza şi, în cazul în care acesta nu şi-a reglementat situaţia într-un anumit timp, de a-i aplica sancţiuni administrative care pot varia de la retragerea autorizaţiei până la descalificarea gestionarului responsabil de transport al respectivului operator; - recunoaşterea între state membre a cazurilor de încălcare a normelor CE în domeniul transportului rutier. Această recunoaştere reciprocă va servi la înregistrarea, indiferent de statul în care sunt comise, a infracţiunilor grave şi repetitive care, după depăşirea unui anumit prag, pot să afecteze buna reputaţie a unui operator de transport şi îl facă pasibil de aplicarea sancţiunilor enumerate mai sus; - registre electronice interconectate între toate statele membre, pentru reducerea costurilor administrative aferente monitorizării şi supravegherii întreprinderilor şi pentru facilitarea schimbului de informaţii între state membre; - suprimarea progresivă a anumitor regimuri derogatorii care se nu acordă în mod uniform întreprinderilor, întrucât sunt administrate după bunul plac al statelor membre. Aceste regimuri şi-au pierdut raţiunea de a exista şi denaturează concurenţa, în detrimentul marii majorităţi a întreprinderilor care nu beneficiază de derogările prevăzute de acestea. Temei juridic Propunerea de regulament de abrogare a Directivei 96/26/CE are la bază articolul 71 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. 320 Principiul subsidiarităţii În esenţă, prezenta propunere vizează armonizarea normelor naţionale impuse întreprinderilor în vederea obţinerii accesului la ocupaţia de operator de transport şi sporirea în consecinţă a eficienţei pieţei interne. Statele membre nu pot realiza singure această armonizare. În plus, propunerea vizează o îmbunătăţire a schimbului de informaţii între autorităţile statelor membre care verifică respectarea normelor privind accesul la ocupaţie. Statele membre pot realiza acest lucru numai prin repartizarea sarcinii şi la nivel bilateral. Se impune, aşadar, luarea unor măsuri la nivel comunitar, având în vedere imposibilitatea ca un stat membru sau un grup de state membre să poată rezolva în mod satisfăcător problemele identificate. Principiul proporţionalităţii Propunerea respectă principiul proporţionalităţii din următoarele motive: 331 - propunerea stabileşte condiţii comune, însă lasă deschisă posibilitatea ca statele membre să adauge propriile condiţii necesare obţinerii accesului la ocupaţie; - singura limită impusă acestei posibilităţi decurge din principiul de liberă stabilire şi din necesitatea de a garanta recunoaşterea reciprocă a anumitor certificate, însă propunerea nu conţine nicio schimbare de fond faţă de dispoziţiile deja în vigoare; - propunerea lasă la alegerea statelor membre două metode prin care o întreprindere trebuie să facă dovada capacităţii sale financiare (indicatori financiari sau garanţii bancare); - obligaţiile impuse autorităţilor naţionale care acordă autorizaţia de exercitare a ocupaţiei respectă puterea discreţionară a acestora, în special în ceea ce priveşte constatarea şi sancţionarea infracţiunilor. Pe baza jurisprudenţei Curţii exprimate în hotărârea sa din 13 septembrie 2005[6], se stabileşte o abordare comună în ceea ce priveşte impunerea sancţiunilor administrative, precum retragerea autorizaţiilor. Având în vedere caracterul disuasiv al unor asemenea sancţiuni, regulamentul în cauză nu prevede alte sancţiuni de natură penală sau pecuniară şi le acordă statelor membre libertate de acţiune în acest domeniu. În sfârşit, se remarcă faptul că armonizarea condiţiilor necesare exercitării ocupaţiei nu poate fi limitată numai la întreprinderile autorizate să efectueze transporturi internaţionale. Într-adevăr, există mai multe motive pentru care, de la crearea pieţei interne, pieţele naţionale nu mai sunt separate: - mai multe state membre nu fac nicio distincţie între autorizaţiile eliberate în vederea efectuării unui transport internaţional şi cele eliberate în vederea efectuării unui simplu transport naţional; - în celelalte state membre, întreprinderile autorizate să efectueze transporturi numai pe teritoriul unui stat membru se află în concurenţă cu întreprinderi din alte state membre care desfăşoară activităţi de cabotaj; - întreprinderile autorizate să efectueze transporturi internaţionale se reorientează asupra pieţei naţionale atunci când, în anumite situaţii, nu mai găsesc clienţi care doresc să transporte marfă în alte state membre. Propunerea de regulament, asemenea directivei actuale, se referă la toate tipurile de transport, inclusiv cele efectuate la nivel naţional. Alegerea instrumentului Principalul obiectiv al revizuirii normelor de acces la ocupaţia de operatori de transport rutier este garantarea unei aplicări mai eficiente şi mai uniforme a respectivelor norme. Regulamentul, care permite o aplicare directă şi mai uniformă, pare a fi, aşadar, instrumentul cel mai potrivit. Acesta va garanta sporirea transparenţei şi reducerea anumitor costuri administrative. Această alegere este cu atât mai pertinentă cu cât accesul la ocupaţie reprezintă condiţia esenţială pentru a obţine acces la piaţă iar, în acest domeniu, regulamentul este instrumentul utilizat începând din 1992. Implicaţii bugetare Pentru Comunitate, propunerea nu generează costuri suplimentare pentru bugetul Comunităţii. Spaţiul Economic European Propunerea de regulament prezintă relevanţă pentru Spaţiul Economic European şi trebuie extinsă la acesta. DISPOZIţII PROPUSE Reluarea dispoziţiilor existente Prezenta propunere reprezintă o completare şi o revizuire a normelor existente în materie de acces la ocupaţia de operatori de transport rutier. Aceasta reia, aşadar, mai multe principii şi dispoziţii ale Directivei 96/26/CE: - cele trei condiţii care trebuie îndeplinite de o întreprindere care doreşte să obţină acces la ocupaţie (bună reputaţie, capacitate profesională, capacitate financiară) (articolul 3); - recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri pentru a facilita dreptul la libera stabilire (articolele 18-20); - modelul de certificat de capacitate profesională (anexa II) şi lista materiilor care trebuie cunoscute în vederea obţinerii acestui certificat (anexa I). Cu toate acestea, recurgerea la reformare pe baza acordului interinstituţional din 28 noiembrie 2001 pentru o utilizare mai structurată a tehnicii reformării actelor juridice nu ar fi permis obţinerea clarităţii juridice necesare. Aceste principii şi dispoziţii reprezintă aspecte bine stabilite care nu ar putea fi puse sub semnul întrebării. Drept urmare, Comisia invită Parlamentul European şi Consiliul să ţină seama de acestea într-o măsură cât mai mare şi să îşi exercite prerogativele cu privire la dispoziţiile noi descrise mai jos. Dispoziţii noi Clarificarea dispoziţiilor şi actualizarea domeniului de aplicare Articolul 1 completează lista definiţiilor pentru a facilita o aplicare mai uniformă. Articolul 2 defineşte un nou domeniu de aplicare, conform cu celelalte legislaţii existente în materie de transport rutier, care include toate vehiculele de peste 3,5 tone şi limitează scutirile la anumite tipuri de transport identificate în mod clar în alte acte comunitare. Condiţii privind stabilirea Articolele 3 şi 5 stabilesc norme comune astfel încât numai întreprinderile stabilite în mod efectiv şi stabil să poată primi autorizaţia de exercitare a ocupaţiei. Obiectivul este de a aplica tuturor întreprinderilor un nivel echivalent de supraveghere şi de a evita situaţiile în care anumite întreprinderi se sustrag supravegherii efectuate de autorităţile naţionale din statele membre de stabilire. În temeiul articolului 5, o stabilire permanentă şi efectivă implică deţinerea unui birou, a unor vehicule înmatriculate şi a unui centru de exploatare. Responsabilizarea gestionarului responsabil de transport Articolul 4 precizează relaţiile dintre persoana (denumită „gestionarul responsabil de transport”) care dispune de capacitatea profesională necesară în acest sens şi întreprinderea ale cărei operaţiuni de transport trebuie să le coordoneze. Respectiva persoană trebuie să fie angajat(ă) a(al) întreprinderii şi remunerat(ă) de aceasta. Întrucât persoanei în cauză îi revine sarcina de a coordona în permanenţă şi în mod efectiv activitatea de transport a întreprinderii, aceasta trebuie să asume consecinţele deciziilor sale şi, prin urmare, devine responsabilă de infracţiunile comise în cadrul activităţilor pe care le coordonează. Răspunderea menţionată anterior este cea definită în temeiul prezentului regulament şi nu aduce atingere răspunderii penale sau financiare proprii definite la nivelul legislaţiei naţionale a fiecărui stat membru. Este prevăzută posibilitatea meşteşugarilor de a recurge la un alt gestionar responsabil de transport pentru a obţine autorizaţia, în special în scopul de a spori independenţa acestora în raport cu cei mai mari operatori de transport pentru care efectuează transporturi de marfă şi de a-i proteja astfel împotriva practicilor de angajare deghizată . Enunţarea condiţiilor care trebuie respectate în ceea ce priveşte buna reputaţie Articolul 6 stabileşte lista regulamentelor comunitare ale căror încălcări grave pot determina pierderea bunei reputaţii, chiar şi în cazul în care sunt comise pe teritoriul altor state membre. De asemenea, respectivul articol precizează că, după un anumit număr de repetări, anumite infracţiuni minore pot fi considerate grave. Articolul acordă Comisiei competenţe de executare pentru stabilirea unei liste comune a acestor infracţiuni. Această listă trebuie consultată înaintea organizării oricărui schimb de informaţii între state membre şi a stabilirii unor praguri comune începând de la care se impune retragerea unei autorizaţii. Indicatori noi de măsurare a capacităţii financiare a unei întreprinderi Articolul 7 introduce indicatori mai exacţi de măsurare a capacităţii financiare a unei întreprinderi. Întreprinderile sau statele membre pot alege una dintre următoarele variante: fie activele circulante şi lichidităţile imediate (conform terminologiei celei de-a patra directive contabile)[7] stabilite pe baza conturilor anuale ale întreprinderilor, respectă anumite praguri, fie întreprinderea face dovada capacităţii sale financiare prin constituirea unei garanţii bancare. Indicatorii financiari propuşi sunt indicatorii utilizaţi în mod curent în cadrul analizei financiare pentru a evalua capacitatea unei întreprinderi de a-şi plăti creanţele pe termen scurt. Îmbunătăţirea capacităţii profesionale Articolul 8 introduce o abordare comună destinată verificării capacităţii profesionale, care combină formarea cu susţinerea unui examen obligatoriu şi care se aplică tuturor candidaţilor, inclusiv celor cu experienţă profesională sau titulari ai unei diplome. Articolul prevede, de altfel, introducerea unui sistem minim de acreditare a centrelor de examene şi a centrelor de formare şi încurajează schimbul de experienţă în acest domeniu între statele membre. În sfârşit, este eliminată posibilitatea statelor membre de a diferenţia nivelul de calificare în funcţie de implicarea sau nu în transportul internaţional. Într-adevăr, persoanele cu abilităţi de coordonare a activităţilor de transport vor avea cu siguranţă ocazia, de-a lungul carierei lor, de a gestiona transporturi între diferite state membre. Îmbunătăţirea monitorizării şi supravegherii Articolele 9, 10, 11 şi 13 clarifică şi consolidează rolul autorităţilor cărora statele membre le-au încredinţat sarcina de a supraveghea îndeplinirea corectă de către întreprinderi a condiţiilor prevăzute de prezentul regulament. Articolele menţionate anterior introduc principii comune pentru a garanta mai multă transparenţă şi comparabilitate, precum şi pentru a determina, de fapt, creşterea credibilităţii normelor în materie de acces la ocupaţie. Articolele 10 şi 12 precizează, astfel, termenele care trebuie respectate de autorităţile în cauză în ceea ce priveşte examinarea dosarelor, precum şi termenele de care poate beneficia o întreprindere pentru a-şi regulariza situaţia înainte de a i se aplica o sancţiune. Articolul 12 impune autorităţilor competente obligaţia de a avertiza întreprinderile care riscă să nu mai îndeplinească condiţiile enunţate de regulament. La articolul 21 este stabilită o gamă progresivă de sancţiuni administrative, începând cu retragerea parţială a autorizaţiei până la descalificarea gestionarului responsabil de transport. În materie de control, articolul 11 impune efectuarea unor controale ţintă, cu care statele membre vor putea înlocui controalele sistematice, mai frecvente decât controalele actuale, efectuate o data la cinci ani. S-a dovedit utilitatea metodei controalelor ţintă în ceea ce priveşte detectarea eficientă a infracţiunilor şi reducerea costurilor administrative, întrucât numai întreprinderile identificate ca prezentând riscuri au fost supuse controlului. Simplificare şi cooperare administrativă Articolul 15 prevede introducerea în fiecare stat membru a unui registru electronic al întreprinderilor care va trebui să fie, până la sfârşitul anului 2010, interconectat la nivel european şi să respecte normele privind protecţia datelor cu caracter personal. În numeroase state membre există deja astfel de registre, care şi-au dovedit eficienţa în ceea ce priveşte reducerea costurilor administrative aferente supravegherii întreprinderilor. Articolul 16 aminteşte regulile esenţiale aplicabile în materie de protecţie a datelor cu caracter personal, în conformitate cu Directiva 95/46/CE. Articolul 17 prevede desemnarea de puncte de contact naţionale care să fie utilizate în vederea organizării schimbului de informaţii, precum şi a anumitor proceduri care trebuie urmate (detaliate în cadrul propunerilor de regulament adoptate în acelaşi timp cu prezenta propunere). Diverse Celelalte modificări de fond se referă la dispoziţii generale care decurg din modificările menţionate mai sus, în special în vederea precizării perioadei de tranziţie aplicabile şi eliminării progresive a drepturilor anterioare nejustificate, normele aplicabile în materie de comitologie şi rapoartele care trebuie redactate pentru a asigura o monitorizare mai riguroasă la nivel naţional şi comunitar. 2007/0098 (COD) Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI de stabilire a normelor comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupaţia de operator de transport rutier (Text cu relevanţă pentru SEE) PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 71, având în vedere propunerea Comisiei, având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European[8], având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[9], în urma consultării Controlorului European pentru Protecţia Datelor, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat[10], întrucât: 1. Crearea unei pieţe interne a transportului rutier, caracterizată prin condiţii loiale de concurenţă, necesită aplicarea uniformă a unor norme comune pentru autorizarea accesului la ocupaţia de operator de transport rutier de marfa sau călători, denumită în continuare „ocupaţia de operator de transport rutier”. Aceste norme comune pot contribui la asigurarea unui nivel ridicat de capacitate profesională a operatorilor de transport, la raţionalizarea pieţei, la îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate în interesul operatorilor de transport, al clienţilor acestora şi al economiei în ansamblu, precum şi la sporirea siguranţei rutiere. De asemenea, acestea au capacitatea de a favoriza exercitarea efectivă a dreptului la stabilire a operatorilor de transport. 2. Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind accesul la ocupaţia de operator de transport rutier de marfă şi operator de transport rutier de călători şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri oficiale de calificare, pentru a facilita acestor operatori de transport dreptul la libera stabilire pentru operaţiuni de transport naţional şi internaţional[11] a stabilit condiţiile minime de obţinere a accesului la ocupaţia de operator de transport rutier, precum şi recunoaşterea reciprocă a documentelor necesare în acest sens. Experienţa anterioară, analiza de impact şi diversele studii efectuate arată că directiva menţionată anterior este aplicată în mod disparat în statele membre. Această lipsă de uniformitate generează mai multe consecinţe negative, în special denaturări ale concurenţei, o anumită opacitate a pieţei, un nivel inegal de control şi riscul ca întreprinderi cu o calificare profesională mai slabă să ignore sau să respecte într-o mai mică măsură normele de siguranţă rutieră şi normele sociale, ceea ce poate dăuna imaginii sectorului. 3. Aceste consecinţe sunt cu atât mai grave cu cât ar putea să perturbe funcţionarea corectă a pieţei interne a transporturilor rutiere. Accesul la piaţa transporturilor internaţionale de marfă şi a anumitor operaţiuni de cabotaj este, într-adevăr, permis întreprinderilor din întreaga Comunitate. Singura condiţie impusă acestor întreprinderi este aceea de a deţine o licenţă comunitară care poate fi obţinută din momentul în care aceste întreprinderi îndeplinesc condiţiile de acces la ocupaţie, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr…./… privind transportul rutier de marfă şi cu Regulamentul (CE) nr. …/… privind transportul de călători. 4. Se impune, aşadar, modernizarea normelor existente în materie de acces la ocupaţia de operator de transport rutier, pentru a garanta o aplicare mai uniformă şi mai eficientă a acestora. Întrucât respectarea acestor norme constituie principala condiţie pentru a avea acces la piaţa comunitară, iar regulamentele reprezintă instrumentele comunitare aplicabile în acest domeniu, regulamentul pare a fi instrumentul cel mai potrivit de stabilire a condiţiilor privind accesul la ocupaţie. 5. În scopul asigurării unei concurenţe loiale, trebuie ca normele comune privind exercitarea ocupaţiei să se aplice într-o măsură cât mai mare tuturor întreprinderilor. Cu toate acestea, nu este necesară includerea în prezentul regulament a întreprinderilor ale căror activităţi de transport au numai un impact foarte scăzut asupra pieţei transporturilor. 6. Responsabilitatea de a verifica dacă o întreprindere îndeplineşte în orice moment condiţiile prevăzute de prezentul regulament ar trebui să îi revină statului membru de stabilire, astfel încât respectivul stat membru să poată să decidă, după caz, suspendarea sau retragerea autorizaţiilor care îi conferă întreprinderii în cauză dreptul de a funcţiona pe piaţă. Respectarea în totalitate a condiţiilor de acces la ocupaţie şi monitorizarea fiabilă a acestora implică o stabilire efectivă şi stabilă a întreprinderilor . 7. Persoanele fizice care îndeplinesc cerinţele privind buna reputaţie şi capacitatea profesională trebuie identificate în mod clar şi desemnate autorităţilor competente. Respectivele persoane, denumite „gestionari responsabili de transport”, trebuie să fie acelea care coordonează în permanenţă şi în mod eficient activităţile de transport ale întreprinderilor de transport rutier. Se impune precizarea condiţiilor în care se consideră că o persoană coordonează în mod continuu şi efectiv o activitatea de transport în cadrul unei întreprinderi. 8. Buna reputaţie a unui gestionar responsabil de transport implică lipsa oricărei condamnări penale sau sancţiuni grave, în special pentru nerespectarea reglementărilor comunitare din domeniul transportului rutier. Este necesară definirea comună, în cadrul domeniilor reglementate de normele comunitare, a tipurilor de infracţiuni şi a gravităţii acestora care ar putea afecta buna reputaţie a unei întreprinderi. 9. O întreprindere de transport rutier trebuie să deţină o capacitate financiară minimă pentru a asigura lansarea corectă şi gestionarea corespunzătoare a întreprinderii. Metoda actuală, bazată pe un nivel minim de capital şi rezerve, lasă loc unei incertitudini accentuate cu privire la resursele financiare care trebuie luate în considerare şi nu garantează că întreprinderea are capacitatea de a face faţă obligaţiilor care îi revin pe termen scurt. Se impune utilizarea altor indicatori financiari, mai bine definiţi şi mai pertinenţi, care pot fi stabiliţi pe baza conturilor anuale. Întreprinderile care doresc acest lucru trebuie să aibă posibilitatea de a-şi dovedi capacitatea financiară prin intermediul unei garanţii bancare, ceea ce poate reprezenta pentru acestea o metodă mai simplă şi mai ieftină. 10. Un nivel ridicat al calificării profesionale poate spori eficienţa socioeconomică a sectorului de transport rutier. Prin urmare, este necesară asigurarea unor formări de calitate pentru candidaţii la funcţia de gestionar responsabil de transport. În vederea asigurării unei mai bune uniformităţi a condiţiilor de formare şi de examinare, precum şi a transparenţei în relaţia cu candidaţii, este necesar ca statele membre să poată acredita centrele de examene şi de formare conform unor criterii definite la nivel naţional. În scopul echităţii şi transparenţei, trebuie, de asemenea, ca toţi candidaţii să susţină un examen, inclusiv cei care, întrucât au experienţă sau deţin o diplomă, pot fi exceptaţi de la formarea iniţială obligatorie. De la crearea pieţei interne, pieţele naţionale nu mai sunt separate. Prin urmare, persoanele responsabile de coordonarea unor activităţi de transport trebuie să posede cunoştinţele necesare coordonării de operaţiuni de transport atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Datorită progreselor tehnice, este posibil ca lista materiilor care trebuie cunoscute pentru a obţine certificatul de capacitate profesională, precum şi procedura de organizare a examenelor să evolueze. Trebuie prevăzută, prin urmare, posibilitatea actualizării acestora. 11. O concurenţă loială şi un transport rutier în deplină conformitate cu normele necesită un nivel uniform de supraveghere şi de monitorizare de către statele membre. În acest sens, un rol esenţial le revine autorităţilor naţionale responsabile de supravegherea întreprinderilor şi a valabilităţii autorizaţiei acestora; trebuie garantat faptul că respectivele autorităţi iau, după caz, măsurile adecvate, în special în ceea ce priveşte suspendarea sau retragerea autorizaţiilor sau declararea gestionarilor responsabili de transport neglijenţi sau care acţionează cu rea credinţă drept inapţi pentru activitate. Cu toate acestea, o întreprindere trebuie să fie avertizată în prealabil şi trebuie să beneficieze de o perioadă de timp rezonabilă în decursul căreia să-şi remedieze situaţia înainte de a i se aplica astfel de sancţiuni. 12. O cooperare administrativă mai organizată între statele membre ar îmbunătăţi eficienţa supravegherii întreprinderilor care funcţionează în mai multe din aceste state şi ar reduce costurile administrative. Registre electronice ale întreprinderilor, interconectate la nivel european şi conforme cu normele comunitare privind protecţia datelor cu caracter personal ar facilita această cooperare şi ar reduce costurile aferente controalelor, atât pentru întreprinderi, cât şi pentru administraţii. În majoritatea statelor membre există deja registre electronice naţionale. De asemenea, există deja infrastructuri de interconectare între state membre. Prin urmare, se poate recurge, în mod mai sistematic şi cu costuri mai reduse, la aceste registre naţionale ale întreprinderilor şi la interconectările dintre acestea la nivel european, ceea ce ar contribui, astfel, atât la reducerea semnificativă a costurilor administrative ale controalelor, cât şi la îmbunătăţirea eficienţei acestora. 13. Anumite date privind infracţiunile şi sancţiunile, incluse în aceste registre, au caracter personal. Drept urmare, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta respectarea Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date[12], în special în ceea ce priveşte controlul prelucrării acestor date de către autoritatea publică, dreptul de informare a persoanelor în cauză, dreptul de acces şi dreptul de opoziţie al acestora. În sensul prezentului regulament, pare necesară păstrarea acestui tip de date timp de cel puţin doi ani, pentru a evita stabilirea întreprinderilor descalificate pe teritoriul altor state membre. 14. Interconectarea registrelor naţionale este esenţială în scopul de a asigura un schimb de informaţii rapid şi eficient între statele membre şi de a garanta faptul că operatorii de transport nu sunt tentaţi să comită sau să-şi asume riscul de a comite infracţiuni grave în alte state membre decât ţara în care s-au stabilit. Realizarea acestei interconectări necesită definirea comună a formatului exact al datelor care fac obiectul schimburilor de informaţii, precum şi a procedurilor tehnice de realizare a acestor schimburi. 15. Pentru ca schimbul de informaţii dintre statele membre să fie eficace, trebuie să se desemneze puncte de contact naţionale şi să se precizeze anumite proceduri comune cu privire la termenele şi natura informaţiilor minime care trebuie transmise. 16. În vederea facilitării liberei stabiliri, prezentarea documentelor adecvate eliberate de o autoritate competentă a ţării de origine a operatorului de transport rutier trebuie acceptată ca dovadă suficientă a bunei reputaţii necesare accesului la activităţile în cauză într-un stat membru gazdă, cu condiţia garantării faptului că persoanele respective nu au fost declarate inapte pentru exercitarea ocupaţiei în celelalte state membre de origine. 17. În ceea ce priveşte capacitatea profesională, un model unic de certificat eliberat în temeiul dispoziţiilor prezentului regulament ar trebui recunoscut drept dovadă suficientă de către statul membru de stabilire, în scopul facilitării liberei stabiliri. 18. La nivel comunitar este necesară o monitorizare mai strictă a aplicării dispoziţiilor prezentului regulament, ceea ce implică transmiterea prin intermediul Comisiei a unor rapoarte periodice privind buna reputaţie, capacitatea financiară şi capacitatea profesională a întreprinderilor din sectorul de transport rutier, întocmite pe baza registrelor naţionale. 19. Statele membre trebuie să prevadă sancţiuni aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului regulament. Respectivele sancţiuni trebuie să fie eficiente, proporţionale şi disuasive. 20. Având în vedere că obiectivele acţiunii propuse, respectiv modernizarea normelor de reglementare a accesului la ocupaţia de operator de transport rutier în scopul asigurării unei puneri în aplicare mai uniforme şi comparabile a acestora în statele membre, nu pot fi realizate în mod corespunzător de către statele membre şi pot fi, aşadar, îndeplinite mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prevăzut la articolul menţionat anterior, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective. 21. Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei[13]. 22. Comisia ar trebui să fie autorizată, în special, să stabilească o listă a categoriilor şi tipurilor infracţiunilor şi a gravităţii acestora, care determină pierderea de către operatorii de transport rutier a bunei reputaţii cerute; să adapteze la progresul tehnic anexa la prezentul regulament referitoare la cunoştinţele care trebuie luate în considerare pentru recunoaşterea de către statele membre a capacităţii profesionale, precum şi anexa referitoare la modelul de certificat de capacitate profesională; şi să stabilească lista nivelurilor maxime ale infracţiunilor începând de la care se suspendă sau se retrage autorizaţia de exercitare a profesiei sau se întocmeşte o declaraţie de inaptitudine. Întrucât au caracter general şi sunt destinate modificării unor elemente neesenţiale ale prezentului regulament sau completării acestuia prin adăugarea unor noi elemente neesenţiale, măsurile menţionate anterior trebuie adoptate conform procedurii de reglementare cu control prevăzute la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. Din motive de eficienţă, termenele aplicabile în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control trebuie reduse în ceea ce priveşte actualizarea modelului de certificat de capacitate profesională. 23. Prin urmare, Directiva 96/26/CE trebuie abrogată, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: CAPITOLUL I Dispozi ţii generale Articolul 1 Obiect şi definiţii 1. Prezentul regulament stabileşte normele privind accesul la ocupaţia de operator de transport rutier şi exercitarea respectivei ocupaţii. 2. În sensul prezentului regulament, se înţelege prin: (a) „ocupaţie de operator de transport rutier”, ocupaţia de operator de transport rutier de călători sau ocupaţia de operator de transport rutier de marfă; (b) „ocupaţie de operator de transport rutier de marfă”, activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul fie al unor autovehicule, fie al unui ansamblu de vehicule, transportul de marfă în beneficiul altor persoane; (c) „ocupaţie de operator de transport rutier de călători”, activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul unor autovehicule construite şi echipate astfel încât să fie potrivite pentru transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto, şi destinate acestui acest scop, servicii de transport de călători pentru public sau pentru anumite categorii de utilizatori, contra cost, achitate de către persoanele transportate sau de către organizatorul transportului; (d) „întreprindere”, orice persoană fizică, orice persoană juridică, cu scop lucrativ sau nu, orice asociaţie sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu scop lucrativ sau nu, sau orice organism oficial, indiferent dacă are personalitate juridică proprie sau depinde de o autoritate cu o asemenea personalitate; (e) „gestionar responsabil de transport”, o persoană fizică angajată a unei întreprinderi sau, în cazul persoanelor fizice, chiar persoana în cauză sau, după caz, o altă persoană fizică pe care aceasta o desemnează printr-un contract şi care coordonează în mod efectiv şi permanent activităţile de transport ale respectivei întreprinderi; (f) „autorizaţie de exercitare a ocupaţiei de operator de transport rutier”, o decizie administrativă prin care o întreprindere care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezentul regulament este autorizată să exercite ocupaţia de operator de transport rutier; (g) „autoritate competentă să autorizeze exercitarea ocupaţiei”, o autoritate naţională, regională sau locală dintr-un stat membru, care verifică îndeplinirea de către o întreprindere a condiţiilor prevăzute de prezentul regulament şi care este abilitată să acorde, să suspende sau să retragă autorizaţia de exercitare a ocupaţiei de operator de transport rutier; (h) „stat membru de stabilire”, statul membru pe teritoriul căruia doreşte să se stabilească o întreprindere a cărui gestionar responsabil de transport este resortisant sau nu al unei alte ţări; (i) „stat membru de origine”, statul membru pe teritoriul căruia locuia sau îşi exercita activitatea anterior gestionarul responsabil de transport al unei întreprinderi care doreşte să se stabilească într-un alt stat membru. Articolul 2 Domeniu de aplicare 1. Prezentul regulament se aplică tuturor întreprinderilor stabilite pe teritoriul Comunităţii care exercită ocupaţia de operatori de transport rutier. Se aplică, de asemenea, întreprinderilor care doresc să exercite respectiva ocupaţie. 2. Prin derogare de la alineatul (1), prezentul regulament nu se aplică: (a) întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea de operator de transport rutier numai cu ajutorul unor autovehicule sau ansambluri de vehicule a căror masă maximă autorizată nu depăşeşte 3,5 tone. Cu toate acestea, statele membre pot micşora acest prag pentru toate sau pentru o parte din categoriile de transport. (b) întreprinderilor care efectuează exclusiv anumite transporturi rutiere de călători în scopuri necomerciale, a căror activitate principală este alta decât cea de operator de transport rutier de călători şi ale căror vehicule sunt conduse de proprii angajaţi. Articolul 3 Cerinţe necesare exercitării ocupaţiei de operator de transport rutier Întreprinderile care exercită ocupaţia de operator de transport rutier, precum şi cele care doresc să exercite această ocupaţie trebuie să îndeplinească următoarele criterii: (a) să fie stabilite în mod efectiv şi stabil pe teritoriul unui stat membru; (b) să aibă o reputaţie bună; (c) să aibă capacitatea financiară adecvată; (d) să aibă capacitatea profesională necesară. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a corespunde fiecăreia dintre aceste cerinţe sunt definite în capitolul II. Fără a aduce atingere dispoziţiilor prezentului regulament, statele membre pot decide să impună condiţii suplimentare pe care întreprinderile trebuie să le îndeplinească pentru a fi autorizate să exercite ocupaţia de operator de transport rutier. Articolul 4 Gestionar responsabil de transport 1. O întreprindere care doreşte să exercite ocupaţia de operator de transport rutier desemnează în faţa autorităţii competente menţionate la articolul 9 cel puţin o persoană fizică care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 3 literele (b) şi (d). Respectiva persoană, denumită gestionar responsabil de transport, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: (a) să coordoneze în mod efectiv şi în permanenţă activitatea de transport a întreprinderii; (b) să fie angajat al întreprinderii şi remunerat de aceasta sau, în cazul persoanelor fizice, să fie chiar respectiva persoană. 2. Prin derogare de la alineatul (1), în cazul unei persoane fizice care nu îndeplineşte cerinţa privind capacitatea profesională prevăzută la articolul 3 litera (d), autorităţile competente pot să-i acorde autorizaţia de exercitare a ocupaţiei de operator de transport, cu condiţia ca: (a) aceasta să desemneze în faţa autorităţilor o altă persoană care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 3 literele (b) şi (d) şi care este abilitată prin contract să exercite, în numele său, atribuţii de gestionar responsabil de transport; (b) contractul dintre întreprindere şi gestionarul responsabil de transport să precizeze atribuţiile pe care acesta din urmă trebuie să le îndeplinească în mod permanent şi să indice responsabilităţile care îi revin acestuia în calitate de gestionar responsabil de transport; atribuţiile care trebuie precizate includ, în special, activităţile de întreţinere şi mentenanţă a vehiculelor, de verificare a contractelor şi a documentelor de transport, de contabilitate, de alocare a încărcăturilor pentru fiecare conducător auto şi vehicul şi de verificare a procedurilor de siguranţă; (c) persoana desemnată să nu coordoneze, în calitate de gestionar responsabil de transport, activităţile de transport a mai mult de patru întreprinderi diferite, efectuate cu ajutorul unei flote cu o capacitate maximă de douăsprezece vehicule; (d) persoana desemnată să fie independentă de celelalte întreprinderi care îi solicită efectuarea unor operaţiuni de transport sau care efectuează operaţiuni de transport în numele său. 3. Gestionarul responsabil de transport încetează să îndeplinească cerinţa de bună reputaţie în sensul prezentului regulament atunci când, în cadrul activităţilor de transport pe care le coordonează, sunt comise infracţiuni grave sau infracţiuni dintre cele menţionate la articolul 6 alineatul (1), a căror comitere repetată depăşeşte un anumit prag. CAPITOLUL II Condiţii care trebuie îndeplinite Articolul 5 Condiţii referitoare la cerinţele de stabilire Pentru a corespunde cerinţei prevăzute la articolul 3 litera (a), o întreprindere trebuie să fie stabilită în mod efectiv şi stabil pe teritoriul statului membru care îi acordă, prin intermediul unei autorităţi competente, autorizaţia de exercitare a ocupaţiei. În acest sens, întreprinderea trebuie: (a) să aibă un sediu, situat în respectivul stat membru, în incinta căruia să fie păstrate documentele de lucru, în special toate documentele contabile, documentele de gestionare a personalului şi orice alte documente la care trebuie să aibă acces autoritatea competentă de autorizare a exercitării ocupaţiei, în scopul verificării condiţiilor prevăzute de prezentul regulament; (b) să dispună de vehicule, proprietate personală sau deţinute sub altă formă, în special în temeiul unui contract de cumpărare în rate, de închiriere sau de leasing sau al unui contract de cumpărare, înmatriculate şi folosite în respectivul stat membru; (c) să dispună de un centru de exploatare, situat în statul membru respectiv, dotat cu echipamentele corespunzătoare, în special suficiente locuri de parcare pentru a fi utilizate în mod regulat de vehiculele proprii. Articolul 6 Condiţii privind cerinţa de bună reputaţie 1. În sensul articolului 3 litera (b), cerinţa privind buna reputaţie a unei întreprinderi implică faptul că gestionarii acesteia nu au suferit condamnări penale pentru infracţiuni grave sau condamnări în materie de drept comercial şi de drept falimentar şi că îşi exercită activitatea cu bună credinţă, în conformitate cu normele aplicabile în sectorul transportului rutier şi cu etica profesională. Statele membre stabilesc condiţiile speciale pe care o întreprindere trebuie să le îndeplinească în temeiul prezentului regulament pentru a se conforma cerinţei privind buna reputaţie. Conform statelor membre, o întreprindere îndeplineşte cerinţa menţionată anterior în cazul în care: (a) nu există niciun motiv serios care să pună la îndoială buna reputaţie a acesteia; (b) persoana sau persoanele fizice pe care le-a desemnat drept gestionar responsabil de transport în temeiul articolului 4 nu au suferit condamnări sau nu li s-au aplicat sancţiuni pentru cazuri de încălcare gravă sau minoră repetată a normelor comunitare într-unul din statele membre, în ceea ce priveşte: (i) timpul de conducere şi timpul de odihnă al conducătorilor auto, timpul de lucru şi instalarea şi utilizarea aparatelor de control; (ii) masa şi dimensiunile maxime ale vehiculelor utilitare utilizate în cadrul traficului internaţional; (iii) calificarea iniţială şi formarea continuă a conducătorilor auto; (iv) controlul tehnic rutier al vehiculelor utilitare şi inspecţiile tehnice anuale obligatorii ale autovehiculelor; (v) accesul la piaţa de transport rutier internaţional de marfă sau, după caz, accesul la piaţa de transport de călători; (vi) siguranţa transportului rutier de mărfuri periculoase; (vii) instalarea şi utilizarea dispozitivelor de limitare a vitezei pe anumite categorii de vehicule; (viii) permisul de conducere; (ix) accesul la ocupaţie. (c) întreprinderea nu a fost condamnată pentru încălcări grave ale normelor naţionale în vigoare referitoare la condiţiile de remunerare şi de muncă aferente ocupaţiei, la circulaţia şi siguranţa rutieră, precum şi la răspunderea profesională. 2. În sensul alineatului (1) paragraful al doilea litera (b), Comisia adoptă lista privind categoriile şi tipurile de infracţiuni, gravitatea acestora, precum şi numărul maxim de cazuri de repetare, începând de la care infracţiunile minore repetate determină pierderea bunei reputaţii impuse. Întrucât sunt destinate modificării unor elemente neesenţiale ale prezentului regulament sau completării acestuia, aceste măsuri sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 25 alineatul (3). În acest sens, Comisia aplică următoarele principii: (a) categoriile şi tipurile de infracţiuni sunt cele întâlnite cel mai frecvent; (b) cele mai grave infracţiuni sunt cele care generează un pericol grav de moarte sau de răniri grave; (c) frecvenţa de repetare începând de la care infracţiuni minore repetate sunt considerate grave creşte proporţional cu numărul de conducători auto utilizaţi în cadrul activităţilor de transport coordonate de persoana fizică în cauză. 3. Cerinţa privind buna reputaţie rămâne neîndeplinită până când se produce reabilitarea sau orice altă măsură cu efect echivalent, în conformitate cu dispoziţiile naţionale relevante în vigoare. Articolul 7 Condiţii privind cerinţa de capacitate financiară 1. În sensul articolului 3 litera (c), cerinţa de capacitate financiară implică deţinerea resurselor financiare necesare pentru a asigura lansarea corectă şi gestionarea adecvată a întreprinderii. 2. Cerinţa de capacitate financiară este îndeplinită atunci când o întreprindere poate să facă faţă în orice moment obligaţiilor reale şi potenţiale pe parcursul exerciţiului financiar contabil. În acest sens, întreprinderea trebuie să dovedească, pe baza conturilor anuale verificate de un auditor sau de o persoană acreditată în mod corespunzător, că dispune în fiecare an: (a) de active circulante în valoare de cel puţin 9 000 de euro pentru un singur vehicul utilizat şi de 5 000 de euro pentru fiecare vehicul suplimentar utilizat; (b) de creanţe, valori mobiliare şi lichidităţi în bancă şi în casierie a căror valoare totală depăşeşte 80% din datorii şi a căror valoare reziduală nu depăşeşte un an ( lichidităţi imediate >= 80% ). În sensul prezentului regulament, valoarea euro este stabilită o dată la cinci ani în monedele naţionale ale statelor membre care nu participă la cea de-a treia fază a Uniunii Monetare. Ratele aplicate sunt cele obţinute în prima zi lucrătoare din luna octombrie şi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene . Ele intră în vigoare la data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor. Posturile contabile menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b) se înţeleg asemenea celor definite în Directiva 78/660/CEE a Consiliului[14]. 3. Prin derogare de la alineatul (2), autoritatea competentă poate accepta ca o întreprindere să facă dovada capacităţii sale financiare printr-un certificat eliberat de una sau mai multe bănci sau alte organisme financiare care garantează pentru întreprindere printr-o garanţie bancară sau prin orice alt mijloc similar pentru sumele stabilite la alineatul (2) litera (a). Garanţia bancară poate fi reţinută de autoritatea competentă care autorizează exercitarea ocupaţiei şi nu poate fi eliberată decât cu acordul acesteia. 4. Conturile anuale menţionate la alineatul (2), precum şi garanţia bancară menţionată la alineatul (3), care trebuie verificate, sunt cele ale entităţii economice stabilite pe teritoriul statului membru unde se solicită eliberarea unei autorizaţii şi nu cele ale oricăror alte entităţi stabilite într-un alt stat membru. Articolul 8 Condiţii privind cerinţa de capacitate profesională 1. În sensul articolului 3 litera (d), cerinţa de capacitate profesională este îndeplinită în cazul în care persoana sau persoanele care trebuie să o îndeplinească în temeiul articolului 4 dispun de cunoştinţele corespunzătoare nivelului de formare prevăzut în anexa I secţiunea 1, în ceea ce priveşte materiile enumerate în respectiva anexă. Cerinţa se constată a fi îndeplinită după realizarea unei formări care constă în frecventarea obligatorie a cursurilor timp de cel puţin 140 de ore şi după susţinerea unui examen scris obligatoriu care poate fi completat printr-un examen oral. Aceste examene sunt organizate în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în anexa I secţiunea II. 2. Numai autorităţile şi instanţele acreditate în acest sens de către un stat membru conform unor criterii definite la nivel naţional pot organiza examenele scrise şi orale necesare constatării capacităţii profesionale. Statele membre verifică periodic conformitatea cu dispoziţiile prevăzute în anexa I a condiţiilor în care examenele sunt organizate de către autorităţile sau instanţele acreditate. 3. Statele membre acreditează, conform unor criterii proprii, organismele în măsură să asigure candidaţilor formări de calitate în vederea pregătirii în mod eficient pentru examen, precum şi formări continue destinate gestionarilor care doresc actualizarea cunoştinţelor lor. Statele membre verifică periodic dacă organismele în cauză continuă să îndeplinească criteriile conform cărora au obţinut acreditarea. 4. Statele membre pot excepta de la formarea obligatorie candidaţii care fac dovada a cel puţin cinci ani de experienţă practică într-o întreprindere de transport, la nivel de conducere. 5. Statele membre pot excepta titularii anumitor diplome de absolvire a învăţământului superior sau tehnic, eliberate în acelaşi stat membru şi care implică frecventarea unor cursuri pentru materiile enumerate în lista din anexa I şi pe care îi desemnează special în acest sens, de la formarea obligatorie organizată pentru materiile respective. 6. Un certificat eliberat de autoritatea sau organismul menţionat la alineatul (2) trebuie prezentat ca dovadă a capacităţii profesionale. Acest certificat nu este transferabil. Acesta se redactează conform modelului din anexa II şi poartă ştampila sau timbrul sec al autorităţii sau instanţei acreditate care l-a eliberat. 7. Comisia adaptează anexa I şi anexa II la progresul tehnic. Întrucât sunt destinate modificării unor elemente neesenţiale ale prezentului regulament, aceste măsuri sunt adoptate conform procedurii de reglementare cu control prevăzute la articolul 25 alineatul (3), în ceea ce priveşte anexa I şi conform procedurii de reglementare cu control prevăzute la articolul 25 alineatul (4), în ceea ce priveşte anexa II. 8. Este încurajată organizarea activă de schimburi de experienţă şi de informaţii între statele membre în materie de formare, de examinare şi de acreditare, în principal, dar nu în exclusivitate, prin intermediul comitetului menţionat la articolul 25 şi de către orice organism desemnat de Comisie. CAPITOLUL III Autorizare şi supraveghere Articolul 9 Autorităţi competente 1. Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorităţi competente pentru a garanta punerea în aplicare corectă a prezentului regulament. Respectivele autorităţi competente sunt abilitate: (a) să examineze cererile introduse de întreprinderi; (b) să acorde autorizaţii de exercitare a ocupaţiei, precum şi să suspende şi să retragă respectivele autorizaţii; (c) să declare că o persoană fizică nu este potrivită pentru a coordona, în calitate de gestionar responsabil de transport, activitatea de transport a unei întreprinderi; (d) să efectueze controalele necesare pentru a verifica dacă o întreprindere îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 3. 2. Autorităţile competente publică toate condiţiile care trebuie îndeplinite în temeiul prezentului regulament, orice alte dispoziţii naţionale, procedurile care trebuie urmate de către candidaţii interesaţi, precum şi explicaţiile aferente. Articolul 10 Examinarea şi înregistrarea cererilor 1. Autoritatea competentă acordă întreprinderii care depune o cerere în acest sens şi care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 3 autorizaţia de exercitare a ocupaţiei de operator de transport rutier. 2. Autoritatea competentă înscrie în registrul electronic menţionat la articolul 15 numele gestionarului responsabil de transport desemnat de întreprindere, adresa de stabilire, numărul de vehicule utilizate şi, în cazul în care autorizaţia este valabilă pentru transporturile internaţionale, numărul de serie a licenţei comunitare şi cel al copiilor legalizate. 3. Termenul de examinare de către autoritatea competentă a unei cereri de autorizaţie trebuie să fie cât mai scurt cu putinţă şi să nu depăşească trei luni. 4. Începând cu data interconectării registrelor electronice naţionale, menţionată la articolul 15 alineatul (4), o autoritate competentă verifică, în scopul de a evalua buna reputaţie a unei întreprinderi, dacă gestionarul sau gestionarii responsabili de transport desemnaţi nu au fost declaraţi, de-a lungul ultimilor doi ani, inapţi pentru coordonarea activităţii de transport a unei întreprinderi într-unul din statele membre, în temeiul articolului 13. 5. Întreprinderile care deţin o autorizaţie de exercitare a ocupaţiei de operator de transport notifică autorităţii competente care a eliberat respectiva autorizaţie, în termen de 28 de zile, schimbările survenite cu privire la datele menţionate la alineatul (2). Articolul 11 Controale 1. Autorităţile competente se asigură că întreprinderile cărora le-au acordat autorizaţii de exercitare a profesiei continuă să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 3. În acest sens, acestea verifică, o dată la cinci ani, dacă întreprinderile continuă să îndeplinească fiecare dintre aceste cerinţe. 2. Pe lângă verificările prevăzute la alineatul (1), autorităţile competente efectuează controale care vizează întreprinderile clasificate ca prezentând riscuri, conform sistemului instituit de statele membre în aplicarea articolului 9 din Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului[15]. Statele membre extind aplicarea acestui sistem de clasificare a riscurilor la totalitatea infracţiunilor identificate la articolul 6 din prezentul regulament. 3. Un stat membru efectuează controalele necesare pentru a verifica dacă o întreprindere continuă să îndeplinească cerinţele de acces la ocupaţie ori de câte ori Comisia îi solicită acest lucru. Statul membru transmite Comisiei rezultatele controalelor efectuate ca urmare a respectivei solicitări şi măsurile luate în cazul în care se constată că întreprinderea în cauză nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezentul regulament. Articolul 12 Procedura de avertizare şi de retragere a autorizaţiilor 1. Autoritatea competentă retrage sau suspendă parţial sau provizoriu autorizaţia de exercitare a ocupaţiei de operator de transport rutier acordată unei întreprinderi, în cazul în care constată că respectiva întreprindere nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 3 şi după ce i-a trimis acesteia un avertisment. 2. Unei întreprinderi i se adresează un avertisment atunci când autoritatea competentă constată că respectiva întreprindere prezintă riscul de a nu mai îndeplini una dintre cerinţele prevăzute la articolul 3. În cazul în care se constată că una dintre cerinţe nu mai este îndeplinită, prin avertisment i se acordă întreprinderii un termen pentru regularizarea situaţiei sale, în cadrul următoarelor limite: (a) un termen de maximum şase luni pentru recrutarea unui înlocuitor al gestionarului responsabil de transport, în cazul în care acesta nu mai îndeplineşte cerinţele de bună reputaţie sau capacitate profesională, care poate fi prelungit cu încă şase luni în caz de deces sau incapacitate fizică a gestionarului responsabil de transport; (b) un termen de maximum şase luni atunci când întreprinderea trebuie să-şi regularizeze situaţia aducând dovada că este stabilită în mod efectiv şi stabil; (c) un termen de maximum şase luni în cazul neîndeplinirii cerinţei de capacitate financiară, pentru a demonstra, pornind de la un plan financiar bazat pe ipoteze realiste, că cerinţa de capacitate financiară va fi din nou îndeplinită în mod permanent începând cu următorul exerciţiu contabil. 3. Autoritatea competentă poate să le pretindă întreprinderilor a căror autorizaţie a fost, parţial sau provizoriu, suspendată sau retrasă, ca, înaintea oricărei măsuri de reabilitare, gestionarii responsabili de transport ai acestora să urmeze cursul de formare şi să susţină examenul menţionat la articolul 8. Articolul 13 Declararea gestionarului responsabil de transport drept inapt 1. În cazul comiterii unor infracţiuni a căror gravitate este dovedită prin caracterul lor sistematic, premeditat şi prin încercări de disimulare a faptelor, autoritatea competentă declară gestionarul responsabil de transport al întreprinderii căreia i s-a retras autorizaţia inapt pentru coordonarea activităţii de transport a unei întreprinderi. 2. Până la luarea unei măsuri de reabilitare, certificatul de capacitate profesională menţionat la articolul 8 alineatul (6) al persoanei declarate inapte pentru coordonarea activităţii de transport, îşi pierde valabilitatea în toate statele membre. Articolul 14 Decizii ale autorităţilor competente şi dreptul la acţiune 1. Deciziile de respingere a unei cereri de obţinere a accesului la ocupaţia de operator de transport rutier, de suspendare sau de retragere a unei autorizaţii existente sau de declarare a inaptitudinii, luate de autorităţile competente din statele membre în temeiul prezentului regulament, trebuie motivate în mod corespunzător. Aceste decizii iau în considerare informaţiile disponibile cu privire la infracţiunile comise de respectiva întreprindere sau de unul dintre gestionarii responsabili de transport în alte state membre şi care pot afecta buna reputaţie a întreprinderii, precum şi orice alte informaţii aflate la dispoziţia autorităţii competente. Acestea precizează măsurile de reabilitare aplicabile în caz de suspendare a autorizaţiei sau de declarare a inaptitudinii. 2. Statele membre se asigură că întreprinderile menţionate de prezentul regulament au posibilitatea de a introduce o acţiune cu privire la deciziile menţionate la alineatul (1) pe lângă organizaţii sau instanţe independente şi, ulterior, în faţa unei instanţe judiciare. Introducerea unei acţiuni, inclusiv execritarea unei căi de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti, nu are efect suspensiv. CAPITOLUL IV Simplificare şi cooperare administrativă Articolul 15 Registre electronice naţionale 1. În ceea ce priveşte punerea în aplicare a prezentului regulament, în special a articolelor 10, 11, 12, 13 şi 26, fiecare stat membru deţine un registru electronic naţional al întreprinderilor de transport rutier care au primit din partea unei autorităţi competente desemnate de respectivul stat autorizaţia de exercitare a ocupaţiei de operator de transport rutier. Prelucrarea datelor înscrise în acest registru se face sub controlul autorităţii publice desemnate în acest sens. Registrul electronic este disponibil on-line tuturor autorităţilor de resort, menţionate la articolul 9, din respectivul stat membru. El nu este accesibil altor autorităţi decât dacă este vorba de autorităţi învestite oficial cu drept de control şi putere de sancţionare în sectorul transportului rutier şi ai căror funcţionari sunt atestaţi. Registrul electronic naţional al unui stat membru conţine următoarele elemente: (a) denumirea şi forma juridică a întreprinderii; (b) adresa de stabilire a acesteia; (c) numele gestionarului responsabil de transport desemnat pentru a îndeplini cerinţa de bună reputaţie şi capacitate profesională şi, după caz, numele reprezentantului legal; (d) tipul de autorizaţie, numărul de vehicule acoperite de aceasta şi, după caz, numărul de serie a licenţei comunitare şi a copiilor legalizate ale acesteia; (e) numărul, categoria şi tipul de infracţiuni grave şi infracţiuni minore repetate, precum cele menţionate la articolul 6 alineatul (1), punctul (b) care au condus la aplicarea unei sancţiuni în cursul ultimilor doi ani; (f) numele persoanelor care au fost declarate inapte pentru coordonarea activităţii de transport a unei întreprinderi în cursul ultimilor doi ani, precum şi măsurile de reabilitare aplicabile. 2. Datele referitoare la o întreprindere a cărei autorizaţie a fost, parţial sau provizoriu, suspendată sau retrasă sau referitoare la o persoană care a fost declarată inaptă pentru ocupaţie sunt păstrate în registru timp de doi ani. Aceste date indică motivele care au stat la baza suspendării sau retragerii autorizaţiilor sau a declarării inaptitudinii. 3. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru ca toate datele incluse în registrul electronic să fie actualizate şi exacte, în special cele menţionate la alineatul (2) literele (e) şi (f). 4. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca registrele electronice naţionale să fie interconectate la nivel comunitar până cel târziu la data de 31 decembrie 2010. Interconectarea se realizează în aşa fel încât autoritatea competentă a oricărui stat membru să poată consulta registrele electronice ale tuturor statelor membre. 5. În sensul alineatului (4), normele comune privind formatul datelor care fac obiectul schimburilor de informaţii, cele privind procedurile tehnice necesare consultării automate a registrelor electronice ale celorlalte state membre sunt adoptate de Comisie conform procedurii consultative menţionate la articolul 25 alineatul (2). 6. Comisia poate lua orice iniţiativă utilă în scopul facilitării punerii în aplicare a alineatului (4). Aceasta poate decide reportarea datei menţionate la respectivul alineat. Întrucât este destinată modificării unor elemente neesenţiale ale prezentului regulament, această măsură de reportare este adoptată în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 25 alineatul (4). Articolul 16 Protecţia datelor cu caracter personal În ceea ce priveşte punerea în aplicare a Directivei 95/46/CE, statele membre trebuie să se asigure în special că: (a) toate persoanele sunt înştiinţate în momentul în care se înregistrează date care le vizează sau în momentul în care se intenţionează transmiterea acestora către terţi. Această informarea trebuie să precizeze identitatea autorităţii responsabile de prelucrarea datelor, tipul de date prelucrate şi motivele; (b) toate persoanele beneficiază de dreptul de acces la datele care le privesc pe lângă autoritatea care este responsabilă de prelucrarea acestor date. Acest drept trebuie să fie asigurat fără nicio constrângere, la intervale rezonabile şi fără întârzieri sau taxe excesive nici pentru autoritatea responsabilă de prelucrarea acestor date, nici pentru solicitant; (c) toate persoanele beneficiază de dreptul de a obţine rectificarea, ştergerea sau blocarea datelor incomplete sau inexacte care le vizează; (d) toate persoanele beneficiază de dreptul de opoziţie, în baza unor motive legitime şi imperioase, privind prelucrarea datelor care le vizează. Articolul 17 Cooperare administrativă între statele membre 1. Atunci când un stat membru constată comiterea unei infracţiuni de către o întreprindere a cărei autorizaţie a fost eliberată de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, iar gravitatea respectivei infracţiuni ar putea conduce la suspendarea sau la retragerea autorizaţiei în temeiul prezentului regulament, statul membru în cauză comunică celuilalt stat membru toate informaţiile de care dispune cu privire la respectiva infracţiune şi la sancţiunile pe care le-a impus. 2. Statele membre desemnează un punct de contact naţional însărcinat cu schimbul de informaţii cu celelalte state membre cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament. Statele membre trebuie să transmită Comisiei denumirea şi adresa punctului lor de contact naţional până cel târziu la data de…. Comisia întocmeşte lista tuturor punctelor de contact naţionale şi o transmite statelor membre. 3. Statele membre care fac schimb de informaţii în temeiul prezentului regulament utilizează punctele de contact naţionale desemnate în aplicarea alineatul (2). 4. Statele membre care fac schimb de informaţii cu privire la infracţiunile menţionate la articolul 6 alineatul (2) sau cu privire la orice gestionar responsabil de transport declarat inapt pentru exercitarea ocupaţiei respectă procedura şi termenele menţionate la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. (CE) .../.... sau, după caz, la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. (CE) .../.... Statul membru care primeşte din partea unui alt stat membru notificarea unei infracţiuni înscrie respectiva infracţiune în propriul registru electronic naţional. CAPITOLUL V Recunoaşterea reciprocă a certificatelor şi a altor titluri Articolul 18 Certificate şi alte documente în materie de bună reputaţie 1. Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (4), noul stat membru de stabilire acceptă ca dovadă suficientă a bunei reputaţii, în vederea accesului la ocupaţia de operator de transport rutier, un extras de cazier judiciar sau, în cazul în care nu este posibil acest lucru, un document echivalent eliberat de o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul sau statele membre de origine a operatorului de transport, care să ateste că această cerinţă este îndeplinită. 2. Atunci când un stat membru impune resortisanţilor săi anumite cerinţe cu privire la buna reputaţie iar prin documentul menţionat la alineatul (1) nu se poate dovedi îndeplinirea acestei cerinţe, statul membru în cauză acceptă, ca dovadă suficientă în privinţa resortisanţilor altor state membre, un certificat eliberat de o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul sau statele membre de origine, care să dovedească îndeplinirea cerinţelor în cauză. Certificatul se referă la faptele specifice luate în considerare în noul stat membru de stabilire. 3. În cazul în care ţara sau ţările de origine nu au eliberat documentul solicitat la alineatele (1) şi (2), acesta poate fi înlocuit printr-o declaraţie sub prestare de jurământ sau printr-o declaraţie solemnă dată de persoana interesată în faţa unei autorităţi judiciare sau administrative competente sau, după caz, în faţa unui notar din statul membru de origine, care va elibera un certificat de atestare a acestei prestări de jurământ sau a declaraţiei solemne. 4. Documentele eliberate în conformitate cu alineatele (1) şi (2) nu sunt acceptate în cazul în care sunt prezentate după mai mult de trei luni de la data eliberării lor. Această condiţie este valabilă şi în cazul declaraţiilor făcute în conformitate cu alineatul (3). Articolul 19 Certificate privind capacitatea financiară Atunci când un stat membru impune resortisanţilor săi anumite condiţii privind capacitatea financiară, pe lângă cele prevăzute la articolul 7, statul membru în cauză acceptă ca dovadă suficientă, pentru resortisanţii altor state membre, un certificat eliberat de o autoritate administrativă competentă din statul sau statele membre de origine, care atestă îndeplinirea respectivelor condiţii. Aceste certificate se referă la faptele specifice luate în considerare în noul stat membru de stabilire. Articolul 20 Certificate de capacitate profesională 1. Statele membre acceptă ca dovadă suficientă a capacităţi profesionale certificatele, sub forma celui indicat în anexa II, eliberate de autorităţile sau instanţele acreditate în acest sens. 2. Certificatele eliberate înainte de …, ca dovadă a competenţei profesionale în temeiul dispoziţiilor în vigoare până la data respectivă, sunt considerate echivalente cu certificatul al cărui model este indicat în anexa II şi sunt recunoscute ca dovadă a capacităţii profesionale în toate statele membre. Cu toate acestea, statele membre pot solicita prezentarea unui document suplimentar care să ateste exercitarea efectivă a activităţii în cauză pe parcursul a trei ani pe teritoriul unui stat membru. Această activitate nu trebuie să fi încetat cu mai mult de cinci ani înainte de data prezentării certificatului. CAPITOLUL VI Dispoziţii finale Articolul 21 Sancţiuni 1. Statele membre stabilesc sistemul sancţiunilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancţiunile astfel prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi disuasive. Statele membre notifică dispoziţiile menţionate anterior până cel târziu la … şi orice modificare ulterioară a acestora în cel mai scurt timp posibil. 2. Sancţiunile menţionate la alineatul (1) includ, în special, suspendarea provizorie sau parţială a autorizaţiei de exercitare a ocupaţiei, retragerea acestor autorizaţii şi declararea inaptitudinii gestionarilor de transport incriminaţi. Aceste sancţiuni includ, de asemenea, confiscarea vehiculului utilizat de către o întreprindere care efectuează transporturi fără a deţine autorizaţia prevăzută de prezentul regulament. 3. Comisia stabileşte lista nivelurilor maxime ale încălcării dispoziţiilor prezentului regulament care conduc cel puţin la suspendarea parţială sau provizorie a autorizaţiei de exercitare a profesiei, la retragerea acesteia sau la întocmirea unei declaraţii de inaptitudine în ceea ce priveşte gestionarii responsabili de transport incriminaţi. Întrucât este destinată modificării unor elemente neesenţiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, această măsură este adoptată în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 25 alineatul (3). 4. Infracţiunile menţionate la articolul 6 alineatul (2) sunt reciproc recunoscute pentru punerea în aplicare a sancţiunilor menţionate la alineatul (2) al prezentului articol. Articolul 22 Drepturi de anterioritate Întreprinderile care dovedesc că, înainte de anumite date, au fost autorizate, potrivit normelor de drept intern dintr-un stat membru, să exercite ocupaţia de operator de transport rutier de marfă sau, după caz, transport rutier naţional sau internaţional de călători, sunt exceptate de la a furniza dovada că deţin capacitatea profesională menţionată la articolul 3 litera (d) până la 1 ianuarie 2012. Aceste date sunt: (a) 1 ianuarie 1975, pentru Belgia, Danemarca, Germania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos şi Regatul Unit; (b) 1 ianuarie 1981, pentru Grecia; (c) 1 ianuarie 1983, pentru Spania şi Portugalia; (d) 3 octombrie 1989, pentru teritoriul fostei Republici Democrate Germane; (e) 1 ianuarie 1995, pentru Austria, Finlanda şi Suedia. Articolul 23 Dispoziţii tranzitorii Întreprinderile care, înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament, dispun de o autorizaţie de exercitare a ocupaţiei de operator de transport rutier se conformează dispoziţiilor prezentului regulament în termen de cel mult doi ani de la respectiva dată. Articolul 24 Asistenţă reciprocă 1. Autorităţile competente din statele membre iniţiază o colaborare strânsă şi îşi acordă asistenţă reciprocă în scopul aplicării prezentului regulament. Acestea garantează confidenţialitatea schimburilor de informaţii la care participă. 2. Autorităţile competente fac schimb de informaţii cu privire la condamnările penale grave aplicate şi la infracţiunile grave comise sau cu privire la fapte grave şi specifice, care ar putea să afecteze exercitarea ocupaţiei de operatori de transport rutier, în conformitate cu dispoziţiile aplicabile în materie de protecţie a datelor cu caracter personal. Articolul 25 Comitet 1. Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85[16]. 2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie. 3. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5a alineatele 1-4 şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie. 4. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele 1-4 articolul 5b şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie. Termenele prevăzute la articolul 5a alineatul 3 litera (c) alineatul 4 literele (b) şi (e) din Decizia 1999/468/CE sunt stabilite la o lună. Articolul 26 Raporturi privind exercitarea profesiei 1. O dată la doi ani, statele membre stabilesc un raport privind activitatea autorităţilor competente pe care îl transmit Comisiei. Acest raport conţine: (a) o analiză a sectorului în ceea ce priveşte buna reputaţie, capacitatea financiară şi capacitatea profesională; (b) numărul autorizaţiilor acordate, în funcţie de număr şi de an, autorizaţiile suspendate, autorizaţiile retrase, numărul de avertismente, numărul de declaraţii de inaptitudine, precum şi motivele acordării acestora; (c) numărul de certificate de capacitate profesională eliberate în fiecare an; (d) statistici privind actualizările registrelor electronice naţionale; (e) o analiză a schimburilor de informaţii cu celelalte state membre, care include în special numărul anual de infracţiuni constatate şi notificate unui alt stat membru şi răspunsurile primite în aplicarea articolului 17 alineatul (3), precum şi numărul anual de cereri şi răspunsuri primite în aplicarea articolului 17 alineatul (4). 2. Pe baza acestor rapoarte naţionale, Comisia stabileşte, o dată la doi ani, un raport destinat Parlamentului European şi Consiliului privind exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier. Acest raport conţine, în special, o evaluare a modului de funcţionare a schimbului de informaţii între state membre. Raportul în cauză este publicat în acelaşi timp cu raportul menţionat la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006[17]. Articolul 27 Listele autorităţilor competente Fiecare stat membru transmite Comisiei lista autorităţilor competente desemnate să acorde autorizaţii de exercitare a ocupaţiei de operator de transport rutier, precum şi lista autorităţilor sau instanţelor acreditate responsabile de organizarea examenelor. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene lista consolidată a acestor autorităţi sau instanţe din întreaga Comunitate. Articolul 28 Comunicarea măsurilor naţionale Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre, în cel mai scurt timp posibil, textele principalelor acte cu putere de lege şi acte administrative pe care acestea le adoptă în domeniul reglementat de prezentul regulament. Articolul 29 Abrogare Directiva 96/26/CE se abrogă. Trimiterile la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament. Articolul 30 Intrarea în vigoare Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene . Prezentul regulament se aplică începând cu […] Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, […] Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu Preşedintele Preşedintele […] […] ANEXA I I. LISTA MATERIILOR MENŢIONATE LA ARTICOLUL 8 Cunoştinţele care trebuie luate în considerare pentru constatarea capacităţii profesionale de către statele membre trebuie să se refere cel puţin la materiile prevăzute în prezenta listă, respectiv pentru transportul rutier de marfă şi pentru transportul rutier de călători. Referitor la aceste materii, candidaţii operatori de transport rutier trebuie să atingă nivelul de cunoştinţe şi aptitudini practice necesare pentru a conduce o întreprindere de transport. Nivelul minim de cunoştinţe, astfel cum se indică mai jos, nu poate fi inferior nivelului 3 al structurii nivelurilor de formare prevăzute în anexa la Decizia 85/368/CEE a Consiliului[18], adică unui nivel atins printr-o formare dobândită în cadrul unei şcolarizări obligatorii completată fie printr-o formare profesională şi o formare tehnică complementară, fie printr-o formare tehnică şcolară sau alta, de nivel secundar. A. Elemente de drept civil Transport rutier de marfă şi călători Candidatul trebuie, în primul rând: 1) să cunoască principalele contracte utilizate în activităţile de transport rutier precum şi drepturile şi obligaţiile care decurg din acestea; 2) să fie capabil să negocieze un contract cu valabilitate legală, şi anume în ceea ce priveşte condiţiile de transport. Transport rutier de marfă 3) să poată să analizeze o reclamaţie a mandantului referitoare la daunele rezultând fie din pierderile sau avariile survenite mărfii în cursul transportului, fie din întârzierea la livrare, precum şi efectele acestei reclamaţii asupra răspunderii sale contractuale; 4) să cunoască normele şi obligaţiile care decurg din convenţia CMR referitoare la contractul de transport internaţional rutier de marfă. Transport rutier de călători 5) să poată să analizeze o reclamaţie a mandantului său referitoare la daunele produse călătorilor sau bagajelor acestora în timpul unui accident survenit în cursul transportului sau referitor la daunele datorate întârzierii precum şi efectele acestei reclamaţii asupra responsabilităţii sale contractuale. B. Elemente de drept comercial Transport rutier de marfă şi călători Candidatul trebuie, în primul rând: 1) să cunoască condiţiile şi formalităţile prevăzute pentru exercitarea comerţului şi obligaţiile generale ale comercianţilor (înmatriculare, cărţi de comerţ etc.), precum şi consecinţele falimentului; 2) să aibă cunoştinţe corespunzătoare cu privire la diversele forme de societate comercială precum şi la normele acestora de constituire şi funcţionare. C. Elemente de drept social Transport rutier de marfă şi călători Candidatul trebuie, în primul rând: 1) să cunoască rolul şi funcţionarea diferitelor instituţii sociale care intervin în sectorul transportului rutier (sindicate, comitete de întreprindere, delegaţi ai personalului, inspectori de muncă etc.); 2) să cunoască obligaţiile angajatorilor în ceea ce priveşte securitatea socială; 3) să cunoască normele metodologice aplicabile contractelor de muncă referitoare la diferitele categorii de angajaţi ai întreprinderilor de transport rutier (forma contractelor, obligaţiile părţilor, condiţiile şi durata muncii, concediile plătite, remuneraţia, desfacerea contractului); 4) să cunoască normele aplicabile în ceea ce priveşte timpul de condus, timpul de odihnă şi timpul de lucru, în special dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 561/2006 al Consiliului[19], dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului[20], Directiva 2002/15/CE si Directiva 2006/22/CE şi măsurile practice de aplicare a acestor regulamente. 5) să cunoască normele aplicabile în materie de calificare iniţială şi formare continuă a conducătorilor auto, în special cele care decurg din aplicarea Directivei 2003/59/CE. D. Elemente de drept fiscal Transport rutier de marfă şi călători Candidatul trebuie să cunoască în special regulile referitoare la: 1) TVA pe serviciile de transport; 2) taxa de circulaţie a vehiculelor; 3) taxele asupra anumitor vehicule utilizate pentru transportul rutier de marfă precum şi la taxele de trecere şi taxele de utilizare pentru folosirea anumitor infrastructuri; 4) impozitele pe venit. E. Gestiunea comercială şi financiară a întreprinderii Transport rutier de marfă şi călători Candidatul trebuie, în primul rând: 1) să cunoască dispoziţiile legale şi practicile privind utilizarea cecurilor, a cambiilor, biletelor la ordin, cărţilor de credit şi la alte mijloace sau metode de plată; 2) să cunoască diferitele forme de credit (bancare, documentare, depozite de garantare, ipoteci, leasing , renting, factoring etc.), precum şi sarcinile şi obligaţiile care decurg din acestea; 3) să ştie ce este un bilanţ, cum se prezintă acesta şi să-l poată interpreta; 4) să poată citi şi interpreta o declaraţie de profit şi pierderi; 5) să poată proceda la analiza situaţiei financiare şi a rentabilităţii întreprinderii, mai ales pe baza indicilor financiari; 6) să poată elabora un buget; 7) să cunoască diferitele elemente ale preţului de cost (costuri fixe, costuri variabile, fonduri de exploatare, amortismente etc.) şi să le poată calcula în funcţie de vehicul, kilometru, călătorie sau tonă; 8) să poată realiza o organigramă referitoare la tot personalul întreprinderii şi să organizeze planuri de lucru etc.; 9) să cunoască principiul studiului de piaţă (marketing), de promovare a vânzărilor serviciilor de transport, de elaborare a fişierelor de clienţi, ale publicităţii, ale relaţiilor publice etc. 10) să cunoască diferitele tipuri de asigurări proprii transporturilor rutiere (asigurări de răspundere, de viaţă, asigurarea bunurilor, a bagajelor), precum şi garanţiile şi obligaţiile care decurg din aceasta; 11) să cunoască aplicaţiile telematice în domeniul transportului rutier. Transport rutier de marfă 12) să poată aplica normele referitoare la facturarea serviciilor de transport rutier de marfă, precum şi să cunoască semnificaţia şi efectele Incoterms; 13) să cunoască diferitele categorii de auxiliari ai transportului, rolul, funcţiile şi statutul acestora. Transport rutier de călători 14) să poată aplica normele referitoare la tarife şi formarea preţurilor în transporturile publice şi particulare de călători; 15) să poată aplica normele referitoare la facturarea serviciilor de transport rutier de călători. F. Accesul la piaţă Transport rutier de marfă şi călători Candidatul trebuie, în primul rând: 1) să cunoască reglementările profesionale pentru transporturile rutiere pentru terţi, pentru locaţia vehiculelor industriale, pentru sub-contractare, în special normele referitoare la organizarea oficială a profesiei, la accesul la aceasta, la autorizaţiile pentru transporturile rutiere intracomunitare şi extracomunitare şi la control şi sancţiuni; 2) să cunoască reglementările referitoare la înfiinţarea unei întreprinderi de transport rutier; 3) să cunoască diferitele documente cerute pentru executarea serviciilor de transport rutier şi să poată aplica procedee de verificare pentru a asigura prezenţa, atât în întreprindere, cât şi la bordul vehiculelor, a documentelor corespunzătoare privind fiecare transport efectuat, şi anume a documentelor referitoare la vehicul, la conducătorul auto, la marfă sau la bagaje. Transport rutier de marfă 4) să cunoască regulile referitoare la organizarea pieţei transporturilor rutiere de mărfuri, la birourile de expediţie, la logistică; 5) să cunoască formalităţile în momentul trecerii frontierelor, rolul şi sfera de acţiune a documentelor T şi carnetelor TIR precum şi obligaţiile şi responsabilităţile care decurg din utilizarea acestora. Transport rutier de călători 6) să cunoască regulile referitoare la organizarea pieţei transporturilor rutiere de călători; 7) să cunoască regulile pentru crearea serviciilor de transport şi să poată elabora planuri de transport. G. Standarde şi exploatare tehnică Transport rutier de marfă şi călători Candidatul trebuie, în primul rând: 1) să cunoască normele referitoare la greutatea şi dimensiunile vehiculelor din statele membre, precum şi procedurile referitoare la transporturile excepţionale care derogă de la aceste norme; 2) să poată alege, în funcţie de nevoile întreprinderii, vehiculele, precum şi elementele acestora (şasiu, motor, organe de transmisie, sisteme de frânare etc.); 3) să cunoască formalităţile referitoare la recepţia, înmatricularea şi controlul tehnic al acestor vehicule; 4) să poată lua în considerare măsurile care trebuie luate pentru lupta împotriva poluării aerului cu emisiile provenite de la autovehicule, precum şi a zgomotului produs de acestea; 5) să poată elabora planuri de întreţinere periodică a vehiculelor şi a echipamentelor acestora. Transport rutier de marfă 6) să cunoască diferite tipuri de manevrare şi de încărcare (haioane, containere, paleţi etc.) şi să poată aplica procedee şi dispoziţii referitoare la operaţiunile de încărcare şi descărcare a mărfurilor (repartizarea încărcăturii, legare, fixare, calare etc.); 7) să cunoască diferitele tehnici de transport combinat rutier-feroviar; 8) să poată pune în aplicare proceduri vizând respectarea normelor referitoare la transportul de mărfuri periculoase şi al deşeurilor, în special cele care decurg din Directiva 94/55/CE a Consiliului[21], din Directiva 96/35/CE a Consiliului[22] şi din Regulamentul (CE) nr. 259/93 al Consiliului[23]; 9) să poată pune în aplicare proceduri vizând respectarea normelor privind transportul de alimente perisabile, şi anume cele care decurg din acordul referitor la transporturile internaţionale de alimente perisabile cu maşini speciale destinate acestor transporturi (ATP); 10) să poată pune în aplicare procedurile referitoare la respectarea reglementărilor privind transporturile de animale vii. H. Siguranţă rutieră Transport rutier de marfă şi călători Candidatul trebuie, în primul rând: 1) să cunoască calificările cerute pentru conducătorii auto (permis de conducere, certificate medicale, atestări ale capacităţii etc.); 2) să poată adopta măsurile necesare pentru a se asigura că toţi conducătorii auto respectă normele, interdicţiile şi restricţiile de circulaţie în vigoare în diferite state membre (limitări de viteză, acordarea priorităţii, oprire şi staţionare, folosirea farurilor, semnalizarea rutieră etc.); 3) să poată elabora dispoziţii destinate conducătorilor auto privind verificarea standardelor de siguranţă referitoare, pe de o parte, la starea materialului de transport şi a echipamentului său şi a încărcăturii şi, pe de altă parte, la conducerea preventivă; 4) să poată instaura proceduri de conduită în caz de accident şi să pună în aplicare proceduri corespunzătoare pentru a evita repetarea accidentelor sau a infracţiunilor grave; 5) să poată pune în aplicare procedurile necesare arimării în siguranţă a mărfii şi cunoaşterii tehnicilor corespunzătoare. Transport rutier de călători 6) să aibă cunoştinţe elementare de geografie rutieră a statelor membre. II. ORGANIZAREA EXAMENULUI 1. Statele membre vor organiza un examen scris obligatoriu pe care îl pot completa cu un examen oral pentru a verifica dacă aceşti candidaţi operatori de transport rutier posedă nivelul de cunoştinţe cerut la punctul I în materiile indicate la acest punct şi, mai ales, capacitatea de a utiliza instrumentele şi tehnicile corespunzătoare şi de a îndeplini sarcinile de execuţie şi de coordonare prevăzute. (a) Examenul scris obligatoriu constă din două probe, şi anume: - întrebări scrise comportând fie întrebări cu mai multe variante de răspuns (patru răspunsuri posibile), fie întrebări cu răspuns direct, fie o combinaţie a celor două sisteme; - exerciţii scrise/studii de caz, Durata minimă a fiecărei probe este de două ore. (b) În cazul în care se organizează examen oral, statele membre pot condiţiona participarea la acest examen de reuşita la examenul scris. 2. În măsura în care statele membre organizează şi un examen oral, acestea trebuie să prevadă pentru fiecare din cele trei probe o proporţie a punctajului de peste 25% şi până la 40% din totalul punctelor acordate. În măsura în care statele membre organizează numai un examen scris, ele trebuie să prevadă, pentru fiecare probă, o proporţie a punctajului de peste 40% şi până la 60% din totalul punctelor acordate. 3. Pentru toate probele, candidaţii trebuie să obţină o medie de cel puţin 60% din totalul punctelor acordate fără ca procentajul punctelor obţinute la fiecare probă să fie mai mic de 50% din punctele posibile. Un stat membru poate să reducă procentajul de la 50% la 40% numai pentru o singură probă. COMUNITATEA EUROPEANĂ (Hârtie groasă de culoare bej – format DIN A4 hârtie sintetică 150g/m2 sau mai mult) (Text redactat în limba sau limbile oficiale sau în una din limbile oficiale ale statului membru care eliberează atestatul) Semnul distinctiv al statului membru respectiv[24] | Denumirea autorităţii sau a instanţei acreditate[25] | CERTIFICAT DE CAPACITATE PROFESIONALĂ PENTRU TRANSPORTUL RUTIER DE MARFĂ [CĂLĂTORI][26] Nr.………… | Subsemnaţii, ………………………………………………………………………………………............................................................. certificăm că[27]………………………………………………………………………………………………………………….. născut(ă) la data ……………………………………………la………………………………………………………………. a urmat formarea şi a susţinut cu succes probele examenului (anul:…; sesiunea:… )[28]necesar pentru obţinerea certificatului de capacitate profesională pentru transportul rutier de marfă [călători][29], în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. …/ ….din ...... . Prezentul certificat constituie dovada suficientă a capacităţii profesionale menţionate la articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. …/…. din… de stabilire a normelor comune privind condiţiile care trebuie respectate pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier. | Eliberat la ……………………………………………..., la data de …………….. . ………………..………………………………………….[30]. `___________[pic][pic][pic] [1] Regulamentul (CEE) nr. 881/92, Regulamentul (CEE) nr. 3118/93, Regulamentul (CEE) nr. 684/92 şi Regulamentul (CE) nr. 12/98. [2] Referinţă 2006/TREN/01 [3] A se vedea mai sus [4] COM (2007) 23 final [5] Total UE-27 [6] Cauza C-176/03. Prin această hotărâre, Curtea explică faptul că, în situaţia în care aplicarea de sancţiuni penale constituie o măsură indispensabilă de combatere a infracţiunilor grave împotriva mediului, legislatorul comunitar poate lua măsuri referitoare la dreptul penal al statelor membre. [7] A patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25.7.1978 privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi . [8] JO C[…], […], p […]. [9] JO C[…], […], p […]. [10] JO C[…], […], p […]. [11] JO L 124, 23.5.1996, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/103/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 344). [12] JO L 281, 23.11.1995, p. 31. [13] JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11). [14] JO L 222, 14.8.1978, p. 11. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 224, 16.8.2006, p. 1). [15] JO L 102, 11.4.2006, p. 35. [16] JO L 370, 31.12.1985, p. 8. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1). [17] JO L 102, 11.4.2006, p.1 [18] JO L 199, 31.7.1985, p. 56. [19] JO L 102, 11.4.2006, p. 1. [20] JO L 370, 31.12.1985, p. 8. [21] JO L 319, 12.12.1994, p. 7. [22] JO L 145, 19.6.1996, p. 10. [23] JO L 30, 6.2.1993, p. 1. [24] Semn distinctiv al statului: (B) Belgia, (BG) Bulgaria, (CZ) Republica Cehă, (DK) Danemarca, (D) Germania, (EST) Estonia,(GR) Grecia, (E) Spania, (F) Franţa, (IRL) Irlanda, (I) Italia, (CY) Cipru, (LV) Letonia, (LT) Lituania, (L) Luxemburg, (H) Ungaria, (NL) Ţările de Jos, (A) Austria, (PL) Polonia, (P) Portugalia, (RO) România, (SLO) Slovenia, (SK) Slovacia, (FIN) Finlanda, (S) Suedia, (UK) Regatul Unit [25] Autoritate sau organism desemnat în prealabil în acest scop de către fiecare stat membru al Comunităţii Europene pentru a elibera prezentul certificat. [26] A se tăia menţiunea inutilă. [27] Nume şi prenume; locul şi data naşterii [28] Identificarea examenului [29] A se tăia menţiunea inutilă. [30] Sigiliul sau semnătura autorităţii sau a instanţei acreditate care eliberează certificatul.