15.12.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 305/11

—

o anumită reglementare este necesară, dar aceasta trebuie să nu fie strictă, ci să intervină acolo unde reglementările naționale par să nu funcționeze (principiul subsidiarității). Caracteristicile esențiale ar trebui să fie transparența procesului de consultare și instituirea unei proceduri de apel europene;

—

pragul de un milion de pasageri pare arbitrar și, posibil, inutil, deoarece sub incidența regulamentului ar intra astfel 150 de aeroporturi, multe din ele mici aeroporturi regionale, incapabile să facă față birocrației. Prin urmare, directiva ar trebui să se aplice numai acelor aeroporturi care dețin peste 1 % din piața transportului aerian de pasageri a Uniunii Europene;

—

autoritatea de reglementare independentă națională ar trebui să aibă, de asemenea, competența de a acorda derogări, pentru a include aeroporturi care se află sub prag, dacă se consideră că dețin o cotă semnificativă de piață. Toate testele de piață realizate de autoritățile de reglementare aviatice naționale sunt verificate de Comisia Europeană, pentru a asigura uniformitatea de tratament pe întreg teritoriul Europei [prin urmare, articolul 1.2 din COM(2006) 820 ar trebui modificat];

—

directiva trebuie să fie neutră în raport cu principiul single-till;

—

accesul la aeroporturi cu diferite mijloace de transport este o componentă esențială a „capacității” și exploatează într-o mai mare măsură capacitatea existentă a aeroporturilor regionale;

—

aeroporturile regionale sunt vitale pentru prosperitatea regiunilor și pot juca un rol important în decongestionarea aeroporturilor mari, care funcționează ca noduri aeriene. În plus, acestea pot să deservească sectorul aviației generale și să ofere un număr de servicii potențiale pentru care marile aeroporturi vor avea mai puțin spațiu disponibil în viitor, dată fiind intensificarea traficului comercial.

Raportor

:

dl Gordon KEYMER, membru al Tandridge District Council, (UK/PPE)

1.

Este necesară o anumită reglementare, dar aceasta trebuie să nu fie strictă, ci să intervină acolo unde reglementările naționale par să nu funcționeze (principiul subsidiarității). Caracteristicile esențiale ar trebui să fie transparența procesului de consultare și instituirea unei proceduri de apel europene.

2.

Pragul de un milion de pasageri pare arbitrar și, posibil, inutil, deoarece sub incidența regulamentului ar intra astfel 150 de aeroporturi, multe din ele mici aeroporturi regionale, incapabile să facă față birocrației. Se recomandă ca autoritățile de reglementare aviatică naționale să realizeze teste de piață, care să fie verificate de Comisia Europeană, pentru a asigura uniformitate de tratament pe întreg teritoriul Europei.

3.

Directiva se aplică numai aeroporturilor care dețin peste 1 % din piața transportului aerian de pasageri a Uniunii Europene.

4.

Autoritatea națională independentă de reglementare are competența de a acorda derogări, fie pe baza unui test care să evalueze barierele la intrarea pe piața transportului aerian, fie în cazul aeroporturilor care dețin o cotă mai mică de 20 % din piețele naționale. De asemenea, aceasta are competența de a include aeroporturi care se află sub valoarea de prag, dacă se consideră că au o putere semnificativă pe piață.

5.

Toate testele de piață care se realizează de autoritățile aviatice naționale sunt verificate de Comisia Europeană, pentru a asigura uniformitatea de tratament pe întreg teritoriul Europei.

6.

Directiva ar trebui să fie neutră în raport cu principiul single-till (sistemul dual-till poate funcționa la fel de bine).

7.

Este necesar ca aeroporturile să poată să opereze la tarife diferențiate, atât pentru a încuraja „liniile aeriene de referință”, cât și pentru a permite dezvoltarea unor terminale low-cost în cadrul aeroportului.

8.

Autoritățile naționale de reglementare trebuie să fie cu adevărat independente, atât din punct de vedere operațional, cât și din punct de vedere financiar.

9.

Este necesar, pe de o parte, ca Uniunea Europeană să îmbunătățească folosirea capacităților existente și, pe de altă parte, să investească în noi capacități.

10.

Accesul nerestricționat la aeroporturi cu diferite mijloace de transport este o componentă esențială a „capacității” și exploatează într-o mai mare măsură capacitatea existentă a aeroporturilor regionale, în special, conectarea acestora la centrele urbane și la rețelele de căi ferate de mare viteză, și o rețea mai densă de legături între acestea din urmă, pentru a reduce traficul aerian pe distanță scurtă și gradul de încărcare a aeroporturilor.

11.

Aviația generală joacă un rol important în Europa extinsă, permițând deplasarea rapidă și flexibilă de la un aeroport regional la altul. În consecință, ar trebui asigurată în continuare funcționarea aviației generale.

12.

Directiva din 1996 s-a dovedit benefică în ceea ce privește creșterea eficienței, reducerea costurilor și crearea de locuri de muncă. Ar fi posibilă o mai bună aplicare a directivei existente, dar nu este necesară o nouă reglementare.

13.

Recunoscând existența unei corelații între conectivitatea regională și creșterea economică, CoR consideră că aeroporturile regionale sunt vitale pentru prosperitatea regiunilor și că pot avea un rol important în decongestionarea aeroporturilor mari, care funcționează ca noduri aeriene. În plus, acestea pot să deservească sectorul aviației generale și să ofere un număr de servicii potențiale pentru care marile aeroporturi vor avea mai puțin spațiu disponibil în viitor, dată fiind intensificarea traficului comercial.

14.

Autoritățile locale și regionale trebuie să colaboreze altfel cu sectorul aviatic, în special pe termen mai scurt și în mod mai dinamic.

15.

La amenajarea teritoriului la nivel local și regional (locuințe, rețele de transport, planificare urbană etc.), trebuie să se țină seama în mai mare măsură de dezvoltarea viitoare a aeroporturilor.