elaborată în temeiul articolului K.3 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE la prezenta convenție, state membre ale Uniunii Europene,

ÎNTRUCÂT statele membre consideră consolidarea cooperării judiciare în lupta împotriva corupției drept o chestiune de interes comun care intră sub incidența cooperării prevăzute la titlul VI din tratat,

ÎNTRUCÂT Consiliul a elaborat, prin actul din 27 septembrie 1996, un protocol care urmărește în special lupta împotriva actelor de corupție în care sunt implicați funcționari naționali sau comunitari și care aduc atingere sau sunt susceptibile să aducă atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene,

ÎNTRUCÂT, în scopul consolidării cooperării judiciare în materie penală între statele membre, este necesar să se depășească nivelul protocolul menționat și să se elaboreze o convenție privind actele de corupție în care sunt implicați funcționari ai Comunităților sau funcționari ai statelor membre în general,

DORIND să asigure o aplicare coerentă și efectivă a prezentei convenții pe întregul teritoriu al Uniunii Europene,

(1) În sensul prezentei convenții, constituie corupție pasivă fapta săvârșită cu intenție, de către un funcționar, direct sau prin intermediul unui terț, de a pretinde sau a primi avantaje de orice natură, pentru sine sau pentru un terț, sau de a accepta o promisiune în acest sens, pentru a îndeplini sau pentru a se abține să îndeplinească, cu încălcarea îndatoririlor sale ca funcționar, un act în conformitate cu îndatoririle sale sau în exercițiul funcției sale.

(2) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că toate comportamentele de tipul celor menționate la alineatul (1) constituie infracțiuni penale.

(1) În sensul prezentei convenții, constituie corupție activă fapta săvârșită cu intenție, de către orice persoană, de a promite sau de a da, direct sau prin intermediul unui terț, un avantaj de orice natură, pentru sine sau pentru un terț, unui funcționar, pentru ca acesta din urmă să îndeplinească sau să se abțină să îndeplinească, cu încălcarea îndatoririlor sale ca funcționar, un act în conformitate cu îndatoririle sale sau în exercițiul funcției sale.

(2) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că toate comportamentele de tipul celor menționate la alineatul (1) constituie infracțiuni penale.

(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în dreptul său penal, calificările infracțiunilor menționate la articolele 2 și 3 săvârșite de către sau față de miniștrii din guvernul său, membrii aleși din camerele sale parlamentare, membrii celor mai înalte instanțe judecătorești ale sale sau membrii Curții sale de Conturi în exercițiul funcțiilor lor sunt aplicabile în mod similar în cazurile în care infracțiunile sunt săvârșite de către sau față de membrii Comisiei Comunităților Europene, ai Parlamentului European, ai Curții de Justiție și, respectiv, ai Curții de Conturi a Comunităților Europene, în exercițiul funcțiilor lor respective.

(2) În cazul în care un stat membru adoptă legi speciale cu privire la actele sau omisiunile de care răspund miniștrii guvernului său, în virtutea poziției politice speciale pe care aceștia o ocupă în statul membru respectiv, alineatul (1) poate să nu se aplice acestor legi, cu condiția ca statul membru să garanteze că membrii Comisiei Comunităților Europene intră de asemenea sub incidența legislației penale de punere în aplicare a articolelor 2 și 3.

(3) Alineatele (1) și (2) nu aduc atingere dispozițiilor aplicabile în fiecare stat membru cu privire la procedura penală și stabilirea instanțelor competente.

(4) Prezenta convenție se aplică în deplină conformitate cu dispozițiile relevante din tratatele de instituire a Comunităților Europene, din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, din Statutul Curții de Justiție, precum și din textelor adoptate în scopul punerii în aplicare a acestora, în ceea ce privește ridicarea imunităților.

(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că comportamentele menționate la articolele 2 și 3, precum și complicitatea și instigarea la comportamentele respective, fac obiectul unor sancțiuni penale efective, proporționale și cu efect de descurajare inclusiv, cel puțin în cazurile grave, pedepse privative de libertate care pot conduce la extrădare.

(2) Alineatul (1) nu aduce atingere exercitării prerogativelor disciplinare de către autoritățile competente împotriva funcționarilor naționali sau a funcționarilor comunitari. La stabilirea sancțiunii penale care urmează să fie impusă, instanțele naționale pot să țină seama, în conformitate cu principiile dreptului lor național, de orice sancțiune disciplinară care a fost deja impusă aceleiași persoane pentru același comportament.

Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a permite ca șefiilor de întreprindere sau oricărore alte persoane cu putere de decizie în cadrul unei întreprinderi sau care exercită controlul în cadrul unei întreprinderi să li se poată stabili răspunderea penală, în conformitate cu principiile definite în dreptul său național, în cazul unor acte de corupție astfel cum sunt menționate la articolul 3, săvârșite de o persoană aflată sub autoritatea lor și care acționează în numele întreprinderii.

(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a-și stabili competența cu privire la infracțiunile pe care le-a instituit în conformitate cu obligațiile care decurg din articolele 2, 3 și 4, în cazul în care:

(2) Orice stat membru poate declara, cu ocazia notificării prevăzute la articolul 13 alineatul (2), că nu aplică sau că aplică numai în cazuri sau în condiții specifice una sau mai multe dintre normele de competență prevăzute la alineatul (1) literele (b), (c) și (d).

(1) Orice stat membru care, în temeiul legislației sale, nu-și extrădează resortisanții proprii, ia măsurile necesare pentru a-și stabili competența cu privire la infracțiunile pe care le-a instituit în conformitate cu obligațiile care decurg din articolele 2, 3 și 4, în cazul în care aceste infracțiuni sunt săvârșite de propriii săi resortisanți în afara teritoriului său.

(2) Fiecare stat membru înaintează cauzele spre urmărire penală, după caz, autorităților sale competente în cazul în care unul dintre resortisanții săi este prezumat a fi săvârșit într-un alt stat membru o infracțiune instituită în temeiul obligațiilor care decurg din articolele 2, 3 sau 4 și în cazul în care statul membru în cauză nu extrădează persoana respectivă în acest alt stat membru exclusiv pe motiv de naționalitate. Pentru a permite efectuarea urmăririlor, dosarele, informațiile și probele cu privire la infracțiune se transmit în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 6 din Convenția europeană privind extrădarea din 13 decembrie 1957. Statul membru solicitant este informat cu privire la urmăririle începute și la rezultatele acestora.

(3) În sensul prezentului articol, termenul de „resortisant” al unui stat membru se interpretează în conformitate cu orice declarație făcută de statul respectiv în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Convenția europeană privind extrădarea și al alineatului (1) litera (c) din articolul menționat.

(1) În cazul în care o procedură privind o infracțiune instituită în conformitate cu obligațiile care decurg din articolele 2, 3 și 4 privește cel puțin două state membre, aceste state cooperează în mod efectiv la anchetă, la urmărirea penală și la executarea sancțiunii pronunțate prin intermediul, de exemplu, al asistenței judiciare reciproce, al extrădării, al transferului urmăririi sau al executării sentințelor pronunțate într-un alt stat membru.

(2) În cazul în care mai multe state membre sunt competente și pot începe în mod valabil urmărirea penală cu privire la o infracțiune, pe baza acelorași fapte, statele membre în cauză cooperează pentru a decide care dintre ele va urmări penal autorul sau autorii infracțiunii, în scopul centralizării, dacă este posibil, a urmăririi penale într-un singur stat membru.

(1) Statele membre aplică în dreptul lor penal național principiul non bis in idem, în temeiul căruia o persoană care a fost judecată definitiv într-un stat membru nu poate fi urmărită pentru aceleași fapte într-un alt stat membru cu condiția ca, în cazul în care s-a pronunțat o condamnare, sancțiunea să fi fost executată, să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată în temeiul legislației statului în care a fost pronunțată condamnarea.

(2) Orice stat membru poate să declare, cu ocazia notificării menționate la articolul 13 alineatul (2), că nu are obligații în temeiul dispozițiilor alineatului (1) al prezentului articol într-unul sau mai multe dintre următoarele cazuri:

(3) În cazul în care într-un stat membru se începe o nouă urmărire penală împotriva unei persoane care a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat membru, orice perioadă executată dintr-o pedeapsă privativă de libertate în acest din urmă stat pentru faptele respective se scade din orice nouă sancțiune pronunțată. De asemenea, se ține seama, în măsura permisă de legislația națională, de sancțiuni altele decât pedepsele privative de libertate, în măsura în care acestea care au fost executate.

(4) Excepțiile care pot face obiectul unei declarații în temeiul alineatului (2) nu se aplică în cazul în care statul membru interesat cu privire la aceleași fapte a solicitat celuilalt stat membru să înceapă urmărirea sau a acordat extrădarea persoanei în cauză.

(5) Acordurile bilaterale sau multilaterale în domeniu, încheiate între statele membre, precum și declarațiile aferente nu sunt afectate de prezentul articol.

Nici o dispoziție din prezenta convenție nu împiedică statele membre să adopte dispoziții de drept intern care depășesc obligațiile care decurg din prezenta convenție.

(1) Orice litigiu între statele membre cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, care nu a putut fi rezolvat pe cale bilaterală trebuie să fie examinat, într-o primă etapă, în cadrul Consiliului în conformitate cu procedura prevăzută la titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, în vederea soluționării. În cazul în care nu s-a putut ajunge la o soluție în termen de șase luni, Curtea de Justiție a Comunităților Europene poate fi sesizată cu privire la litigiu de către una dintre părțile la acesta.

(2) Orice litigiu între unul sau mai multe state membre și Comisia Comunităților Europene cu privire la articolul 1, cu excepția literei (c), și la articolele 2, 3 și 4, în măsura în care privește o chestiune de drept comunitar, privește interesele financiare ale Comunităților, sau implică membri sau funcționari ai instituțiilor comunitare sau ai organismelor înființate în conformitate cu tratatele de instituire a Comunităților Europene, care nu a putut fi soluționat prin negociere, poate fi înaintat Curții de Justiție de către una dintre părțile la litigiu.

(3) Orice instanță a unui stat membru poate cere Curții de Justiție să pronunțe o hotărâre cu titlu preliminar, asupra unei chestiuni privind interpretarea articolelor 1-4 și 12-16, invocate într-o cauză cu care este sesizată, care implică membri sau funcționari ai instituțiilor comunitare sau ai organismelor înființate în conformitate cu tratatele de instituire a Comunităților Europene, care au acționat în exercițiul funcțiilor lor, atunci când instanța în cauză apreciază că o decizie în această privință este necesară pentru a îi permite să pronunțe o hotărâre.

(4) Competența Curții de Justiție prevăzută la alineatul (3) este supusă acceptării sale de către statul membru interesat printr-o declarație în acest sens făcută cu ocazia notificării menționate la articolul 13 alineatul (2) sau la orice dată ulterioară.

(5) Un stat membru care face o declarație în temeiul alineatului (4) poate limita posibilitatea de a sesiza Curtea de Justiție în vederea unei hotărâri cu titlu preliminar la instanțele sale cu privire la ale căror hotărâri nu sunt prevăzute căi de atac în temeiul dreptului intern.

(6) Statutul Curții de Justiție al Comunităților Europene și regulamentul de procedură al acesteia se aplică. În conformitate cu acestea, orice stat membru, precum și Comisia, are dreptul, indiferent dacă a făcut sau nu o declarație în conformitate cu alineatul (4), să depună un memoriu sau observații scrise în fața Curții de Justiție în cauzele cu privire la care este sesizată în temeiul alineatului (3).

(1) Prezenta convenție face obiectul adoptării de către statele membre în conformitate cu cerințele lor constituționale.

(2) Statele membre notifică Secretarului general al Consiliului Uniunii Europene îndeplinirea procedurilor stabilite prin normele lor constituționale respective pentru adoptarea prezentei convenții.

(3) Prezenta convenție intră în vigoare după nouăzeci de zile de la notificarea, menționată la alineatul (2) de către statul membru care îndeplinește ultimul această formalitate.

(4) Până la intrarea în vigoare a prezentei convenții, fiecare stat membru poate, în momentul notificării menționate la alineatul (2) sau la orice dată ulterioară, să declare că prezenta convenție, cu excepția articolului 12, se aplică în privința sa, în raporturile sale cu statele membre care au făcut aceeași declarație. Prezenta convenție devine aplicabilă pentru statul membru care face o asemenea declarație în prima zi a lunii care urmează expirării unui termen de nouăzeci de zile de la data depunerii declarației sale.

(5) Un stat membru care nu a făcut nici o declarație în conformitate cu alineatul (4) poate aplica prezenta convenție în privința celorlalte state membre contractante pe baza unor acorduri bilaterale.

(1) Prezenta convenție este deschisă spre aderare oricărui stat care devine membru al Uniunii Europene.

(2) Textul prezentei convenții în limba statului aderent, întocmit de Consiliul Uniunii Europene, este autentic.

(4) Prezenta convenție intră în vigoare pentru oricare stat care aderă la aceasta după nouăzeci de zile de la data depunerii instrumentului său de aderare sau la data intrării în vigoare a prezentei convenții, în cazul în care aceasta nu a intrat deja în vigoare la momentul expirării termenului de nouăzeci de zile menționat.

(5) În cazul în care prezenta convenție nu a intrat încă în vigoare în momentul depunerii instrumentului de aderare, statelor aderente li se aplică articolul 13 alineatul (4).

(1) Nu se admite nici o rezervă, cu excepția celor prevăzute la articolul 7 alineatul (2) și la articolul 10 alineatul (2).

(2) Orice stat membru care a formulat o rezervă poate să o retragă în orice moment, integral sau parțial, printr-o notificare adresată depozitarului. Retragerea produce efecte de la data primirii notificării de către depozitar.

(1) Secretarul general al Consiliului Uniunii Europene este depozitarul prezentei convenții.

(2) Depozitarul publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene informații cu privire la situația adoptărilor și a aderărilor, declarațiile și rezervele, precum și orice altă notificare privind prezenta convenție.

En fe de lo cual, los plenipotenciarios abajo firmantes suscriben el presente Convenio.

Hecho en Bruselas, el veintiséis de mayo de mil novecientos noventa y siete, en un ejemplar único en lenguas alemana, danesa, española, finesa, francesa, griega, inglesa, irlandesa, italiana, neerlandesa, portuguesa y sueca, siendo cada uno de estos textos igualmente auténtico, que será depositado en los archivos de la Secretaría General del Consejo de la Unión Europea.

Til bekræftelse heraf har undertegnede befuldmægtigede underskrevet denne konvention.

Udfærdiget i Bruxelles, den seksogtyvende maj nitten hundrede og syvoghalvfems, i ét eksemplar på dansk, engelsk, finsk, fransk, græsk, irsk, italiensk, nederlandsk, portugisisk, spansk, svensk og tysk, hvilke tekster alle har samme gyldighed, og deponeret i arkiverne i Generalsekretariatet for Rådet for Den Europæiske Union.

Zu Urkund dessen haben die Bevollmächtigten ihre Unterschriften unter dieses Übereinkommen gesetzt.

Geschehen zu Brüssel am sechsundzwanzigsten Mai neunzehnhundertsiebenundneunzig in einer Urschrift in dänischer, deutscher, englischer, finnischer, französischer, griechischer, irischer, italienischer, niederländischer, portugiesischer, schwedischer und spanischer Sprache, wobei jeder Wortlaut gleichermaßen verbindlich ist; die Urschrift wird im Archiv des Generalsekretariats des Rates der Europäischen Union hinterlegt.

Σε πίστωση των ανωτέρω, οι υπογράφοντες πληρεξούσιοι έθεσαν την υπογραφή τους κάτω από την παρούσα σύμβαση.

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις είκοσι έξι Μαΐου χίλια εννιακόσια ενενήντα επτά, σε ένα μόνο αντίτυπο, στην αγγλική, γαλλική, γερμανική, δανική, ελληνική, ιρλανδική, ισπανική, ολλανδική, πορτογαλική, σουηδική και φινλανδική γλώσσα, όλα δε τα κείμενα είναι εξίσου αυθεντικά· κατατίθεται στα αρχεία της Γενικής Γραμματείας του Συμβουλίου της Ευρωπαϊκής Ένωσης.

In witness whereof, the undersigned Plenipotentiaries have hereunto set their hand.

Done at Brussels, on the twenty-sixth day of May in the year one thousand nine hundred and ninety-seven in a single original, in the Danish, Dutch, English, Finnish, French, German, Greek, Irish, Italian, Portuguese, Spanish and Swedish languages, each text being equally authentic, such original remaining deposited in the archives of the General Secretariat of the Council of the European Union.

En foi de quoi, les plénipotentiaires ont apposé leurs signatures au bas de la présente convention.

Fait à Bruxelles, le vingt-six mai mil neuf cent quatre-vingt-dix-sept, en un exemplaire unique, en langues allemande, anglaise, danoise, espagnole, finnoise, française, grecque, irlandaise, italienne, néerlandaise, portugaise et suédoise, tous ces textes faisant également foi, exemplaire qui est déposé dans les archives du Secrétariat général du Conseil de l'Union européenne.

Dá fhianú sin, chuir na Lánchumhachtaigh thíos-sínithe a lámh leis an gCoibhinsiún seo.

Arna dhéanamh sa Bhruiséil, ar an séú lá is fiche de Bhealtaine sa bhliain míle naoi gcéad nócha a seacht i scríbhinn bhunaidh amháin, sa Bhéarla, sa Danmhairgis, san Fhionlainnis, sa Fhraincis, sa Ghaeilge, sa Ghearmáinis, sa Ghréigis, san Iodáilis, san Ollainnis, sa Phortaingéilis, sa Spáinnis agus sa tSualainnis agus comhúdarás ag na téacsanna i ngach ceann de na teangacha sin; déanfar an scríbhinn bhunaidh sin a thaisceadh i gcartlann Ardrúnaíocht Chomhairle on Aontais Eorpaigh.

In fede di che, i plenipotenziari hanno apposto le loro firme in calce alla presente convenzione.

Fatto a Bruxelles, addì ventisei maggio millenovecentonovantasette, in un esemplare unico nelle lingue danese, finlandese, francese, greca, inglese, irlandese, italiana, olandese, portoghese, spagnola, svedese e tedesca, ciascuna di esse facente ugualmente fede, che è depositato negli archivi del Segretariato generale del Consiglio dell'Unione europea.

Ten blijke waarvan de ondergetekende gevolmachtigden hun handtekening onder deze overeenkomst hebben gesteld.

Gedaan te Brussel, de zesentwintigste mei negentienhonderd zevenennegentig, opgesteld in één exemplaar in de Deense, de Duitse, de Engelse, de Finse, de Franse, de Griekse, de Ierse, de Italiaanse, de Nederlandse, de Portugese, de Spaanse en de Zweedse taal, zijnde alle teksten gelijkelijk authentiek, dat wordt nedergelegd in het archief van het Secretariaat-generaal van de Raad van de Europese Unie.

Em fé do que, os plenipotenciários abaixo assinados apuseram as suas assinaturas no final da presente convenção.

Feito em Bruxelas, em vinte e seis de Maio de mil novecentos e noventa e sete, em exemplar único, nas línguas alemã, dinamarquesa, espanhola, finlandesa, francesa, grega, inglesa, irlandesa, italiana, neerlandesa, portuguesa e sueca, fazendo igualmente fé todos os textos, depositado nos arquivos do secretariado-geral do Conselho da União Europeia.

Tämän vakuudeksi alla mainitut täysivaltaiset edustajat ovat allekirjoittaneet tämän yleissopimuksen.

Tehty Brysselissä kahdentenakymmenentenäkuudentena päivänä toukokuuta vuonna tuhatyhdeksänsataayhdeksänkymmentäseitsemän yhtenä ainoana kappaleena englannin, espanjan, hollannin, iirin, italian, kreikan, portugalin, ranskan, ruotsin, saksan, suomen ja tanskan kielellä, ja jokainen näistä teksteistä on yhtä todistusvoimainen; tämä kappale talletetaan Euroopan unionin neuvoston pääsihteeristön arkistoon.

Till bevis på detta har undertecknade befullmäktigade undertecknat denna konvention.

Utfärdad i Bryssel den tjugosjätte maj nittonhundranittiosju i ett enda original på danska, engelska, finländska, franska, grekiska, irländska, italienska, nederländska, portugisiska, spanska, svenska och tyska, vilka samtliga texter är lika giltiga. Originalen skall deponeras i arkiven hos generalsekretariatet för Europeiska unionens råd.

Pour le gouvernement du royaume de Belgique

Voor de regering van het Koninkrijk België

Für die Regierung des Königreichs Belgien