15.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/25

—

subliniază că procesul de creare a unui Spațiu European de Cercetare trebuie să fie intensificat, pentru a se putea atinge obiectivul de a face din Europa o societate bazată pe cunoaștere cu rol de lider și cea mai dinamică economie; regiunile, prin condiții-cadru de sprijin structurale, legislative și de programare în contextul politicilor lor de cercetare, își aduc o contribuție semnificativă la crearea unui Spațiu European de Cercetare dinamic;

—

sprijină ideea coordonării programelor și priorităților de cercetare regionale, naționale și la nivelul UE; având în vedere principiul subsidiarității, este subliniată însă răspunderea statelor membre, precum și a autorităților locale și regionale, în domeniile științei și cercetării și este respinsă în continuare ideea unei cercetări centralizate și planificate la nivel european;

—

consideră că, pentru dezvoltarea unui Spațiu European de Cercetare, sunt deosebit de importante progresele în materie de mobilitate a oamenilor de știință, inclusiv adaptarea necesară a legislației în domeniile dreptului de ședere și al dreptului pensiilor, precum și măsurile de sprijin conexe, în favoarea familie;

—

subliniază necesitatea creării unor standarde și drepturi de protecție a proprietății intelectuale; elaborarea unei Carte europene privind gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală de către institutele de cercetare publice și universități poate avea o contribuție importantă la definirea Spațiului European de Cercetare și la promovarea unor rețele de cooperare;

—

încurajează explicit universitățile să exploreze noi metode de cooperare între instituțiile publice și sectorul privat, de exemplu prin intermediul unor fonduri comune pentru inovație. Universitățile trebuie percepute și promovate în calitate de forțe motrice ale inovației în regiuni.

Raportor

:

Dl Michael SCHROEREN (DE/PPE), Membrul al Parlamentului Landului Renania de Nord-Westfalia

1.

subliniază importanța majoră a creării unui Spațiu European de Cercetare pentru dezvoltarea economică și socială și capacitatea de inovare a Europei, pentru atingerea obiectivului Strategiei Lisabona și pentru o creștere durabilă și echilibrată și succesul regiunilor Europei, precum și pentru îmbunătățirea calității vieții cetățenilor acestora;

2.

susține punctul de vedere conform căruia, de la luarea deciziei de creare a unui Spațiu European de Cercetare de către Consiliul European de la Lisabona, în martie 2000, s-au adoptat măsuri importante pentru realizarea acestuia; acest proces trebuie însă intensificat, dacă se dorește îndeplinirea obiectivului ca Europa să devină lider în materie de societate bazată pe cunoaștere și cea mai dinamică economie din lume;

3.

de aceea, salută inițiativa Comisiei de a face, prin intermediul Cărții verzi, un bilanț al progreselor, succeselor și insucceselor înregistrate în realizarea Spațiului European de Cercetare de la crearea acestuia în 2000 și de a dezbate noi idei, ținând seama de evoluțiile recente;

4.

consideră că, pentru dezvoltarea unui Spațiu European de Cercetare, sunt deosebit de importante progresele în materie de mobilitate a oamenilor de știință, inclusiv adaptarea necesară a legislației în domeniile dreptului de ședere și al dreptului pensiilor, precum și măsurile de sprijin conexe, în favoarea familiei. De asemenea, o coordonare și o cooperare mai strânse între statele membre și regiuni cu privire la programele de cercetare poate produce efecte de sinergie și astfel poate aduce valoare adăugată Spațiului European de Cercetare, consolidând în acest mod competitivitatea Europei pe piața mondială a cunoașterii. În acest context este absolut necesară consolidarea transferului de cunoștințe și prin cooperarea în clustere (grupări) de inovație. În consecință, programele de sprijin ale UE, în special Al 8-lea program-cadru pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative, trebuie să fie extinse și să dobândească o orientare precisă, iar acesta din urmă trebuie conectat cu Fondurile Structurale europene de o manieră mai eficientă decât până acum;

5.

subliniază rolul important al regiunilor care, în cadrul politicilor lor de cercetare, contribuie substanțial, prin condiții-cadru de sprijin structurale, legislative și de programare, la crearea unei valori adăugate europene în domeniul cercetării și la organizarea și activarea unui Spațiu European de cercetare. Condiții-cadru la nivelul UE trebuie impuse doar în cazul în care acestea sunt considerate ca absolut necesare pentru crearea unui Spațiu European de Cercetare, iar măsurile de coordonare, inclusiv în cadrul metodei deschise de coordonare, nu sunt suficiente. Sunt respinse în continuare măsurile de planificare centralizată la nivel european care nu respectă aceste condiții;

6.

atrage atenția în mod deosebit asupra importanței majore a orașelor și regiunilor în dezvoltarea unui mediu inovator. Politica acestora are un impact substanțial nu doar asupra creării Spațiului European de Cercetare prin asigurarea mobilității oamenilor de știință — numai un mediu de viață divers, tolerant și inovator fiind atractiv pentru oamenii de știință —, ci orașele sunt și forțe motrice de dezvoltare a infrastructurii de cercetare. Sunt relevante în acest sens politicile locale de inovație, centrele tehnologice, incubatoarele de afaceri, parcurile științifice și fondurile cu capital de risc;

7.

remarcă faptul că în Cartea verde privind Spațiul European de Cercetare lipsește perspectiva conform căreia o colaborare consolidată între cercetarea finanțată din fonduri publice și alți actori ai societății privește, de asemenea, autoritățile locale și regionale. Industria, care este menționată în anumite situații, nu este singura vizată. În multe state membre, autoritățile locale și regionale sunt responsabile pentru domenii importante, relevante pentru binele public. Este necesară dezvoltarea cooperării între universități și autoritățile publice, deoarece există o cerere importantă de „inovații sociale”, mai ales pentru a putea face față marilor provocări sociale și pentru a contribui astfel la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Lisabona.

8.

susține punctul de vedere conform căruia mobilitatea tematică, spațială și instituțională a oamenilor de știință este de o importanță majoră pentru dezvoltarea și transmiterea cunoașterii și, de aceea, ar trebui să devină o componentă firească a parcursurilor profesionale și a carierelor din ziua de astăzi;

9.

împărtășește opinia că mobilitatea oamenilor de știință este încă adesea îngreunată de un cadru legislativ și instituțional inadecvat, precum și de condiții de muncă precare și obstacole în carieră;

10.

subliniază importanța formării oamenilor de știință în diferite părți ale Uniunii Europene, inclusiv în noile state membre. Prin formarea pe teritoriul întregii Uniuni Europene sunt mai bine garantate șansele egale, inclusiv în ceea ce privește accesul la formare al oamenilor de știință; se asigură astfel optimizarea potențialului intelectual al Europei, în beneficiul întregii Uniuni Europene. Acest aspect evidențiază importanța finanțării universităților și institutelor de cercetare, prin instrumente naționale și comunitare de finanțare, precum și prin măsuri adoptate de autoritățile locale și regionale;

11.

încurajează autoritățile locale și regionale să ia măsurile care țin de competența acestora pentru îmbunătățirea mobilității în toate domeniile și în special între domeniul științific și industrie. În acest context, este extrem de importantă și cooperarea strânsă la nivel european atât între întreprinderi, universități și institute de cercetare, cât și cu factorii politici și administrațiile de la nivel local, regional și național. Procentul femeilor cu o carieră în domeniul științific trebuie să crească în mod durabil. În acest context, sunt extrem de importante reglementările flexibile în materie de carieră și timp de lucru și reglementările cu privire la transferul drepturilor de pensie, dar și existența unor oferte adaptate nevoilor în domeniul îngrijirii copiilor și a altor măsuri conexe favorabile familiei (de ex. ajutoare pentru inserția profesională a soțului/soției sau a partenerului/partenerei de viață);

12.

subliniază necesitatea de a atrage oameni de știință de înalt nivel din țările terțe și, de aceea, accentuează importanța programelor de mobilitate ale UE, precum programul Marie Curie, și salută măsurile de sprijin luate în anumite regiuni în cadrul programelor de întoarcere în țară a oamenilor de știință;

13.

în acest context, sprijină, în principiu, necesitatea unei mai mari deschideri a programelor naționale și regionale de cercetare-dezvoltare, dar consideră că sunt necesare clarificări cu privire la organizarea concretă a acestora;

14.

subliniază rolul UE în ceea ce privește îmbunătățirea coordonării măsurilor naționale destinate încurajării mobilității, acest lucru realizându-se prin metoda coordonării deschise prin crearea de transparență și prezentarea de exemple de bune practici aplicate de regiuni.

15.

își reafirmă angajamentul față de necesitatea creării unei infrastructuri europene moderne și competitive de cercetare prin crearea, în special, a unor rețele și baze de date virtuale moderne și sprijină ideea că trebuie atrase fonduri regionale, naționale și private, pe lângă resursele europene. În acest context, realizarea obiectivului de 3 % din PIB, cu o participare de 2/3 a sectorului privat, este de o importanță hotărâtoare;

16.

își reafirmă convingerea că pentru asigurarea competitivității internaționale a Spațiului European de Cercetare, trebuie promovată conectarea în rețea și dezvoltarea instituțiilor de cercetare existente. Fondurile Structurale europene pot aduce o contribuție esențială la finanțarea și crearea unor noi infrastructuri de cercetare. De asemenea, trebuie întărită legătura cu programul-cadru. Acest aspect, respectiv rolul Fondurilor Structurale în crearea unui Spațiu European de Cercetare, nu a fost examinat suficient în Cartea verde;

17.

sugerează în acest context să se discute și chestiunea aplicării și finanțării foii de parcurs prezentate de Forumul strategic european privind infrastructurile de cercetare (ESFRI) ca reper important pentru crearea unui Spațiu European de Cercetare. În această privință, procesele decizionale clare și transparente și criteriul excelenței ar trebui să ocupe un loc central;

18.

de aceea salută eforturile din diferite regiuni, de încurajare a unei participări mai mari a sectorului privat prin acordarea unui grad mai ridicat de autonomie universităților și le încurajează explicit să exploreze noi metode de cooperare între instituțiile publice și sectorul privat, de exemplu în cadrul unor fonduri de inovație comune, care ar putea servi ca model pentru utilizarea durabilă și sigură a resurselor publice. În regiunile acestora, universitățile trebuie percepute și promovate mai puternic în calitate de forțe motrice ale inovației și trebuie implicate la nivel regional, național și european în dezbaterile care le privesc;

19.

este de părere că este nevoie de o mai bună coordonare a activităților de cercetare și dezvoltare publice și private, precum și între statele membre ale UE, și consideră metoda deschisă de coordonare ca fiind un instrument adecvat pentru a crea efecte de sinergie în acest domeniu.

20.

subliniază importanța universităților și a institutelor de cercetare extrauniversitare pentru cercetarea fundamentală și cercetarea aplicată ca forțe motrice ale dezvoltării sociale, culturale și economice în regiunile unde se află acestea și în relațiile interregionale; în acest sens, Comitetul este în favoarea unei interpretări cuprinzătoare a conceptului de inovație, care să treacă dincolo de o semnificație pur economică;

21.

subliniază importanța cooperării transfrontaliere a universităților și institutelor de cercetare cu parteneri extrauniversitari din domeniul industrial și economic, din administrație, cultură și alte grupuri sociale;

22.

sprijină eforturile în vederea creării unor centre de competență virtuală și subliniază în acest context eforturile regiunilor de a promova cooperarea între diverși actori în clustere, inclusiv în cele virtuale;

23.

salută activitățile UE pentru a consolida aceste măsuri prin programe de sprijin adecvate, respectiv prin linii de finanțare integrate în aceste programe — de exemplu în cadrul celui de Al 7-lea program-cadru al UE pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative și încurajează dezvoltarea concentrată a programelor respective în vederea unei cooperări mai strânse între instituțiile și actorii menționați, pentru a se atinge masa critică și a se crea clustere de excelență cu vizibilitate internațională;

24.

observă că, deoarece scopul este de a atinge masa critică la nivelul institutelor de cercetare, această masă critică depinde de tema studiată, de domeniul de cercetare și de participanți. Nu ar trebui aplicată o abordare unică tuturor domeniilor de cercetare sau tuturor formelor de asistență;

25.

salută obiectivul formulat în Cartea verde privind găsirea echilibrului corespunzător între finanțarea instituțională și cea pe bază de concurență. În conformitate cu punctele de vedere exprimate anterior, Comitetul Regiunilor solicită o dezbatere amplă privind echilibrul corespunzător între finanțarea instituțională și cea pe bază de concurență. Modul în care va fi găsit acest echilibru este foarte important pentru dinamica sistemului;

26.

așa cum a indicat în luări de poziție anterioare, Comitetul Regiunilor este de acord să se lase mai degrabă alegerea domeniilor interesante și utile de cercetare în seama oamenilor de știință și a comunităților acestora și să se acorde credit creării voluntare de rețele (abordare de jos în sus), în loc de a acorda întâietate proceselor gestionate strict de sus în jos și cooperării rituale pe care o implică acestea;

27.

subliniază totodată necesitatea de a se asigura, pe lângă promovarea excelenței și a performanțelor de vârf, și o mai bună educație și formare pentru oamenii din fiecare regiune, ca bază a bunăstării individuale și sociale și a capacității de inovare a regiunilor.

28.

este de acord cu afirmațiile privind atât importanța majoră a mediilor digitale pentru difuzarea cunoașterii și descoperirilor științifice în mod democratic, transnațional și cu orientare către grupurile-țintă, cu scopul de a influența deciziile politice, și sprijină, de asemenea, difuzarea cunoașterii prin intermediul rețelelor internaționale;

29.

în ceea ce privește cooperarea internațională, subliniază necesitatea creării unor standarde și drepturi de protecție a proprietății intelectuale, în absența cărora cooperarea bazată pe încredere în contexte interinstituționale și transnaționale, de exemplu în clustere și centre de excelență, ar fi serios împiedicată;

30.

își reafirmă angajamentul în favoarea dezvoltării și aplicării sistematice a standardelor europene și internaționale și în sensul promovării transferului de cunoștințe între sectorul industrial și sectorul cercetării publice, prin intermediul difuzării exemplelor de bune practici. Elaborarea unei Carte europene privind gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală de către institutele de cercetare publice și universități poate avea o contribuție importantă la definirea Spațiului European de Cercetare și la promovarea unor rețele de cooperare;

31.

subliniază în mod deosebit că și în cazul unor proiecte de cooperare comunitare mai importante, cum ar fi Institutul European de Tehnologie, trebuie să se asigure implicarea IMM-urilor și să se ofere acestora posibilități de a-și aduce propria contribuție.

32.

sprijină ideea coordonării programelor și priorităților de cercetare regionale și naționale în vederea realizării unui spațiu și unei piețe europene de cercetare și cu scopul de a armoniza mai bine activitățile de cercetare ale diferitelor state membre și de a da o mai bună orientare acestora către obiectivul comun al creării unui Spațiu European de Cercetare. Având în vedere principiul subsidiarității, este subliniată însă răspunderea statelor membre, precum și a autorităților locale și regionale în domeniile științei și cercetării și este respinsă în continuare ideea unei cercetări centralizate și planificate la nivel european;

33.

insistă asupra faptului că realizarea unui Spațiu European de Cercetare și a unei cercetări coordonate din punctul de vedere al conținutului poate fi încurajată în mod substanțial prin punerea la dispoziția autorităților locale și regionale a unui cadru favorabil cercetării. Acest lucru se realizează prin intermediul programelor de sprijin ale UE, de exemplu Al 7-lea program-cadru de cercetare, dar poate fi considerabil accelerat prin programe operaționale ale Fondurilor Structurale armonizate și orientate corespunzător, care să permită crearea de sinergii între ajutoarele structurale și ajutoarele acordate cercetării;

34.

este convins de faptul că modelele de cercetare și inovare care au succes într-o regiune nu pot fi pur și simplu „copiate” și transpuse la nivelul altor regiuni sau entități politice. Cu toate acestea, dacă se ține seama de condițiile structurale, sociale și culturale respective, acestea pot servi drept exemple pentru dezvoltarea unor modele adecvate în alte regiuni, inclusiv în cele defavorizate;

35.

este de părere că programul ERA-Net privind coordonarea programelor europene de cercetare regionale și europene și-a demonstrat valoarea și ar trebui dezvoltat în continuare;

36.

arată că evaluarea comparativă („benchmarking”) la nivel comunitar va fi acceptată de regiuni numai dacă vor fi luate în considerare condițiile, stadiile și cerințele de dezvoltare specifice ale fiecărei regiuni. De aceea, pentru o evaluare comparativă de succes la nivel comunitar, trebuie elaborați indicatori și metode de cercetare care să permită într-adevăr compararea regiunilor și să ducă la rezultate utilizabile. Integrarea regiunilor în acest proces de dezvoltare este absolut indispensabilă pentru succesul viitor al evaluării comparative;

37.

remarcă faptul că în Cartea verde privind Spațiul European de Cercetare lipsesc considerații privind așa-numitele „platforme sociale”. Scopul acestei idei inovatoare este de fapt acela de a formula și de a pune în practică agendele strategice de cercetare privind marile provocări ale societății, de exemplu mediul, îmbătrânirea populației și integrarea. Merită salutat faptul că în programul de lucru din decembrie 2006, la capitolul „colaborare” cu privire la temele științelor socio-economice și umaniste, se face referire la platformele sociale pentru orașe și coeziunea socială. Comisia trebuie însă să continue dezvoltarea acestei maniere inovatoare de a defini temele de cercetare pe viitor, ceea ce se întâmplă deja, de exemplu, în dialogul cu cercetătorii, autoritățile publice, întreprinderile și societatea civilă.

38.

sprijină ideea caracterului profund internațional al științei și cercetării și subliniază necesitatea extinderii cooperării și dincolo de granițele UE și a schimbului de cunoștințe și de cercetători;

39.

salută activitățile statelor membre de întărire a acestei cooperări internaționale prin crearea unor condiții-cadru adecvate, precum modernizarea corespunzătoare a dreptului migrației, și sugerează o cooperare strânsă a statelor membre în aceste domenii.

40.

salută inițiativa Comisiei Europene cu privire la lansarea unei dezbateri publice cuprinzătoare, cu participarea Comitetului Regiunilor, în cursul căreia temele și măsurile prioritare propuse pentru crearea unui Spațiu European de Cercetare trebuie concretizate și dezvoltate în conformitate cu principiul subsidiarității, care este aplicabil în domeniul cercetării.