[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 9.11.2007

COM(2007) 692 final

RAPORTUL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU

RAPORT GENERAL PRIVIND ASISTENŢA DE PREADERARE (PHARE – ISPA – SAPARD) ÎN 2006 {SEC(2007) 1468}

1. REZUMAT

Acesta este cel de-al şaptelea raport către Parlamentul European şi Consiliu care cuprinde activităţile finanţate prin cele trei instrumente de preaderare, PHARE, ISPA şi SAPARD, în 2006. Raportul se concentrează asupra coordonării acestor instrumente în conformitate cu articolul 13 din „Regulamentul (CE) nr. 1266/99 al Consiliului privind coordonarea ajutorului de preaderare[1]” (în continuare „Regulamentul de coordonare”). Conform negocierilor de preaderare de la Copenhaga din 2002, s-a pus un accent sporit pe crearea capacităţii administrative necesare unei puneri în aplicare eficiente a acquis -ului şi pe participarea în calitate de membri în cadrul actualelor sau viitoarelor programe ale Comunităţii Europene.

PHARE se axează pe măsurile privind adoptarea acquis -ului comunitar fie prin îmbunătăţirea capacităţii administrative, fie prin sprijinirea investiţiilor aferente. De asemenea, acesta are o componentă pentru coeziunea economică şi socială.

ISPA (Instrumentul pentru politici structurale de preaderare) finanţează proiectele majore de infrastructură pentru transport şi mediu.

SAPARD (Programul special de aderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală) finanţează dezvoltarea agricolă şi rurală.

Pentru cifrele financiare privind instrumentele de preaderare, a se vedea secţiunea 5 „Prezentare financiară”.

Coordonarea celor trei instrumente este asigurată printr-o repartizare a responsabilităţilor între instrumente. Un comitet la nivel de directori asigură coordonarea între serviciile respective ale Comisiei. La nivel naţional, Comisia a încurajat ţările candidate să dezvolte coordonarea interministerială, care este considerată o condiţie cheie pentru gestionarea eficientă a fondurilor structurale în viitor.

2. DESCRIEREA GLOBALă A MECANISMELOR INSTRUMENTELOR DE PREADERARE

2.1 Angajamentele şi transferul de fonduri

Înainte ca fondurile UE să poată fi transferate, acestea necesită: (1) un acord-cadru, (2) o decizie a Comisiei, pentru a fi incluse în buget, şi (3) un acord sau memorandum bilateral de finanţare care determină angajamentul financiar al Comunităţii pentru măsura în cauză faţă de ţara beneficiară, de exemplu stabilirea drepturilor şi obligaţiilor ambelor părţi. Cu toate acestea, procedurile care generează luările de decizii şi angajarea fondurilor sunt diferite pentru fiecare instrument. Informaţii detaliate privind procedurile care generează finanţarea în temeiul fiecărui instrument pot fi găsite în anexa 1.1.

2.2 Structurile de punere în aplicare în ţările candidate

Fondurile provenite din instrumente de preaderare sunt direcţionate prin Fondul Naţional instituit în cadrul Ministerului Finanţelor din fiecare ţară sub îndrumarea responsabilului ordonatorului naţional de credite. Punerea concretă în aplicare a programelor Phare şi ISPA este efectuată în cadrul agenţiilor de implementare (cum ar fi Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare - OPCP) care primesc fondurile de la Fondul Naţional[2]. Pentru SAPARD, punerea în aplicare este efectuată de către agenţia SAPARD specializată care primeşte fondurile de la Fondul Naţional.

2.3 Decentralizarea punerii în aplicare în temeiul articolului 12 din Regulamentul de coordonare[3]

Descentralizarea este un proces prin care gestionarea fondurilor UE este transferată către administraţiile ţărilor candidate.

Pentru Phare şi ISPA, acest proces a fost guvernat în cea mai mare parte în 2006 de Sistemul de implementare descentralizat (DIS). DIS înseamnă că procedurile pentru măsurile sau proiectele de gestionare finanţate de ISPA şi Phare necesită un control ex ante , de exemplu deciziile privind achiziţionările şi acordarea de contracte sunt luate de către autoritatea contractantă şi trimise spre adoptare delegaţiei CE din ţara beneficiară. Astfel, delegaţiile CE sunt responsabile cu adoptarea documentelor de achiziţie înainte de lansarea licitaţiilor sau semnarea contractelor.

Croaţia a înaintat Comisiei o cerere de acreditare a sistemului DIS al acesteia pentru Phare şi ISPA în al doilea trimestru al anului 2005. În consecinţă, serviciile de auditare ale Comisiei (ale DG ELARG şi REGIO) au evaluat capacitatea naţională şi sectorială de gestionare a programului/proiectului, procedurile financiare de control şi structurile privind finanţarea publică din Croaţia. Pe baza acestei evaluări, Comisia a hotărât în februarie 2006 să atribuie administrarea programelor Phare[4] şi ISPA pe o bază parţial descentralizată organismului croat desemnat din cadrul Ministerului Finanţelor.

Pe de altă parte, SAPARD este pus în aplicare pe o bază complet descentralizată (EDIS = Sistemul de descentralizare extinsă). EDIS reprezintă descentralizarea completă a sprijinului UE, şi anume procesul prin care gestionarea fondurilor UE de preaderare este transferată administraţiilor ţărilor candidate în care Comisia nu exercită niciun control sistematic ex-ante asupra tranzacţiilor individuale ci se limitează la un control ex-post , având totuşi răspunderea finală pentru execuţia bugetului general.

Delegarea responsabilităţii de gestionare prin DIS şi EDIS cere ca fiecare ţară să instituie sisteme adecvate de gestionare şi control care urmează să fie aprobate la nivel naţional de către ordonatorul naţional de credite. De îndată ce aceste condiţii sunt îndeplinite, Comisia efectuează verificarea conformităţii anterior deciziei Comisiei care conferă dreptul de gestionare financiară.

În 2006, s-au înregistrat şi mai multe progrese în ceea ce priveşte trecerea la sistemul EDIS în Bulgaria şi România pe baza Regulamentului de coordonare. Ca urmare, în noiembrie 2006, România a obţinut acreditarea EDIS pentru ISPA pentru cele două agenţii de implementare pentru transport din ţară. Cu toate acestea, acreditarea EDIS nu a fost acordată agenţiei de implementare pentru mediu datorită capacităţii slabe şi ineficienţei acesteia. Auditurile viitoare urmează să decidă cu privire la acreditarea agenţiei de implementare pentru mediu din Bulgaria. Între timp, sistemul DIS de controale ex-ante rămâne în vigoare.

Toate agenţiile de implementare a ISPA din România au abţinut acreditarea EDIS în iunie 2006 în urma unui audit al Comisiei. În Croaţia, nu s-a întreprins încă nicio acţiune pentru a obţine acreditarea EDIS pentru ISPA deoarece punerea în aplicare a ISPA se află încă într-un stadiu relativ incipient.

Pentru Phare şi ISPA, trecerea la EDIS se efectuează în patru etape descrise în documentul de lucru al Comisiei intitulat „Pregătirea pentru descentralizarea extinsă” şi în documentul intitulat „Foaia de parcurs EDIS pentru ISPA şi Phare”. Foaia de parcurs stabileşte etapele procedurale care fac posibilă o decizie EDIS. Etapele 1-3 cad în responsabilitatea ţărilor candidate şi conţin o evaluare a diferenţelor, o acoperire a diferenţelor şi o verificare a conformităţii sistemelor de gestionare şi control. Etapa patru constă în pregătirea deciziei Comisiei şi intră în responsabilitatea Comisiei. Decizia este luată în urma unei revizuiri detaliate, inclusiv a unui audit la faţa locului, al sistemelor de gestionare şi control descrise în cererea EDIS prezentată Comisiei de către ordonatorul naţional de credite.

Pentru mai multe informaţii privind EDIS, a se vedea anexa 1.2.

3. MONITORIZARE şI EVALUARE

3.1 PHARE

Execuţia programelor Phare face obiectul unui proces structurat de monitorizare şi evaluare. Un Comitet comun de monitorizare (CCM) din fiecare ţară este susţinut de Subcomitetele de monitorizare sectoriale (SMS) care se reunesc de două ori pe an.

În noile state membre, sistemul CCM este guvernat de un CCM revizuit care are ca scop principal întărirea funcţiei de monitorizare a CCM, precum şi raportarea aferentă a obligaţiilor către Comisie. În consecinţă, toate noile state membre au prezentat către CCM rapoartele de etapă ale punerii în aplicare privind asistenţa Phare, care au consolidat constatările rapoartelor de evaluare provizorii şi de monitorizare precum şi raportarea financiară. Atât în Bulgaria cât şi în România, CCM a jucat un rol activ în 2006 având în vedere provocările cu care administraţiile respective ale acestor ţări au trebuit să se confrunte în faza pregătitoare finală înainte de aderare. În Croaţia, sistemul CCM/SMS testat experimental în 2005 a fost aplicat în 2006. Reuniunile CCM pentru Croaţia au cuprins programe Phare precum şi proiecte CARDS descentralizate.

Sistemul de evaluare provizorie şi monitorizare cuprinde descentralizarea succesivă a responsabilităţilor pentru evaluarea provizorie şi a monitorizării către ţările candidate, în conjuncţie cu acreditările pentru DIS şi EDIS. Începând cu 2005, toate noile state membre au pus în funcţiune evaluarea interimară (EI) şi monitorizarea descentralizată. În timp ce responsabilitatea pentru monitorizare a fost descentralizată către Bulgaria şi România în 2001, funcţia EI a rămas centralizată până în ziua aderării. Se preconizează că evaluarea interimară descentralizată va fi instituită de către autorităţile bulgare şi române la începutul lui 2007. Croaţiei i s-a acordat DIS în februarie 2006, inclusiv responsabilitatea de a institui o funcţie de monitorizare.

În 2006, funcţia EI centralizată a Direcţiei Generale Extindere a generat 24 de rapoarte individuale de ţară, sectoriale, ad-hoc sau tematice cu privire la asistenţa Phare pentru Bulgaria şi România.

Principalele aspecte constatate în urma evaluărilor pentru Bulgaria şi România sunt următoarele:

- Pe ansamblu, rezultatele evaluării au dus la concluzia că punerea în aplicare a programului Phare s-a îmbunătăţit în timp, dar prezintă în continuare neconcordanţe;

- Punerea în aplicare a programului Phare rămâne o provocare, din cauza întârzierilor generalizate în domeniul contractărilor;

- În general, rezultatele au fost livrate în mod adecvat, deşi mai târziu decât s-a preconizat;

- Pe ansamblu, înfrăţirea instituţională a fost eficientă pentru dezvoltarea instituţională, sporind capacitatea de absorbţie a beneficiarilor;

- Execuţia sectorială a programului Phare a fost foarte variată. În România, mediul şi piaţa internă reprezintă sectoarele cu scorul cel mai ridicat, în timp ce sectoarele cu cel mai mic scor sunt coeziunea economică şi socială, energia şi transportul. În Bulgaria, mediul este sectorul cu scorul cel mai ridicat. Sectoarele cu scorul cel mai scăzut sunt coeziunea economică şi socială, energia şi transportul;

- Asistenţa Phare era absolut necesară pentru iniţierea reformelor în administraţia publică şi sistemul judiciar, dar progresele înregistrate au fost insuficiente;

- Phare a avut un efect limitat în pregătirea beneficiarilor în ceea ce priveşte fondurile structurale. Accelerarea pregătirilor pentru fondurile structurale s-a datorat în principal eforturilor depuse de către autorităţi având în vedere iminenţa aderării;

- Phare nu a contribuit îndeajuns la garantarea faptului că structurile şi procedurile naţionale de coordonare erau pregătite să funcţioneze;

Viabilitatea asistenţei Phare este în curs de dezvoltare deoarece Phare a consolidat sistemele juridice, organizaţionale şi administrative în multe sectoare.

3.2 ISPA

Toate proiectele ISPA fac obiectul regulamentului ISPA şi al dispoziţiilor Memorandumului de finanţare atât în ceea ce priveşte monitorizarea, cât şi evaluarea. Evoluţia punerii în aplicare este revizuită sistematic de două ori pe an şi periodic de către serviciile Comisiei, în special prin comitetele de monitorizare.

Cerinţele pentru evaluarea ex-post sunt stipulate în secţiunea XIII din anexa la Memorandumul de finanţare care este încheiat pentru fiecare proiect între Comisie şi statul care beneficiază de ISPA. Această secţiune precizează că, după finalizarea unui proiect, Comisia şi ţările beneficiare evaluează impactul proiectului şi modul în care a fost îndeplinit acesta. Până la sfârşitul anului 2006, nu fusese finalizat niciun proiect în România sau Croaţia. Cu toate acestea, deşi unele proiecte erau terminate în mare măsură până la sfârşitul anului 2006 în Bulgaria, niciun proiect de investiţii nu a fost încă lichidat. Prin urmare, nu a fost lansată nicio evaluare ex-post în acest an.

3.3 SAPARD

Punerea în aplicare a programelor SAPARD face obiectul dispoziţiilor „Acordurilor de finanţare multianuală” atât în ceea ce priveşte monitorizarea, cât şi evaluarea. În 2006, fiecare dintre comitetele de monitorizare s-a reunit cel puţin o dată. Comisia a continuat să colaboreze îndeaproape cu ţările beneficiare pentru adaptarea şi funcţionarea sistemelor de monitorizare şi evaluare. Reuniunile Comitetului de Monitorizare desfăşurate în 2006 au oferit o bună oportunitate de a discuta şi a decide cu privire la: (i) monitorizarea punerii în aplicare a programelor (ii) aprobarea modificărilor necesare referitoare la încheierea programelor şi îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie a programelor (BG, RO), precum şi (iii) aprobarea rapoartelor anuale cu privire la progresele înregistrate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a programelor SAPARD, înainte ca acestea să fie prezentate oficial Comisiei.

4. COORDONARE

4.1. Observaţii generale

Conform Regulamentului de coordonare, Comisia asigură o coordonare strânsă între cele trei instrumente de preaderare. Regulamentul precizează clar domeniul pentru care fiecare instrument oferă asistenţă, limitând astfel posibile suprapuneri între diferitele instrumente.

Parteneriatele de preaderare au stabilit cadrul general de asistenţă în baza celor trei instrumente de preaderare. Acestea sunt completate, în cazul Phare, de planurile naţionale de dezvoltare, iar, în cazul ISPA, de strategiile naţionale pentru transport şi mediu. Proiectele SAPARD sunt selectate pe baza programelor de dezvoltare rurală pentru 2000-2006, pregătite pe baza planurilor ţărilor candidate şi aprobate în 2000 pentru fiecare ţară de către Comisie.

Comitetul de gestionare Phare joacă un rol cheie în coordonarea generală. Conform articolului 9 din Regulamentul de coordonare, Comitetul trebuie să asiste Comisia în cadrul operaţiunilor de coordonare în temeiul celor trei instrumente, iar Comisia trebuie să informeze Comitetul cu privire la alocările financiare indicative pentru fiecare ţară şi pentru fiecare instrument de preaderare în parte şi cu privire la acţiunile pe care le-a întreprins în ceea ce priveşte coordonarea cu BEI, IFI şi cu alte instrumente comunitare.

4.2. Coordonarea în cadrul Comisiei

Programul Phare şi coordonarea instrumentelor cad în responsabilitatea Direcţiei Generale Extindere, sprijinită de către Comitetul de gestionare Phare. ISPA se află în responsabilitatea Direcţiei Generale Politică Regională, iar SAPARD, în responsabilitatea Direcţiei Generale Agricultură.

Programarea este coordonată prin intermediul consultărilor extinse între servicii. În plus, a fost instituit Comitetul de coordonare la nivel de directori pentru instrumentele de preaderare în cadrul diferitelor servicii implicate ale Comisiei. Acesta acordă o atenţie deosebită în ceea ce priveşte pregătirea EDIS pentru Phare şi ISPA.

Comitetul de coordonare al Comisiei pentru cele trei instrumente de preaderare stabilit la nivel de directori nu s-a reunit în mod oficial în 2006, cu toate că a avut loc un număr important de reuniuni, în special cu privire la crearea unui nou instrument de preaderare (IPA) şi a componentelor relevante ale acestuia[5].

Pentru a evita suprapunerile, Comisia a clarificat zona de demarcaţie între Phare şi SAPARD, luând în considerare dispoziţiile Regulamentului de coordonare. În ceea ce priveşte monitorizarea proiectului, coordonarea ia forma CCM. Dacă este cazul, CCM este sprijinit de Comitetele de monitorizare ISPA şi de subcomitetele Phare relevante.

4.3. Coordonarea în ţările candidate

Comisia încurajează puternic ţările candidate să dezvolte coordonarea interministerială, care este considerată o condiţie cheie pentru gestionarea eficientă a fondurilor structurale de către ţările candidate şi, pe termen scurt, pentru punerea în aplicare CES (coeziunii economice şi sociale) pentru Phare. Cu toate că s-au observat progrese importante, coordonarea interministerială încă mai necesită îmbunătăţiri. Din moment ce gestionarea descentralizată fie este pusă la dispoziţie de la început (pentru SAPARD), fie va creşte progresiv (pentru Phare şi ISPA), responsabilitatea ţării candidate care beneficiază de asistenţă de preaderare în ceea ce priveşte coordonarea adecvată a operaţiunilor şi evitarea suprapunerilor trebuie dezvoltată în consecinţă.

Prin urmare, Comisia solicită ţărilor să ia măsurile necesare pentru o coordonare reală şi eficientă. Lista de control transmisă ţărilor candidate şi delegaţiilor Comisiei, care permite acestora din urmă să verifice dacă Acordul de investiţii este capabil să gestioneze complet şi eficient un „plan” de CES pentru Phare, precizează necesitatea efectuării unei evaluări pentru a demonstra faptul că mecanismele de coordonare stabilite sunt adecvate şi funcţionale, pentru a garanta că nu există nicio suprapunere între instrumentele comunitare, în special Cooperarea transfrontalieră (CBC) Phare, SAPARD şi ISPA.

4.4. Coordonarea cu BEI şi cu Instituţiile Financiare Internaţionale (IFI)

Comisia consultă în mod regulat instituţiile financiare internaţionale (IFI) şi donatorii bilaterali pe toată perioada ciclului de programare pentru a identifica domeniul de activitate al acţiunilor comune şi al abordărilor complementare în ceea ce priveşte priorităţile de preaderare.

Cooperarea şi cofinanţarea proiectelor cu BEI şi alte IFI, în special Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), Banca Mondială şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei („BDCE”; în asociaţie cu Kreditanstalt für Wiederaufbau „KfW” din Germania) sunt organizate conform Memorandumului de înţelegere modificat din 26 aprilie 2006 dintre Comisia Europeană şi IFI participante pentru ţările candidate la extindere.

În contextul Phare, posibilităţile de cofinanţare de către IFI pentru proiectele de investiţii la nivel de program naţional sunt limitate deoarece mecanismele de programare pentru Phare şi mecanismele de alocare a împrumuturilor diferă foarte mult în ceea ce priveşte calendarul. Cu toate acestea, este menţinută o cooperare strânsă cu IFI pentru a garanta definirea unui cadru puternic şi viabil care să permită finanţarea prin împrumuturi, ori de câte ori acest lucru este mai adecvat decât finanţarea prin fonduri, asigurând astfel adiţionalitatea între două moduri de finanţare.

În ceea ce priveşte programele orizontale finanţate de Phare, cele zece ţări care beneficiază de programul Phare erau eligibile înainte de 2005. Noile programe lansate începând cu 2005 cuprind numai patru ţări: România, Bulgaria, Croaţia şi Turcia[6]. Natura tehnică şi abordarea multi-ţări a facilităţilor succesive de finanţare orizontală au necesitat implicarea instituţiilor financiare specializate care au o experienţă îndelungată în ceea ce priveşte finanţarea internaţională, IMM-urile şi dezvoltarea sectorului municipal. Au fost preferate instituţiile financiare cu statut de organisme internaţionale de drept public care împărtăşesc valorile UE, în special cu privire la extindere, şi care au obiective similare de ordine publică, în dauna instituţiilor financiare din sectorul privat care se concentrează asupra investiţilor comerciale.

Primul program de facilitate a fost lansat în 1999 împreună cu BERD. BDCE, care pune în aplicare programul în asociaţie cu KfW, şi BEI participă la programele de facilitate în următorii ani. Din 1999, au fost iniţiate de către Comisie 32 de programe de facilitate.

- 18 mecanisme de finanţare pentru IMM-uri cuprinzând în total 376 milioane euro stimulente UE şi 2 328,25 milioane euro linii de credit de la IFI. Până la mijlocul lunii februarie 2007, 287,6 milioane euro stimulente UE sunt alocate deja pentru proiecte.

- 11 mecanisme de finanţare municipale cuprinzând în total 117,8 milioane euro stimulente UE şi 589 milioane euro împrumuturi de la IFI. Până la mijlocul lunii februarie 2007, 41,3 milioane euro stimulente UE sunt alocate deja pentru proiecte.

- 3 mecanisme de finanţare pentru eficienţa energetică folosite pentru prima dată în 2006 cuprinzând 53 milioane euro stimulente UE şi 212 milioane euro împrumuturi de la IFI. Execuţia va începe în aprilie 2007.

Mecanismul de finanţare pentru IMM-uri este un program destinat mai multor beneficiari care are drept scop întărirea capacităţilor intermediarilor financiari (de exemplu bănci, societăţi de leasing) în ţările beneficiare (noile state membre şi ţările candidate), pentru a extinde şi a susţine operaţiunile de finanţare ale acestora către IMM-uri.

Mecanismul de finanţare municipal este asemănător cu mecanismul de finanţare pentru IMM-uri. Instrumentele de împrumut şi de împărţire a riscului provenite din resurse ale IFI sunt combinate cu stimulentele financiare nerambursabile pentru intermediarii financiari locali. De asemenea, se preconizează că o parte limitată din asistenţa tehnică pentru municipalităţi va fi finanţată de Phare pentru a consolida cererea de pe piaţa municipală de credite.

Mecanismul de finanţare pentru eficienţa energetică a fost lansat în 2006 ca răspuns la Cartea verde pentru eficienţa energetică şi la directiva privind performanţa energetică a clădirilor. Acesta încearcă să stimuleze investiţiile energetice în toate tipurile de clădiri şi în sectorul industrial, punând la dispoziţia clienţilor finali o finanţare corespunzătoare. Programul combină liniile de credit ale IFI extinse către intermediarii financiari cu stimulente pentru îmbunătăţirea rentabilităţii echipamentului şi creşterea atractivităţii investiţiei energetice şi cu taxe în favoarea intermediarilor financiari locali, pentru a-i încuraja să furnizeze împrumuturi în scopul finanţării eficienţei energetice.

BEI şi Comisia au stabilit o facilitate în regiunile frontaliere, după cum solicită Consiliul European de la Nisa şi astfel cum este subliniat în Comunicarea Comisiei privind regiunile frontaliere din 25 iulie 2001. Proiectul se concentrează asupra punerii în aplicare a infrastructurii municipale mici în regiunile de frontieră pentru a promova integrarea în cadrul actualelor regiuni ale UE. Acesta constă în două programe de infrastructură municipală cuprinzând în total 40 milioane euro stimulente UE şi 200 milioane euro împrumuturi de la BEI. Acest program se pune în aplicare numai cu BEI în regiunile de frontieră şi încă se află în proces de punere în aplicare. Contribuţia UE a fost redusă de la 50 la 40 milioane euro în 2006 pentru ca dimensiunea programului să fie proporţională cu potenţialele proiecte.

5. PREZENTARE FINANCIARĂ

Alocările per ţară pentru PHARE[7], ISPA şi SAPARD în 2006 (în milioane euro)

PHARE | SAPARD | ISPA | TOTAL |

Bulgaria | 305,3 | 82,4 | 167,8 | 555,5 |

România | 544,3 | 192,4 | 377,9 | 1 114,6 |

Croaţia | 78,2 | 25,0 | 34,4 | 137,6 |

Total | 927,8 | 299,8 | 580,1 | 1 807,7 |

[1] Publicat în JO L 161, 26.6.1999, p. 68.

[2] În cazul în care Fondul Naţional nu acţionează ca agent de plată în numele agenţiei de implementare.

[3] Articolul 12 din Regulamentul de coordonare prevede temeiul juridic pentru a „se deroga de la aprobarea ex-ante a Comisiei pentru selectarea proiectului, licitaţie şi contractare de către ţările candidate”

[4] Precum şi descentralizarea, către OPCP, a majorităţii proiectelor CARDS rămase

[5] Dintre cele şase instrumente pentru relaţii externe propuse care urmează să fie aplicate în perioada 2007-2013, unul îl constituie noul instrument pentru asistenţă de preaderare, IPA. La confluenţa dintre asistenţa externă şi politicile interne, IPA intenţionează să faciliteze intrarea în Uniune a ţărilor candidate (Turcia, Croaţia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) şi a posibilelor ţări candidate. IPA va fi un instrument de aderare care îndeplineşte toate cerinţele care derivă din procesul de aderare, în special cu privire la priorităţi, monitorizare şi evaluare. IPA va înlocui actualele instrumente de preaderare, şi anume: Phare, al cărui domeniu de aplicare este sprijinirea punerii în aplicare a acquis -ului comunitar sub forma dezvoltării instituţionale şi a investiţiilor aferente, a investiţiilor în ceea ce priveşte coeziunea economică şi socială şi cooperarea transfrontalieră; ISPA, care este precursorul Fondului de coeziune şi care se axează pe infrastructura pentru transport şi mediu; SAPARD, precursorul Planului de dezvoltare rurală, care se axează pe acquis -ul Politicii agricole comune şi dezvoltarea rurală; preaderarea Turciei, având acelaşi domeniu de aplicare precum Phare; CARDS, care cuprinde Balcanii de Vest.

[6] Turcia este inclusă în programul de asistenţă financiară de preaderare pentru Turcia.

[7] Cifrele pentru Phare sunt aproximative deoarece includ foaia de parcurs pentru BG/RO şi contribuţiile către Croaţia pentru programele multi-ţări care nu pot fi împărţite cu exactitate pe ţări. O defalcare a foii de parcurs după tipul de program se găseşte în anexele de ţară. Cifra pentru Bulgaria include programul KIDS pentru dezafectarea nucleară. Toate cifrele exclud cheltuielile pentru asistenţă.