27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 256/31

1.1

Energia a devenit o temă politică de primă importanță, strâns legată de Strategia Lisabona pentru creștere economică și locuri de muncă.

1.2

Crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune se află chiar în miezul Strategiei Lisabona. Atunci când condițiile pieței se modifică, se pierd și unele locuri de muncă în sectorul energetic. În același timp însă, noile soluții energetice pot deveni stimulente puternice pentru crearea de locuri de muncă de înaltă calitate. Principalele mijloace de facilitare sunt educația și formarea.

1.2.1

În afară de ocuparea forței de muncă, există și alte aspecte ale dimensiunii sociale a sectorului energetic care au o importanță de prim ordin în contextul Lisabona. Aici se include, în special, un serviciu public de înaltă calitate la prețuri accesibile. Este necesar ca societatea civilă, inclusiv partenerii sociali, să se implice activ în evoluția politicii energetice.

1.3

CESE, împreună cu consiliile economice și sociale naționale, prezintă următoarele recomandări cu privire la politica energetică în cadrul Strategiei Lisabona, „Politica energetică pentru o societate a cunoașterii”:

1.4

Pentru a realiza transformarea urgentă de care este nevoie în sectorului energetic, trebuie accelerat ritmul inovării. Comitetul îndeamnă la acordarea unei atenții deosebite următoarelor aspecte:

2.1

CESE, în colaborare cu Consiliile Economice și Sociale naționale, urmează să elaboreze la începutul anului 2008 un „raport de sinteză” privind Strategia Lisabona pentru prioritățile în creșterea economică și crearea locurilor de muncă. Prezentul aviz privind politica energetică face parte din acest raport de sinteză. Raportul a fost redactat în colaborare cu Consiliile Economice și Sociale naționale, în special cu contribuțiile active ale celor din Franța, Italia și Malta.

2.2

Prezentul aviz se referă la „Secțiunea B — Reforme microeconomice pentru mărirea potențialului de creștere economică al Europei” din „Liniile directoare integrate pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă 2005-2008”. În special, se referă la linia directoare 8 privind consolidarea competitivității, 12 privind cercetarea-dezvoltarea, 13 privind inovarea și ICT și 14 privind utilizarea durabilă a resurselor (1).

2.3

În concluziile reuniunii sale de la Bruxelles din 23-24 martie 2006, Consiliul European a salutat „inițiativele luate de Parlamentul European, Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European în vederea creșterii gradului de însușire a obiectivelor (Strategiei Lisabona reînnoite pentru crearea de locuri de muncă și creștere economică) la nivel comunitar. Consiliul încurajează Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European să-și continue activitatea și solicită rapoarte de sinteză privind activitățile desfășurate în sprijinul parteneriatului pentru creștere economică și ocupare a forței de muncă la începutul anului 2008” (punctul 12 din concluziile Președinției).

2.4

Consiliul European observă că „în Europa, contextul se caracterizează prin intensificarea concurenței externe, o populație îmbătrânită, prețul mai mare al energiei și necesitatea de a apăra siguranța energetică” (punctul 7 din concluziile Președinției). Consiliul „confirmă că orientările integrate 2005-2008 pentru crearea de locuri de muncă și creștere economică rămân valabile. În acest cadru, convine asupra unor anumite domenii de acțiune prioritare pentru investițiile în cunoaștere și inovare, potențialul de afaceri, în special în cazul IMM-urilor, și ocuparea forței de muncă din categoriile prioritare, precum și asupra definirii unei politici energetice pentru Europa” (punctul 16).

2.5

În ceea ce privește tema energiei, Consiliul European observă că Europa se confruntă cu mai multe provocări în domeniul energetic: situația dificilă din prezent de pe piețele de petrol și gaze, creșterea dependenței de importuri și limitata diversificare realizată până în prezent, prețurile mari și volatile ale energiei, creșterea cererii mondiale de energie, riscurile de securitate care afectează țările producătoare și de tranzit, precum și rutele de transport, amenințările din ce în ce mai mari legate de schimbările climatice, progresul lent în utilizarea eficientă a energiei și a surselor regenerabile, necesitatea măririi transparenței pe piețele de energie și a continuării integrării și interconectării piețelor naționale în contextul liberalizării aproape încheiate a pieței energiei (iulie 2007), coordonarea limitată între actorii de pe piața energiei, deși sunt necesare mari investiții în infrastructura energetică (punctul 43).

2.6

Ca răspuns la aceste provocări și pe baza Cărții verzi a Comisiei „O strategie europeană pentru energie durabilă, competitivă și sigură”, Consiliul European a solicitat elaborarea unei politici energetice pentru Europa, care să asigure eficacitatea politicii comunitare, coeziunea între statele membre și coerența acțiunilor din diferite domenii ale politicilor și, totodată, realizarea în mod echilibrat a celor trei obiective, și anume: siguranța aprovizionării, competitivitatea și durabilitatea ecologică (punctul 44).

2.7

Consiliul European a subliniat că, pentru a obține coerența atât în politicile interne, cât și în cele externe ale UE, politica energetică trebuie să răspundă cerințelor din numeroase domenii. Ca parte a strategiei de creștere economică și prin jocul piețelor deschise și concurențiale, această politică stimulează investițiile, dezvoltarea tehnologică, comerțul interior și exterior. Are puternice legături cu politica de mediu și este strâns asociată ocupării forței de muncă, politicii regionale și în special politicii în domeniul transporturilor. În plus, aspectele privitoare la politica externă și la cea de dezvoltare dobândesc o importanță din ce în ce mai mare în promovarea obiectivelor de politică energetică în relația cu alte țări (punctul 45).

2.8

Politica energetică pentru Europa (EPE) ar trebui stabilită pe baza perspectivelor comune ale cererii și ofertei pe termen lung și pe o evaluare obiectivă și transparentă a avantajelor și dezavantajelor tuturor surselor de energie și ar trebui să contribuie în mod echilibrat la realizarea celor trei obiective principale (punctele 46+47):

2.9

În îndeplinirea acestor obiective principale, politica energetică pentru Europa ar trebui:

2.10

Comisia urmează să prezinte periodic o analiză strategică a situației energetice, începând din 2007. La 10 ianuarie 2007 Comisia a publicat prima sa analiză și o comunicare către Consiliul European și Parlamentul European intitulată „O politică energetică pentru Europa” — care alcătuiesc „pachetul Energia”.

2.11

Punctul de plecare al Comisiei pentru o politică energetică europeană prezintă trei aspecte: combaterea schimbărilor climatice, promovarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă, limitarea dependenței UE de importurile de petrol și gaze.

2.12

Comisia prezintă ca obiectiv strategic esențial pentru Europa reducerea cu 20 % până în 2020 a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de consumul său energetic. Valoarea-țintă trebuie înțeleasă în contextul necesității luării unor măsuri la nivel internațional de către națiunile industriale în ceea ce privește schimbările climatice. Atunci când va exista un astfel de angajament, UE va trebui să întreprindă mai multe acțiuni. Prin urmare, obiectivul ar trebui să fie creșterea valorii-țintă, realizând o reducere cu 30 % până în 2020 și cu 60-80 % până în 2050.

2.13

Preocuparea nu are în vedere numai schimbările climatice, ci și siguranța aprovizionării cu energie a Europei, economia și bunăstarea cetățenilor. Comisia consideră că realizarea obiectivului poate să limiteze creșterea vulnerabilității UE la volatilitatea și prețurile din ce în ce mai mari ale petrolului și gazelor, să creeze în UE o piață a energiei mai competitivă și să stimuleze tehnologia și crearea de locuri de muncă.

2.14

În termeni energetici specifici, atingerea valorii-țintă globale pentru gazele cu efect de seră va necesita reducerea de către UE a cantității de CO2 cu cel puțin 20 % și chiar mai mult din consumul său energetic, în următorii 13 ani. Aceasta înseamnă că UE își va asuma rolul de pionier la nivel mondial în catalizarea unei noi revoluții industriale.

2.15

Pentru atingerea acestui obiectiv, Comisia propune, de asemenea, să existe o concentrare asupra mai multor măsuri privind energia: îmbunătățirea eficienței energetice; mărirea cotei de energie recuperabilă în mixul energetic, precum și noi măsuri prin care să se garanteze că toți cetățenii vor beneficia de avantajele pieței interne; consolidarea solidarității dintre statele membre, cu o viziune pe termen mai lung asupra dezvoltării tehnologiei energetice, un accent reînnoit pus pe siguranța și securitatea nucleară și eforturi hotărâte ale UE de a „vorbi pe o singură voce” în relațiile cu partenerii săi internaționali, inclusiv cu producătorii și importatorii de energie și cu țările în curs de dezvoltare.

2.16

Analiza cuprinde un plan de acțiune în 10 puncte, cu un calendar de măsuri. Odată cu planul de acțiune, se prezintă un prim pachet de măsuri concrete. Acesta cuprinde:

2.17

Planul de acțiune privind eficiența energetică adoptat de Comisie la 19 octombrie 2006 face parte și el din acest plan de acțiune. Comunicarea Comisiei „Limitarea schimbărilor climatice la 2 °C — calea de urmat de UE și întreaga lume pentru 2020 și după această dată” și analiza strategică se completează și se susțin reciproc.

2.18

Consiliul European a sprijinit pe deplin propunerile Comisiei la summit-ul său de primăvară din 8-9 martie 2007. Comisia va elabora propuneri detaliate de măsuri legislative și alte acțiuni adecvate în sensul concluziilor reuniunii. În următorii doi ani, o a doua analiză strategică a situației energetice va prezenta progresele înregistrate, având în vedere că șefii de stat și de guvern s-au angajat să dezbată periodic teme energetice.

2.19

CESE a pregătit în mandatul său 2002-2006 mai multe avize pe teme de politică energetică, în special în ceea ce privește caracteristicile și rolul diferitelor surse de energie și tehnologii în domeniu. La sesiunea sa plenară din septembrie 2006, CESE a adoptat un aviz exploratoriu, bazat în mare măsură pe aceste avize anterioare, privind „Aprovizionarea cu energie a UE: o strategie pentru un mix energetic optim” (2). Acest aviz abordează multe teme aduse în discuție de Consiliul European din martie 2006. Principalele concluzii ale avizului sunt următoarele:

2.20

CESE constată că Europa trebuie să-și stabilească drept obiectiv strategic diversificarea mixului energetic pentru realizarea obiectivelor economice și a celor privind siguranța aprovizionării și clima. În raport cu aceste obiective, toate sursele de energie și tehnologiile energetice au avantaje și dezavantaje care trebuie luate în considerare într-un mod deschis și echilibrat.

2.21

Utilizarea mai intensă a surselor de energie regenerabile are un potențial care trebuie exploatat. Dar chiar dacă valoarea-țintă pentru 2020, de 20 % surse regenerabile, va fi atinsă, s-a considerat improbabil ca aceste surse să poată înlocui integral sursele tradiționale de energie în viitorul previzibil.

2.22

Toate opțiunile trebuie să rămână deschise. Scenariile pentru UE-25 la care se face trimitere în aviz sprijină în mod clar această concluzie. Chiar și un scenariu bazat pe ipoteza progresului maxim în materie de eficiență energetică și utilizare a surselor regenerabile nu poate califica o tehnologie ca fiind depășită fără să provoace un impact negativ, fie asupra mediului, fie asupra economiei.

2.23

Mixul energetic actual ar trebui orientat prin strategii politice spre diminuarea dependenței externe și spre surse cu emisie mai redusă disponibile în Europa, având în vedere că jucătorii de pe piață hotărăsc să investească în tehnologii diverse.

2.24

CESE recomandă elaborarea unei strategii de stabilire a unui mix energetic optim. În acest context, este importantă clarificarea rolului UE, al statelor membre, al autorităților independente și al operatorilor de pe piață.

Este recomandabil ca strategia pentru un mix energetic optim să conțină următoarele elemente:

3.1

Energia reprezintă o necesitate în societatea modernă. Pentru a satisface necesitățile de hrană, încălzire în climă rece, iluminat, transport, mărfuri și bunuri de larg consum, precum și — din ce în ce mai mult astăzi — telecomunicații și prelucrarea informațiilor, este nevoie de o aprovizionare sigură cu energie din exterior. Însă modul în care satisfacem aceste necesități poate și trebuie să fie schimbat. În confruntarea cu provocările din prezent, în special cea reprezentată de schimbările climatice, este nevoie de o schimbare urgentă a modului de abordare, și anume prin orientarea către o economie eficientă din punct de vedere energetic și cu emisii reduse de carbon.

3.2

Există o strânsă legătură între energie și Strategia Lisabona pentru creștere economică și locuri de muncă. Pentru realizarea obiectivelor Lisabona este necesară o cantitate suficientă de energie la prețuri accesibile și competitive. În același timp, noile soluții energetice pot să constituie stimulente puternice pentru competitivitatea europeană și crearea de locuri de muncă de înaltă calitate, în special dacă au succes pe piața mondială.

3.3

Obiectivele generale al politicii energetice — competitivitatea, siguranța aprovizionării și durabilitatea sunt și rămân valabile. Provocarea gravă reprezentată de schimbările climatice face necesară încetinirea ritmului de creștere a cererii de energie printr-o mult mai bună eficiență energetică și o creștere puternică a contribuției surselor energetice regenerabile și a altor surse cu emisii reduse de bioxid de carbon, cum ar fi, în viitor, cărbunele obținut prin tehnologii potențial curate de exploatare și depozitare. Mai buna eficiență energetică, diversificarea surselor și unificarea vocilor comunitare în relațiile externe contribuie, de asemenea, la siguranța aprovizionării cu energie. Competitivitatea trebuie consolidată prin intermediul unei piețe deschise, cu o concurență loială și funcțională, inclusiv acces la rețele, garantându-se în același timp un serviciu public de înaltă calitate.

3.4

Crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune se află chiar în miezul Strategiei Lisabona. Dat fiind că, în general, concurența pe piețe impune o productivitate mai bună, este necesar ca și întreprinderile de pe piața energiei să fie mai eficiente. Atunci când se pierd locuri de muncă în sectorul energetic, lucrătorii respectivi trebuie sprijiniți în mod corespunzător. În același timp, numărul locurilor de muncă în sectoarele consumatoare de energie poate fi menținut sau mărit. În special evoluția spre o mai bună eficiență energetică și energie recuperabilă, precum și alte tehnologii aflate în curs de elaborare vor crea numeroase locuri de muncă, cele mai multe de înaltă calitate.

3.4.1

În cadrul Strategiei Lisabona este necesar să se acorde atenția cuvenită dimensiunii sociale a politicii energetice. Această dimensiune are în vedere temele ocupării forței de muncă și a locurilor de muncă, precum și disponibilitatea energiei pentru toți la prețuri accesibile, adică un serviciu public de înaltă calitate. Este necesar ca societatea civilă, inclusiv partenerii sociali, să se implice activ în evoluția politicii energetice.

3.5

CESE și-a prezentat, în avize recente, punctele de vedere detaliate asupra subiectelor-cheie de politică energetică menționate mai sus și va elabora pe parcurs avize privind propunerile legislative și alte propuneri detaliate care urmează să fie prezentate de Comisie pe baza concluziilor Consiliului European privind „pachetul Energia”.

3.6

Pentru a evita duplicarea activităților și a oferi optima valoare adăugată în dezbaterea despre energie, CESE se concentrează în prezentul aviz asupra relației dintre politica energetică și viziunea care stă la baza Strategiei Lisabona privind Europa ca societate a cunoașterii. În prezentul aviz se comentează subiectele din „pachetul Energia” numai în raport cu inovațiile.

3.7

Valorile-țintă și măsurile adoptate prin decizie politică stabilesc cadrul, dar numai tehnologia și inovarea pot asigura progresul concret. Acest lucru este valabil pentru o eficiență energetică mai mare, atât la conversie, cât și în utilizare. Inovarea poate juca un rol important în reducerea dependenței de surse de energie externe, creând posibilitatea de diversificare a mixului energetic. Inovarea este cu certitudine necesară pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin aducerea în stadiul de exploatare și utilizarea de surse de energie regenerabile, de cărbuni și alți combustibili fosili obținuți prin tehnologii curate, precum și de energie nucleară mai sigură.

3.8

Inovarea înseamnă reînnoire în sens larg. Înseamnă perfecționarea și aplicarea pe scară largă a unor idei noi, transformarea lor în valoare economică. Se referă atât la inovarea tehnologică, cât și la noi soluții de administrare și de organizare. Inovarea are loc în industrie, dar și în servicii și în sectorul public. Cercetarea este în mod frecvent sursa inovării, dar, cu certitudine, nu întotdeauna. În acest context, Comitetul face trimitere și la avizul său „Nevoia de cercetare pentru o aprovizionare cu energie sigură și durabilă” (3).

3.8.1

Se află în centrul atenției tehnologiile energetice precum combustia mai eficientă, centralele eoliene, panourile solare sau viitoarele baterii cu combustibili, combustia și fuziunea hidrogenului. La fel de importante sunt tehnologiile conexe, precum perfecționarea materialelor și dezvoltarea meteorologiei, care contribuie la optimizarea eficientă prin previziuni mai exacte.

3.8.2

Gama de tehnologii care pot fi utilizate pentru creșterea eficienței energetice este aproape nelimitată: o mai bună izolare, aparatură electrică cu consum mai redus, materiale mai ușoare, o mai bună planificare a produselor și proceselor industriale, echipamente industriale mai eficiente. În acest context, este important rolul industriilor energo-intensive — dacă acestea nu asigură cererea prin investiții, experiență și informații, inovarea din UE va pierde ritmul pe arii extinse ale tehnologiilor legate de eficiența energetică în industrie.

3.8.3

Tehnologia informațiilor și comunicațiilor oferă un mare potențial. Aplicate în producție, conversia și distribuția de energie ITC pot să asigure, ca în orice alt proces, o mai mare eficiență și o mai înaltă productivitate. Același lucru este valabil pentru siguranța și securitatea operațiunilor, în special în cazul rețelelor de transmisie. Tehnologiile ITC îi ajută pe utilizatori și pe consumatori să controleze modul în care utilizează energia. Un exemplu cu multiple avantaje ar putea fi nivelarea vârfurilor de sarcină prin facilitarea unei reacții imediate a utilizatorilor la semnalele emise prin prețuri. Într-un context mai larg, folosirea tehnologiilor ITC poate înlocui necesitățile în materie de transport, de exemplu prin munca la distanță (teleworking) și teleconferințe.

3.8.4

De asemenea, este nevoie de metode noi — inovații — în operarea și gestionarea sistemelor energetice și a celor conexe. Obiectivul este în acest caz asigurarea unor servicii de înaltă calitate la un preț accesibil. De exemplu gestionarea întreținerii și a operării sigure a sistemelor de producție și transmitere a energiei, precum și operarea pieței (a schimburilor comerciale), gestionarea vârfului de sarcină și trecerea la ora de vară. Și, în cele din urmă, dar nu în ultimul rând, logistica eficientă poate contribui semnificativ la mai buna gestionare atât a cererii de energie, cât și a combustibilului.

3.8.5

Este necesară și schimbarea comportamentului. Consumatorul este jucătorul principal — o utilizare mai inteligentă a energiei depinde de fiecare din noi și aceasta necesită idei noi și mai multă cunoaștere. O mare provocare privește sensibilizarea consumatorilor și informarea lor corespunzătoare, cu scopul de a le orienta opțiunile. Planificarea regională și urbană, precum și soluțiile arhitectonice și cerințele în materie de construcții pot contribui mult la sprijinirea opțiunilor cetățenilor în materie de energie; în acest scop, ar trebui desfășurate campanii de informare oficiale, care să îndemne la folosirea eficientă și economisirea energiei.

3.9

Pentru problemele existente sunt necesare soluții radical înnoite, iar schimbarea trebuie să aibă loc urgent. Schimbările radicale cer timp și, prin urmare, este importantă începerea imediată a alocării de resurse. În același timp, trebuie utilizate pe scară largă cele mai bune tehnologii existente, de exemplu pentru a diminua consumul de energie în gospodării.

3.10

Pentru a conduce inovarea și investițiile în direcția eficienței costurilor, ar trebui evaluată cantitativ eficiența costurilor în tehnologiile din amonte. Un exemplu semnificativ este costul diferitelor tehnologii pentru a evita emisia unei tone de CO2 — de exemplu morile de vânt sunt mult mai costisitoare decât izolația caselor.

3.11

Crearea și preluarea inovațiilor necesită anumite condiții și câteva măsuri politice specifice la toate nivelurile, local, regional, național și comunitar. Deoarece UE nutrește ambiția de a deveni lider mondial în eficiență energetică și tehnologii cu emisii reduse de bioxid de carbon, dobândește o importanță crucială examinarea politicilor energetice și a altor condiții-cadru relevante în raport cu acest obiectiv.

3.12

Prima premisă a inovației de succes este o forță de muncă motivată și calificată, sprijinită de un sistem de învățământ de înaltă clasă. Elaborarea de noi tehnologii necesită suficientă cercetare-dezvoltare, precum și capital de risc în etapele de înființare și lansare a IMM-urilor. Concurența sănătoasă și deschisă forțează întreprinderile să inoveze. Este necesar accesul pe piață, inclusiv pe cea mondială. în cazul energiei regenerabile, accesul la rețele s-ar putea dovedi esențial pentru succesul inovațiilor; Cadrul de reglementare trebuie proiectat astfel încât să stimuleze inovarea, de exemplu prin recompensarea inovatorilor pentru inițiative specifice (de exemplu: Schema europeană de comerț cu emisii de gaze cu efect de seră (ETS) nu îi recompensează pe aceia care au întreprins acțiuni timpurii de reducere a emisiilor). Suprareglementarea frânează inovația.

3.12.1

Pentru a aplica noi tehnologii sunt necesare investiții. Pentru a putea investi, întreprinderile trebuie să fie profitabile. Același lucru este valabil și pentru investițiile în creșterea eficienței energetice, chiar dacă perioada de recuperare a investițiilor este scurtă. Întreprinderile din domeniul energetic au fost foarte profitabile în ultimii ani, dar nivelul investițiilor este încă redus. Este cunoscut faptul că cerințele privind planificarea și autorizarea încetinesc și chiar împiedică investițiile. pentru a diminua riscurile la care sunt supuse investițiile, este necesar un cadru de reglementare previzibil și stabil; Deoarece investițiile în infrastructura energetică au deseori perioade de recuperare lungi, ar fi avantajoasă posibilitatea folosirii unor forme de acorduri pe termen lung.

3.12.2

Pentru ca o întreprindere să investească în dezvoltarea sau aplicarea de noi tehnologii, este necesar ca aceasta să fie profitabilă în urma investițiilor pe piețe suficient de mari. În cele mai multe cazuri, piețele naționale nu sunt suficient de mari în acest sens și lărgirea accesului la piețele mondiale devine o premisă a lansării investiției. La fel de importante sunt cererea mondială și existența unor condiții de concurență egale. Măsurile unilaterale ale UE nu creează cerere în altă parte, deși cu timpul s-ar putea produce o astfel de evoluție. De exemplu, prețul de piață pentru emisii de CO2 poate fi un stimulent important, dar pentru aceasta este necesar să fie aplicat la scară mondială.

3.12.3

Ar trebui dezvoltată și consolidată în continuare poziția puternică a UE pe piețele mondiale în materie de tehnologii pentru mărirea eficienței energetice și utilizarea energiei regenerabile. Acest obiectiv poate fi sprijinit de ambiția UE de a conduce în cursa politicilor climatice prin stabilirea de ținte ambițioase atât în materie de utilizare eficientă a energiei, cât și a energiei regenerabile. Însă lucrurile nu merg de la sine. Valorile-țintă și termenele lor limită trebuie să fie stabilite cu prudență, astfel încât să existe posibilități realiste de realizare, în caz contrar rezultatul putând să reprezinte numai costuri suplimentare și o eventuală pierdere de locuri de muncă. De exemplu, este necesar ca tehnologiile pertinente să se afle într-o fază de elaborare suficient de avansată pentru a fi finalizate la termenele propuse. De asemenea, trebuie luate în considerare ciclurile de investiție în diferite sectoare.

3.12.4

În măsură mult mai mare decât Statele Unite, UE pare să aibă în vedere intervenția pe piață ca mijloc de încurajare a inovării, ceea ce s-ar putea să nu fie suficient de eficace. Statele Unite și alte câteva țări se sprijină în mai mare măsură pe finanțarea publică a activității de cercetare-dezvoltare. Este necesar ca Europa să mărească finanțarea publică și privată a cercetării-dezvoltării in domeniul energetic. Ar trebui dezvoltată cooperarea în materie de tehnologii cu alți mari operatori și ar trebui monitorizate sistematic politicile și măsurile adoptate de aceștia. În Europa este necesară o cooperare mai intensă între statele membre, iar eforturile naționale și comunitare trebuie să fie mai bine coordonate, fără a elimina concurența. Este necesar să fie încurajată o cooperare mult mai strânsă între întreprinderi și cercetarea cu finanțare publică, atât în planificarea, cât și în realizarea agendei de cercetare, pentru a garanta că activitatea de cercetare conduce la inovare. Institutul European de Tehnologie, aflat în stadiul de propunere, ar putea juca un rol în acest sens.

3.13

Pentru a sprijini activ inovarea, este necesară de obicei o combinație de instrumente. Diferite etape de dezvoltare și diferite situații pe piață necesită măsuri diferite pentru a le face să devină eficiente. În raport cu măsurile necesare pentru a fi transformate în inovații de succes pe piață, tehnologiile se pot grupa, de exemplu, în trei categorii:

3.14

La nivel comunitar, național și regional este disponibilă o largă paletă de măsuri și instrumente. Măsurile pentru realizarea unor obiective date trebuie alese cu atenție, astfel încât rezultatele să fie eficiente în privința costurilor. Viteza de acțiune ar trebui evaluată în mod critic, pentru a evita risipa de resurse și implicațiile neprevăzute. Măsurile care în mod clar servesc atât obiective directe, cât și indirecte — măsuri „pentru a nu avea ce regreta” — ar trebui aplicate cât mai curând posibil. Măsurile mai complicate și, în general, tipurile noi de măsuri, precum modalitățile de stabilire a unui preț de piață pentru CO2, ar trebui mai întâi studiate cu atenție. Pentru a evita complicațiile, efectele secundare neprevăzute și soluțiile suboptimizate, ar trebui evitate măsurile care au în vedere numai un singur obiectiv. Atunci când se aleg măsurile care urmează a fi folosite, este important să se ia în considerare funcționarea eficientă a pieței interne — ceea ce până acum nu s-a întâmplat întotdeauna.

3.14.1

Finanțarea cercetării-dezvoltării: aici Comitetul face trimitere la Avizul său privind investițiile în cunoaștere și inovație (Strategia Lisabona) INT/325. UE, considerată în ansamblu, se află în mod clar în urma Statelor Unite și a altor concurenți importanți. Al șaptelea program-cadru de cercetare-dezvoltare alocă energiei în total aproximativ 4 miliarde EUR, pe o perioadă de șapte ani (cu excepția construcției reactorului termonuclear experimental internațional, ITER), în timp ce proiectul de lege american privind energia propune 4,4 miliarde USD în bugetul federal numai pentru 2007, suma urmând să crească ulterior. În afară de creșterea finanțării publice pentru cercetarea-dezvoltarea din domeniul energiei, ar trebui, de asemenea, să existe stimulente pentru creșterea finanțării private, odată cu promovarea cooperării dintre țările Uniunii.

3.14.2

Învățământ și formare: în afară de eforturile de îmbunătățire a calității învățământului și formării în Europa, este necesar ca energia să devină atractivă pentru tineret ca opțiune de carieră profesională cu perspective pozitive. Deoarece tehnologiile se modifică din ce în ce mai rapid, învățarea continuă este esențială.

3.14.3

Sensibilizarea populației: modificarea comportamentului fiecăruia din noi în sensul unei utilizări mai inteligente a energiei reprezintă o mare provocare. O contribuție pot aduce școlile și campaniile de informare. Educația „cetățenilor viitorului” în materie ar putea începe din școala primară, deoarece copiii sunt foarte receptivi la viitorul planetei și dornici să acționeze. În mediile profesionale și în întreprinderi a dat rezultate bune auditul energetic realizat, de exemplu, pe bază de acorduri voluntare.

3.14.4

Mecanismul formării prețurilor, impozitare: semnalele emise prin prețuri pot, dacă sunt bine concepute, să sprijine în mod eficient inovarea prin direcționarea opțiunilor utilizatorilor. Ca instrument de descurajare a consumului de energie în general, prețurile mai mari nu sunt foarte eficiente — este știut faptul că elasticitatea prețurilor în domeniul energiei este redusă.

3.14.5

Subvenții: subvențiile bine concepute pot să direcționeze în mod eficient opțiunile. În prima parte a curbei învățării sunt deseori necesare subvenții pentru a contracara riscurile, care, în caz contrar, devin prea mari. Pentru a nu denatura concurența, acestea pot fi folosite numai în cadrul reglementărilor comunitare existente, adică pentru a răspunde defecțiunilor în funcționarea pieței. Este necesar ca subvențiile să fie limitate în timp și reduse treptat. Pentru a mări semnificativ eficiența energetică, este necesar să se creeze stimulente apte să contribuie la acoperirea costurilor suplimentare de introducere pe piață ale aparatelor de mare eficiență energetică, acestea având deseori perioade de amortizare scurte.

3.14.6

Valorile-țintă și obligațiile stabilite pe baze politice: acestea emit un semnal privind direcția dorită de dezvoltare. La fel de importante pentru deciziile privind investițiile sunt instrumentele politice concrete puse în aplicare pentru atingerea valorilor-țintă. Atunci când se fixează țintele, trebuie să se ia în considerare faptul că, în mod obișnuit, unele sectoare economice pierd și altele câștigă, iar valorile-țintă excesiv de ambițioase pot să antreneze mai multe neajunsuri decât beneficii. Se pare că acum există tendința de a fixa valori-țintă generale și sub-ținte legate de același obiectiv, de exemplu valori-țintă pentru reducerea emisiilor de CO2 și, pentru a le atinge, valori-țintă privind intensificarea folosirii de energie regenerabilă. Astfel se poate ajunge cu ușurință la suboptimizare în raport cu atingerea obiectivului global. Valorile-țintă și, în special, instrumentele de punere în aplicare alese necesită studii de impact detaliate, așa cum sunt acordurile încheiate cu industria energetică din Germania și Finlanda.

3.14.7

Comercializarea emisiilor, certificatele verzi/albe: acestea sunt instrumente eficiente, care conduc la atingerea valorilor-țintă, dacă sunt corect concepute. Cu toate acestea, costurile sunt dificil de estimat dinainte și pot să varieze foarte mult. Este cu atât mai bine cu cât piața este mai mare și operatorii care comercializează drepturi de emisie sau certificate, mai numeroși. Dacă se aplică unor întreprinderi care concurează pe piața globală, sistemul ar trebui să fie global, pentru a nu denatura concurența.

3.14.8

Reglementarea sau normele obligatorii: reglementarea atent planificată poate intensifica inovarea. În special, reglementarea se poate dovedi un mijloc eficient de a elimina tehnologiile învechite. Inovarea care să impună produse cu eficiență energetică poate fi stimulată și prin stabilirea unor ținte ambițioase pe termen mediu, pentru a ridica standardele de eficiență energetică. Totuși, riscul de a sufoca inovarea este întotdeauna prezent. În orice caz, trebuie să se garanteze că reglementarea nu creează bariere pe piață.

3.14.9

Standarde voluntare, acorduri voluntare: acestea sunt probabil instrumentele politice cele mai favorabile inovării. Este posibil ca nu întotdeauna să atingă cu precizie valorile-țintă sau obiectivele, dar acestea facilitează mari progrese în inovare, practic fără riscul unor efecte secundare negative.

3.14.10

Achiziții publice: achizițiile publice pot juca un rol important în dezvoltarea inovării în domeniul energiei. Ar trebui elaborate și popularizate metode în acest scop. În mod normal, achizițiile publice „mai ecologice” necesită folosirea analizei ciclului de viață și pentru aceasta, ca și pentru alte metode, autoritățile au deseori nevoie de educație suplimentară. Normele Uniunii Europene în materia achizițiilor publice, care trebuie respectate, prevăd „ecologizarea” achizițiilor pretinzând soluții de vârf.

3.14.11

Pentru a realiza transformarea urgentă necesară în sectorului energetic, trebuie accelerat ritmul inovării. Comitetul îndeamnă la acordarea unei atenții deosebite următoarelor acțiuni: