16.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/51

A.

Economia europeană este puternic integrată în economia mondială. Gradul de integrare diferă de la un sector la altul; acesta este ridicat în special în domeniul activităților industriale celor mai deschise globalizării. În consecință, politica economică și cea fiscală ale Uniunii Europene (UE) trebuie, de asemenea, definite în raport cu evoluția mondială. Cu toate că prezentul aviz studiază impactul teritorialității legislațiilor fiscale asupra mutațiilor industriale în UE, aceasta nu trebuie privită în mod izolat de restul lumii.

B.

UE și fiecare dintre statele sale membre au responsabilitatea de a gestionar politici economice, financiare, sociale și de mediu, ale căror cerințe depășesc dinamica pieței. În consecință, trebuie să se vegheze ca teritorialitatea legislațiilor fiscale să aibă un impact pozitiv asupra mutațiilor industriale la nivel european, care trebuie bineînțeles să răspundă unei dinamici a pieței, dar pentru care încadrarea, prin politicile mai sus menționate, într-un context mai larg este benefică. Însăși natura procesului Lisabona are la bază un echilibru între diferitele orientări (competitivitate, dimensiune socială, protecția mediului), care trebuie păstrat, luându-se în considerare și concurența fiscală între statele membre (1).

C.

Comitetul constată că concurența fiscală este una din realitățile pieței interne care poate duce la crearea de denaturări ale concurenței. Aceasta implică reguli de transparență și identificarea eventualelor abuzuri și practici dăunătoare (2). Aceasta presupune, de asemenea, a fi în posesia unor indicatori care să reprezinte referințe fiabile pentru evaluarea stării concurenței fiscale. Cu toate acestea, CESE remarcă faptul că fiscalitatea nu reprezintă un factor determinant în luarea deciziilor privind investițiile în cadrul IMM-urilor. Acesta are o importanță mult mai mare în cadrul întreprinderilor multinaționale, care au o mobilitate mai mare.

D.

Concurența fiscală nu privește doar fiscalitatea întreprinderilor. Odată cu mobilitatea din ce în ce mai mare a activelor financiare, această concurență privește și veniturile din capital ale persoanelor fizice, precum și impozitarea averilor.

E.

În opinia Comitetului, coordonarea dispozitivelor fiscale ale diferitelor administrații poate constitui o pârghie pentru consolidarea funcționării pieței interne, eliminând disfuncțiile și costurile de punere în conformitate pe plan fiscal, în special în regiunile frontaliere. CESE își reînnoiește recomandările formulate în avizul său recent privind Fiscalis 2013 (3).

F.

Lipsa coordonării între statele membre la nivelul fiscalității naționale directe conduce, în opinia CESE, la constatarea unor situații de neimpozitare (4), de abuz sau chiar de denaturare a funcționării pieței unice. Această stare de fapt poate duce, de asemenea, la destabilizarea sau chiar la erodarea veniturilor fiscale globale ale UE.

G.

Concurența fiscală intracomunitară fără limite riscă, pe de o parte, să mărească factorii de bază de impozitare pentru părțile impozabile cele mai puțin mobile — precum micile întreprinderi sau serviciile care nu pot fi delocalizate — și, pe de altă parte, să modifice repartizarea sarcinii fiscale între contribuabili și consumatori pentru a acoperi cheltuielile publice și transferurile sociale. Acest ultim aspect ar avea efecte negative asupra coeziunii sociale.

H.

IMM-urile și întreprinderile care furnizează servicii sunt cele mai puțin pregătite pentru a profita de concurența fiscală. Comitetul recomandă punerea în aplicare a unor serii de măsuri de asistență, a unor programe de formare a cadrelor din aceste întreprinderi (după modelul funcționarilor din administrațiile publice), precum și crearea unor baze de date corespunzătoare, în special în regiunile frontaliere și periferice ale UE, pentru a ajuta aceste întreprinderi să efectueze demersurile necesare internaționalizării lor.

I.

Comitetul consideră că lupta împotriva fraudei fiscale trebuie să constituie o prioritate și reamintește concluziile avizului său recent cu privire la această temă (5).

J.

Transferul sarcinii fiscale asupra factorilor de producție celor mai puțin mobili poate diminua competitivitatea întreprinderilor vizate și a locurilor lor de muncă, în raport cu concurenții străini ai acestora. Procentul de creștere a PIB-ului național va suferi în urma acestui transfer de sarcini, având ca posibilă consecință scăderea capacității de investiție publică în absența unor noi resurse bugetare.

K.

Concurența fiscală determină fiecare stat să își administreze mai bine cheltuielile publice. Comitetul solicită ca acest proces să nu aibă loc în detrimentul ofertei și nici al calității serviciilor publice. Acestea au o importanță capitală pentru menținerea și atragerea de activități productive creatoare de bogăție, de locuri de muncă și — în cele din urmă — de bază de impozitare. Concurența fiscală nu trebuie să afecteze finanțarea și acoperirea sistemului de protecție socială colectivă.

L.

Comitetul susține eforturile statelor membre în vederea eliminării concurenței fiscale dăunătoare și angajamentul acestora de a elimina o serie de regimuri fiscale dăunătoare înainte de 2010, în conformitate cu codul de conduită adoptat în 1997 (6). Pe de altă parte, CESE invită Comisia să-și continue eforturile în acest sens începând cu același an.

M.

De asemenea, Comitetul susține politica promovată de Comisie, care urmăresc ca ajutoarele publice, inclusiv avantajele fiscale acordate în mod selectiv întreprinderilor, să urmărească realizarea unor obiective durabile de mutație industrială și de dezvoltare teritorială, fiind în același timp compatibile cu politica de concurență din interiorul UE.

N.

Comitetul solicită punerea în aplicare a unei baze consolidate comune pentru impozitarea profitului (CCCTB) (7) în scopul respectării de către statele membre a principiului de simplificare, echitate și transparență a practicilor fiscale. În acest mod, s-ar obține beneficiul maxim din potențialul pieței interne, păstrându-se, în același timp, suveranitatea bugetară și fiscală a statelor membre și ferindu-le pe acestea de riscurile de a contraveni dispozițiilor tratatului. Având în vedere că CCCTB ar fi probabil instituită pe baza unei cooperări consolidate, Comitetul ar dori ca aceasta să fie adoptată de un număr cât mai mare posibil de state membre.

O.

Comitetul solicită mai multe informații privind conținutul, modalitățile de aplicare și evoluția acestui proiect de bază consolidată comună pentru impozitarea profitului înainte de a își reformula avizul cu privire la acest dosar complex și strategic, limitându-se, pentru moment, la a reaminti avizul său exploratoriu din 2006, elaborat la solicitarea comisarului Kovács (8).

P.

Cu toate acestea, Comitetul formulează o serie de reflecții și întrebări cu privire la CCCTB. CESE consideră că ar fi de dorit ca acest proiect opțional să fie adoptat de un număr cât mai mare posibil de state membre (cu riscul de a se prevedea unele măsuri tranzitorii) și ca statele membre să ajungă să aplice un sistem unic de bază de impozitare tuturor contribuabililor, după o perioadă de coexistență. Pe de altă parte, ar trebui să se analizeze posibilitatea de a se încredința unei autorități transnaționale gestionarea bazei comune aplicate întreprinderilor care își desfășoară activitatea pe piețe externe. În sfârșit, trebuie analizate efectele unei astfel de baze asupra cotelor de impozitare, a căror fragmentare riscă să se accentueze. În această ipoteză, ar putea fi stabilită o cotă minimă de impozitare, cotă care ar putea fi situată imediat sub cota medie actuală a noilor state membre.

Q.

Comitetul recomandă Comisiei să intensifice monitorizarea practicilor fiscale ale anumitor paradisuri fiscale care se pare că încearcă să recupereze resurse impozabile din sistemele fiscale ale statelor membre.

1.1

Fiscalitatea (nivelul presiunii fiscale și valoarea impozitelor percepute) este adesea citată drept unul dintre criteriile de evaluare a gradului de atractivitate a unui teritoriu ca sediu pentru activități industriale, financiare și comerciale. Cu toate acestea, nu există un acord în ceea ce privește ponderea relativă a acestui criteriu în raport cu altele, cum ar fi proximitatea piețelor, costurile de producție, posibilitatea de a dispune de personal calificat, infrastructurile și echipamentele publice, ajutoarele publice etc.

1.2

Sistemele fiscale sunt complexe și nu sunt ușor de comparat între ele. Este însă fundamental să se poată aprecia dacă stimulentele fiscale ale diferitelor autorități își ating scopurile fixate, să se estimeze impactul posibil al deciziilor care au ca obiectiv favorizarea mutațiilor industriale pozitive pe teritoriul acestora și să se calculeze raportul acestora cu costul estimat.

1.3

Scopul prezentului aviz este de a propune orientări pentru anticiparea și gestionarea mutațiilor industriale, pentru urmărirea creșterii competitivității europene — în cadrul Obiectivelor Lisabona — și pentru construirea unei veritabile piețe interne, caracterizate printr-o concurență sănătoasă și nedenaturată, sau, cel puțin, „admisibilă” (compatibilă cu regulile pieței interne).

2.1

Această mobilitate crește în interiorul UE din următoarele motive:

2.2

Fiecare stat membru utilizează toate elementele sistemului său fiscal, specifice sau structurale, pentru a atrage pe teritoriul său investiții și activități, mărindu-și astfel potențialul de locuri de muncă și baza de impozitare.

În ceea ce îi privește, contribuabilii (întreprinderi și persoane) încearcă să-și îmbunătățească situația economică în afara țării lor. Contribuțiile fiscale ale acestora, influențate de disparitățile regimurilor fiscale naționale, fac parte dintre variabilele strategice.

2.3

Această concurență fiscală pentru a atrage investițiile există și în interiorul fiecărei stat.

2.4

Intensitatea sa și impactul său real asupra mobilității factorilor de producție și a capitalurilor nu sunt ușor de evaluat. Numeroasele studii existente pe această temă nu ajung la o reală convergență a concluziilor. Singura concluzie comună a acestor studii este că criteriul fiscal nu reprezintă decât unul dintre factorii determinanți în localizarea investițiilor mobile. Acest punct va fi abordat în detaliu mai târziu în cadrul avizului.

2.5

Odată cu extinderea sa de la 15 la 27 de state membre, Uniunea a câștigat în mod incontestabil în diversitate. Fiecare dintre noile state membre este marcat de contextul său geografic, istoric, cultural, social, politic și economic specific, de rețeaua sa industrială și de legislația sa fiscală specifice.

3.1

Pentru ansamblul Uniunii Europene, totalul veniturilor fiscale și al taxelor sociale se ridică în medie la aproximativ 39 % din PIB-ul european. Totalul prelevărilor poate fi defalcat după cum urmează (10):

3.2

Impozitele indirecte se compun în principal din impozite generale pe consum, în special din taxa pe valoare adăugată (TVA), care este armonizată la nivelul UE, precum și din anumite impozite și taxe prelevate asupra unor bunuri și servicii determinate, cum ar fi accizele, care sunt parțial armonizate în Uniune. Întrucât impozitele indirecte joacă doar un rol secundar în localizarea întreprinderilor, prezentul aviz se concentrează în principal pe fiscalitatea care afectează munca (alineatul 3.2.1) și pe fiscalitatea capitalului investit de întreprinderi (alineatul 3.2.2).

3.2.1

Impozitul perceput pe veniturile salariaților și totalitatea contribuțiilor de asigurări sociale reprezintă aproximativ jumătate din totalul impozitelor fiscale și parafiscale. Întrucât aceste impozite se bazează în mod direct pe muncă, ele cresc costul forței de muncă salarizate. Deoarece costul forței de muncă este o dată financiară de importanță majoră pentru industrie, se poate așadar constata că fiscalitatea și parafiscalitatea — inclusiv asigurările sociale — care grevează venitul salariaților riscă să aibă un impact direct sau indirect asupra competitivității întreprinderilor industriale din UE. Acest impact este direct în cazul în care autoritățile publice percep, de la întreprinderi, impozite sau contribuții sociale ale patronatului. În cazul în care aceste impozite și taxe sociale sunt percepute de la salariați, ele reduc mai întâi venitul net al salariaților. Acestea pot avea apoi un impact indirect asupra negocierii veniturilor brute ale acestora sau pot chiar determina migrația spre alte regiuni și descuraja dezvoltarea unor activități altele decât cele de producție cu costuri salariale modeste.

3.2.1.1

Creșterea costului forței de muncă incită întreprinderile să sporească productivitatea muncii prin creșterea intensității investițiilor de capital. Această tendință se manifestă în special în statele membre cu costul muncii cel mai ridicat. Invers, costul relativ al muncii este una dintre variabilele care incită întreprinderile să-și localizeze investițiile cu utilizare intensivă a forței de muncă de preferință pe teritoriul statelor membre cu costul cel mai puțin ridicat al acesteia. Având în vedere că impozitele fiscale și contribuțiile de asigurări sociale au tendința să fie mai ridicate în statele membre cu niveluri de remunerare a salariaților (inclusiv contribuțiile sociale ale patronatului și impozitele fiscale) care depășesc media europeană, ponderea fiscalității care grevează munca mărește diferența de cost al forței de muncă și orientează astfel crearea de locuri de muncă spre statele membre cu o structură a costurilor mai competitivă.

3.2.1.2

Din perspectiva consumatorului, prețul final al produselor industriale este în mod evident influențat de fiecare element al costului, inclusiv de fiscalitate. Impozitele indirecte afectează produsul la nivelul comercializării către consumator, în mod neutru. Cota de percepere a TVA-ului este aceeași în statul membru al consumatorului, indiferent dacă produsul a fost fabricat într-o întreprindere din statul respectiv, dintr-un alt stat membru sau din afara UE. În schimb, impozitele prelevate în interiorul Uniunii în diverse stadii ale producției, în special fiscalitatea și parafiscalitatea care grevează costul muncii, sunt taxe pur naționale care afectează produsele la locul de producție. În consecință, un consumator poate alege între produse care suportă costuri fiscale mai mari sau mai mici, în funcție de statul membru în care au fost produse. Pe lângă aceasta, chiar dacă taxele sociale și fiscale care grevează munca ar fi armonizate în interiorul Uniunii, consumatorul ar avea în continuare de ales între produsele fabricate în interiorul UE, grevate de sarcini fiscale și sociale mai mari sau mai mici, și produsele provenind din exteriorul UE, grevate de sarcini diferite, uneori inferioare. Prin urmare, este importantă nu numai coordonarea structurii impozitelor și taxelor sociale percepute pe muncă în interiorul Uniunii, ci și integrarea în analiză a aspectelor privind comerțul dintre UE și restul lumii.

3.2.1.3

Comitetul recomandă Comisiei să își intensifice monitorizarea practicilor fiscale ale anumitor paradisuri fiscale care par că încercearcă să atragă resurse impozabile din sistemele fiscale ale statelor membre.

3.2.2

Fiscalitatea capitalului investit se analizează mai întâi la nivelul întreprinderii și apoi, cu titlu secundar, la nivelul investitorului, adică în principal al acționarului.

3.2.2.1

Impozitul pe profitul întreprinderilor este prelevat pe baza unor cote nominale (11) care variază substanțial între statele membre (a se vedea tabelul din anexa 2). Belgia, Germania, Spania și Malta se caracterizează prin cote cuprinse între 34 și 38 %, în timp ce Cipru, Irlanda, Lituania și Letonia au cote cuprinse între 10 și 15 %.

În general, noile state membre au cote de impozitare net inferioare vechilor state membre: media este de 29,5 % pentru UE-15 și de 20,3 % pentru UE-10 (12).

3.2.2.2

Cotele nominale de impozitare nu sunt însă decât un indicator incomplet al sarcinii fiscale. Într-adevăr, sarcina fiscală efectivă trebuie să țină seama de modalitatea de determinare a venitului impozabil și de diferitele procese tehnice utilizate pentru determinarea cotei de impozitare. De aceea, este util să se facă referire și la cotele de impozitare implicită a capitalului, care compară impozitul perceput de la întreprinderi cu excedentul brut de exploatare al întreprinderilor (13) (a se vedea tabelul din anexa 3).

3.2.2.3

Diferența dintre cele două instrumente de măsură este frapantă:

3.2.2.4

Aceste date statistice în sine ilustrează complexitatea problematicii fiscale (15). Pentru a nu trage concluzii premature, ne vom limita, în acest stadiu, la a remarca diferența care există între statele membre, diferență care, în situații concrete, poate face ca o anumită întreprindere care exercită o activitate industrială pe piața europeană să se confrunte cu sarcini fiscale — inclusiv contribuțiile de asigurări sociale — care variază semnificativ de la un stat membru la altul.

3.3

Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) sunt din ce în ce mai deschise la globalizarea piețelor — fie că participă la aceasta, fie că o suportă —, în special cele care se află în regiunile frontaliere și periferice ale UE. Luând adesea forma unor întreprinderi individuale sau familiale, aceste IMM-uri nu beneficiază la fel de mult de concurența fiscală precum marile întreprinderi multinaționale. Într-adevăr, acestea nu dispun nici de organizarea, nici de gestionarea, nici de mijloacele și nici de cunoștințele necesare pentru a beneficia la maximum de această concurență. Dimpotrivă, punerea în conformitate a declarațiilor fiscale de la o țară la alta, diferența de baze de impozitare, de cote, de exonerări, de norme de amortizare etc. între țări constituie pentru IMM-uri costuri suplimentare, care limitează accesul acestora la piețele externe. Și totuși, acest segment al IMM-urilor internaționalizate (sau care urmează a fi internaționalizate) reprezintă unul dintre cele mai bune atuuri de creștere în termeni de creare de bogăție, de valoare adăugată, de inovare și, bineînțeles, de locuri de muncă, în concordanță cu procesul de la Lisabona. Este necesară acordarea de asistență acestor întreprinderi în demersurile lor în acest sens. În acest scop, cadrele din aceste întreprinderi trebuie să fie formate pentru a contribui la realizarea acestor schimbări, după modelul personalului din administrațiile publice.

3.4

Multe întreprinderi care au un impact semnificativ asupra comerțului intracomunitar — și a fortiori întreprinderile active la nivelul comerțului internațional, în afara UE — operează în general după un alt model economic, și anume:

3.5

Grupurile industriale moderne își asumă o varietate de funcții economice interdependente (gestionarea lanțurilor de valoare și de aprovizionare, organizarea diferitelor faze ale producției, punerea în valoare a activelor necorporale precum competența, brevetele și mărcile etc.) pentru a ajunge la comercializarea produselor conform unei strategii bazate pe analize sistematice ale pieței. Localizarea acestor diferite funcții economice se supune unei logici de ansamblu, în cadrul căreia fiscalitatea este doar una dintre variabile.

3.6

Într-o asemenea structură de grup, trebuie analizată în același timp fiecare entitate juridică și grupul în ansamblul său. Grupul atribuie funcții economice fiecăreia dintre entitățile sale în funcție de datele economice ale pieței, optimizând eficiența și rentabilitatea ansamblului dintr-o perspectivă globală. Este legitim ca statele membre să își ajusteze fiscalitatea, în vederea stimulării activității economice. La fel de legitim este și ca întreprinderile să trateze sarcinile fiscale în același mod ca și pe celelalte obligații care le grevează activitatea.

3.7

Fiecare entitate juridică este reglementată de dreptul fiscal aplicabil acolo unde își are sediul, iar datele privind fiscalitatea sunt integrate în logica de gestionare a întregului grup, la fel ca și celelalte variabile de decizie.

3.8

Realitatea grupurilor industriale care operează pe piețele Uniunii este, deci, foarte complexă. Mai degrabă decât să se vorbească despre localizarea, delocalizarea sau relocalizarea unui grup, ar fi mai realist să se efectueze o analiză funcțională a rețelei industriale și să se determine factorii de localizare care acționează la nivelul diferitelor funcții economice în interiorul unui stat membru, la scara UE sau chiar dincolo de aceasta. Anumite funcții economice sunt mai mobile decât altele, iar pentru anumite funcții mobile, fiscalitatea este un criteriu de localizare mai pertinent decât pentru altele. Deși este evident că fiscalitatea face parte dintre variabilele de decizie, ar fi totuși greșit să se supraestimeze importanța acesteia în alegerea localizării geografice.

4.1

Concurența fiscală în interiorul Uniunii Europene este în prezent reglementată prin trei serii de măsuri:

4.2

Codul de conduită, neconstrângător pe plan juridic, invită statele membre să respecte principiile unei concurențe fiscale sănătoase. În urma acestui proces a fost identificat un ansamblu de măsuri fiscale, de natură legislativă, normativă și administrativă, care au — sau ar putea avea — o influență importantă asupra localizării activităților economice ale întreprinderilor în interiorul UE. Statele membre vizate și-au exprimat acordul și și-au luat angajamente concrete pentru a modifica aceste regimuri, astfel încât elementele de concurență fiscală dăunătoare să fie înlăturate până în 2010, cu excepția cazurilor în care s-au acordat derogări (16).

4.3

Comitetul susține rezultatele acestui cod de conduită, întrucât, eliminând practicile fiscale dăunătoare  (17), statele membre consolidează concurența fiscală sănătoasă în interiorul UE și contribuie la realizarea pieței interne.

Comitetul încurajează Comisia să continue această inițiativă, extinzând domeniul de aplicare a codului de conduită și evaluând anumite regimuri fiscale introduse în cursul ultimilor ani.

4.4

În paralel, a fost instituit un sistem de comunicare între statele membre și Comisie, al cărui scop este de a se asigura că schimbările de drept fiscal sunt coerente cu politica Uniunii. Statele membre s-au angajat să nu introducă noi măsuri fiscale considerate ca aducând atingere interesului Uniunii.

4.5

Tratatul de la Roma conținea deja dispoziții care interziceau statelor membre să acorde ajutoare întreprinderilor, inclusiv sub formă de avantaje fiscale, care denaturează sau riscă să denatureze concurența în interiorul pieței comune; responsabilitatea de a controla și de a monitoriza respectarea acestor dispoziții era încredințată Comisiei. În 1997, odată cu începerea lucrărilor privind codul de conduită, miniștrii de finanțe reuniți în Consiliul ECOFIN au încredințat Comisiei un mandat explicit pentru a-și continua acțiunea în materie de ajutoare de stat și pentru a combate reglementările fiscale ale statelor membre care contravin dispozițiilor mai sus menționate din tratat.

4.6

În cursul ultimilor zece ani, Comisia și-a consolidat în mod progresiv acțiunea în acest domeniu. Aceasta nu numai că a lansat un proces de clarificare — în consultare cu statele membre — în urma căruia a precizat criteriile care orientează îi acțiunile într-o serie de domenii, dar a inițiat și acțiuni specifice împotriva anumitor măsuri fiscale adoptate de unele state membre.

4.7

Contrar codului de conduită, care are un caracter politic neconstrângător, dreptul privind ajutoarele de stat are caracter obligatoriu din punct de vedere juridic. Comisia dispune de o autoritate puternică și este în măsură să interzică intrarea în vigoare a unui ajutor incompatibil, să impună modificarea acestuia sau chiar să constrângă statul membru respectiv să recupereze ajutoarele acordate incompatibile cu piața comună, atunci când acestea nu au fost notificate înainte de punerea în aplicare. Întreprinderile beneficiare sunt, în acest caz, obligate să restituie avantajele fiscale care le-au fost acordate.

4.8

Majoritatea statelor membre au dispoziții fiscale menite să combată evaziunea fiscală și transferul de activități spre teritorii cu fiscalitate privilegiată. De fapt, toate statele membre doresc să atragă activități economice pe teritoriul lor, să genereze venituri fiscale din aceste activități și să evite transferul bazelor impozabile în străinătate.

4.8.1

Deși măsurile fiscale adoptate variază de la un stat membru la altul, se pune uneori problema dacă astfel de dispoziții sunt compatibile cu piața internă și cu libera circulație în interiorul Uniunii, având în vedere faptul că dreptul fiscal aplicat de toate statele membre este conform dreptului comunitar. Curtea de Justiție a Comunităților Europene a avut ocazia să își precizeze poziția în materie: în principiu, dispozițiile menite să combată evaziunea fiscală și transferul veniturilor spre teritorii care beneficiază de o fiscalitate privilegiată sunt incompatibile cu principiul liberei circulații în interiorul UE; asemenea dispoziții nu se pot totuși justifica decât dacă se limitează la combaterea în mod proporțional a creării de structuri artificiale și abuzive.

4.9

Comitetul consideră că lupta împotriva fraudei fiscale trebuie să constituie o prioritate și reamintește concluziile avizului său recent pe această temă (18).

4.10

Tratatul CE prevede, la articolul 93, adoptarea de către Consiliu, în unanimitate, a „dispozițiilor referitoare la armonizarea legislațiilor privind impozitul pe cifra de afaceri, (…), în măsura în care această armonizare este necesară pentru a asigura instituirea și funcționarea pieței interne”.

4.11

Comisia Europeană a lansat mai multe inițiative interesante, cu scopul de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin luarea de măsuri privind fiscalitatea întreprinderilor. În special, Comisia a confirmat, la 3 mai 2007, că își continuă lucrările în vederea introducerii unei baze consolidate comune pentru impozitarea profitului (CCCTB). Comisarul responsabil cu fiscalitatea intenționează să prezinte, în prima jumătate a anului 2008, o propunere de directivă în vederea aplicării CCCTB până în anul 2010. Comitetul împărtășește convingerea Comisiei ca CCCTB poate reprezenta o contribuție majoră la succesul pieței interne, chiar dacă implică mai multă transparență și deci o concurență fiscală mai activă. Comitetul invită Comisia să persevereze în lucrările sale, în pofida complexității problemelor. În stadiul actual, pare totuși prematur să se comenteze mai în detaliu acest proiect, întrucât Comisia nu a prezentat încă un model detaliat pentru definirea unei baze consolidate comune și pentru introducerea unui sistem de impozitare consolidat la nivelul celor 27 de state membre ale UE. Cu toate acestea, Comitetul formulează o serie de reflecții și întrebări pentru viitor cu privire la proiectul de CCCTB privind fiscalitatea întreprinderilor.

5.1

Având în vedere că CCCTB ar putea fi opțională pentru statele membre (probabil instituită pe baza unei cooperări consolidate), Comitetul ar dori ca aceasta să fie adoptată de un număr cât mai mare posibil de state membre, cu riscul de a se prevedea unele măsuri tranzitorii.

5.2

Dacă proiectul de CCCTB este opțional pentru întreprinderi, această opțiune va determina administrațiile statelor membre voluntare să gestioneze două sisteme de declarare și de impozitare diferite. Aceasta este oare de conceput, într-un moment în care majoritatea statelor membre urmăresc îmbunătățirea productivității serviciilor publice?

5.3

Dacă proiectul de CCCTB este adoptat de multinaționale, nu există riscul de denaturare a tratamentului (formalități, regim contabil și fiscal) aplicat diferitelor întreprinderi dintr-un stat membru care a adoptat aplicarea CCCTB?

5.4

Cu referire la cele două puncte anterioare, nu ar trebui oare să se urmărească introducerea progresivă a unui sistem unic aplicabil tuturor contribuabililor dintr-un stat membru?

5.5

Dacă proiectul de CCCTB trebuie să aducă mai multă transparență, gestionarea bazei comune de declarare trebuie încredințată unei autorități transnaționale?

5.6

Cu proiectul de CCCTB, diferențele fiscale ascunse în calculul bazelor de impozitare se vor reflecta în cotele de impozitare ale statelor membre care au adoptat CCCTB. Practica bazei comune de impozitare nu se va traduce printr-o diferență mai mare între cotele de impozitare (cel puțin între cotele nominale)? Afișarea cotelor de impozitare riscă să intensifice concurența fiscală. Un studiu al Comisiei (2001) sublinia faptul că diferențele între cotele nominale reprezintă prima cauză a denaturărilor economice determinate de concurența fiscală!

5.7

În cazul în care diferențele între cotele de impozitare s-ar menține (contrar tendinței recente de convergență a acestora) sau chiar ar crește între statele membre care au optat pentru CCCTB, nu s-ar putea prevedea introducerea unei cote minime de impozitare pentru aceste state membre? Această cotă ar putea fi fixată imediat sub pragul celei adoptate de noile state membre, de exemplu. Situația acestor țări față de importul de capital străin va rămâne neschimbată. În ceea ce privește celelalte state membre, acestea ar putea adopta o cotă de impozitare mai ridicată fără a se teme de o politică fiscală externă prea agresivă pentru capitalul lor economic.