Numai textele originale CEE–ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament ar trebui verificate în ultima versiune a documentului de situație al CEE/ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la următoarea adresă: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html.

Regulamentul nr. 129 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU) – Dispoziții uniforme referitoare la omologarea sistemelor îmbunătățite de siguranță pentru copii utilizate la bordul autovehiculelor (ECRS - Enhanced Child Restraint Systems)

Include toate textele valabile până la:

Suplimentul 2 la versiunea originală a regulamentului– Data intrării în vigoare: 10 iunie 2014

CUPRINS

REGULAMENTUL

ANEXE

1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică (în faza 1) sistemelor de siguranță pentru copii integrale universale ISOFIX (i-Size) și sistemelor de siguranță pentru copii integrale „ISOFIX pentru vehicule speciale” destinate pasagerilor copii din autovehicule.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament,

2.15.

„tijă de sprijin” înseamnă un dispozitiv antirotație fixat permanent pe un sistem de siguranță pentru copii care distribuie sarcina între sistemul de siguranță pentru copii și structura vehiculului. O tijă de sprijin trebuie să fie reglabilă în lungime (direcția Z) și poate fi reglabilă suplimentar în alte direcții. 2.15.1 „piciorul tijei de sprijin” înseamnă una sau mai multe părți ale tijei de sprijin a sistemului de siguranță pentru copii destinate (din proiectare) să intre în contact cu podeaua vehiculului și concepute să transmită sarcina, în cazul unui impact frontal, din tija de sprijin la structura vehiculului. 2.15.2 „suprafața de contact a piciorului tijei de sprijin” înseamnă suprafața piciorului tijei de sprijin care intră fizic în contact cu suprafața de contact a podelei vehiculului și care este destinată distribuirii sarcinilor pe structura vehiculului. 2.15.3 „volumul de evaluare al piciorului tijei de sprijin” descrie un volum spațial care caracterizează atât amploarea, cât și limitările mișcării piciorului tijei de sprijin. Acesta corespunde volumului de evaluare al piciorului tijei de sprijin pentru vehicule, astfel cum este definit în anexa 10 la Regulamentul nr. 14. 2.15.4 „volumul de evaluare al dimensiunii tijei de sprijin” înseamnă un volum care definește dimensiunile maxime ale unei tije de sprijin, corespunzătoare volumului de evaluare al instalării tijei de sprijin pentru vehicule, astfel cum este definit în anexa 17 la Regulamentul nr. 16, care asigură instalarea dimensională a unei tije de sprijin a unui SSC i-Size în poziția de ședere i-Size corespunzătoare unui vehicul.

2.16.

„unghiul de înclinare al DFC” este unghiul dintre suprafața inferioară a dispozitivului ISO/F2 (B), astfel cum este definit în Regulamentul nr. 16 (figura 2 din apendicele 2 al anexei 17) și planul orizontal Z al vehiculului, astfel cum este definit în Regulamentul nr. 14 (apendicele 2 al anexei 4), cu dispozitivul montat pe vehicul, astfel cum este definit în Regulamentul nr. 16 (apendicele 2 al anexei 17).

3.   CEREREA DE OMOLOGARE

4.   MARCAJE

4.1.   Eșantioanele de sisteme de siguranță pentru copii prezentate în vederea omologării în conformitate cu dispozițiile de la punctele 3.2.4. și 3.2.5. de mai sus trebuie marcate cu denumirea, inițialele sau marca comercială ale producătorului, în mod clar și indelebil.

4.2.   Sistemul de siguranță pentru copii, cu excepția centurii (centurilor) sau a hamului, trebuie marcat în mod clar și indelebil cu anul producției.

4.3.   Orientarea sistemului de siguranță pentru copii față de vehicul trebuie indicată în mod clar pe produs.

Marcajul menționat la prezentul alineat trebuie să fie vizibil când sistemul de siguranță este montat în vehicul, iar copilul este în sistemul de siguranță pentru copii.

4.4.   Pe suprafața interioară vizibilă (incluzând aripa laterală de lângă capul copilului) aproximativ în zona în care se odihnește capul copilului în dispozitivul de siguranță pentru copii, sistemele de siguranță pentru copii orientate cu spatele la direcția de mers au următoarea etichetă atașată în mod permanent (textul informativ prezentat reprezintă un minimum).

Dimensiunea minimă a etichetei: 60 × 120 mm.

Eticheta se plasează pe partea exterioară a dispozitivului pe toată suprafața lui și/sau se fixează permanent la spate pe toată suprafața ei. Se acceptă orice altă formă de atașare permanentă și care nu poate fi îndepărtată de pe produs sau deteriorată. Etichetele de tip steguleț sunt în mod expres interzise.

În cazul în care secțiuni ale sistemului de siguranță sau alte accesorii furnizate de producătorul sistemului de siguranță pentru copii pot acoperi mesajul etichetei este necesară o etichetă suplimentară. O etichetă de avertizare trebuie să fie mereu vizibilă în toate situațiile în care dispozitivul de siguranță este gata de utilizare în orice configurație.

4.5.   În cazul sistemelor de siguranță pentru copii care pot fi folosite cu fața înspre direcția de mers, acestea au atașată următoarea etichetă în mod permanent și vizibil pentru persoana care instalează un sistem de siguranță pentru copii în vehicul:

4.6.   Marcajul i-Size

Informațiile următoare trebuie să fie în mod permanent vizibile pentru persoana care instalează sistemul de siguranță pentru copii în vehicul:

4.6.1

Logoul i-Size. Simbolul prezentat în continuare are dimensiune minimă de 25 × 25 mm, iar pictograma trebuie să fie în contrast cu fundalul. Pictograma trebuie să fie clar vizibilă fie prin contrast de culori, fie prin punere în relief dacă este modelată sau gravată;

4.7.   Marcajul „ISOFIX pentru vehicule speciale”

Sistemul de siguranță pentru copii „ISOFIX pentru vehicule speciale” trebuie să aibă o etichetă atașată în mod permanent, care trebuie să fie vizibilă pentru persoana care instalează sistemul de siguranță pentru copii în vehicul și trebuie să conțină următoarele informații:

„SPECIFIC VEHICLE ISOFIX”

4.8.   Marcaje suplimentare

Informațiile următoare pot fi transmise prin pictograme și/sau text. Marcajul indică:

(c)	Trebuie să se indice poziția și, dacă este necesar, traseul ancorajelor de prindere în partea superioară sau alte dispozitive de limitare a rotației sistemului de siguranță pentru copii care impun luarea unor măsuri de către utilizator prin intermediul unuia dintre următoarelor simboluri, după caz;

(f)	Dacă este necesar, se fac referiri la instrucțiunile de utilizare a sistemului de siguranță pentru copii și la amplasarea documentului în cauză prin intermediul simbolului de mai jos.

5.   OMOLOGAREA

6.   SPECIFICAȚII GENERALE

6.1.   Poziționarea și fixarea pe vehicul

6.1.1.   Sistemele de siguranță pentru copii din categoria i-Size sunt destinate utilizării în pozițiile de ședere i-Size, atunci când sistemele de siguranță pentru copii sunt montate în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

Se permite utilizarea sistemelor de siguranță pentru copii din categoria „ISOFIX pentru vehicule speciale” în toate pozițiile ISOFIX, precum și în compartimentul de bagaje, dacă aceste sisteme sunt montate în conformitate cu instrucțiunile producătorului vehiculului.

6.1.2.   În funcție de categoria căreia îi aparține (a se vedea tabelul 1), sistemul de siguranță pentru copii trebuie fixat pe structura vehiculului sau pe structura scaunului vehiculului:

6.1.3.   Pentru copiii sub vârsta de 15 luni se folosește doar sistemul de siguranță pentru copii cu orientare spre lateral sau cu spatele la direcția de mers.

Aceasta înseamnă că:

Utilizarea sistemului de siguranță pentru copii orientat cu spatele la direcția de mers se poate face la orice vârstă a copilului.

6.2.   Configurația sistemului de siguranță pentru copii

6.2.1   Configurația sistemului de siguranță pentru copii trebuie să fie astfel încât:

6.2.2   Sistemul de siguranță pentru copii trebuie proiectat și instalat astfel încât:

6.2.3   Nu trebuie să poată fi posibilă demontarea sau înlăturarea, fără a se utiliza instrumente specifice, a componentelor care nu sunt concepute ca să poată fi demontate sau îndepărtate. Orice componente care sunt concepute astfel încât să poată fi îndepărtate în scopuri de întreținere sau ajustare trebuie să fie proiectate astfel încât să se evite orice risc de asamblare și utilizare incorecte, deoarece procesele de asamblare și dezasamblare sunt explicate în detaliu în ghidurile de utilizare a sistemului de siguranță. Orice centură de tip ham trebuie să poată fi ajustată complet fără a fi demontată.

6.2.4   Sistemele de siguranță pentru copiii cu nevoi speciale pot avea dispozitive suplimentare de fixare; acestea trebuie să fie proiectate astfel încât să se evite riscul de asamblare incorectă și trebuie să fie proiectate astfel încât să se garanteze că modul lor de desfacere și de funcționare poate fi înțeles imediat de un salvator în caz de urgență.

6.2.5   Un sistem de siguranță pentru copii poate fi proiectat pentru a fi utilizat în orice gamă de dimensiuni specificate de producător dacă îndeplinește cerințele stabilite în prezentul regulament.

6.2.6   Sistemele de siguranță pentru copii care includ elemente gonflabile trebuie să fie proiectate în așa fel încât condițiile de utilizare (presiune, temperatură, umiditate) să nu aibă nicio influență asupra capacității lor de a respecta cerințele prezentului regulament.

6.3.   Specificații pentru sisteme de siguranță pentru copii

6.3.1   Material

6.3.1.1.   Producătorul sistemului de siguranță pentru copii trebuie să declare în scris că toxicitatea materialelor folosite la fabricarea acestor sisteme și la care pot avea acces copiii legați pe scaun este în conformitate cu părțile corespunzătoare din standardul EN 71-3:1994/A1:2000/AC. Efectuarea încercărilor care confirmă validitatea declarației rămâne la discreția autorității responsabile cu încercările.

6.3.1.2.   Producătorul sistemului de siguranță pentru copii trebuie să declare în scris că inflamabilitatea materialelor folosite la fabricarea acestor sisteme de siguranță este în conformitate cu părțile corespunzătoare din standardul EN 71-2:2011. Efectuarea încercărilor care confirmă validitatea declarației rămâne la discreția autorității responsabile cu încercările.

6.3.2   Caracteristici generale

6.3.2.1.   Caracteristici geometrice interne

Serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare trebuie să verifice dacă dimensiunile interne ale sistemului de siguranță pentru copii sunt conforme cu cerințele din anexa 18. Pentru orice dimensiuni în intervalul de mărime declarat de către producător, dimensiunile minime pentru lățimea umerilor, lățimea șoldurilor și înălțimea în poziție așezat trebuie să fie respectate, precum și dimensiunile minime și maxime ale înălțimii umărului.

6.3.2.2.   Dimensiuni externe

Dimensiunile maxime pentru lățimea, înălțimea și profunzimea sistemului de siguranță pentru copii și amplasamentul sistemului de ancorare ISOFIX de care trebuie fixate dispozitivele de prindere sunt definite de gabaritul pentru scaunele vehiculului (GSV), astfel cum este precizat la alineatul 2.17. din prezentul regulament.

6.3.2.3.   Masa

Masa unui sistem de siguranță pentru copii ISOFIX integral (inclusiv sistemul de siguranță pentru copii i-Size), combinată cu masa celui mai mare copil destinat să utilizeze sistemul de siguranță pentru copii nu trebuie să depășească 33 kg. Această limită a masei se aplică și sistemelor de siguranță pentru copii „ISOFIX pentru vehicule speciale”.

6.3.3   Dispozitivele de prindere ISOFIX

6.3.3.1.   Tip

Dispozitivele de prindere ISOFIX pot fi conforme exemplelor prezentate în figura 0(a) sau altor modele adecvate care fac parte dintr-un mecanism rigid prevăzut cu posibilitatea de a fi reglat, natura acestora fiind determinată de producătorul sistemului de siguranță ISOFIX.

Figura 0(a)

Legenda

Dimensiuni în mm

6.3.3.2.   Dimensiuni

Dimensiunile părții sistemului de siguranță pentru copii ISOFIX care se fixează pe sistemul de ancorare ISOFIX nu trebuie să depășească dimensiunile maxime ale șablonului din figura 0(b).

Figura 0(b)

Dimensiuni în mm

6.3.3.3.   Indicatoare de fixare parțială

Sistemul de siguranță pentru copii ISOFIX trebuie să includă mijloace care să indice clar că ambele dispozitive de prindere ISOFIX sunt complet fixate pe ancorajele inferioare ISOFIX corespunzătoare. Aceste mijloace de indicare pot fi acustice, tactile sau vizuale, sau o combinație a două sau mai multe mijloace. În cazul unei indicații vizuale, aceasta trebuie să fie vizibilă în toate condițiile normale de iluminare.

6.3.4   Specificații privind cureaua de prindere în partea superioară a sistemului de siguranță pentru copii ISOFIX

6.3.4.1.   Element de prindere în partea superioară

Elementul de prindere în partea superioară trebuie să fie un cârlig de prindere în partea superioară ISOFIX, așa cum este arătat în figura 0(c), sau dispozitive asemănătoare care se potrivesc în șablonul din figura 0(c).

6.3.4.2.   Caracteristici ale curelei ISOFIX de prindere în partea superioară

Cureaua ISOFIX de prindere în partea superioară este susținută de o chingă (sau echivalentul acesteia) și este prevăzută cu un dispozitiv de reglare și eliberare a tensiunii.

6.3.4.2.1.   Lungimea curelei ISOFIX de prindere în partea superioară

Lungimea curelei ISOFIX de prindere în partea superioară trebuie să fie de cel puțin 2 000 mm.

6.3.4.2.2.   Indicator de absență a slăbirii curelei

Cureaua ISOFIX de prindere în partea superioară sau sistemul de siguranță pentru copii ISOFIX trebuie să fie echipat cu un dispozitiv care indică faptul că centura nu este slăbită. Dispozitivul poate fi o componentă a unui dispozitiv de reglare și de eliberare a tensiunii.

6.3.4.2.3.   Dimensiuni

Dimensiunile de fixare pentru cârligele ISOFIX de prindere în partea superioară sunt indicate în figura 0(c).

Figura 0(c)

Dimensiunile elementului ISOFIX de prindere în partea superioară (de tip cârlig)

6.3.5   Cerințe privind tija de sprijin și piciorul tijei de sprijin din cadrul sistemului de siguranță pentru copii i-Size

Sistemele de siguranță pentru copii i-Size prevăzute cu tije de sprijin trebuie să corespundă în toate pozițiile de utilizare (de exemplu, poziția minimă și maximă în cazul unui element de prindere sau de susținere reglabil în lungime) cu dispozițiile geometrice definite în prezentul alineat și în paragrafele acestuia.

Respectarea cerințelor specificate la punctele 6.3.5.1. și 6.3.5.2. de mai jos pot fi verificate printr-o simulare fizică sau pe calculator.

Cerințele geometrice la punctele 6.3.5.1. la 6.3.5.4. de mai jos sunt corelate cu un sistem de coordonate a căror origine se situează la nivel central între cele două dispozitive de prindere ISOFIX și pe linia mediană a sistemului de ancorare ISOFIX corespunzător.

Orientarea sistemului de axe a sistemului de coordonate este corelată cu dispozitivul (dispozitivele) de fixare a copilului:

Pentru a îndeplini cerințele din prezenta secțiune, sistemul de siguranță pentru copii trebuie să fie instalat în conformitate cu manualul de utilizare a sistemului de siguranță pentru copii. Poziția de depozitare a tijei de sprijin este exclusă de la aceste cerințe.

6.3.5.1.   Cerințe geometrice privind tija de sprijin și piciorul tijei de sprijin

Piciorul de sprijin, inclusiv sistemul de fixare pe sistemele de siguranță pentru copii și piciorul tijei de sprijin trebuie să se încadreze în întregime în volumul de evaluare al dimensiunii tijei de sprijin (a se vedea, de asemenea, figura 1 și figura 2 din anexa 19 la prezentul regulament), care se definește după cum urmează:

6.3.5.2.   Cerințe legate de reglarea piciorului tijei de sprijin

Tija de sprijin trebuie să fie reglabilă pentru a se asigura că piciorul tijei de sprijin poate fi amplasat pe toată înălțimea volumului de evaluare a piciorului tijei de sprijin, după cum se specifică mai jos (a se vedea figurile 3 și 4 din anexa 19 la prezentul regulament). În cazul în care este prevăzută ajustarea incrementală, distanța dintre două poziții de blocare nu trebuie să depășească 20 mm.

Volumul de evaluare a piciorului tijei de sprijin este definit după cum urmează:

Este permis ca tija de sprijin să fie reglabilă dincolo de limitele de înălțime în direcția Z' (astfel cum se indică prin elementul 6 din figura 3 din anexa 19), cu condiția ca nici o parte să nu se extindă dincolo de planele delimitatoare în direcțiile X' și Y'.

6.3.5.3.   Dimensiunile piciorului tijei de sprijin

Dimensiunile piciorului tijei de sprijin trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

Figura 0(d)

6.3.5.4.   Dispozitiv de verificare a piciorului tijei de sprijin

Se folosește un dispozitiv de verificare pentru a se stabili dacă piciorul tijei de sprijin îndeplinește cerințele definite la punctul 6.3.5.2. de mai sus [a se vedea figura 0(e)]. Ca alternativă, este considerată satisfăcătoare și simularea pe calculator.

Dispozitivul de verificare este definit ca DFC ISOFIX corespunzător clasei de mărime a sistemului de siguranță pentru copii. Dispozitivul de verificare se extinde cu două ancoraje inferioare ISOFIX cu diametrul de 6 mm. Cutia hașurată din fața dispozitivului de verificare este poziționată și dimensionată în conformitate cu punctul 6.3.5.2. de mai sus. CCS trebuie să aibă dispozitivele de prindere blocate pe durata efectuării evaluării.

Figura 0(e)

6.4.   Verificarea marcajelor

6.4.1   Serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare trebuie să verifice dacă marcajele sunt conforme cu cerințele de la punctul 4 din prezentul regulament.

6.5.   Verificarea instrucțiunilor de instalare și a instrucțiunilor de utilizare

6.5.1   Serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare trebuie să verifice dacă instrucțiunile de instalare și de utilizare respectă cerințele de la punctul 14 din prezentul regulament.

6.6.   Dispoziții aplicabile sistemului de siguranță pentru copii asamblat

6.6.1   Rezistența la coroziune

6.6.1.1.   Un sistem de siguranță pentru copii complet sau componentele acestuia care sunt vulnerabile la coroziune trebuie supuse încercării de rezistență la coroziune precizate la punctul 7.1.1. de mai jos.

6.6.1.2.   După încercarea de rezistență la coroziune descrisă la punctele 7.1.1.1. și 7.1.1.2. de mai jos, nicio deteriorare ce ar putea împiedica buna funcționare a sistemului de siguranță pentru copii și nicio coroziune semnificativă nu trebuie să fie vizibile cu ochiul liber pentru un observator calificat.

6.6.2.   Absorbția de energie

6.6.2.1.   Pentru toate dispozitivele cu spătare, zonele definite în anexa 14 la prezentul regulament, atunci când sunt supuse încercării în conformitate cu anexa 13, trebuie să atingă o accelerație maximă mai mică de 60g. Această cerință se aplică, de asemenea, zonelor scuturilor de protecție la impact din zona capului.

6.6.2.2.   În cazul sistemelor de siguranță prevăzute cu tetiere reglabile permanente atașate mecanic, în cazul cărora înălțimea centurii de siguranță pentru adulți sau a centurii de tip ham pentru copii este controlată direct de tetiera reglabilă, nu este necesar să se prevadă absorbția energiei în zone precum cele definite în anexa 18, care nu sunt susceptibile să lovească capul manechinului (de exemplu, în spatele tetierei).

6.6.3   Răsturnare

6.6.3.1.   Sistemul de siguranță pentru copii trebuie supus încercării în conformitate cu punctul 7.1.2.; manechinul nu trebuie ejectat complet din dispozitiv în nici un moment pe durata încercării. În plus, atunci când scaunul de încercare este în poziția răsturnat, capul manechinului nu trebuie să se deplaseze cu mai mult de 300 mm față de poziția originală în sens vertical în raport cu scaunul de încercare.

6.6.4   Încercarea dinamică

6.6.4.1.   Generalități: sistemul de siguranță pentru copii trebuie supus încercărilor dinamice, conform tabelului 2, în conformitate cu punctul 7.1.3. de mai jos:

Tabelul 2

Aplicarea unor criterii diferite în funcție de configurarea încercării

6.6.4.1.1.   Sistemele de siguranță din categoria i-Size se încearcă pe căruciorul de încercare cu ajutorul scaunului de încercare prevăzut în anexa 6 și în conformitate cu punctul 7.1.3.1. de mai jos.

6.6.4.1.2.   Sistemele de fixare pentru copii ISOFIX din categoria „ISOFIX pentru vehicule speciale” se supun încercărilor pe fiecare model de vehicul pentru care este destinat sistemul de siguranță pentru copii. Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor poate reduce numărul modelelor de vehicule supuse încercărilor dacă acestea nu diferă mult în privința aspectelor enumerate la punctul 6.6.4.1.2.3. din prezentul regulament. Sistemul de siguranță pentru copii poate fi încercat în unul din următoarele moduri:

6.6.4.1.3.   Încercarea dinamică trebuie efectuată pe sisteme de siguranță pentru copii care nu au fost anterior supuse unei sarcini.

6.6.4.1.4.   Dacă un sistem de siguranță pentru copii „ISOFIX pentru vehicule speciale” este instalat în spatele celor mai din spate poziții ale scaunelor de adult orientate cu fața la direcția de mers (de exemplu, compartimentul de bagaje), se efectuează o încercare cu manechinul cel mai mare (manechinele cele mai mari), în funcție de ceea ce permite sistemul de siguranță pentru copii, astfel cum se prevede la punctul 7.1.3.3. de prezentul regulament. Celelalte încercări, inclusiv cele de conformitate a producției, se pot efectua conform prevederilor de la punctul 7.1.3.2. din prezentul regulament, la cererea producătorului.

6.6.4.1.5.   În cazul unui sistem de siguranță pentru copii cu nevoi speciale, fiecare încercare dinamică prevăzută în prezentul regulament pentru intervalul de mărimi specificat de producător trebuie efectuată de două ori: prima oară utilizând mijlocul principal de fixare pe scaun, iar a doua oară utilizând toate dispozitivele sistemului de siguranță în uz. Pe parcursul acestor încercări, se acordă o atenție deosebită cerințelor prevăzute la punctele 6.2.1.5. și 6.2.1.6. din prezentul regulament.

6.6.4.1.6.   În cazul unui sistem de siguranță pentru copii care utilizează un dispozitiv antirotație, încercarea dinamică trebuie efectuată după cum urmează:

6.6.4.2.   În cursul încercărilor dinamice, nicio componentă a sistemului de siguranță pentru copii care afectează imobilizarea pasagerului nu trebuie să se fractureze nici în totalitate, nici parțial, și nu trebuie să se deschidă sau să se deblocheze nicio cataramă, niciun sistem de blocare și niciun sistem de deplasare. Singura excepție o constituie cazul în care aceste componente sau sisteme sunt identificate ca având o funcție de limitare a sarcinii în descrierea tehnică a producătorului, conform definiției de la punctul 3.2.1 din prezentul regulament, și respectă următoarele criterii:

6.6.4.3.   Criterii privind manechinul pentru impactul frontal și impactul posterior.

6.6.4.3.1.   Criterii pentru evaluarea vătămării în urma unui impact frontal și a unui impact posterior, după cum se arată în tabelul 3.

Tabelul 3

6.6.4.4.   Deplasarea capului manechinului la impact frontal și posterior.

6.6.4.4.1.   Sistemele de siguranță pentru copii din categoria i-Size:

6.6.4.4.1.1.   Sistemele de siguranță pentru copii orientate cu fața spre direcția de mers

Deplasarea capului: Nicio parte a capului manechinului nu trebuie să depășească planele AB, AD și DE, astfel cum sunt definite în figura 1 de mai jos. Această poziție trebuie evaluată pe o durată maximă de 300 ms sau până când manechinul se oprește definitiv, alegându-se situația care apare prima.

6.6.4.4.1.1.1.   În cazul în care încercarea este efectuată în conformitate cu punctul 6.6.4.1.6.2. de mai sus, se aplică o marjă de toleranță de + 10 % valorii distanței deplasării capului între punctul Cr și planul AB

Figura 1

Dispunere pentru încercarea unui dispozitiv orientat cu fața la direcția de mers

Dimensiuni în mm

6.6.4.4.1.2.   Sistemele de siguranță pentru copii orientate cu spatele la direcția de mers și coșulețe pentru sugari:

Figura 2

Dispunerea pentru încercarea unui dispozitiv orientat cu spatele la direcția de mers și care nu este sprijinit de tabloul de bord

6.6.4.4.2.   Atunci când sistemele de fixare pentru copii ISOFIX din categoria „ISOFIX pentru vehicule speciale” se încearcă într-un vehicul complet sau pe caroseria unui vehicul, criteriul de performanță a capului (HPC) și accelerația capului 3 ms sunt utilizate drept criterii de evaluare. În cazul în care nu există contact cu capul, aceste criterii sunt îndeplinite fără măsurători și se înregistrează numai sub forma „fără contact cu capul”. După o încercare cu un vehicul complet, trebuie să fie posibilă înlăturarea manechinului asamblat complet din sistemul de siguranță pentru copii fără utilizarea unei pârghii mecanice sau a unor instrumente pe sistemul de siguranță pentru copii sau pe structura vehiculului.

6.6.4.4.3   În cursul încercărilor dinamice, nicio componentă a sistemului de siguranță pentru copii care fixează copilul în poziția corectă nu trebuie să cedeze. În această categorie sunt incluse cataramele, sistemele de blocare, sistemele de înclinare, cu excepția cazului în care sunt identificate ca un dispozitiv de limitare a sarcinii. Orice dispozitiv de limitare a sarcinii trebuie identificat în descrierile tehnice ale producătorilor, astfel cum este definit la punctul 3.2.1 din prezentul regulament.

6.6.4.5.   Criteriile privind manechinul pentru impact lateral destinat sistemului de siguranță pentru copii orientat cu fața la direcția de mers și cu spatele la direcția de mers.

6.6.4.5.1.   Criterii principale de evaluare a vătămării — susținerea capului

În timpul etapei de încărcare din cadrul încercării la impact lateral, până la 80 ms, protecția laterală trebuie să fie întotdeauna poziționată la nivelul centrului de greutate al capului manechinului perpendicular pe direcția intruziunii portierei; Susținerea capului este evaluată după următoarele criterii:

6.6.4.5.2.   Criterii suplimentare pentru evaluarea vătămării în urma unui impact lateral

6.6.5   Rezistența la temperatură

6.6.5.1.   Cataramele, retractoarele, dispozitivele de reglare și dispozitivele de blocare sensibile la temperatură sunt supuse încercării la temperatură prevăzute la punctul 7.2.7. de mai jos.

6.6.5.2.   După încercarea de temperatură prevăzută la punctul 7.2.7.1. de mai jos, niciun semn de deteriorare ce ar putea împiedica buna funcționare a sistemului de siguranță pentru copii nu trebuie să fie vizibil cu ochiul liber unui observator calificat. Se efectuează apoi încercările dinamice.

6.7.   Dispoziții aplicabile componentelor individuale ale sistemului de siguranță

6.7.1   Catarama

6.7.1.1.   Catarama trebuie proiectată astfel încât să excludă orice posibilitate de utilizare incorectă. Aceasta înseamnă, printre altele, că ea nu trebuie să poată rămâne în poziție semiînchisă; nu trebuie să fie posibilă inversarea, din greșeală, a componentelor cataramei atunci când aceasta se blochează; catarama trebuie să se blocheze numai atunci când sunt fixate toate componentele. În orice situație în care catarama este în contact cu corpul copilului, ea nu trebuie să fie mai îngustă decât lățimea minimă a curelei, așa cum se specifică la punctul 6.7.4.1.1. de mai jos. Acest punct nu se aplică ansamblurilor de centuri omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 16 sau cu orice standard echivalent în vigoare. În cazul unui sistem de siguranță pentru copii cu nevoi speciale, numai catarama principalului mijloc de fixare pe scaun trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctele 6.7.1.2. — 6.7.1.8. inclusiv.

6.7.1.2.   Chiar și atunci când nu este supusă unei tensiuni, catarama trebuie să rămână închisă indiferent de poziție. Aceasta trebuie să fie ușor de utilizat și de apucat. Catarama trebuie să poată fi deschisă apăsând fie pe un buton, fie pe un dispozitiv similar.

Suprafața asupra căreia trebuie aplicată această presiune trebuie să aibă, în poziția de deschidere efectivă și atunci când este proiectată pe un plan perpendicular pe direcția inițială de mișcare a butonului:

6.7.1.3.   Suprafața de deblocare a cataramei trebuie să fie de culoare roșie. Nicio altă parte a cataramei nu trebuie să fie de culoare roșie.

6.7.1.4.   Copilul trebuie să poată fi scos din sistemul de siguranță printr-o singură acționare asupra unei singure catarame. Copilul poate fi scos împreună cu echipamente precum coșulețul pentru sugari/scaunul pentru nou-născuți/sistemele de siguranță pentru nou-născuți dacă sistemul de siguranță pentru copii poate fi deblocat acționând cel mult două butoane de deblocare.

6.7.1.4.1.   Dispozitiv de poziționare a curelei transversale

Dacă este prevăzut un dispozitiv de poziționare a curelei transversale, acesta trebuie conceput astfel încât să împiedice utilizarea incorectă. Nu trebuie să fie posibilă utilizarea dispozitivului într-un mod care să determine răsucirea curelei transversale. Trebuie să fie posibilă fixarea dispozitivului prin cel mult o acțiune. Forța necesară pentru fixarea dispozitivului nu trebuie să depășească 15 N.

6.7.1.4.2.   Dispozitivul de poziționare a curelei transversale trebuie să fie ușor de utilizat și de apucat. Trebuie să fie posibilă deschiderea acestuia printr-o singură acțiune simplă, însă trebuie să fie dificil pentru copilul de pe scaun să manipuleze mecanismul de deblocare. Forța necesară pentru deblocarea dispozitivului nu trebuie să depășească 15 N.

6.7.1.4.3.   Dispozitivul de poziționare a curelei transversale nu depășește 60 mm în înălțime.

6.7.1.5.   Deschiderea cataramei trebuie să permită eliberarea copilului independent de „scaun”, de „suportul scaunului” sau de „scutul de protecție la impact”, în cazul în care este montat, iar dacă dispozitivul include o curea pentru coapse, aceasta trebuie desfăcută prin acționarea aceleiași catarame.

6.7.1.6.   Catarama trebuie să reziste la încercarea la temperatură prevăzută la punctul 7.2.7. de mai jos și la o acționare repetată și trebuie să fie supusă, înainte de încercarea dinamică prevăzută la punctul 7.1.3., unei încercări constând în 5 000 ± 5 cicluri de deschidere și de închidere în condiții normale de utilizare.

6.7.1.7.   Catarama trebuie supusă următoarelor încercări de desfacere:

6.7.1.7.1.   Încercare sub sarcină

6.7.1.7.1.1.   Pentru efectuarea acestei încercări, se utilizează un sistem de siguranță pentru copii care a fost în prealabil supus încercării dinamice prevăzute la punctul 7.1.3. de mai jos.

6.7.1.7.1.2.   Forța necesară pentru desfacerea cataramei în încercarea prevăzută la punctul 7.2.1.1. nu trebuie să depășească 80 N.

6.7.1.7.2.   Încercare fără sarcină

6.7.1.7.2.1.   Pentru efectuarea acestei încercări se utilizează o cataramă care nu a fost în prealabil supusă niciunei sarcini. Forța necesară pentru desfacerea cataramei atunci când nu este supusă unei sarcini trebuie să fie cuprinsă între 40-80 N în încercările prevăzute la punctul 7.2.1.2. de mai jos

6.7.1.8.   Rezistență

6.7.1.8.1.   În cursul încercării efectuate în conformitate cu punctul 7.2.1.3.2. de mai jos, nicio parte a cataramei sau a curelelor adiacente sau a dispozitivelor de reglare nu trebuie să se rupă sau să se desprindă.

6.7.1.8.2.   În funcție de limita masei declarate de producător, catarama unei centuri de tip ham trebuie să reziste la:

6.7.1.8.3.   Autoritatea de omologare de tip poate acorda o exonerare de la obligația de efectuare a încercării de rezistență a cataramei dacă informațiile deja disponibile sunt suficiente pentru a nu mai fi necesară încercarea.

6.7.2   Dispozitiv de reglare

6.7.2.1.   Plaja de reglare trebuie să fie suficient de mare pentru a permite reglarea corectă a sistemului de siguranță pentru copii cu orice mărime pentru care este destinat dispozitivul și pentru a permite instalarea satisfăcătoare în toate vehiculele compatibile i-Size.

6.7.2.2.   Toate dispozitivele de reglare trebuie să fie de tipul „cu reglare rapidă”.

6.7.2.3.   Dispozitivele de tipul „cu reglare rapidă” trebuie să fie ușor accesibile atunci când sistemul de siguranță pentru copii este instalat corect, iar copilul sau manechinul este în poziție.

6.7.2.4.   Un dispozitiv de tipul „cu reglare rapidă” trebuie să poată fi reglat cu ușurință în funcție de mărimea copilului. În special, într-o încercare efectuată în conformitate cu punctul 7.2.2.1. de mai jos, forța necesară acționării unui dispozitiv de reglare manuală nu trebuie să depășească 50 N.

6.7.2.5.   Se încearcă două eșantioane de dispozitive de reglare din cadrul unui sistem de siguranță pentru copii în conformitate cu cerințele privind efectuarea încercării la temperatură prevăzute la punctul 7.2.7.1. și punctul 7.2.3. de mai jos.

6.7.2.5.1.   Alunecarea curelei nu trebuie să depășească 25 mm pentru un dispozitiv de reglare sau 40 mm pentru toate dispozitivele de reglare.

6.7.2.6.   Dispozitivul nu trebuie să se rupă sau să se desprindă atunci când este supus încercării în conformitate cu punctul 7.2.2.1. de mai jos.

6.7.2.7.   Un dispozitiv de reglare montat direct pe sistemul de siguranță pentru copii trebuie să reziste la o acționare repetată și, înainte de încercarea dinamică prevăzută la punctul 7.1.3., trebuie supus unei încercări constând în 5 000 ± 5 cicluri, în conformitate cu punctul 7.2.3.

6.7.3   Retractoare

6.7.3.1.   Retractoare cu blocare automată

6.7.3.1.1.   Cureaua dotată cu un retractor cu blocare automată nu trebuie să se deruleze mai mult de 30 mm între pozițiile de blocare ale retractorului. După o mișcare spre înapoi a pasagerului, cureaua trebuie fie să rămână în poziția ei inițială, fie să revină automat la această poziție ca urmare a mișcării spre înainte a pasagerului.

6.7.3.1.2.   Dacă retractorul face parte dintr-o centură transversală, forța de retractare a curelei nu trebuie să fie mai mică de 7 N atunci când este măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și retractor, conform punctului 7.2.4.1. de mai jos. Dacă retractorul face parte dintr-un sistem de siguranță pentru piept, forța de retractare a curelei nu trebuie să fie mai mică de 2 N sau mai mare de 7 N atunci când este măsurată într-un mod similar. În cazul în care cureaua trece printr-un ghidaj sau printr-un scripete, forța de retragere trebuie măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și ghidaj sau scripete. Dacă ansamblul cuprinde un mecanism cu acționare manuală sau automată care nu permite curelei să se retracteze complet, acest mecanism nu trebuie să fie în funcțiune în momentul efectuării acestor măsurători.

6.7.3.1.3.   Cureaua trebuie derulată și lăsată să se retragă în retractor de mai multe ori în condițiile descrise la punctul 7.2.4.2., până când se realizează o serie de 5 000 de cicluri. Retractorul trebuie apoi supus cerințelor pentru efectuarea încercării la temperatură prevăzute la punctul 7.2.7.1. și încercării la coroziune descrise la punctul 7.1.1. de mai jos, precum și încercării de rezistență la praf descrise la punctul 7.2.4.5. de mai jos. Acesta trebuie apoi să facă față cu succes unei alte serii de 5 000 de cicluri de derulare și retractare. După încercările de mai sus, retractorul trebuie să funcționeze în continuare corect și să îndeplinească cerințele prevăzute la punctele 6.7.3.1.1. și 6.7.3.1.2. de mai sus.

6.7.3.2.   Retractoare cu blocare de urgență

6.7.3.2.1.   Un retractor cu blocare de urgență trebuie să îndeplinească următoarele condiții, după ce este încercat conform dispozițiilor de la punctul 7.2.4.3.:

6.7.3.2.2.   Dacă acționarea unui retractor depinde de un semnal extern sau de o sursă de curent externă, retractorul trebuie proiectat astfel încât să se blocheze automat în caz de cădere sau de întrerupere a semnalului ori a sursei de curent în cauză.

6.7.3.2.3.   Un retractor cu blocare de urgență cu sensibilitate multiplă trebuie să îndeplinească cerințele stabilite mai sus. În plus, în cazul în care unul dintre factorii de sensibilitate se referă la derularea curelei, blocarea trebuie să se fi produs la o accelerație a curelei de 1,5 g, măsurată pe axa de derulare a curelei.

6.7.3.2.4.   În încercările indicate la punctele 6.7.3.2.1.1. și 6.7.3.2.3. de mai sus, lungimea curelei derulate înainte ca retractorul să se blocheze nu trebuie să depășească 50 mm pornind de la lungimea prevăzută la punctul 7.2.4.3.1. de mai jos. În încercarea prevăzută la punctul 6.7.3.2.1.2. de mai sus, blocarea nu trebuie să aibă loc pe parcursul primilor 50 mm ai curelei derulate, pornind de la lungimea prevăzută la punctul 7.2.4.3.1. de mai jos.

6.7.3.2.5.   Dacă retractorul face parte dintr-o centură transversală, forța de retractare a curelei nu trebuie să fie mai mică de 7 N atunci când este măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și retractor, conform punctului 7.2.4.1. de mai jos. Dacă retractorul face parte dintr-un sistem de siguranță pentru piept, forța de retractare a curelei nu trebuie să fie mai mică de 2 N sau mai mare de 7 N atunci când este măsurată într-un mod similar. În cazul în care cureaua trece printr-un ghidaj sau printr-un scripete, forța de retragere trebuie măsurată pe lungimea liberă dintre manechin și ghidaj sau scripete. Dacă ansamblul cuprinde un mecanism cu acționare manuală sau automată care nu permite curelei să se retracteze complet, acest mecanism nu trebuie să fie în funcțiune în momentul efectuării acestor măsurători.

6.7.3.2.6.   Centura trebuie derulată și lăsată să se retragă în retractor de mai multe ori în condițiile prevăzute la punctul 7.2.4.2., până când se realizează o serie de 40 000 de cicluri de derulare și retractare. Retractorul trebuie apoi supus încercării de temperatură prevăzute la punctul 7.2.7. și încercării de coroziune prevăzute la punctul 7.1.1., precum și încercării de rezistență la praf descrise la punctul 7.2.4.5.

6.7.4   Curele

6.7.4.1.   Lățime

6.7.4.1.1.   Lățimea minimă a curelelor sistemelor de siguranță pentru copii care intră în contact cu manechinul trebuie să fie de 25 mm. Aceste dimensiuni se măsoară în cursul încercării de rezistență a curelelor prevăzute la punctul 7.2.5.1. mai jos, fără a opri mașina și sub o sarcină egală cu 75 % din tensiunea de rupere a curelei.

6.7.4.2.   Rezistența după condiționarea la temperatura ambiantă

6.7.4.2.1.   Pe două eșantioane de curele condiționate conform punctului 7.2.5.2.1., tensiunea de rupere a curelei trebuie determinată în conformitate cu punctul 7.2.5.1.2. de mai jos.

6.7.4.2.2.   Diferența dintre tensiunile de rupere ale celor două eșantioane nu trebuie să depășească 10 % din cea mai mare tensiune de rupere măsurată.

6.7.4.3.   Rezistența după condiționarea specială

6.7.4.3.1.   Pe două curele condiționate conform uneia dintre dispozițiile de la punctul 7.2.5.2. de mai jos (cu excepția punctului 7.2.5.2.1. de mai jos), tensiunea de rupere a curelei trebuie să fie de cel puțin 75 % din media sarcinilor determinate în încercarea la care se face referire la punctul 7.2.5.1. de mai jos.

6.7.4.3.2.   În plus, tensiunea de rupere nu trebuie să fie mai mică de 3,6 kN pentru sistemele de fixare din cadrul sistemelor de siguranță pentru copii i-Size.

6.7.4.3.3.   Autoritatea de omologare de tip poate renunța la unul sau mai multe dintre aceste încercări în cazul în care structura materialului utilizat sau informațiile disponibile fac încercarea (încercările) inutilă (inutile).

6.7.4.3.4.   Procedura de condiționare prin abraziune de tip 1, definită la punctul 7.2.5.2.6. de mai jos, se efectuează numai atunci când rezultatul încercării la microalunecare definite la punctul 7.2.3. de mai jos este cu 50 % peste limita prevăzută la punctul 6.7.2.5.1. de mai sus.

6.7.4.4.   Nu trebuie să fie posibilă derularea completă a curelei prin niciunul dintre dispozitivele de reglare, catarame sau ancoraje.

6.7.5   Specificații privind dispozitivele de prindere ISOFIX

„Dispozitivele de prindere ISOFIX” și indicatoarele de fixare trebuie să reziste la operații repetate și, înainte de încercarea dinamică prevăzută la punctul 7.1.3. de mai jos, trebuie să fie supuse unei încercări cuprinzând 2 000 ± 5 cicluri de deschidere și de închidere în condiții normale de utilizare.

6.8.   Clasificare

6.8.1   Sistemele de siguranță pentru copii pot acoperi orice interval de mărimi cu condiția să fie îndeplinite cerințele pentru întregul interval.

7.   ÎNCERCĂRI

7.1.   Configurația sistemului de siguranță pentru copii asamblat

7.1.1   Coroziune

7.1.1.1.   Elementele din metal ale sistemului de siguranță pentru copii se amplasează într-o cameră de încercare, astfel cum se prevede în anexa 4. În cazul unui sistem de siguranță pentru copii care include un retractor, centura trebuie derulată pe toată lungimea minus 100 ± 3 mm. Cu excepția unor scurte întreruperi care pot fi necesare, de exemplu, pentru verificarea și completarea soluției saline, încercarea de expunere se efectuează timp de 50 ± 0,5 ore neîntrerupt.

7.1.1.2.   La finalizarea încercării de expunere, elementele din metal ale sistemului de siguranță pentru copii trebuie spălate cu grijă sau introduse în apă curgătoare curată la o temperatură de cel mult 38 °C pentru a se înlătura orice depuneri de sare și apoi trebuie lăsate să se usuce la o temperatură ambiantă de 18 °C - 25 °C timp de 24 ± 1 ore înainte de inspecție, în conformitate cu punctul 6.6.1.2. de mai sus.

7.1.2   Răsturnare

7.1.2.1.   Manechinul trebuie să fie echipat cu oricare dintre dispozitivele de aplicare a sarcinii, după caz, și după cum este descris în anexa 21. Manechinul trebuie așezat în sistemul de siguranță montat în conformitate cu prezentul regulament și cu instrucțiunile producătorului, ținând cont și de distanța standard, astfel cum se prevede la punctul 7.1.3.5., aplicat identic pentru toate sistemele.

7.1.2.2.   Sistemul de siguranță trebuie fixat pe bancul de încercare sau în scaunul vehiculului. Întregul sistem de siguranță pentru copii se rotește în jurul unei axe orizontale situate în planul longitudinal median al sistemului de siguranță pentru copii cu un unghi de 540° ± 5°, cu o viteză de 2–5 grade/secundă, și se oprește în această poziție. În scopul efectuării prezentei încercări, pe bancul de încercare descris în anexa 6 pot fi prinse dispozitive destinate unor vehicule specifice.

7.1.2.3.   În această poziție statică inversată, se aplică o masă de patru ori mai mare decât cea a manechinului, vertical în jos pe un plan perpendicular pe axa de rotație în plus față de manechinul care utilizează dispozitivul de aplicare a sarcinii descris în anexa 21. Sarcina se aplică progresiv de manieră controlată la o rată care să nu depășească accelerația gravitațională sau 400 mm/min. Se menține sarcina maximă prevăzută pentru o durată de 30 - 0/+ 5 secunde.

7.1.2.4.   Se elimină sarcina cu o viteză care să nu depășească 400 mm/min și se măsoară deplasarea.

7.1.2.5.   Întregul scaun se rotește cu 180° pentru a reveni în poziția inițială.

7.1.2.6.   Acest ciclu de încercare trebuie să fie efectuat din nou prin rotire în direcția inversă. Cu axa de rotație în planul orizontal și la un unghi de 90° față de cel adoptat pentru cele două încercări anterioare, procedura trebuie repetată în ambele direcții de rotație.

7.1.2.7.   Încercările în cauză trebuie efectuate utilizând atât cel mai mic, cât și cel mai mare manechin adecvat din intervalul de mărime pentru care este destinat sistemul de siguranță. Nu este permisă nicio ajustare a manechinului sau a sistemului de siguranță pentru copii pe durata întregului ciclu de încercare.

7.1.3   Încercarea dinamică la impact frontal, posterior și lateral:

7.1.3.1.   Încercări care utilizează căruciorul și bancul de încercare

7.1.3.1.1.   Încercări la impact frontal și posterior

7.1.3.1.1.1.   Căruciorul și bancul de încercare folosite pentru încercarea dinamică trebuie să îndeplinească cerințele stabilite în anexa 6 la prezentul regulament.

7.1.3.1.1.2.   Căruciorul trebuie să rămână în poziție orizontală pe tot intervalul decelerării sau accelerării.

7.1.3.1.1.3.   Bancul de încercare trebuie rotit cu 180° când încercarea are loc în conformitate cu cerințele încercării la impact posterior.

7.1.3.1.1.4.   La încercarea unui sistem de siguranță pentru copii orientat cu spatele spre direcția de mers destinat utilizării pe scaunul din față, planșa de bord a vehiculului trebuie reprezentată de o bară rigidă prinsă de cărucior, astfel încât întreaga energie să fie absorbită în sistemul de siguranță pentru copii.

7.1.3.1.1.5.   Dispozitive de decelerare sau accelerare

Solicitantul trebuie să utilizeze, la alegere, unul dinte următoarele dispozitive:

7.1.3.1.1.5.1.   Dispozitiv de încercare la decelerare:

Decelerația căruciorului trebuie efectuată folosind aparatul prevăzut în anexa 6 la prezentul regulament sau orice alt dispozitiv care produce rezultate echivalente. Acest aparat trebuie să poată obține performanța specificată la punctul 7.1.3.4. de mai jos și specificată mai jos:

Procedura de etalonare:

Condițiile încercării dinamice în timpul încercării:

Pentru impactul frontal și pentru impactul posterior, decelerația se obține cu aparatul etalonat astfel cum s-a precizat mai sus, însă:

7.1.3.1.1.5.2.   Dispozitivul de încercare la accelerare

Condițiile încercării dinamice:

7.1.3.1.1.6.   Trebuie efectuate următoarele măsurători:

7.1.3.1.1.7.   După impact, sistemul de siguranță pentru copii trebuie inspectat vizual, fără a se desface catarama, pentru a stabili dacă s-a produs vreo defecțiune sau rupere.

7.1.3.1.2.   Impact posterior

7.1.3.1.2.1.   Scaunul de încercare trebuie rotit la 180° când încercarea are loc în conformitate cu cerințele încercării la impact posterior.

7.1.3.1.2.2.   La încercarea unui sistem de siguranță destinat utilizării cu spatele la direcția de mers pe scaunul din față, planșa de bord a vehiculului trebuie reprezentată de o bară rigidă prinsă de cărucior, astfel încât întreaga energie să fie absorbită de sistemul de siguranță.

7.1.3.1.2.3.   Condițiile de decelerație trebuie să îndeplinească cerințele din apendicele 2 al anexei 7..

Condițiile de accelerație trebuie să îndeplinească cerințele din anexa 7, apendicele 2.

7.1.3.1.2.4.   Măsurătorile care urmează a fi efectuate trebuie să fie similare cu cele stabilite la punctele 7.1.3.1.1.4. - 7.1.3.1.1.5. de mai sus.

7.1.3.1.3.   Impact lateral

7.1.3.1.3.1.   Bancul de încercare trebuie rotit la 90 ° când încercarea are loc în conformitate cu cerințele încercării la impact lateral.

7.1.3.1.3.2.   Ancorajele inferioare ISOFIX trebuie să fie mobile în direcția Y pentru a evita deteriorarea dispozitivelor de prindere și a echipamentelor de încercare. Dispozitivele de prindere ISOFIX trebuie fixate pe un sistem de glisare care permite o mișcare de 200 mm - 0 mm + 50 mm.

7.1.3.1.3.3.   Încărcarea SSC de la impactul lateral este generată de un panou de portieră după cum se definește în apendicele 3 al anexei 6. Suprafața panoului trebuie să fie capitonată, astfel cum se specifică în anexa 6, apendicele 3.

7.1.3.1.3.4.   Dispozitivul de încercare trebuie să reproducă o viteză relativă între panoul portierei și bancul de încercare în conformitate cu anexa 7 apendicele 3. Adâncimea maximă a intruziunii panoului portierei este definită în anexa 6 apendicele 3. Viteza relativă între panoul portierei și bancul de testare nu este afectată de contactul cu SSC și trebuie să rămână în interiorul intervalului definit în anexa 7, apendicele 3. În cadrul unei încercări în care portiera este staționară la timpul t0, portiera trebuie să fie fixată, iar viteza la sol a manechinului la t0 trebuie să fie între 6,375 m/s și 7,25 m/s. În cadrul unei încercări în care portiera se mișcă la t0, viteza la sol a portierei trebuie să rămână în intervalul definit în anexa 7 apendicele 3 cel puțin până când intruziunea atinge punctul maxim, iar manechinul trebuie să fie staționar la t0.

7.1.3.1.3.5.   SSC trebuie încercat în poziția sa cea mai dreaptă.

7.1.3.1.3.6.   La momentul t0 definit în anexa 7, apendicele 3, manechinul trebuie să fie în poziția sa inițială, astfel cum este definit la punctul 7.1.3.5.2.1. de mai jos.

7.1.3.2.   Încercări pe cărucior și pe caroseria vehiculului

7.1.3.2.1.   Pentru încercările la impact frontal

7.1.3.2.1.1.   Metoda utilizată pentru a fixa vehiculul în timpul încercării nu trebuie să aibă ca efect întărirea ancorelor scaunelor, a centurilor de siguranță pentru adulți sau a oricăror ancoraje suplimentare necesare pentru a fixa sistemul de siguranță pentru copii sau pentru a reduce deformarea normală a structurii. Nu trebuie să fie prezentă nicio parte a vehiculului care, prin limitarea mișcării manechinului, ar putea reduce sarcina aplicată asupra sistemului de siguranță pentru copii în timpul încercării. Componentele structurii care au fost eliminate pot fi înlocuite cu altele care au aceeași rezistență, cu condiția să nu împiedice mișcarea manechinului.

7.1.3.2.1.2.   Un dispozitiv de fixare este considerat satisfăcător dacă nu produce niciun efect asupra unei suprafețe care se întinde peste întreaga lățime a structurii și dacă vehiculul sau structura este blocată sau fixată în partea din față la o distanță de cel puțin 500 mm față de ancorajul sistemului de fixare. La partea din spate, structura trebuie imobilizată la o distanță suficientă în spatele ancorajelor pentru a îndeplini toate cerințele prevăzute la punctul 7.1.3.2.1.1. de mai sus.

7.1.3.2.1.3.   Scaunul vehiculului și sistemul de siguranță pentru copii trebuie montate și amplasate într-o poziție aleasă de serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare pentru a reda cele mai nefavorabile condiții cu privire la rezistență, compatibile cu instalarea manechinului în vehicul. Poziția spătarului de la scaunul vehiculului și cea a sistemului de siguranță pentru copii trebuie precizate în raport. Spătarul de la scaunul vehiculului, dacă poate fi înclinat, trebuie blocat în conformitate cu indicațiile producătorului sau, în lipsa oricărei specificații, la un unghi efectiv cât mai apropiat de 25°.

7.1.3.2.1.4.   Cu excepția cazului în care instrucțiunile pentru fixare și utilizare prevăd altfel, scaunul din față trebuie să fie reglat în poziția cea mai avansată utilizată în mod normal pentru sistemele de siguranță destinate utilizării pe scaunul din față, și în poziția cea mai din spate utilizată în mod normal pentru sistemele de siguranță pentru copii destinate utilizării în poziția de ședere din partea din spate.

7.1.3.2.1.5.   Condițiile de decelerare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 7.1.3.4. de mai jos. Bancul de încercare trebuie să fie scaunul vehiculului efectiv.

7.1.3.2.1.6.   Trebuie efectuate următoarele măsurători:

7.1.3.2.1.7.   După impact, sistemul de siguranță trebuie inspectat vizual, fără a desface catarama, pentru a stabili dacă s-a produs vreo defecțiune.

7.1.3.2.2.   Pentru încercările la impact posterior

7.1.3.2.2.1.   Caroseria vehiculului trebuie rotită cu 180° pe căruciorul de încercare.

7.1.3.2.2.2.   Se aplică aceleași cerințe ca în cazul impactului frontal. (punctele 7.1.3.2.1.1. - 7.1.3.2.1.5. de mai sus).

7.1.3.3.   În cazul încercării cu un vehicul complet

7.1.3.3.1.   Condițiile de decelerație trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 7.1.3.4. de mai jos.

7.1.3.3.2.   Pentru încercările la coliziunea frontală, procedura este cea stabilită în anexa 9 la prezentul regulament.

7.1.3.3.3.   Pentru încercările la impact posterior, procedura trebuie să fie cea stabilită în anexa 10 la prezentul regulament.

7.1.3.3.4.   Trebuie efectuate următoarele măsurători:

7.1.3.3.5.   Scaunele din față, dacă se pot înclina, trebuie blocate în conformitate cu indicațiile producătorului sau, în lipsa oricărei specificații, la un unghi efectiv al spătarului cât mai apropiat de 25°.

7.1.3.3.6.   După impact, sistemul de siguranță pentru copii trebuie inspectat vizual, fără a desface catarama, pentru a stabili dacă s-a produs vreo defecțiune sau rupere.

7.1.3.4.   Condițiile pentru încercarea dinamică sunt sintetizate în tabelul 4:

Tabelul 4

7.1.3.5.   Manechine pentru încercarea dinamică

7.1.3.5.1.   Sistemul de siguranță pentru copii trebuie supus încercării cu ajutorul manechinelor descrise în anexa 8 la prezentul regulament.

7.1.3.5.2.   Instalarea manechinului pentru impactul frontal și impactul posterior

7.1.3.5.2.1.   Instalarea unui sistem de siguranță pentru copii pe bancul de încercare.

Sistemul ISOFIX de siguranță pentru copii fără ocupant se atașează pe sistemul de ancorare ISOFIX.

Atașarea dispozitivelor de prindere ISOFIX pe ancorajele inferioare ISOFIX trebuie să permită tragerea sistemului de siguranță pentru copii ISOFIX fără ocupant către aceste ancoraje.

O forță suplimentară de 135 ± 15N se aplică într-un plan paralel cu suprafața pernei scaunului de încercare. Forța este aplicată pe linia mediană a sistemului de siguranță pentru copii și la o înălțime de maxim100 mm deasupra pernei.

Dacă este prezent, punctul de ancorare superior ISOFIX trebuie reglat pentru a se obține o tensiune de 50 +/- 5N. Alternativ, și dacă este prezentă, tija de sprijin se ajustează conform instrucțiunilor producătorului sistemului de siguranță pentru copii.

Linia mediană a sistemului de siguranță pentru copii trebuie să fie aliniată cu axa mediană a bancului de încercare.

Manechinul trebuie așezat în sistemul de siguranță pentru copii separat de spătarul scaunului de un distanțier flexibil. Distanțierul trebuie să aibă 2,5 cm grosime și 6 cm lățime. Acesta are o lungime egală cu înălțimea umărului, mai puțin înălțimea coapsei, atât în poziție așezată, cât și în poziția relevantă pentru dimensiunea manechinului care este supusă încercării. Înălțimea rezultantă a distanțierului se găsește în tabelul de mai jos pentru diferitele dimensiuni ale manechinului. Panoul trebuie să urmeze cât mai îndeaproape curbura scaunului, iar capătul său inferior trebuie să fie la înălțimea articulației de la șoldul manechinului.

Se reglează centura în conformitate cu instrucțiunile producătorului, însă la o tensiune de 250 ± 25 N peste forța de reglare, cu un unghi de deflecție al curelei față de dispozitivul de reglare de 45 ± 5° sau, în mod alternativ, cu unghiul stabilit de producător.

Distanțierul trebuie apoi îndepărtat și manechinul împins înspre spătar. Slăbirea se distribuie în mod egal în ham.

Planul longitudinal care trece prin linia mediană a manechinului trebuie reglat la jumătatea distanței dintre cele două ancoraje inferioare ale centurii de siguranță, ținându-se totuși cont de prevederile de la punctul 7.1.3.2.1.3. de mai sus.

După instalare, poziția manechinului se reglează astfel încât:

Exemplu de aliniere a brațului:

7.1.3.6.   Indicație i-Size

Încercările dinamice trebuie efectuate cu cel mai mare și cel mai mic manechin conform tabelelor de mai jos, în funcție de dimensiunile indicate de producător pentru sistemul de siguranță pentru copii.

Tabelul 6

Criteriile de selecție a manechinului în funcție de interval

În cazul în care sistemul de siguranță pentru copii necesită modificări substanțiale pentru diferite mărimi (de exemplu, sistemul de siguranță pentru copii convertibil) sau în cazul în care intervalul de mărime acoperă mai mult de 3 dimensiuni, trebuie supus(e) încercării un manechin (manechine) intermediar(e) relevant(e) în plus față de manechinul (manechinele) definit(e) mai sus.

7.1.3.6.1.   Dacă sistemul de siguranță este proiectat pentru cel puțin doi copii, trebuie efectuată o încercare folosind manechinele cele mai grele, așezate în toate pozițiile de ședere. Se efectuează o a doua încercare folosind manechinul cel mai ușor și manechinul cel mai greu, după cum se menționează mai sus. Încercările trebuie efectuate folosind scaunul de încercare, astfel cum se indică în figura 3 din apendicele 3 al anexei 6. Laboratorul care efectuează încercările poate, în cazul în care consideră necesar, să adauge o a treia încercare folosind orice combinație de manechine ori poziții așezate neocupate.

7.1.3.6.2.   Dacă un sistem de siguranță pentru copii i-Size utilizează un ancoraj de prindere în partea superioară, trebuie efectuată o încercare cu manechinul cel mai mic și lungimea cea mai mică a ancorajului respectiv (punctul de ancorare G1). O a doua încercare trebuie efectuată cu manechinul cel mai greu și lungimea cea mai mare a ancorajului respectiv (punctul de ancorare G2). Se reglează ancorajul superior pentru a obține o tensiune de 50 ± 5 N. Pentru impactul lateral pe o parte, sistemul de siguranță pentru copii ISOFIX trebuie încercat numai la cea mai mică distanță a ancorajului de prindere în partea superioară.

7.1.3.6.3.   Dacă sistemul de siguranță pentru copii i-Size utilizează o tijă de sprijin ca dispozitiv antirotație, încercările dinamice menționate mai jos trebuie efectuate după cum urmează:

7.1.3.6.4.   Încercarea prevăzută la punctul 6.6.4.1.6.2. de mai sus este o cerință doar pentru manechinul cel mai mare pentru care este proiectat sistemul de siguranță pentru copii.

7.2.   Încercări pentru componente individuale

7.2.1   Catarama

7.2.1.1.   Încercarea de desfacere sub sarcină

7.2.1.1.1.   Pentru această încercare trebuie folosit un sistem de siguranță care a fost supus în prealabil încercării dinamice prevăzute la punctul 7.1.3.

7.2.1.1.2.   Sistemul de siguranță trebuie scos din căruciorul de încercare sau din vehicul fără a se desface catarama. Se aplică o tensiune de 200 ± 2 N asupra cataramei. În cazul în care catarama este prinsă de o parte rigidă, trebuie aplicată o forță care să reproducă unghiul format între cataramă și partea rigidă în cauză în timpul încercării dinamice.

7.2.1.1.3.   Se aplică o sarcină la o viteză de 400 ± 20 mm/min în centrul geometric al butonului de deblocare a cataramei, de-a lungul unei axe fixe paralele cu direcția inițială de mișcare a butonului; centrul geometric se aplică părții de pe suprafața cataramei asupra căreia se va aplica presiunea de deblocare. Catarama trebuie prinsă de un suport rigid în timpul aplicării forței de desfacere.

7.2.1.1.4.   Forța de desfacere a cataramei se aplică folosind un dinamometru sau un dispozitiv similar, în modul și direcția de utilizare normale. Capătul de contact trebuie să fie o emisferă metalică lustruită, cu o rază de 2,5 ± 0,1 mm.

7.2.1.1.5.   Se măsoară forța de desfacere a cataramei și se notează orice defecțiune.

7.2.1.2.   Încercarea de desfacere fără sarcină

7.2.1.2.1.   O cataramă care nu a fost supusă în prealabil unei sarcini trebuie montată și poziționată astfel încât să nu fie supusă vreunei sarcini.

7.2.1.2.2.   Metoda de măsurare a forței de desfacere a cataramei trebuie să fie cea indicată la punctele 7.2.1.1.3. și 7.2.1.1.4. de mai sus.

7.2.1.2.3.   Se măsoară forța de desfacere a cataramei.

7.2.1.3.   Încercarea de rezistență

7.2.1.3.1.   Pentru încercarea de rezistență se folosesc două eșantioane. Toate dispozitivele de reglare, cu excepția celor montate direct pe un sistem de siguranță, sunt incluse în această încercare.

7.2.1.3.2.   În anexa 16 este prezentat un dispozitiv tipic pentru o încercare de rezistență a cataramei. Catarama se așează pe plăcuța rotundă superioară (A) în alveola prevăzută în acest scop. Toate curelele adiacente au o lungime de cel puțin 250 mm și sunt dispuse în așa fel încât să atârne din plăcuța superioară în funcție de poziția lor pe cataramă. Capetele libere ale curelelor se înfășoară apoi în jurul plăcuței rotunde inferioare (B) până când ies prin deschizătura interioară a plăcuței. Toate curelele trebuie să fie în poziție verticală între A și B. Plăcuța rotundă de strângere (C) se strânge ușor pe partea inferioară a plăcuței (B), lăsând totuși cureaua să se miște între plăcuțe. Aplicând o forță mică cu ajutorul mașinii de întindere, curelele sunt tensionate și trase între plăcuțele (B) și (C) până când toate curelele se află sub sarcină în funcție de dispunerea lor. Catarama trebuie să rămână liberă față de plăcuța (A) sau de orice alte componente ale plăcuței (A) în timpul acestei operațiuni și al încercării propriu-zise. (B) și (C) se strâng apoi bine una de cealaltă, iar forța de întindere se mărește la o viteză de 100 ± 20 mm/min până când se ating valorile necesare.

7.2.2   Dispozitiv de reglare

7.2.2.1.   Ușurința reglării

7.2.2.1.1.   La încercarea unui dispozitiv de reglare manuală, cureaua trebuie extrasă constant din dispozitivul de reglare, ținând cont de condițiile normale de utilizare, la o viteză de 100 ± 20 mm/min, forța maximă fiind măsurată la cel mai apropiat număr întreg de N după primii 25 ± 5 mm de deplasare a curelei.

7.2.2.1.2.   Încercarea trebuie efectuată în ambele direcții de derulare a curelei prin dispozitiv, aceasta fiind supusă întregului ciclu de derulare de 10 ori înainte de măsurare.

7.2.3   Încercarea la microalunecare (a se vedea figura 3 din anexa 5)

7.2.3.1.   Componentele sau dispozitivele care urmează a fi supuse încercării la microalunecare trebuie ținute timp de cel puțin 24 de ore înainte de încercare la o temperatură de 20 °C ± 5 °C și la o umiditate relativă de 65 ± 5 %. Încercarea trebuie efectuată la o temperatură cuprinsă între 15 °C și 30 °C.

7.2.3.2.   Capătul liber al curelei trebuie dispus în aceeași configurație ca atunci când dispozitivul este în uz în vehicul și nu se atașează la nicio altă componentă.

7.2.3.3.   Dispozitivul de reglare trebuie plasat pe o secțiune verticală a curelei care suportă la un capăt o sarcină de 50 ± 0,5 N (ghidată astfel încât să împiedice legănarea sarcinii și răsucirea curelei). Capătul liber al curelei care iese din dispozitivul de reglare trebuie orientat vertical în sus sau în jos, în funcție de poziția sa în vehicul. Celălalt capăt al curelei trebuie să treacă peste o rolă deflectoare, a cărei axă orizontală este paralelă cu planul secțiunii de curea care suportă sarcina, secțiunea care trece peste rolă fiind orizontală.

7.2.3.4.   Dispozitivul supus încercării trebuie poziționat astfel încât centrul său, în cea mai înaltă poziție la care poate fi ridicat, să fie la 300 ± 5 mm față de o masă de sprijin, iar sarcina de 50 N să fie la 100 ± 5 mm față de masa de sprijin respectivă.

7.2.3.5.   Se efectuează apoi 20 ± 2 cicluri de preîncercare, urmate de 1 000 ± 5 cicluri, la o frecvență de 30 ± 10 cicluri pe minut, amplitudinea totală fiind de 300 ± 20 mm sau așa cum se indică la punctul 7.2.5.2.6.2. de mai sus. Sarcina de 50 N trebuie aplicată numai pe durata corespunzătoare unei deplasări de 100 ± 20 mm la fiecare jumătate de perioadă. Microalunecarea se măsoară din poziția constatată la finalul celor 20 de cicluri de preîncercare.

7.2.4.   Retractorul

7.2.4.1.   Forța de retractare

7.2.4.1.1.   Forțele de retractare trebuie măsurate cu ansamblul centurii de siguranță atașat pe un manechin, ca în cazul încercării dinamice prevăzute la punctul 7.1.3. de mai sus. Tensiunea curelei se măsoară la punctul de contact cu manechinul, însă fără a-l atinge, în timp ce cureaua este retractată cu o viteză aproximativă de 0,6 m/min.

7.2.4.2.   Durabilitatea mecanismului retractorului

7.2.4.2.1.   Cureaua trebuie derulată și lăsată să se retragă în retractor pentru numărul necesar de cicluri cu o frecvență de cel mult 30 de cicluri pe minut. În cazul retractoarelor cu blocare de urgență, se aplică un șoc destinat să blocheze retractorul la fiecare al cincilea ciclu. Șocurile se aplică în număr egal la fiecare cinci extrageri diferite, și anume 90, 80, 75, 70 și 65 % din lungimea totală a curelei pe retractor. Cu toate acestea, în cazul în care lungimea curelei depășește 900 mm, procentul de mai sus trebuie raportat la ultima parte de 900 mm a curelei care poate fi derulată din retractor.

7.2.4.3.   Blocarea retractoarelor cu blocare de urgență

7.2.4.3.1.   Retractorul se încearcă o singură dată pentru blocare, după ce cureaua a fost derulată pe toată lungimea ei, minus 300 ± 3 mm.

7.2.4.3.2.   În cazul unui retractor acționat prin mișcarea curelei, extragerea se face în direcția în care aceasta are loc în mod normal, atunci când retractorul este instalat într-un vehicul.

7.2.4.3.3.   Când se testează sensibilitatea retractoarelor la accelerările vehiculului, acestea trebuie încercate la lungimea de derulare menționată anterior în ambele direcții, de-a lungul celor două axe reciproc perpendiculare care sunt orizontale dacă retractoarele urmează a fi instalate într-un vehicul, conform specificațiilor producătorului sistemului de siguranță pentru copii. În situația în care această poziție nu este specificată, autoritatea de încercare trebuie să consulte producătorul sistemului de siguranță pentru copii. Serviciul tehnic care efectuează încercările de omologare selectează una dintre aceste direcții de încercare pentru a identifica cele mai nefavorabile condiții pentru declanșarea mecanismului de blocare.

7.2.4.3.4.   Dispozitivul folosit trebuie să fie proiectat astfel încât accelerația necesară să fie obținută la o viteză medie de creștere a accelerației de cel puțin 25 g/s (8).

7.2.4.3.5.   Pentru verificarea conformității cu cerințele prevăzute la punctele 6.7.3.2.1.3. și 6.7.3.2.1.4. de mai sus, retractorul trebuie montat pe o masă orizontală, înclinată la o viteză care să nu depășească 2° pe secundă până în momentul blocării. Încercarea se repetă cu înclinări în alte direcții pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerințele.

7.2.4.4.   Încercarea la coroziune

7.2.4.4.1.   Încercarea la coroziune se efectuează ca la punctul 7.1.1. de mai sus.

7.2.4.5.   Încercarea de rezistență la praf

7.2.4.5.1.   Retractorul trebuie instalat într-o cameră de încercare astfel cum este descris în anexa 3 la prezentul regulament. Direcția de montare trebuie să fie similară celei în care este instalat în vehicul. Camera de încercare trebuie să conțină praf astfel cum este specificat la punctul 7.2.4.5.2. de mai jos. O secțiune de curea lungă de 500 mm trebuie derulată din retractor și menținută în această poziție, fiind însă supusă la 10 cicluri complete de derulare și retractare timp de unul sau două minute după fiecare agitare a prafului. Pe o perioadă de cinci ore, praful trebuie agitat o dată la 20 de minute timp de cinci secunde cu aer comprimat fără ulei și fără umiditate, având o presiune manometrică de 5,5 ± 0,5 bar, care pătrunde printr-un orificiu cu diametrul de 1,5 ± 0,1 mm.

7.2.4.5.2.   Praful folosit pentru încercarea descrisă la punctul 7.2.4.5.1. de mai sus trebuie să fie alcătuit din aproximativ 1 kg de cuarț uscat. Distribuirea dimensiunii particulelor este după cum urmează:

7.2.5   Încercarea statică pentru curele

7.2.5.1.   Încercarea de rezistență a curelei

7.2.5.1.1.   Fiecare încercare se efectuează pe două eșantioane noi de curea, condiționate astfel cum se prevede la punctul 6.7.4. din prezentul regulament

7.2.5.1.2.   Fiecare curea trebuie prinsă între clemele unei mașini de încercare a rezistenței la întindere. Clemele trebuie să fie proiectate astfel încât să se evite ruperea curelei în dreptul lor sau în apropierea lor. Viteza de deplasare este de 100 ± 20 mm/min. Lungimea liberă a eșantionului dintre clemele mașinii la începutul încercării trebuie să fie de 200 mm ± 40 mm.

7.2.5.1.2.1.   Se mărește tensiunea până când cureaua se rupe și se notează tensiunea de rupere.

7.2.5.1.3.   În cazul în care cureaua alunecă sau se rupe în dreptul clemelor sau la mai puțin de 10 mm față de oricare dintre cleme, încercarea nu este valabilă și trebuie efectuată o nouă încercare pe un nou eșantion.

7.2.5.2.   Eșantioanele decupate din curea, astfel cum se prevede la punctul 3.2.3 din prezentul regulament, trebuie condiționate după cum urmează:

7.2.5.2.1.   Condiționarea la temperatura ambiantă

7.2.5.2.1.1.   Cureaua trebuie păstrată timp de 24 ± 1 ore la o temperatură de 23 °C ± 5 °C și o umiditate relativă de 50 ± 10 %. Dacă încercarea nu este efectuată imediat după condiționare, eșantionul trebuie așezat într-un recipient închis ermetic până la începerea încercării. Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult cinci minute de la scoaterea curelei din atmosfera de condiționare sau din recipient.

7.2.5.2.2.   Condiționarea la lumină

7.2.5.2.2.1.   Se aplică prevederile Recomandării ISO/105-B02(1978). Cureaua trebuie expusă la lumină atât timp cât este necesar pentru a se obține o decolorare a etalonului albastru tip nr. 7 până la un contrast egal cu nivelul 4 pe scara de gri.

7.2.5.2.2.2.   După expunere, cureaua trebuie ținută timp de cel puțin 24 de ore într-o atmosferă în care temperatura este de 23 ± 5 °C și umiditatea relativă de 50 ± 10 %. Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult cinci minute de la scoaterea curelei din instalația de condiționare.

7.2.5.2.3.   Condiționarea la rece

7.2.5.2.3.1.   Cureaua trebuie ținută timp de cel puțin 24 de ore într-o atmosferă în care temperatura este de 23 ± 5 °C și umiditatea relativă de 50 ± 10 %.

7.2.5.2.3.2.   Cureaua se ține apoi timp de 90 ± 5 minute pe o suprafață plană într-o cameră cu o temperatură scăzută de –30 ± 5° C. Aceasta este apoi pliată, iar pe pliu se aplică o masă de 2 ± 0,2 kg răcită în prealabil la – 30 ± 5° C. După menținerea curelei sub sarcină timp de 30 ± 5 minute în aceeași cameră cu temperatură scăzută, se îndepărtează masa și se măsoară sarcina de rupere în primele 5 minute care urmează momentului scoaterii curelei din camera cu temperatură scăzută.

7.2.5.2.4.   Condiționarea la cald

7.2.5.2.4.1.   Cureaua trebuie ținută timp de 180 ± 10 minute într-un dulap de încălzire, la o temperatură de 60 ± 5 °C și o umiditate relativă de 65 ± 5 procente.

7.2.5.2.4.2.   Sarcina de rupere trebuie determinată în cel mult cinci minute de la scoaterea curelei din dulapul de încălzire.

7.2.5.2.5.   Expunerea la apă

7.2.5.2.5.1.   Cureaua se scufundă complet, timp de 180 ± 10 minute, în apă distilată, la o temperatură de 20 °C ± 5 °C, în care a fost adăugată o cantitate infimă de agent de înmuiere. Se poate utiliza orice tip de agent de înmuiere compatibil cu fibrele supuse încercării.

7.2.5.2.5.2.   Sarcina de rupere trebuie determinată în decurs de 10 minute de la scoaterea curelei din apă.

7.2.5.2.6.   Condiționarea prin abraziune

7.2.5.2.6.1.   Componentele sau dispozitivele care urmează a fi supuse încercării prin abraziune se păstrează timp de cel puțin 24 de ore înainte de încercare la o temperatură de 23 °C ± 5 °C și o umiditate relativă de 50 ± 10 procente. Temperatura ambiantă în timpul încercării trebuie să fie cuprinsă între 15 °C și 30 °C.

7.2.5.2.6.2.   Tabelul de mai jos stabilește condițiile generale pentru fiecare încercare:

Tabelul 8

Dacă nu există o lungime suficientă a curelei pentru a efectua încercarea pe o lungime de deplasare de 300 mm, încercarea se poate efectua pe o lungime mai scurtă, dar de minimum 100 mm.

7.2.5.2.6.3.   Condiții speciale de încercare

7.2.5.2.6.3.1.   Procedura de tip 1: Pentru cazurile în care cureaua alunecă prin dispozitivul de reglare rapidă. Se aplică o sarcină verticală permanentă de 10 N pe una dintre curele. Cealaltă curea, dispusă orizontal, trebuie prinsă de un dispozitiv, imprimând chingii o mișcare înainte și înapoi. Dispozitivul de reglare se fixează astfel încât cureaua orizontală a chingii să rămână sub tensiune (a se vedea figura 1 din anexa 5).

7.2.5.2.6.3.2.   Procedura de tip 2: Pentru cazurile în care cureaua își modifică direcția când trece printr-o componentă rigidă. În timpul acestei încercări, unghiurile ambelor curele ale chingii trebuie să fie în conformitate cu prevederile din figura 2 din anexa 5. Sarcina de 5 N trebuie aplicată în mod continuu. În cazurile în care cureaua își modifică direcția de cel puțin două ori când trece printr-o componentă rigidă, sarcina de 5 N poate fi mărită pentru ca lungimea de deplasare a curelei prin componenta rigidă în cauză să atingă valoarea prescrisă de 300 mm.

7.2.6   Încercarea de condiționare pentru dispozitivele de reglare montate direct pe un sistem de siguranță

Se instalează cel mai mare manechin pentru care este prevăzut sistemul de siguranță pentru copii, ca și pentru încercarea dinamică, lăsând centura slăbită astfel cum se precizează la punctul 7.1.3.5. de mai sus. Se trasează o linie de referință pe chingă, în dreptul locului în care capătul liber al chingii intră în dispozitivul de reglare.

Se scoate manechinul și se plasează sistemul de siguranță în aparatul de condiționare indicat în figura 1 din anexa 16.

Chinga trebuie supusă unor cicluri de întindere pe o distanță totală de cel puțin 150 mm prin dispozitivul de reglare. Mișcarea se efectuează astfel încât cel puțin 100 mm din chinga de pe partea liniei de referință înspre capătul liber al chingii și restul lungimii de deplasare (circa 50 mm) de pe partea cu centura de tip ham integrală a liniei de referință să treacă prin dispozitivul de reglare.

Dacă lungimea chingii între linia de referință și capătul liber al chingii este insuficientă pentru a permite deplasarea menționată anterior, cursa de 150 mm prin dispozitivul de reglare se obține plecând de la poziția complet extinsă a centurii de tip ham.

Frecvența ciclurilor de întindere trebuie să fie de 10 ± 1 cicluri/minut, cu o viteză în punctul B de 150 ± 10 mm/sec.

7.2.7   Încercarea la temperatură

7.2.7.1.   Componentele prevăzute la punctul 6.6.5.1. se expun unei temperaturi de cel puțin 80 °C într-un mediu deasupra unei suprafețe de apă într-un spațiu închis pe o durată continuă de cel puțin 24 de ore, după care se răcesc într-un mediu a cărui temperatură este de maxim 23 °C. Perioada de răcire trebuie urmată imediat de trei cicluri consecutive de 24 de ore, fiecare ciclu cuprinzând următoarele secvențe consecutive:

7.2.8.   Scaunul complet sau componenta prevăzută cu dispozitive de prindere ISOFIX (de exemplu, bază ISOFIX), dacă are un buton de deblocare, trebuie atașat în mod rigid de un banc de încercare în așa fel încât conectorii ISOFIX să fie aliniați vertical, astfel cum se arată în figura 3. O bară cu diametrul de 6 mm și lungă de 350 mm trebuie atașată la conectorii ISOFIX. O masă de 5 kg se atașează la extremitățile barei.

7.2.8.1.   Se aplică o forță de deschidere asupra butonului sau mânerului de deblocare de-a lungul unei axe fixe care este paralelă cu direcția inițială de mișcare a butonului/mânerului; centrul geometric se aplică părții de pe suprafața dispozitivului de prindere ISOFIX asupra căreia se aplică presiunea de deblocare.

7.2.8.2.   Forța de desfacere a dispozitivului de prindere ISOFIX trebuie aplicată folosind un dinamometru sau un dispozitiv similar, în modul și direcția de utilizare normale, așa cum se specifică în manualul de utilizare al producătorului. Capătul de contact trebuie să fie o emisferă metalică lustruită, cu o rază de 2,5 ± 0,1 mm pentru un buton de deblocare sau un cârlig metalic lustruit cu o rază de 25 mm.

7.2.8.3.   În cazul în care, din proiectare, sistemul de siguranță pentru copii împiedică aplicarea procedurii descrise la punctele 7.2.8.1. și 7.2.8.2., se poate aplica o metodă alternativă cu acordul serviciului tehnic care efectuează încercarea.

7.2.8.4.   Forța de desfacere a dispozitivului de prindere ISOFIX care urmează să fie măsurată trebuie să fie cea necesară pentru deblocarea primului conector.

7.2.8.5.   Încercarea se efectuează pe un scaun nou și se repetă pe un scaun care a fost supus procedurii ciclice specificate la punctul 6.7.5.1.

7.3.   Etalonarea pernei scaunului de încercare.

7.3.1   Perna scaunului de încercare trebuie etalonată atunci când este nouă pentru a se stabili valori inițiale pentru penetrarea impactului și pentru vârful de decelerare și apoi după fiecare 50 de încercări dinamice sau cel puțin o dată pe lună, indiferent care situație apare mai întâi, sau înainte de fiecare încercare în cazul în care dispozitivul de încercare este utilizat în mod frecvent.

7.3.2.   Procedurile de etalonare și măsurare trebuie să corespundă celor prevăzute în ultima variantă a ISO 6487; echipamentul de măsurare trebuie să corespundă specificațiilor aplicabile clasei de frecvență (CFC) 60.

Cu ajutorul dispozitivului de încercare definit în anexa 14 la prezentul regulament, se efectuează 3 încercări, la 150 ± 5 mm față de marginea frontală a pernei pe linia mediană și la 150 ± 5 mm de-o parte și de alta a liniei mediane.

Se plasează dispozitivul în poziție verticală pe o suprafață plană și rigidă. Se coboară masa de impact până când atinge suprafața și se reglează indicatorul de penetrare în poziția zero. Se așază dispozitivul în poziție verticală deasupra punctului de încercare, se ridică masa cu 500 ± 5 mm și se lasă să cadă liber pentru a lovi suprafața pernei de pe bancheta de încercare. Se înregistrează gradul de penetrare și curba de decelerație.

7.3.3   Valorile maxime înregistrate nu trebuie să se abată cu mai mult de 15 % față de valorile inițiale.

7.4.   Înregistrarea comportamentului dinamic

7.4.1.   În vederea determinării comportamentului manechinului și a deplasărilor acestuia, toate încercările dinamice trebuie înregistrate în condițiile următoare:

7.5.   Procedurile de măsurare trebuie să corespundă celor definite în ultima versiune a standardului ISO 6487. Clasele de benzi de frecvență ale canalului trebuie să fie următoarele:

Tabelul 9

Frecvența de eșantionare trebuie să fie de cel puțin 10 ori mai mare decât clasa de benzi de frecvență a canalului (adică, în instalațiile cu clasa de frecvență de 1 000, aceasta corespunde unei frecvențe de eșantionare minime de 10 000 de eșantioane/secundă per canal).

8.   RAPOARTELE DE ÎNCERCARE PENTRU OMOLOGAREA DE TIP ȘI CALIFICAREA PRODUCȚIEI

9.   CALIFICAREA PRODUCȚIEI

9.1.   Pentru a se garanta că sistemul de producție al producătorului este satisfăcător, serviciul tehnic care a efectuat încercările pentru omologarea de tip trebuie să realizeze încercări pentru calificarea producției în conformitate cu punctul 9.2. de mai jos.

9.2.   Calificarea producției sistemelor de siguranță pentru copii

Producția fiecărui nou tip omologat de sistem de siguranță pentru copii din categoriile i-Size și pentru vehicule speciale trebuie supusă unor încercări de calificare a producției. În conformitate cu punctul 11.1.3., se pot stipula criterii suplimentare de producție.

În acest scop, se prelevează un eșantion aleatoriu de cinci sisteme de siguranță pentru copii din primul lot de producție.

Primul lot de producție este considerat ca fiind producția primului bloc cuprinzând minimum 50 de sisteme de siguranță pentru copii și maximum 5 000 sisteme de siguranță pentru copii.

9.2.1   Încercări dinamice pentru impact frontal și posterior

9.2.2   Încercări dinamice pentru impact lateral

9.2.3   Verificarea marcajelor

10.   CONFORMITATEA PRODUCțIEI ȘI ÎNCERCĂRI DE RUTINĂ

Procedurile de conformitate a producției trebuie să fie conforme cu cele stabilite în acord, apendicele 2 (E/ECE/324–E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu următoarele cerințe:

11.   MODIFICAREA ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII UNUI SISTEM DE SIGURANȚĂ PENTRU COPII

12.   SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

13.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

14.   INFORMAȚII PENTRU UTILIZATORI

15.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE PENTRU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE AUTORITĂȚILOR DE OMOLOGARE DE TIP

Părțile la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite numele și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale autorităților de omologare de tip care acordă omologarea și către care trebuie trimise fișele care atestă omologarea, extinderea, refuzul sau retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției, emise în alte țări.

(1)  Numărul distinctiv al părților contractante la Acordul din 1958 sunt reproduse în anexa 3 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul TRANS/WP.29/78/Rev.2/Amend.3.

(2)  Dispozitiv de fixare a scaunului pentru copii (DFC) astfel cum este definit în Regulamentul nr. 16 (centuri de siguranță).

(3)  HPC: a se vedea anexa 17.

(4)  Urmează să fie revizuite în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(5)  Urmează să fie revizuite în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(6)  Urmează să fie revizuite în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(7)  Urmează să fie revizuite în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(8)  g = 9,81 m/s2.

ANEXA 7

CURBA DECELERAȚIEI SAU ACCELERAȚIEI CĂRUCIORULUI CA FUNCȚIE DE TIMP

În toate cazurile, procedurile de etalonare și măsurare trebuie să corespundă celor definite în standardul internațional ISO 6487; echipamentul de măsurare trebuie să corespundă specificațiilor unui canal de date cu o clasă de frecvență a canalului (CFC) 60.

Apendicele 1

Impact frontal

Curba decelerației sau accelerației căruciorului ca funcție de timp

Impact frontal — Impuls de încercare 1

Definiția diferitelor curbe
Timpul (ms)	Accelerația (g) Coridor inferior	Accelerația (g) Coridor superior
0	—	10
20	0	—
50	20	28
65	20	—
+80	—	28
100	0	—
120	—	0

Regulamentul nr. 44 - impactul frontal

Segmentul suplimentar se aplică numai pentru sania de accelerare.

Apendicele 2

Impact posterior

Curba decelerației sau accelerației căruciorului ca funcție de timp

Impact posterior — Impuls de încercare 2

Definiția diferitelor curbe
Timpul (ms)	Accelerația (g) Coridor inferior	Accelerația (g) Coridor superior
0	—	21
10	0
10	7	—
20	14	—
37	14	—
52	7	—
52	0
70	—	21
70	—	0

Regulamentul nr. 44 - impactul posterior

Segmentul suplimentar se aplică numai pentru sania de accelerare.

Apendicele 3

Impact lateral

Curba vitezei relative a căruciorului în raport cu panoul portierei ca funcție de timp

Impact lateral - Coridorul vitezei de încercare 3

	Coridorul inferior al vitezei relative
	Coridorul superior al vitezei relative
	Coridorul inferior al vitezei la sol a portierei (încercarea de deplasare a portierei doar la t0)
	Coridorul superior al vitezei la sol a portierei (încercarea de deplasare a portierei doar la t0)

Definiția diferitelor curbe
Timpul (ms)	Portiera bancului de încercare Viteza relativă (m/s) Coridorul inferior	Portiera bancului de încercare Viteza relativă (m/s) Coridorul superior
0	6,375	7,25
15	5,5	—
18	—	6,2
60	0	—
70	—	0

Observație: Coridorul se definește pe baza experiențelor din laboratoarele de încercare respective.

Apendicele 4

1.   DEFINIȚIA PANOULUI PORTIEREI

Geometria panoului portierei trebuie să fie în conformitate cu definiția bancului.

Se propune un desen pentru a descrie portiera în concordanță cu bancul NPACS.

2.   SPECIFICAȚII PRIVIND CAPITONAREA PANOULUI

2.1.   Generalități

Suprafața de impact a panoului portierei trebuie să fie în întregime acoperită cu un material de umplutură de 55 mm grosime. Materialul respectiv trebuie să îndeplinească criteriile de performanță specificate la punctul 2.3. din prezentul apendice, atunci când este supus încercării în conformitate cu punctul 2.2. din prezentul apendice.

O combinație de materiale despre care s-a constatat că îndeplinește aceste cerințe este detaliată la punctul 2.4. din prezentul apendice.

2.2.   Procedura de încercare pentru evaluarea materialului folosit la capitonarea panoului

Configurarea încercării constă într-o simplă cădere a unui model sferic de cap. Modelul sferic de cap are un diametru de 150 mm și o masă de 6 kg (± 0,1 kg). Viteza de impact este de 4 m/s (± 0,1 m/s). Aparatura trebuie să permită evaluarea momentului primului contact între elementul de impact și eșantion, precum și a accelerației capului fals cel puțin în direcția de impact (direcția Z).

Eșantionul de material trebuie să aibă dimensiunile 400 × 400 mm. Eșantionul trebuie lovit în centru.

2.3.   Criterii de performanță pentru materialul folosit la capitonare

Momentul primului contact dintre eșantionul de material și modelul de cap (t0) este 0 ms.

Accelerația elementului de impact nu trebuie să depășească 58 g.

Figura 1

Coridor pentru materialul folosit la capitonare

2.4.   Exemplu de material care îndeplinește cerințele de încercare:

Un strat de cauciuc celular de policloropren CR4271 cu o grosime de 35 mm atașat de structura panoului portierei la care se adaugă un strat de Styrodur C2500 cu o grosime de 20 mm. Stratul de Styrodur trebuie înlocuit după fiecare încercare.

ANEXA 8

DESCRIEREA MANECHINELOR

1.   GENERALITĂȚI

11.

Manechinele prevăzute de prezentul regulament sunt descrise în prezenta anexă, în desenele tehnice deținute de Humanetics Innovative Solutions Inc. și în instrucțiunile de utilizare furnizate împreună cu manechinele.

1.2.

Se pot folosi manechine alternative, cu condiția ca: 1.2.1 Echivalența lor să poată fi demonstrată în mod satisfăcător autorității de omologare de tip și 1.2.2 Utilizarea lor să fie înregistrată în raportul de încercare și în fișa de comunicare descrise în anexa 1 la prezentul regulament.

2.   DESCRIEREA MANECHINELOR

2.1.

Dimensiunile și masele manechinelor Q0, Q1, Q1,5, Q3, Q6 și Q10 descrise mai jos sunt bazate pe antropometria copiilor din percentila 50 cu vârste de 0, 1, 1,5, 3, 6 și, respectiv, 10,5 ani.

2.2.

Manechinele sunt alcătuite dintr-un schelet de metal și plastic acoperit cu părți din spumă căptușită cu o imitație de piele din plastic pentru a completa părțile corpului.

3.   CONSTRUCȚIE

3.1.   Cap

Capul este în mare măsură alcătuit din materiale sintetice. Cavitatea capului este suficient de mare pentru a permite utilizarea mai multor instrumente, inclusiv accelerometre liniare și senzori de viteză unghiulară.

3.2.   Gât

Gâtul este flexibil și permite forfecarea și îndoirea în toate direcțiile. Proiectarea segmentată permite obținerea unui comportament realist la rotație. Gâtul este echipat cu o coardă pentru gât cu nivel scăzut de întindere pentru a preveni elongația excesivă. Coarda pentru gât este, de asemenea, concepută pentru a acționa pe post de coardă de siguranță în cazul în care cauciucul cedează. Pe interfața gât/cap și gât/tors se poate monta un dinamometru cu șase canale. Pe manechinele Q0, Q1 și Q1,5 nu se poate plasa dinamometrul între gât și tors.

3.3.   Torace

Toracele copilului este reprezentat de o cutie toracică cu o singură coastă. Deformarea poate fi măsurată cu un potențiometru cu fir la Q1 și Q1,5 și cu un senzor IR-TRACC la manechinele Q3, Q6 și Q10. Umerii sunt conectați la torace cu o articulație flexibilă, permițând deformarea spre față.

3.4.   Accelerometrele pot fi montate pe coloana vertebrală, pentru a măsura accelerațiile liniare. Toracele Q0 are un format simplificat cu o parte integrantă din spumă de poliuretan pentru întregul trunchi.

3.5.   Abdomenul

Abdomenul este din spumă acoperită cu piele. S-au folosit date biomecanice de la copii pentru a determina rigiditatea necesară. Abdomenul Q0 are un format simplificat cu o parte integrantă din spumă de poliuretan pentru întregul trunchi.

3.6.   Zona lombară a coloanei

Zona lombară a coloanei este o coloană flexibilă din cauciuc care permite forfecarea și îndoirea în toate direcțiile. În spațiul dintre zona lombară a coloanei vertebrale și bazin, pe manechin se poate monta un dinamometru cu șase canale, cu excepția manechinului Q0.

3.7.   Bazinul

Bazinul este construit dintr-o parte care reprezintă osul iliac și osul sacrum și este acoperită cu un contur exterior din plastic care simulează țesuturile moi. În partea care reprezintă osul se introduc articulații de șold detașabile. În bazin se poate instala o serie de accelerometre. Sunt disponibile articulații speciale ale șoldului care permit poziționarea manechinului în poziție ridicată. Abdomenul manechinului Q0 are un format simplu,întregul trunchi fiind din spumă.

3.8.   Picioarele

Picioarele sunt construite din oase din plastic ranforsate cu metal, acoperite cu părți de spumă care au un înveliș din PVC care reprezintă părțile moi superioare și inferioare. Încheieturile genunchilor pot fi blocate în orice poziție. Această caracteristică poate fi utilizată pentru a facilita poziționarea manechinului în poziție ridicată. (A se nota că manechinul nu are capacitatea de a sta în picioare fără sprijin extern.) Picioarele manechinului Q0 au un format simplu, care prevede o parte întreagă pentru fiecare membru și un unghi fix la nivelul genunchiului.

3.9.   Brațele

Brațele sunt construite din oase din plastic ranforsate cu metal, acoperite cu părți de spumă care au un înveliș din PVC care reprezintă părțile moi superioare și inferioare. Încheieturile coatelor pot fi blocate în orice poziție. Brațele manechinului Q0 au un format simplu, care prevede o parte întreagă pentru fiecare braț și un unghi fix la nivelul cotului.

4.   CARACTERISTICI PRINCIPALE

4.1.   Masa

Tabelul 1

Distribuția maselor manechinelor Q

	Q0	Q1	Q1,5	Q3	Q6	Q10 (obiective în materie de proiectare)
Masa în] [kg
Cap + gât (inclusiv accesorii)	1,10 ± 0,10	2,41 ± 0,10	2,80 ± 0,10	3,17 ± 0,10	3,94 ± 0,10	4,19
Tors (inclusiv accesorii și senzor de deformare a cutiei toracice)	1,50 ± 0,15	4,21 ± 0,25	4,74 ± 0,25	6,00 ± 0,30	9,07 ± 0,40	14,85 (inclusiv îmbrăcăminte)
Picioare (împreună)	0,58 ± 0,06	1,82 ± 0,20	2,06 ± 0,20	3,54 ± 0,10	6,90 ± 0,10	12,50
Brațe (împreună)	0,28 ± 0,03	0,89 ± 0,20	1,20 ± 0,20	1,48 ± 0,10	2,49 ± 0,10	4,00
Îmbrăcăminte	0,27 ± 0,05	0,27 ± 0,05	0,30 ± 0,05	0,40 ± 0,10	0,55 ± 0,10	(a se vedea trunchiul)
Total	3,73 ± 0,39	9,6 ± 0,80	11,10 ± 0,80	14,59 ± 0,70	22,95 ± 0,80	35,54

4.2.   Dimensiuni principale

Figura 2

Principalele dimensiuni ale manechinului

Tabelul 2

Dimensiunile manechinului Q

Nr.		Q0	Q1	Q1,5	Q3	Q6	Q10 (obiective în materie de proiectare)
		Dimensiuni în mm
17	Înălțimea în poziție așezat (capul aplecat înainte)	355 ± 9	479 ± 9	499 ± 9	544 ± 9	601 ± 9	< 748 ± 9
18	Înălțimea umerilor (așezat)	225 ± 7	298 ± 7	309 ± 7	329 ± 7	362 ± 7	473 ± 7
	Statura (capul aplecat înainte)	—	740 ± 9	800 ± 9	985 ± 9	1 143 ± 9	< 1 443 ± 9
5	Adâncimea pieptului	—	114 ± 5	113 ± 5	146 ± 5	141 ± 5	171 ± 5
15	Lățimea umărului	230 ± 7	227 ± 7	227 ± 7	259 ± 7	305 ± 7	338 ± 7
12	Lățimea șoldurilor	—	191 ± 7	194 ± 7	200 ± 7	223 ± 7	270 ± 7
1	De la spatele șezutului până la partea din față a genunchilor	130 ± 5	211 ± 5	235 ± 5	305 ± 5	366 ± 5	488 ± 5
2	De la spatele șezutului la popliteu	—	161 ± 5	185 ± 5	253 ± 5	299 ± 5	418 ± 5
21	Înălțimea coapsei, în poziție așezat		69	72	79	92	114
	Înălțimea distanțierului pentru poziționarea manechinului (1)		229 ± 2	237 ± 2	250 ± 2	270 ± 2	359 ± 2

Note:

1.   Ajustarea articulațiilor

Încheieturile trebuie ajustate conform procedurilor incluse în manualele privind manechinele Q. (2)

2.   Instrumentele de măsură

Instrumentele de măsură din familia de manechine Q se instalează și se etalonează în conformitate cu procedurile cuprinse în manualele pentru manechinele Q (2).

---

(1)  A se vedea punctul 7.1.3.5.2.1.: Înălțimea distanțierului (bord articulat sau dispozitive similare flexibile) este egală cu înălțimea umărului în poziția șezând minus înălțimea coapsei în poziția șezând.

(2)  Specificațiile tehnice și desenele detaliate ale manechinului Q, precum și specificațiile tehnice pentru ajustarea acestora pentru încercările din prezentul regulament se depun provizoriu pe site-ul internet al grupului de lucru informal pentru sistemele de siguranță pentru copii (https://www2.unece.org/wiki/display/trans/q-dummy+drawings) la CEE-ONU, Palais de Nations, Geneva, Elveția. La data adoptării prezentului regulament, prin Forumul mondial pentru armonizarea reglementărilor privind vehiculele (WP.29), textul care restricționează utilizarea desenelor și a specificațiilor tehnice va fi eliminat din paginile individuale și va fi reîncărcat pe site-ul internet menționat mai sus. După o perioadă de timp necesară grupului de lucru informal pentru a finaliza examinarea specificațiilor tehnice și a desenelor manechinelor pentru a acoperi faza 2 a regulamentului, desenele finale și acceptate vor fi deplasate în Rezoluția reciprocă din 1958 și în Acordurile din 1998, care pot fi găsite pe site-ul internet al Forumului mondial WP.29.

ANEXA 11

ORGANIGRAMA PROCEDURII DE OMOLOGARE DE TIP (DIAGRAMA ISO 9002:2000)

ANEXA 15

DESCRIEREA CONDIȚIONĂRII DISPOZITIVELOR DE REGLARE MONTATE DIRECT PE SISTEMELE DE SIGURANȚĂ PENTRU COPII

Figura 1

1.   METODĂ

1.1.

Cu ansamblul curelei în poziția de referință precizată la punctul 7.2.6., se retrag cel puțin 50 mm de curea din centura tip ham integrală, prin tragerea capătului liber al curelei.

1.2.

Se atașează partea ajustată a centurii tip ham integrale la dispozitivul de tracțiune A.

1.3.

Se activează dispozitivul de reglare și se trag cel puțin 150 mm din lungimea curelei în centura tip ham integrală. Această lungime reprezintă jumătate de ciclu și plasează dispozitivul de tracțiune A în poziția de extracție maximă a curelei.

1.4.

Se atașează capătul liber al curelei la dispozitivul de tracțiune B.

2.   CICLUL SE COMPUNE DIN URMĂTOARELE ETAPE:

2.1.	Se trage de dispozitivul B pe o distanță de cel puțin 150 mm în timp ce dispozitivul A nu exercită nicio forță asupra centurii tip ham integrale.

2.2.	Se activează dispozitivele de reglare și se trage de A în timp ce B nu exercită nicio forță asupra capătului liber al curelei.

2.3.	La sfârșitul ciclului se dezactivează dispozitivul de reglare.

2.4.	Se repetă ciclul, astfel cum se precizează la punctul 6.7.2.7. din prezentul regulament.

ANEXA 18

DIMENSIUNILE GEOMETRICE ALE SISTEMELOR DE SIGURANȚĂ PENTRU COPII I-SIZE

Figura 1

Statura cm	Înălțimea în poziție așezat cm	Lățimea umerilor cm	Lățimea șoldurilor cm	Înălțimea umerilor cm
A	B	C	D	E
	Cea corespunzătoare percentilei 95	Cea corespunzătoare percentilei 95	Cea corespunzătoare percentilei 95	Cea corespunzătoare percentilei 5	Cea corespunzătoare percentilei 95
40	NA	NA	NA	NA	NA
45	39,0	12,1	14,2	27,4	29,0
50	40,5	14,1	14,8	27,6	29,2
55	42,0	16,1	15,4	27,8	29,4
60	43,5	18,1	16,0	28,0	29,6
65	45,0	20,1	17,2	28,2	29,8
70	47,1	22,1	18,4	28,3	30,0
75	49,2	24,1	19,6	28,4	31,3
80	51,3	26,1	20,8	29,2	32,6
85	53,4	26,9	22,0	30,0	33,9
90	55,5	27,7	22,5	30,8	35,2
95	57,6	28,5	23,0	31,6	36,5
100	59,7	29,3	23,5	32,4	37,8
105	61,8	30,1	24,9	33,2	39,1
110	63,9	30,9	26,3	34,0	40,4
115	66,0	32,1	27,7	35,5	41,7
120	68,1	33,3	29,1	37,0	43,0
125	70,2	34,5	30,5	38,5	44,3
130	72,3	35,7	31,9	40,0	46,1
135	74,4	36,9	33,3	41,5	47,9
140	76,5	38,1	34,7	43,0	49,7
145	78,6	39,3	36,3	44,5	51,5
150	81,1	41,5	37,9	46,3	53,3

Atunci când sunt măsurate prin aplicarea unei forțe de apăsare de 50 N cu dispozitivul descris în figura 2 din prezenta anexă, dimensiunilor li se aplică următoarele toleranțe:

Înălțimea minimă în poziție așezat: — De la 40 la 87 cm B — 5 per centilă — De la 87 cm și până la B — 10 per centilă,

Lățimea minimă a umerilor: C -0 +2 cm

Lățimea minimă a șoldurilor: D -0 +2 cm

Înălțimea minimă a umerilor (5 pe centilă): E1 -2 +0 cm

Înălțimea maximă a umerilor (95 pe centilă): E2 -0 +2 cm

Figura 2

Vedere laterală și frontală a dispozitivului de măsurare

Observații:

Hb	:	Lățimea șoldurilor variabilă de la 140 la 380 mm
Scb	:	Lățimea umerilor variabilă de la 120 la 400 mm
Sih	:	Înălțimea în poziție așezat variabilă de la 400 la 800 mm
Shh	:	Înălțimea umerilor variabilă de la 270 la 540 mm

Figura 3

Vedere 3D a dispozitivului de măsurare